INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU

PREGĂTIREA ŞI PERFECŢIONAREA AVOCAŢILOR

EXAMEN ABSOLVIRE
SESIUNEA NOIEMBRIE 2014

Drept procesual civil

Speţa 1

La data de 9 iulie 2014, A în calitate de soţie, se prezintă la dumneavoastră, în calitate de avocat,

şi vă solicită o consultanţă juridică, respectiv un demers judiciar, plecând de la următoarea
situaţie de fapt:
„A (soţie) şi B (soţ) s-au căsătorit la data de 1 februarie 1992. În urma derulării căsătoriei au
rezultat 2 copii : C1 în vârstă de 17 ani şi C2 în vârstă de 21 de ani. În perioada 2007 – 2008 soţul
B a început o relaţie sentimentală şi intimă cu numita D, aspect care a condus la o puternică
deteriorare a relaţiile de familie şi căsătorie. În aceeaşi perioadă (2007 – 2008) soţul B a şi părăsit
domiciliul conjugal, mutându-se cu D. În urma certurilor şi discuţiilor purtate pe această temă,
soţul B a renunţat la relaţia cu D, revenind în domiciliul conjugal, la sfârşitul anului 2008. Ulterior,
în perioada 2012-2013, discuţiile în contradictoriu cu soţul B au continuat pe diverse teme
(cheltuieli comune, decizii familiale, creşterea şi educaţia copilului minor, etc.). Aceste discuţii au
culminat cu părăsirea, de către soţul B, a domiciliului conjugal, în data de noiembrie 2013, dată
de la care nu a mai existat nici un fel de contact sau discuţie între cei doi soţi. Soţul B a motivat
această decizie pe aspectul că soţia A nu îl susţine în deciziile majore pe care doreşte să le ia şi nu
participă cu nimic la cheltuielile necesare şi utile în cazul unei căsătorii, fiind casnică. De
asemenea, A menţionează că ultimul domiciliu comun s-a aflat pe raza sector 4 Bucureşti, însă în
prezent nici unul dintre soţi nu mai are domiciliul în sectorul 4 (A locuieşte în sectorul 2, iar B pe
raza sectorului 3)”.

Lucrarea profesională nr. 1: A (soţie), vă solicită un punct de vedere legal cu privire la

modalităţile legale de desfacere a căsătoriei (variante, durata, costuri, consecinţe). De
asemenea, A vă aduce în discuţie posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru prejudiciul
produs ca urmare a desfacerii căsătoriei, respectiv instituirea unei prestaţii compensatorii ca
urmare a pronunţării divorţului. În calitate de avocat, redactaţi un punct de vedere legal cu
privire la solicitările lui A (soţie).

Lucrarea profesională nr. 2: În calitate de avocat a lui A, redactaţi o cerere de chemare în

judecată prin care să solicitaţi desfacerea căsătoriei faţă de B, respectiv plata unor despăgubiri
pentru prejudiciul produs ca urmare a desfacerii căsătoriei, respectiv instituirea unei prestaţii
compensatorii ca urmare a pronunţării divorţului.

Lucrarea profesională nr. 3: În calitate de avocat a soţului B, redactaţi actele de procedură

necesare în vederea respingerii capetelor de cerere inserate de A (conform problemei 2),
respectiv pentru instituirea în favoarea lui B a plăţii unor despăgubiri pentru prejudiciul produs
ca urmare a desfacerii căsătoriei.
Speţa 2

Reclamanta A, o societate care comercializează produse electronice, a depus o cerere de

chemare în judecată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, împotriva pârâtului B, cu domiciliul în
Brăila, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 180.000 lei, cu titlu de plată parţială, parte
exigibilă din preţul datorat, precum şi obligarea pârâtului la plata unor daune interese pentru
neîndeplinirea obligaţiei de preluare a bunului, în cuantum de 1% din valoarea contractului - de
500 mii lei - pe zi de întârziere, până la data la care bunul va fi ridicat de acesta, la locul convenit
prin contract.
În privinţa competenţei Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta a arătat că, potrivit
contractului de vânzare-cumpărare tipizat, încheiat între A şi B, s-a convenit ca orice dispută între
părţi să fie de competenţa instanţei de la sediul vânzătorului, astfel încât, în lipsa unei norme de
competenţă teritorială exclusivă, prin voinţa părţilor, a fost aleasă Judecătoria sectorului 1
Bucureşti să soluţioneze cererea, inclusiv cu privire la plata preţului.
Pe fond, reclamanta a arătat ca, prin contractul încheiat între părţi, A a vândut lui B un
echipament electronic în schimbul preţului de 500.000 lei, din care a fost achitată doar o primă
tranşă, în cuantum de 120.000 lei.
De asemenea, pârâtului B, în calitate de cumpărător, îi revine obligaţia de a plăti daune-interese
de 1% din valoarea contractului, în cazul în care nu îşi va îndeplini obligaţia de a ridica bunul
vândut de la locul convenit prin contract pentru livrarea echipamentului.
Reclamanta a arătat în cuprinsul cererii că şi-a îndeplinit obligaţia de a notifica pârâtul cu privire
la livrarea bunului în depozitul convenit, însă acesta a refuzat să se prezinte pentru preluarea
bunului vândut.
Prin rezoluţie, în vederea determinării taxelor judiciare de timbru şi a competenţei, completul
căruia i-a fost repartizată cauza a pus în vedere reclamantei să precizeze dacă suma pretinsă prin
cerere, de 180.000 lei este exigibilă sau dacă întreg restul de preţ, de 380.000, îndeplineşte
cerinţa exigibilităţii.
Reclamantul a depus o precizare în care a arătat că, în raport de termenele de plată convenite cu
pârâtul, întreaga sumă datorată cu titlu de preţ este exigibilă, însă, pentru considerente de ordin
fiscal, înţelege să pretindă, ca plată parţială, doar suma de 180.000 lei, pe care o pretinde ca fiind
exigibilă.
După comunicarea cererii, pârâtul a invocat, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei materiale
a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, motivată pe împrejurarea că, aşa cum arătat de către
reclamant prin precizarea depusă la dosar, creanţa exigibilă este de 380.000 lei, ceea ce atrage
competenţa Tribunalului.
În privinţa competenţei teritoriale, pârâtul a solicitat să se constate că aceasta aparţine fie
Tribunalului Brăila, în cazul în care va fi admisă excepţia privitoare la competenţa materială
procesuală valorică, fie Judecătoriei Brăila, întrucât:
- dispoziţia contractuală privitoare la atribuirea competenţei instanţei de la sediul profesionistului
este lovită de nulitate absolută;
- pârâtul B este grefier la instanţa la care a fost înregistrată cauza, astfel încât prevederile
referitoare la competenţa alternativă împiedică, în mod absolut, soluţionarea cererii la instanţa la
care el îşi desfăşoară activitatea.
Prin cerere reconvenţională, depusă odată cu întâmpinarea, pârâtul-reclamant a solicitat
rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi obligarea reclamantei-pârâte la restituirea
preţului achitat, întrucât aceasta şi-a îndeplinit cu întârziere obligaţia de a livra bunul, iar faţă de
caracterul esenţial al termenului de livrare, livrarea nu mai poate fi realizată după împlinirea
termenului, astfel încât se impune desfiinţarea contractului din culpa reclamantei-pârâte.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta pârâtă a solicitat introducerea în cauză a pârâtei C,
soţia pârâtului reclamant B, astfel încât şi aceasta să fie obligată la plata diferenţei de preţ şi a
penalităţilor de întârziere.
La primul termen de judecată, reclamanta-pârâtă şi pârâtul-reclamant B au prezentat instanţei un
acord intervenit ulterior depunerii cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a răspunsului
la întâmpinare, prin care, în baza art. 126 C.proc.civ, au convenit ca judecata cererii principale să
se efectueze la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Cu privire la cererea reconvenţională, prin convenţia încheiată s-a recunoscut dreptul pârâtului-
reclamant de a invoca excepţia de necompetenţă materială şi teritorială.
La acelaşi termen, instanţa, în temeiul art. 131 C.proc.civ, verificând competenţa, a pus în discuţia
părţilor excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti în
privinţa cererii principale şi a cererii reconvenţionale, solicitând părţilor să pună concluzii şi cu
privire la valabilitatea acordului intervenit între părţi în acest sens.
Reclamanta-pârâtă a susţinut, sub acest aspect, că alegerea competenţei a intervenit în condiţiile
art. 126 C.proc.civ, iar pe de altă parte, în măsura în care ar fi fost încălcate dispoziţiile legale
privitoare la competenţă, prin încheierea acordului, orice vătămare eventuală nu mai subzistă.
În plus, prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a soţiei lui B, numită C, care are
domiciliul în Bucureşti, au devenit aplicabile prevederile art. 112 C.proc.civ.
Reclamanta-pârâtă a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei
sectorului 1 Bucureşti cu privire la cererea reconvenţională, în raport de dispoziţiile imperative
ale art. 127 alin. (1) C.proc.civ, solicitând disjungerea cererii reconvenţionale şi trimiterea
acesteia la o instanţă competentă material, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinată
cu Curtea de Apel Bucureşti.
Pârâta C a invocat inadmisibilitatea introducerii sale în proces prin răspunsul la întâmpinare, iar în
subsidiar a invocat necompetenţa Judecătoriei sectorului 1, întrucât nu era căsătorită cu pârâtul B
la data încheierii contractului, astfel încât apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art. 112 alin. (2)
C.proc.civ, fiind chemată în proces exclusiv pentru a atrage competenţa acestei instanţe.

Lucrarea profesională nr. 4: În calitate de avocat al reclamantei-pârâte, formulaţi note de

şedinţă cu privire la excepţia de necompetenţă invocată de către instanţă în privinţa cererii
principale şi a celei de necompetenţă invocată de pârâta C, precum şi cu privire la valabilitatea
acordului intervenit între părţi cu privire la competenţă;
Lucrarea profesională nr. 5: În calitate de avocat al pârâtului-reclamant B, formulaţi note de
şedinţă cu privire la competenţa instanţei în ceea ce priveşte cererea principală, cererea
reconvenţională şi valabilitatea acordului încheiat între A şi B.
Lucrarea profesională nr. 6: În calitate de avocat al pârâtei C, formulaţi note de şedinţă cu
privire la regularitatea introducerii în cauza a pârâtei C prin răspunsul la întâmpinare, precum
şi cu privire la excepţia de necompetenţă invocată de aceasta.