Anexă la Hotărârea Consiliului de Conducere al INPPA nr.

53 din data de 23 mai 2014

INPPA BUCUREŞTI CENTRU TERITORIAL INPPA IAŞI

CAIET
DE LUCRĂRI PROFESIONALE

ANUL II STAGIU
ANUL DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ INIŢIALĂ 2014

DISCIPLINA :
DREPT CIVIL

Av. stagiar:
_____________________________

Formator:
______________________________

Av. îndrumător:
________________________

1
 I. LUCRĂRI PROFESIONALE

I. 1. Lucrarea profesională nr. 1

A. Conţinut / Cerinţe

Speţa 1

Soţii C au edificat, în regie proprie, un imobil cu destinaţie de birouri în suprafaţă de 1072 mp,
compus din D+P+5E+terasa (în continuare “Clădirea”), situat în Bucureşti, Calea Floreasca, nr. xx,
Sectorul 1 (în baza autorizaţiei de construire nr. xxx./2006, emisă de Primarul Sectorului 1. Procesul-
verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost încheiat la data de __ octombrie 2011, sub nr. xxx.
La data de ___ februarie 2012, soţii C, în calitate de locator (în continuare “Locatorii”), au încheiat
contractul de închiriere nr. ___ (în continuare “Contractul”) pentru întreaga clădire cu SC Asig SA,
în calitate de locatar (în continuare “Locatarul”), pe o durata de 5 ani, cu începere de la 15 februarie
2012. Scopul declarat al închirierii era de sediu social al locatarului.
Potrivit art. 11 din Contract, Locatarul avea dreptul să denunţe Contractul, liber de orice obligaţie,
numai după împlinirea unui termen de 3 ani de la preluarea spaţiului închiriat. Denunţarea unilaterală
a Contractului înaintea împlinirii termenului de 3 ani de la data predării spaţiului închiriat atrăgea
plata unor despăgubiri egale cu chiria cumulată până la împlinirea termenului de 3 ani.
Printr-o clauză din Contract părţile au convenit şi încetarea de drept a locaţiunii printr-un pact
comisoriu care opera în favoarea Locatarului pentru încălcarea unor obligaţii specifice, printre care şi
lipsirea de folosinţă spaţiului închiriat pe o perioadă mai mare de 15 zile.
Potrivit înţelegerii părţilor, Locatarul s-a obligat să realizeze cu antreprenori proprii şi pe cheltuiala
sa lucrările de amenajare (fit out) a Clădirii în varianta compartimentată. Întrucât autorizaţia de
construire viza o clădire open space, pentru compartimentare era necesară obţinerea unei autorizaţii,
la care s-a obligat, de asemenea, locatarul.
Locatorii au predat folosinţa clădirii la data de 15 februarie 2012, iar locatarul a beneficiat de două
luni libere de chirie. Chiar înaintea încheierii Contractului, dar şi ulterior, locatarul a încheiat
contracte de proiectare/antrepriză pentru realizarea lucrărilor de amenajare. În cuprinsul acestor
contracte se confirma faptul că lucrările vor fi realizate în baza planurilor clădirii predate de
Locatori.
După aproximativ 4 luni de la încheierea Contractului, interval de timp în care Locatarul nu a făcut
niciun demers concret pentru autorizarea/amenajarea clădirii, acesta a cerut amendarea Contractului,
în sensul amenajării clădirii în varianta open space, care nu mai presupunea autorizare. Contractul a

2
fost amendat prin actul Adiţional nr. 1 din 22 mai 2012. Părţile au convenit ca, în limita sumei de
100.000 euro, chiriile să se compenseze cu cheltuielile de amenajare.
La 08 iunie 2012, imediat după încheierea actului adiţional, Locatorii au primit o notificare prin care
li se cerea să pună la dispoziţia Locatarului planurile clădirii în termen de 7 zile, întrucât, în lipsa
acestora nu pot realiza lucrările de amenajare. Deşi planurile fuseseră transmise pe suport electronic
chiar înainte de încheierea Contractului, Locatorii le-au predat şi pe suport de hârtie reprezentantului
Locatarului. Pe 16 iunie 2012, Locatorii au primit a doua notificare cu acelaşi conţinut, urmată de o
notificare unilaterală de reziliere cu efect de la 15 iulie 2012.
În intervalul de la prima notificare până la cea de reziliere, Locatorii au adus propriul antreprenor
pentru realizarea lucrărilor de amenajare, dar au fost notificaţi de locatar să părăsească imediat
Clădirea, pentru a nu se expune riscului încălcării Contractului.
Între timp, pe 15 iunie 2012, Locatarul şi-a prelungit contractual de închiriere a vechiului sediu pe o
perioadă de încă trei ani, şi-a schimbat acţionariatul şi a introdus o acţiune în asigurare de dovezi,
pentru constatarea stării Clădirii.
Ulterior, în octombrie 2012, Locatarul a introdus o acţiune împotriva Locatorilor cerând instanţei:
(i) să constate încetarea Contractului prin reziliere, conform Notificării din xxx iunie 2012, prin
declaraţie unilaterală de reziliere, în temeiul art. 1552 C. civ.;
(ii) să se dispună obligarea locatorilor la despăgubiri în sumă totală de 1.010.000 Euro, constând
în:
 toate cheltuielile făcute cu consultanţii tehnici şi avocaţii, în sumă de 200.000 Euro;
 restituirea chiriei şi a garanţiei de bună execuţie constând în contravaloarea a 3 chirii,
60.000 Euro;
 despăgubiri pentru reziliere, în sumă de 750.000 Euro, conform Contractului sau, în
subsidiar, pentru relocare etc.
Locatorii au introdus, pe cale separată, o acţiune prin care au cerut instanţei:
(i) să constate nulitatea declaraţiei unilaterale de reziliere pentru abuz de drept, întrucât intenţia
reală a Locatarului a fost să denunţe unilateral Contractul şi să eludeze plata despăgubirilor
stabilite prin clauza penală, sub masca rezilierii unilaterale;
(ii) să dispună obligarea Locatarului la despăgubirile stabilite prin clauza penală, pentru
denunţarea unilaterală a Contractului înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data
predării spaţiului închiriat.
Cele două acţiuni au fost conexate.
S-au administrat probe cu înscrisuri şi interogatorii din care a rezultat situaţia de fapt descrisă mai
sus şi existenţa unei bogate corespondenţe între Locatori şi reprezentanţii Locatarului care confirmă
cooperarea Locatorilor în ceea ce priveşte realizarea lucrărilor de amenajare.
În urma administrării probelor, instanţa a respins ambele acţiuni.

3
Lucrarea profesională nr. 1: Descrieţi condiţiile rezilierii (i) prin declaraţie unilaterală, (ii) pact
comisoriu. Credeţi că erau îndeplinite în speţă? Dacă cererea de reziliere nu este judiciară, ce ar
fi trebuit să verifice instanţa? Argumentaţi;

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 1

(i) Conditiile rezilierii prin declaraţie unilaterală:

Potrivit art. 1552 alin. (1) C.civ., rezilierea unilaterală poate interveni în următoarele trei
ipoteze:
– atunci când părţile au convenit astfel;
– dacă debitorul se află de drept în întârziere;
– când debitorul nu a executat obligaţia în termenul fixat prin punerea în întârziere.
Conform cu art. 1551 alin. (1) C.civ., neexecutarea trebuie să fie de mare însemnătate (teza I)
ori de mică însemnatate, dar cu caracter repetat.
De asemenea, declaratia de reziliere trebuie facută în termenul prevăzut de lege pentru
acţiunea corespunzătoare acesteia.
Mecanismul rezilierii contractului este pus în funcţiune în mod irevocabil prin transmiterea
unei notificări în acest sens, cu menţiunea că, în cazurile de întârziere de drept, încetarea contractului
se produce la data comunicării, iar în celelalte situaţii, la data expirării termenului acordat de creditor
prin notificarea de punere în întârziere (şi fără alte formalităţi prealabile), dacă debitorul nu şi-a
executat obligaţia.

(ii) Condiţiile rezilierii pact comisoriu sunt descrise de legiuitor în mod expres în art
1553 C.civ.
Pactul comisoriu atrage rezilierea de drept a contractului, fără alte formalităţi prealabile în
situaţia în care părţile au stabilit expres care sunt obligaţiile a căror nerespectare atrage o asemenea
măsură şi condiţiile în care se produce încetarea contractului, cu condiţia ca debitorul să fie în
întârziere (fie că se află de drept în întârziere, fie că a fost pus în întârziere de către creditor).
Spre deosebire de rezilierea unilaterală, pactul comisoriu atrage rezilierea de drept a
contractului fără să mai fie nevoie de vreo manifestare de voință suplimentară a creditorului în acest
sens, însă doar cu îndeplinirea condiţiei ca părţile să fi stabilit în mod expres în contract obligaţiile
care atrag rezilierea şi faptul că debitorul este de drept în întârziere dacă nu-şi execută acele obligaţii.
Indiferent că este vorba despre rezilierea prin declarație unilaterală sau de rezilierea pact
comisoriu, condiţiile rezilierii pot fi enunţate după cum urmează:

4
 1. neexecutarea fără justificare, din culpă, a obligației de către debitor, câtă vreme acesta nu
dovedeşte existenţa unor cauze exoneratoare.
2. neexecutarea să nu fie imputabilă creditorului
3. neexecutarea să aibă o anumită insemnătate sau gravitate
4. punerea in intarziere a debitorului, respectiv in conformitate cu dispozițiile art. 1552 C.civ.

Din situaţia de fapt descrisă, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile rezilierii

unilaterale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1552 C.civ.
Câtă vreme părţile nu au stabilit prin contract că rezilierea poate avea loc prin notificare
scrisă, câtă vreme locatorul nu poate fi considerat de drept în întârziere, ori câtă vreme nu i s-a
stabilit un termen de executare a obligatiei prin punerea în întârziere, locatarul nu a dovedit culpa
locatorului în neexecutarea obligatiei sale.
Având în vedere dispoziţiile art. 1553 Cod civil, precum şi prevederile Contractului încheiat
de părţi, notificarea din data de 16 iuie 2012 prin care s-a solicitat în scris pentru a doua oară
predarea planurilor clădirii, urmată de o notificare denumită „notificare unilaterală de reziliere” cu
efect de la 15 iulie 2012, nu poate fi reţinută de către instanţă ca o punere în întârziere a locatorului,
care sa justifice existenţa unui pact comisoriu.
Mai mult decât atât, punerea în întârziere nu va produce efecte, nefiind îndeplinite condiţiile
art. 1553, alin. 3 C.civ., conform cu care trebuie indicate în mod expres condiţiile în care pactul
comisoriu operează.

Cererea de reziliere nu este judiciară, instanţa fiind investită de către locatar doar cu o
cerere de CONSTATARE a încetării contractului prin reziliere, conform Notificării din xxx iunie
2012, prin declaraţie unilaterală de reziliere, în temeiul art. 1552 Cod civil. Prin niciunul dintre
capetele de cerere formulate de catre reclamantul-pârât (locatarul) sau de către pârâtul-reclamant
(locatorul) nu s-a solicitat ca instanţa să dispună rezilierea contractului intervenit între părţi.

VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR

________________________________________________________________________________
I. 2. Lucrare profesională nr. 2

5
A. Conţinut / cerinţe

Speţa 1

Soţii C au edificat, în regie proprie, un imobil cu destinaţie de birouri în suprafaţă de 1072 mp,
compus din D+P+5E+terasa (în continuare “Clădirea”), situat în Bucureşti, Calea Floreasca, nr. xx,
Sectorul 1 (în baza autorizaţiei de construire nr. xxx./2006, emisă de Primarul Sectorului 1. Procesul-
verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost încheiat la data de __ octombrie 2011, sub nr. xxx.
La data de ___ februarie 2012, soţii C, în calitate de locator (în continuare “Locatorii”), au încheiat
contractul de închiriere nr. ___ (în continuare “Contractul”) pentru întreaga clădire cu SC Asig SA,
în calitate de locatar (în continuare “Locatarul”), pe o durata de 5 ani, cu începere de la 15 februarie
2012. Scopul declarat al închirierii era de sediu social al locatarului.
Potrivit art. 11 din Contract, Locatarul avea dreptul să denunţe Contractul, liber de orice obligaţie,
numai după împlinirea unui termen de 3 ani de la preluarea spaţiului închiriat. Denunţarea unilaterală
a Contractului înaintea împlinirii termenului de 3 ani de la data predării spaţiului închiriat atrăgea
plata unor despăgubiri egale cu chiria cumulată până la împlinirea termenului de 3 ani.
Printr-o clauză din Contract părţile au convenit şi încetarea de drept a locaţiunii printr-un pact
comisoriu care opera în favoarea Locatarului pentru încălcarea unor obligaţii specifice, printre care şi
lipsirea de folosinţă spaţiului închiriat pe o perioadă mai mare de 15 zile.
Potrivit înţelegerii părţilor, Locatarul s-a obligat să realizeze cu antreprenori proprii şi pe cheltuiala
sa lucrările de amenajare (fit out) a Clădirii în varianta compartimentată. Întrucât autorizaţia de
construire viza o clădire open space, pentru compartimentare era necesară obţinerea unei autorizaţii,
la care s-a obligat, de asemenea, locatarul.
Locatorii au predat folosinţa clădirii la data de 15 februarie 2012, iar locatarul a beneficiat de două
luni libere de chirie. Chiar înaintea încheierii Contractului, dar şi ulterior, locatarul a încheiat
contracte de proiectare/antrepriză pentru realizarea lucrărilor de amenajare. În cuprinsul acestor
contracte se confirma faptul că lucrările vor fi realizate în baza planurilor clădirii predate de
Locatori.
După aproximativ 4 luni de la încheierea Contractului, interval de timp în care Locatarul nu a făcut
niciun demers concret pentru autorizarea/amenajarea clădirii, acesta a cerut amendarea Contractului,
în sensul amenajării clădirii în varianta open space, care nu mai presupunea autorizare. Contractul a
fost amendat prin actul Adiţional nr. 1 din 22 mai 2012. Părţile au convenit ca, în limita sumei de
100.000 euro, chiriile să se compenseze cu cheltuielile de amenajare.
La 08 iunie 2012, imediat după încheierea actului adiţional, Locatorii au primit o notificare prin care
li se cerea să pună la dispoziţia Locatarului planurile clădirii în termen de 7 zile, întrucât, în lipsa

6
acestora nu pot realiza lucrările de amenajare. Deşi planurile fuseseră transmise pe suport electronic
chiar înainte de încheierea Contractului, Locatorii le-au predat şi pe suport de hârtie reprezentantului
Locatarului. Pe 16 iunie 2012, Locatorii au primit a doua notificare cu acelaşi conţinut, urmată de o
notificare unilaterală de reziliere cu efect de la 15 iulie 2012.
În intervalul de la prima notificare până la cea de reziliere, Locatorii au adus propriul antreprenor
pentru realizarea lucrărilor de amenajare, dar au fost notificaţi de locatar să părăsească imediat
Clădirea, pentru a nu se expune riscului încălcării Contractului.
Între timp, pe 15 iunie 2012, Locatarul şi-a prelungit contractual de închiriere a vechiului sediu pe o
perioadă de încă trei ani, şi-a schimbat acţionariatul şi a introdus o acţiune în asigurare de dovezi,
pentru constatarea stării Clădirii.
Ulterior, în octombrie 2012, Locatarul a introdus o acţiune împotriva Locatorilor cerând instanţei:
(iii) să constate încetarea Contractului prin reziliere, conform Notificării din xxx iunie 2012, prin
declaraţie unilaterală de reziliere, în temeiul art. 1552 C. civ.;
(iv) să se dispună obligarea locatorilor la despăgubiri în sumă totală de 1.010.000 Euro, constând
în:
 toate cheltuielile făcute cu consultanţii tehnici şi avocaţii, în sumă de 200.000 Euro;
 restituirea chiriei şi a garanţiei de bună execuţie constând în contravaloarea a 3 chirii,
60.000 Euro;
 despăgubiri pentru reziliere, în sumă de 750.000 Euro, conform Contractului sau, în
subsidiar, pentru relocare etc.
Locatorii au introdus, pe cale separată, o acţiune prin care au cerut instanţei:
(v) să constate nulitatea declaraţiei unilaterale de reziliere pentru abuz de drept, întrucât intenţia
reală a Locatarului a fost să denunţe unilateral Contractul şi să eludeze plata despăgubirilor
stabilite prin clauza penală, sub masca rezilierii unilaterale;
(vi) să dispună obligarea Locatarului la despăgubirile stabilite prin clauza penală, pentru
denunţarea unilaterală a Contractului înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data
predării spaţiului închiriat.
Cele două acţiuni au fost conexate.
S-au administrat probe cu înscrisuri şi interogatorii din care a rezultat situaţia de fapt descrisă mai
sus şi existenţa unei bogate corespondenţe între Locatori şi reprezentanţii Locatarului care confirmă
cooperarea Locatorilor în ceea ce priveşte realizarea lucrărilor de amenajare.
În urma administrării probelor, instanţa a respins ambele acţiuni.

Lucrarea profesională nr. 2: Arătaţi în ce condiţii poate fi denunţat contractul cu executare

succesivă sau continuă. Care sunt condiţiile în care poate fi aplicată clauza penală? Arătaţi dacă
erau sau nu îndeplinite în speţă. Argumentaţi;

7
B. Rezolvare lucrare profesională nr. 2

Posibilitatea denunţării contractului îşi găseşte temeiul juridic în chiar principiul forţei
obligatorii a contractului (ipoteza în care părţile au inserat o stipulaţie contractuală care prevede
posibilitatea revocării unilaterale a contractului) sau într-o normă legală care permite această
revocare (ipoteza menţiunii legale exprese în sensul posibilităţii denunţării unilaterale astfel cum se
regăseşte în art. 1825 Cod civ. în materia închirierii locuinţelor).
Potrivit dispoziţiilor din Codul civil, denunţarea unilaterală se diferenţiază în funcţie de cazul
în care aceasta intervine într-un contract pe perioadă determinată sau într-un contract pe perioadă
nedeterminată.
În contractele cu executare succesivă sau continuă, dacă dreptul de denunţare unilaterală „a
fost recunoscut uneia dintre părţi”, el poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de
preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa
prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare (art. 1276 alin. 1 şi alin. 2 Cod civ.).
De subliniat faptul că dreptul de a denunţa unilateral contractul reprezintă o clauză neuzuală
potrivit art. 1203 din Codul civil, ceea ce înseamnă că respectiva clauză nu va produce efecte decât
în măsura în care această clauză este acceptată în mod expres, în scris, de către cealaltă parte
contractantă.
Termenul de preaviz reprezintă intervalul de timp scurs între data la care una dintre părţi şi-a
manifestat intenţia de a înceta raporturile contractuale şi data la care contractul încheiat pe durată
determinată urmează să înceteze. Termenul de preaviz poate fi convenţional sau legal, iar când acesta
lipseşte se va stabili după uzanţe (art. 1816 alin. 2 Cod civil). Denunţarea unilaterală a locaţiunii se
face prin notificare. Actul juridic al notificării trebuie făcut în scris, iar dacă partea denunţată refuză
să dea o dovadă de primire, se face prin intermediul executorilor judecătoreşti. Expirarea termenului
de preaviz are drept consecinţă încetarea locaţiunii, iar un nou contract poate fi încheiat numai prin
acordul părţilor şi cu îndeplinirea tutror condiţiilor impuse ad validitatem.
În unele contracte cu executare succesivă este posibilă stipularea unei contraprestaţii în
schimbul exercitării dreptului de denunţare unilaterală. Într-o atare situaţie, efectul exercitării
dreptului de denunţare unilaterală se produce numai de la data executării acestei contraprestaţii (art.
1276 alin. 3 Cod civil).
Potrivit art. 1277 Cod civil, „contractul încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunţat
unilateral de oricare dintre părţi, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz”, denunţarea
unilaterală fiind una dintre cauzele generale de încetare a contractului. Spre deosebire de situaţia
contractului încheiat pe durată determinată, în cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată

8
„orice clauză contrară sau stipularea unei prestaţii în schimbul denunţării contractului se consideră
nescrisă”.
Din regulile de mai sus se deduce că în lipsa unei stipulaţii exprese, contractele încheiate pe
durată determinată, nu pot fi denunţate unilateral până la expirarea acestei durate de timp. Forţa lor
obligatorie se menţine pe durata întregului interval de timp convenit prin acordul de voinţă al
părţilor. Cu toate acestea, în cazuri excepţionale, expres prevăzute de lege, legătura contractuală
poate înceta prin voinţa uneia din părţi. Câteva exemple de asemenea cazuri sunt: contractul de
închiriere cu termen a locuinţelor poate fi denunţat unilateral de locatar (art. 1825 Cod civil) precum
şi în cazul contractului de mandat (art. 2031 noul Cod Civil). Uneori, facultatea de denunţare
unilaterală este recunoscută în condiţii speciale unei părţi din contract chiar de către legiuitor, în
scopul protejării sale. Este exemplul dreptului de denunţare prezent în dreptul protecţiei
consumatorului. Este vorba de un drept de revocare unilaterală menit să protejeze consimţământul
consumatorului împotriva abuzurilor profesioniştilor.

Potrivit dispoziţiilor articolului 1538 Cod civil, clauza penală este aceea prin care părţile
stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.
Clauza penală are o natură atât reparatorie, cât şi una sancţionatorie, urmărindu-se simultan repararea
prejudiciului cauzat creditorului, precum şi pedepsirea comportamentului debitorului. Din definiţia
legală se desprinde limpede că evaluarea anticipată stabilită de părţile contractante poate să
privească atât plata unei sume de bani cât şi o obligaţie de a da sau de a face ceva sau de a nu face
ceva. Prestaţia stabilită în clauza penală poate fi prevăzută pentru neexecutarea propriu-zisă sau
pentru neexecutarea corespunzătoare.

Având în vedere caracterul accesoriu al clauzei penale, una dintre condiţiile esenţiale care
trebuie îndeplinită pentru valabilitatea clauzei penale este încheierea unui contract care îndeplineşte
toate condiţiile de validitate.

Totdată, clauza penală devine exigibilă când sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale
a debitorului. Astfel, pentru a fi în prezenţa executării clauzei penale, este necesar să fie întrunite
patru condiţii, corespunzătoare condiţiilor răspunderii contractuale, însă care trebuie la rândul lor să
îndeplinească cerinţele specifice penalităţii: existenţa faptei ilicite care constă în neexecutarea
obligaţiilor contractuale asumate de debitor prin contractul valabil încheiat cu creditorul, existenţa
unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a
debitorului şi prejudiciu, culpa sau vinovăţia debitorului.

În ceea ce priveşte prima condiţie, fapta ilicită săvârşită de debitorul contractual constă în
încălcarea dreptului celeilalte părţi prin neexecutarea obligaţiilor contractuale. Executarea
necorespunzătoare constă în executarea prestaţiei cu nerespectarea condiţiilor de calitate stabilite în
9
clauzele contractuale sau în standardele uzuale. Numai obligaţiile pozitive de altă natură decât cea
pecuniară sunt susceptibile de executare necorespunzătoare sau defectuoasă. Proba neexecutării
obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de a da sau de a nu face (astfel cum se regăşte în speţă)
presupune administrarea dovezilor referitoare la faptul neexecutării. Astfel, faptul neexecutării (sau
executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiei) se dovedeşte indirect probându-se că
rezultatul la care debitorul s-a îndatorat nu a fost obţinut.

În ceea ce priveşte neexecutarea obligaţiei de către debitor, se prevede în mod expres

acordarea clauzei penale pentru neexecutarea obigatiei principale. Debitorul nu are niciun drept de
opţiune, ci are două obligaţii contractuale: cea principală la care s-a angajat prin vointa sa şi cea
accesorie - executarea prestaţiei stabilite în clauza penală. Debitorul nu se poate elibera de
executarea obligaţiei principale prin oferirea prestaţiei ce face obiectul clauzei penale.

Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială,

efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual,
prin neexecutarea prestaţiei la care s-a obligat. Pentru a se naşte obligaţia de reparare, prejudiciul
trebuie să fie cert. Prejudiciul este cert atunci când existenţa sa este sigură şi poate fi stabilită
întinderea lui. În cazul stipulării unei clauze penale, creditorul este scutit de a face dovada existenţei
vreunui prejudiciu, aşa cum reiese evident din alineatul 4 al articolului 1538 Cod civil: „Creditorul
poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu”.

Pentru antrenarea răspunderii contractuale este necesară existenţa raportului de cauzalitate

între neexecutarea obligaţiilor contractuale şi prejudiciul suferit de creditor. Lipsa raportului de
cauzalitate face inaplicabile regulile răspunderii civile, respectiv aplicarea regulilor clauzei penale.

Obligaţia de a răspunde pentru prejudiciile cauzate prin neexecutarea contractuală este legată
de neexecutarea culpabilă a acestor obligaţii. În cazul obligaţiilor de rezultat s-a impus soluţia
potrivit căreia culpa debitorului este prezumată. Această prezumţie este relativă şi operează de îndată
ce creditorul face dovada că debitorul nu a realizat sau obţinut rezultatul la care s-a obligat.
Nerealizarea scopului urmărit constituie faptul vecin şi conex din existenţa căruia legea prezumă
culpa debitorului. Pe temeiul acestei condiţii care se deduce din prevederile articolului 1540 Cod
civil: „penalitatea nu poate fi cerută când executarea obligaţiei a devenit imposibilă din cauze
neimputabile debitorului”, creditorul are un drept de opţiune în virtutea articolului 1514 Cod civil
între mai multe remedii pentru executare.

Consider că în prezenta speţă sunt întrunite condiţiile clauzei penale pentru următoarele
aspecte: există o obligaţie principală stabilită prin acordul părţilor la care debitorul s-a obligat să o
execute corespunzător, o obligaţie de „a nu face” – obligaţia locatarului de a nu denunţa unilateral

10
contractul înaintea împlinirii termenului de 3 ani de la data predării spaţiului închiriat, fapta ilicită
constă în denunţarea unilaterală a contractului de către locatar înainte de împlinirea termenului, faptă
demonstrată de către locator prin dovedirea intenţiei locatarului de a pune capăt relatiilor
contractuale invocând un motiv fictiv de reziliere a contractului. În ceea ce priveşte celalalte condiţii
- prejudiciul nu trebuie dovedit de către locator dat fiind faptul că părţile au evaluat anticipat
prejudiciul sub forma plăţii unor despăgubiri egale cu chiria cumulată până la împlinirea termenului
de 3 ani, raportul de cauzalitate între neexecutarea obligaţiei şi prejudiciu se deduce evident, iar
vinovăţia locatarului a fost dovedită de către locator prin însăşi nerealizarea scopului la care s-a
obligat locatarul.

VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR

________________________________________________________________________________

I.3. Lucrare profesională nr. 3

A. Conţinut / Cerinţe
11
 Speţa 1

Soţii C au edificat, în regie proprie, un imobil cu destinaţie de birouri în suprafaţă de 1072 mp,
compus din D+P+5E+terasa (în continuare “Clădirea”), situat în Bucureşti, Calea Floreasca, nr. xx,
Sectorul 1 (în baza autorizaţiei de construire nr. xxx./2006, emisă de Primarul Sectorului 1. Procesul-
verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost încheiat la data de __ octombrie 2011, sub nr. xxx.
La data de ___ februarie 2012, soţii C, în calitate de locator (în continuare “Locatorii”), au încheiat
contractul de închiriere nr. ___ (în continuare “Contractul”) pentru întreaga clădire cu SC Asig SA,
în calitate de locatar (în continuare “Locatarul”), pe o durata de 5 ani, cu începere de la 15 februarie
2012. Scopul declarat al închirierii era de sediu social al locatarului.
Potrivit art. 11 din Contract, Locatarul avea dreptul să denunţe Contractul, liber de orice obligaţie,
numai după împlinirea unui termen de 3 ani de la preluarea spaţiului închiriat. Denunţarea unilaterală
a Contractului înaintea împlinirii termenului de 3 ani de la data predării spaţiului închiriat atrăgea
plata unor despăgubiri egale cu chiria cumulată până la împlinirea termenului de 3 ani.
Printr-o clauză din Contract părţile au convenit şi încetarea de drept a locaţiunii printr-un pact
comisoriu care opera în favoarea Locatarului pentru încălcarea unor obligaţii specifice, printre care şi
lipsirea de folosinţă spaţiului închiriat pe o perioadă mai mare de 15 zile.
Potrivit înţelegerii părţilor, Locatarul s-a obligat să realizeze cu antreprenori proprii şi pe cheltuiala
sa lucrările de amenajare (fit out) a Clădirii în varianta compartimentată. Întrucât autorizaţia de
construire viza o clădire open space, pentru compartimentare era necesară obţinerea unei autorizaţii,
la care s-a obligat, de asemenea, locatarul.
Locatorii au predat folosinţa clădirii la data de 15 februarie 2012, iar locatarul a beneficiat de două
luni libere de chirie. Chiar înaintea încheierii Contractului, dar şi ulterior, locatarul a încheiat
contracte de proiectare/antrepriză pentru realizarea lucrărilor de amenajare. În cuprinsul acestor
contracte se confirma faptul că lucrările vor fi realizate în baza planurilor clădirii predate de
Locatori.
După aproximativ 4 luni de la încheierea Contractului, interval de timp în care Locatarul nu a făcut
niciun demers concret pentru autorizarea/amenajarea clădirii, acesta a cerut amendarea Contractului,
în sensul amenajării clădirii în varianta open space, care nu mai presupunea autorizare. Contractul a
fost amendat prin actul Adiţional nr. 1 din 22 mai 2012. Părţile au convenit ca, în limita sumei de
100.000 euro, chiriile să se compenseze cu cheltuielile de amenajare.
La 08 iunie 2012, imediat după încheierea actului adiţional, Locatorii au primit o notificare prin care
li se cerea să pună la dispoziţia Locatarului planurile clădirii în termen de 7 zile, întrucât, în lipsa
acestora nu pot realiza lucrările de amenajare. Deşi planurile fuseseră transmise pe suport electronic
chiar înainte de încheierea Contractului, Locatorii le-au predat şi pe suport de hârtie reprezentantului

12
Locatarului. Pe 16 iunie 2012, Locatorii au primit a doua notificare cu acelaşi conţinut, urmată de o
notificare unilaterală de reziliere cu efect de la 15 iulie 2012.
În intervalul de la prima notificare până la cea de reziliere, Locatorii au adus propriul antreprenor
pentru realizarea lucrărilor de amenajare, dar au fost notificaţi de locatar să părăsească imediat
Clădirea, pentru a nu se expune riscului încălcării Contractului.
Între timp, pe 15 iunie 2012, Locatarul şi-a prelungit contractual de închiriere a vechiului sediu pe o
perioadă de încă trei ani, şi-a schimbat acţionariatul şi a introdus o acţiune în asigurare de dovezi,
pentru constatarea stării Clădirii.
Ulterior, în octombrie 2012, Locatarul a introdus o acţiune împotriva Locatorilor cerând instanţei:
(vii) să constate încetarea Contractului prin reziliere, conform Notificării din xxx iunie 2012, prin
declaraţie unilaterală de reziliere, în temeiul art. 1552 C. civ.;
(viii) să se dispună obligarea locatorilor la despăgubiri în sumă totală de 1.010.000 Euro, constând
în:
 toate cheltuielile făcute cu consultanţii tehnici şi avocaţii, în sumă de 200.000 Euro;
 restituirea chiriei şi a garanţiei de bună execuţie constând în contravaloarea a 3 chirii,
60.000 Euro;
 despăgubiri pentru reziliere, în sumă de 750.000 Euro, conform Contractului sau, în
subsidiar, pentru relocare etc.
Locatorii au introdus, pe cale separată, o acţiune prin care au cerut instanţei:
(ix) să constate nulitatea declaraţiei unilaterale de reziliere pentru abuz de drept, întrucât intenţia
reală a Locatarului a fost să denunţe unilateral Contractul şi să eludeze plata despăgubirilor
stabilite prin clauza penală, sub masca rezilierii unilaterale;
(x) să dispună obligarea Locatarului la despăgubirile stabilite prin clauza penală, pentru
denunţarea unilaterală a Contractului înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data
predării spaţiului închiriat.
Cele două acţiuni au fost conexate.
S-au administrat probe cu înscrisuri şi interogatorii din care a rezultat situaţia de fapt descrisă mai
sus şi existenţa unei bogate corespondenţe între Locatori şi reprezentanţii Locatarului care confirmă
cooperarea Locatorilor în ceea ce priveşte realizarea lucrărilor de amenajare.
În urma administrării probelor, instanţa a respins ambele acţiuni.

13
Lucrarea profesională nr. 3: Care credeţi că este motivarea instanţei pentru soluţia de respingere
a celor două acţiuni? Dacă nu sunteţi de acord cu soluţia instanţei de fond, care credeţi că ar fi
soluţia corectă? Argumentaţi;

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 3

Analizând întregul material probatoriu precum şi pretenţiile celor două părţi, instanţa
respinge cererea de chemare în judecată a locatarului şi admite în parte cererea de chemare în
judecată a locatorului.
Instanţa respinge în întregime cererea de chemare în judecată a locatarului având în vedere
următoarele considerente:

- respinge ca neîntemeiat primul capăt de cerere privind „constatarea încetării Contractului prin
reziliere, conform notificării din iunie 2012, prin declaraţie unilaterală de reziliere”, reclamantul
locatar întemeindu-se pe dispoziţiile art. 1552 Cod civil, deoarece în urma probatoriului administrat
atât de către reclamantul – locatar, cât şi de pârâtul – locator, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile
rezilierii unilaterale. Având în vedere dispoziţiile art. 1549, art. 1552 şi art. 1553 Cod civil, precum şi
prevederile Contractului încheiat de părţi, notificarea din data de 16 iunie 2012 prin care s-a solicitat
în scris pentru a doua oară predarea planurilor clădirii, urmată de o notificare denumită „notificare
unilaterală de reziliere” cu efect de la 15 iulie 2012, nu poate fi reţinută de către instanţă ca o punere
în întârziere a locatorului deoarece prevederile Codului civil condiţionează efectele punerii în
întârziere (deoarece părţile nu au convenit că punerea în întârziere va avea loc prin simplul fapt al
neexecutării) de menţiunea expresă a condiţiilor în care pactul comisoriu operează. Ca urmare a
nerespectării acestei cerinţe imperative regăsite în art. 1553 alin. 3, punerea în întârziere nu va
produce efecte. Mai mult, pentru a putea opera rezilierea, locatarul nu a dovedit o „neexecutare
culpabilă” din partea locatorului a obligaţiei de predare a planurilor clădirii solicitate prin notificare
sau a vreuneia dintre obligaţiile specifice stabilite prin pactul comisoriu.

- respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea locatorului la plata despăgubirilor în

cuantumul solicitat având în vedere două argumente principale: în primul rând faptul că, deşi
intitulate generic „despăgubiri” – „toate cheltuielile făcute cu consultanţii tehnici şi avocaţii”,
precum şi „restituirea chiriei şi a garanţiei de bună execuţie” fac parte din prestaţia efectivă ce-i
incumbă locatarului potrivit contractului de locaţiune valabil încheiat, neputând fi considerate
consecinţele unui prejudiciu suferit de către locatar şi nici nu s-a dovedit lipsa unei cooperări
contractuale din partea locatorului care să justifice cheltuieli disproporţionate în vederea executării
obligaţiilor sale. Ca efect al unei eventuale rezilieri (rezilieri cu care instanţa nu este de acord,

14
respingând capătul principal de cerere ca nefondată), aceste prestaţii executate de către părţi într-un
contract cu executare succesivă nu se restituie, rezilierea operând numai pentru viitor, aşa cum este
statuat în articolul 1554 alin. 3 Cod civil. În ceea ce priveşte „despăgubirile pentru reziliere sau, în
subsidiar, pentru relocare”, instanţa respinge această cerere în privinţa despăgubirilor pentru reziliere
deoarece consideră că nu a avut loc rezilierea contractului, iar în ceea ce priveşte solicitarea
subsidiară - despăgubiri pentru relocare – instanţa motivează că locatarul nu a dovedit prejudiciul
pricinuit printr-un comportament culpabil din partea locatorului care să justifice acordarea
despăgubirilor.

Instanţa admite în parte cererea de chemare în judecată a locatorului având în vedere

următoarele considerente:

- respinge capătul de cerere privind „constatarea nulităţii declaraţiei unilaterale de reziliere pentru
abuz de drept” ca neîntemeiată deoarece abuzul de drept invocat de către locatorul reclamant nu
constituie o cauză de nulitate a declaraţiei unilaterale de reziliere. Desigur, atât dreptul de denunţare
unilaterală a contractului, cât şi declaraţia de reziliere, indiferent de izvorul său (legea sau o clauză
contractuală), nu poate fi exercitat discreţionar. Exercitarea lui trebuie să aibă loc numai în limitele
prevăzute de lege, cu bună-credinţă şi să fie întemeiată pe motive justificate. În caz contrar, se
săvârşeşte un abuz de drept, care va duce la angajarea răspunderii civile. Însă, sancţionarea
nerespectării bunei-credinţe contractuale se realizează în maniere din cele mai diverse, însă niciodată
nu va avea ca efect direct şi imediat încetarea unui contract valabil încheiat. Totuşi, instanţa în acest
caz va ţine seama de atitudinea abuzivă a locatarului prin invocarea cu rea-credinţă a pactului
comisoriu, şi, ca urmare, comportamentul contractual al locatarului de rea-credinţă (notificarea din
data de 08 iunie 2012 prin care se solicită planurile clădirii care fuseseră transmise pe suport
electronic înainte de încheierea Contractului, notificarea din data de 16 iunie 2012 prin care se
solicită aceleaşi planuri care fuseseră predate şi pe suport de hârtie, deşi locatorul s-a conformat
primei notificări, precum şi notificarea unilaterală de reziliere cu efect de la 15 iulie 2012) nu va
produce efecte iar contractul va rămâne în fiinţă.

- instanţa admite al doilea capăt de cerere din cererea de chemare în judecată a locatorului, constată
în temeiul art. 1276, art. 1816 Cod civil şi art. 1538 şi urm. Cod civil, că a avut loc o denunţare
unilaterală din partea locatarului înainte de împlinirea termenului de 3 ani şi dispune obligarea
locatarului la plata despăgubirilor stabilite prin clauza penală. Instanţa apreciază că, în urma
probatoriului administrat de ambele părţi, respectiv, probe cu înscrisuri şi interogatorii, s-a dovedit
cooperarea locatorilor în ceea ce priveşte realizarea lucrărilor de amenajare, intenţia locatarului să
eludeze plata despăgubirilor stabilite prin clauza penală, invocând abuziv prevederile pactului

15
comisoriu. Instanţa consideră că s-a dovedit situaţia de fapt potrivit căreia locatarul a manifestat
intenţia unei denunţări unilaterale prin notificarea scrisă din data de 16 iunie 2012 (care totodată
respectă cerinţele unei denunţări unilaterale – notificare scrisă şi termenul rezonabil de preaviz,
„după uzanţe”, nefiind stabilit un termen legal sau convenţional) şi, ca urmare, dă eficienţă clauzei
penale încheiate prin Contract, fiind îndeplinite toate cerinţele legale pentru aplicabilitatea sa
(neexecutarea obligaţiei principale, aşadar, existenţa faptei ilicite prin denunţarea înainte de
împlinirea termenului de 3 ani, prejudiciul prezumat, culpa locatarului şi raportul de cauzalitate).

VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR

________________________________________________________________________________

I. 4. Lucrare profesională nr. 4

16
A. Conţinut / Cerinţe
Speţa 2

La data de 9 aprilie 2009 părţile IG şi PC au încheiat contractul nr. 5 prin care PC se obligă să
imprime plasă pentru IG, materialul fiind livrat de IG.
În data de 18 octombrie 2009 între părţi se încheie un alt contract nr. 1 prin care PC se obliga
să personalizeze plasa protectoare schelă pentru o a treia societate BI. Potrivit clauzelor acestui ultim
contract şi anexei acestuia, beneficiara BI punea la dispoziţia PC doar materialele necesare executării
matriţelor tipografice, dar nu şi materialul pe care urma să se realizeze imprimarea - plasa
protectoare schelă.
În baza unei comenzi verbale realizate de administratorul societăţii PC, dl. A.N, societatea IG
a livrat în perioada 02.10.2009 - 25.11.2009 plasa pentru care a emis cele 3 facturi fiscale nr.
2/4.12.2009, nr. 3/5.12.2009 şi nr. 4/6.12.2009.
Avizele de însoţire a mărfii au fost emise pe numele societăţii PC şi recepţionate efectiv de
administratorul acesteia A.N., în timp ce facturile au fost eliberate pentru beneficiara BI, fiind însă
primite şi semnate tot de administratorul A.N.
Potrivit extrasului de cont BI a plătit către IG suma totală de 40.002,21 lei în contul facturii
fiscale nr. 2/4.12.2009 (prima din cele trei emise de IG), din totalul de 60.002,21 lei cât însumează
cele 3 facturi.

La data de 09.09.2010, IG, prin cererea înregistrată, a solicitat obligarea pârâtei PC la

plata sumei de 20.000 lei reprezentând debit neachitat.

Lucrarea profesională nr. 4 : Redactaţi cererea de chemare în judecată.

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 4

JUDECĂTORIA IAŞI

17
SECŢIA CIVILĂ
-acţiune în pretenţii-
Doamnă Preşedinte,

Subscrisa, IG, având sediul în Mun. Iaşi, str. Olari, nr.4, bl. 623, sc. B, et. 1 ap. 4, J-
22/2639/2008, CUI 24409143 şi cu sediul procesual ales la cabinet de avocat „Anda Baciu” Mun.
Iaşi, str. Atelierului nr. 1, bloc A2, etaj 2, ap, 11, reprezentată convenţional prin av.-----, în
contradictoriu cu PG , cu sediul în Iaşi, str. Torentului nr. 9, în temeiul prevederilor art. 192 Cod
proc. civ., formulez :

Cerere de chemare în judecată

prin care solicit:
1. obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 de lei, reprezentând contravaloarea debitului
neachitat.
2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Motive:
În fapt, la data de 9.04 2009, între subscrisa, IG şi pârâta PC, s-a încheiat contractul de
antrepriză nr. 5 prin care pârâta şi-a asumat obligaţia de a presta servicii de imprimare plasă,
materialul urmând a fi livrat de către subscrisa.
Relaţiile contractuale dintre subscrisa şi pârâta PC au fost extinse prin încheierea la data de
19.10.2009 a unui nou contract, respectiv contractul nr. 1. Noul angajament juridic instituia în
sarcina pârâtei PC obligaţia de a personaliza plasă pentru o terţă societate beneficiară, respectiv BI,
aceasta din urmă urmând a pune la dispoziţia pârâtei materialele necesare executării matriţelor
tipografice.
Din modalitatea de redactare a clauzelor contractuale şi a anexei la acest contract, reiese în
mod expres că, obligaţia de a livra materialul necesar pentru imprimare nu mai este asumată de către
subscrisa.
Dată fiind lipsa unei prevederi contractuale sau legale contrare, relaţiile contractuale dintre
părţi intră sub incidenţa art. 1.857 alin. 1 C. civ. care prevede că ” dacă din lege sau din contract nu
rezultă altfel, antreprenorul este obligat să execute lucrarea cu materialele sale”, sens în care pârâta
PC era ţinută de obligaţia de a procura materialele necesare prestării serviciilor de imprimare plasă.
În vederea executării obligaţiei sale, pârâta PC, prin administratorul său A.N, a efectuat două
comenzi verbale în temeiul cărora, în perioada 2.10.2009-25.11.2009 i-a fost livrată plasă de către
subscrisa.

18
 În schimbul materialelor furnizate pârâtei, aceasta trebuia să achite, cu titlu de preţ, suma de
60.002,21 lei astfel cum rezultă din cele trei facturi fiscale nr. 2/4.12.2009, nr. 3/5.12.2009 şi nr.
4/16.02.2009, emise de către subcrisa.
Întrucât subscrisa şi pârâta nu am convenit vreun termen pentru executarea obligaţiei de plată
a preţului rezultă că acesta trebuia executată la momentul livrării materialelor şi emiterii facturilor
fiscale.
Din extrasul de cont al subscrisei rezultă că obligaţia de plată a preţului materialelor furnizate
pârâtei, nu a fost executată în mod corespunzător şi integral, din totalul de 60.002, 21 lei cât
însumează cele trei facturi, fiind achitată doar suma de 40.002, 21 lei în contul facturii fiscale nr.
2/4.12.2009, rămânând restantă suma de 20.000 lei, corespunzătoare facturilor nr. 3/5.12.2009 şi nr.
4/6.12.2009.
Având în vedere aspectele învederate, vă solicităm să constataţi neexecutarea parţială de către
pârâtă a obligaţiei de plată a preţului materialelor ce i-au fost livrate, calitatea acesteia de debitor al
subscrisei pentru suma de 20.000 de lei, reprezentând contravaloarea debitului neachitat şi să
dispuneţi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept: art. 192 C. proc. civ., art. 1280, 1516 şi 1587 C. civ.
Probe: înscrisuri.

Iaşi,
26. 11.2014 Pentru IG,
Avocat _________
.

Doamnei Preşedinte a Judecătoriei Iaşi

VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR:

19
 I. 5. Lucrare profesională nr. 5

A. Conţinut / Cerinţe
Speţa 2

La data de 9 aprilie 2009 părţile IG şi PC au încheiat contractul nr. 5 prin care PC se obligă să
imprime plasă pentru IG, materialul fiind livrat de IG.
În data de 18 octombrie 2009 între părţi se încheie un alt contract nr. 1 prin care PC se obliga
să personalizeze plasa protectoare schelă pentru o a treia societate BI. Potrivit clauzelor acestui ultim
contract şi anexei acestuia, beneficiara BI punea la dispoziţia PC doar materialele necesare executării
matriţelor tipografice, dar nu şi materialul pe care urma să se realizeze imprimarea - plasa
protectoare schelă.
În baza unei comenzi verbale realizate de administratorul societăţii PC, dl. A.N, societatea IG
a livrat în perioada 02.10.2009 - 25.11.2009 plasa pentru care a emis cele 3 facturi fiscale nr.
2/4.12.2009, nr. 3/5.12.2009 şi nr. 4/6.12.2009.
Avizele de însoţire a mărfii au fost emise pe numele societăţii PC şi recepţionate efectiv de
administratorul acesteia A.N., în timp ce facturile au fost eliberate pentru beneficiara BI, fiind însă
primite şi semnate tot de administratorul A.N.
Potrivit extrasului de cont BI a plătit către IG suma totală de 40.002,21 lei în contul facturii
fiscale nr. 2/4.12.2009 (prima din cele trei emise de IG), din totalul de 60.002,21 lei cât însumează
cele 3 facturi.

La data de 09.09.2010, IG, prin cererea înregistrată, a solicitat obligarea pârâtei PC la

plata sumei de 20.000 lei reprezentând debit neachitat.

Lucrarea profesională nr. 5 : Redactaţi întâmpinarea societăţii PC.

20
B. Rezolvare lucrare profesională nr. 5
Judecătoria Iași
Secţia Civilă

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnata, PC, cu domiciliul in Iasi, strada Torentului, nr. 9, bloc C4, sc. A, et. 2, ap 27,
CUI 22972433, in calitate de pârât în temeiul art. 205 Cod procedură civilă, formulez prezenta:

ÎNTÂMPINARE

prin care vă rugăm să respingeti acţiunea ca inadmisibilă şi nefondată, având în vedere următoarele:

MOTIVE

În fapt, în data de 09.04.2009, s-a încheiat un contract între IG și subscrisa prin care aceasta
din urmă s-a obligat la imprimarea unei plase pentru IG, urmând ca materialul să fie asigurat de către
IG.

Ulterior, la data de 18.10.2009, s-a încheiat un alt contract între aceleași părți prin care
subscrisa s-a obligat la personalizarea aceleiași plase de siguranță-schelă pentru o terță societate
beneficiară, BI. De asemenea, trebuie precizat faptul că primul contract încheiat între părți,
contractul nr. 5, nu a fost reziliat.

Administratorul societății PC a recepționat materialele folosite pentru executarea plasei de

siguranță, conform dispozițiilor contractului nr.5, împreună cu avizele însoțitoare emise pe numele
societății în cauză, dar și facturile emise pe numele beneficiarei BI.

Conform extrasului de cont, IG a primit de la BI suma de 40.002,21 lei, suma aferentă facturii
fiscale nr. 2/4.12.2009. Celelalte două facturi emise pe numele beneficiarei BI rămânând neachitate,
mai exact suma de 20.000 lei din totalul de 60.002,21 lei.
21
 Mai mult, materialul comandat verbal de către administratorul A.N. a fost comandat în baza
primului contract, care menționa că acesta va fi furnizat de către IG, fiind folosit pentru imprimarea
plasei de siguranță și nu pentru personalizarea acesteia.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că dispozițiile contractului cu nr. 5 menționează că

materialele ce vor fi folosite în vederea imprimării plasei de siguranță vor fi asigurate de către IG, PC
neavând nicio obligație în privința acestora, vă solicităm să respingeţi acţiunea ca inadmisibilă şi
nefondată.

În drept, art. 205 C. proc. civ., art. 1857 C. civ.  

Probe: înscrisuri

Iaşi,

12.12.2014 PC

DOMNULUI PREȘEDINTE AL JUDECATORIEI IASI

VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR

_______________________________________________________________________________
22
 I. 6. Lucrare profesională nr. 6
A. Conţinut / cerinţe
Speţa 2

La data de 9 aprilie 2009 părţile IG şi PC au încheiat contractul nr. 5 prin care PC se obligă să
imprime plasă pentru IG, materialul fiind livrat de IG.
În data de 18 octombrie 2009 între părţi se încheie un alt contract nr. 1 prin care PC se obliga
să personalizeze plasa protectoare schelă pentru o a treia societate BI. Potrivit clauzelor acestui ultim
contract şi anexei acestuia, beneficiara BI punea la dispoziţia PC doar materialele necesare executării
matriţelor tipografice, dar nu şi materialul pe care urma să se realizeze imprimarea - plasa
protectoare schelă.
În baza unei comenzi verbale realizate de administratorul societăţii PC, dl. A.N, societatea IG
a livrat în perioada 02.10.2009 - 25.11.2009 plasa pentru care a emis cele 3 facturi fiscale nr.
2/4.12.2009, nr. 3/5.12.2009 şi nr. 4/6.12.2009.
Avizele de însoţire a mărfii au fost emise pe numele societăţii PC şi recepţionate efectiv de
administratorul acesteia A.N., în timp ce facturile au fost eliberate pentru beneficiara BI, fiind însă
primite şi semnate tot de administratorul A.N.
Potrivit extrasului de cont BI a plătit către IG suma totală de 40.002,21 lei în contul facturii
fiscale nr. 2/4.12.2009 (prima din cele trei emise de IG), din totalul de 60.002,21 lei cât însumează
cele 3 facturi.

La data de 09.09.2010, IG, prin cererea înregistrată, a solicitat obligarea pârâtei PC la

plata sumei de 20.000 lei reprezentând debit neachitat.

Lucrarea profesională nr. 6 : Care va fi soluţia instanţei de judecată?

23
B. Rezolvare lucrare profesională nr. 6
Consider că soluția instanței va fi de respingere a cererii de chemare în judecată formulate
de către reclamanta IG în contradictoriu cu pârâta PC, ținând cont de următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta IG a solicitat obligarea pârâtei PC
la plata sumei de 20.000 de lei, reprezentând contravaloarea debitului neachitat pentru materialele ce
i-au fost furnizate de către reclamantă.
Reclamanta învederează că pretențiile sale se întemeiază pe cele două contracte pe care le-a
încheiat cu pârâta, respectiv contractele nr. 5 și nr. 1, în temeiul cărora acesteia din urmă i-au fost
livrate în perioada 2.10.2009-25.11.2009, materiale în cuantum de 60.002,21 lei, preț din care a fost
achitată doar suma de 40.002,21 lei aferentă facturii nr. 2/4/12.2009, prima din cele trei emise de
către reclamantă, rămânând restantă suma de 20.000 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta solicită instanței să constate lipsa calității sale de debitor
a reclamantei IG și pe cale de consecință, să respingă cererea de chemare în judecată.
În sprijinul pretenției sale, pârâta învederează că nu poate fi debitor al reclamantei pentru
plata unei sume de bani, întrucât, prin contractul nr. 5 pe care l-a încheiat cu aceasta și-a asumat o
obligație de a face, respectiv de a imprima plasa ce urma să îi fie pusă la dispoziție de către
reclamantă.
De asemenea, pârâta susține că nici din cel de-al doilea contract încheiat cu reclamanta,
respectiv contractul nr. 1, nu transpare obligația sa de a achita contravaloarea materialelor furnizate
de către IG, obligația asumată de către aceasta fiind și în acest caz, tot una de a face, respectiv de a
personaliza plasă protectoare schelă pentru o a treia societate beneficiară, BI.
Cu toate că prin cel de-al doilea contract încheiat între reclamantă și pârâtă nu s-a mai instituit
în sarcina reclamantei obligația de a furniza plasa ce urma să fie imprimată de către pârâtă, în lipsa
unei stipulații contractuale exprese, nu se poate susține că obligația achiziționării materialelor a fost
asumată de către pârâta, aceasta revenindu-i societății beneficiare a serviciilor ce urmau să fie
prestate de către pârâtă, respectiv societății BI.
Împrejurarea că obligația de a achita debitul de 20.000 pretins de către reclamantă revine
societății beneficiare BI, reiese dincolo de orice dubiu și din aceea că, pentru materialele ce au fost
furnizate de către reclamantă în perioada 2.10.2009-25.11.2009 au fost emise trei facturi fiscale
pentru beneficiara BI, în baza cărora aceasta din urmă a achitat suma de 40.002,21 lei din totalul de
60.002,21 lei, rămânând debitoare pentru suma de 20.000 de lei.
Analizând susținerile reclamantei și ale pârâtei prin raportare la datele speței, consider că
instanța de judecată va aprecia ca fiind legale și temeinicie apărările pârâtei PC dispunând, pe cale de
consecință, respingerea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta IG.
VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR
_______________________________________________________________________________

24
II. FIŞĂ DE OBSERVAŢII AVOCAT ÎNDRUMĂTOR (opţional)

(În situaţia în care avocatul stagiar a făcut uz de disp. art. 3 alin (2) din prezenta hotărâre, privind
depunerea unei lucrări profesionale întocmită în cadrul formei de exercitare a profesiei, în perioada
efectuării stagiului, în cadrul acestei secţiuni se vor face menţiuni de către avocatul îndrumător al
stagiarului cu privire la modalitatea în care avocatul stagiar s-a implicat în rezolvarea respectivei
cauze precum şi cu privire la transpunerea şi prezentarea acestei cauze în Caietul de lucrări
profesionale)

25
III. FIŞA EVALUARE FORMATOR

(Această secţiune va cuprinde evaluarea pe care o va realiza tutorele INPPA )

SEMNĂTURĂ FORMATOR
_____________________________________________________________________________

26