Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
8 OMF
(anul III, semestrul V)
1. Alveolotomie. Definiția.
Alveolotomia este o tehnică chirurgicală prin care se urmărește extragerea unor dinți
sau resturi de rădăcini ce nu pot fi îndepărtați prin tehnici simple de extracție. Este o
intervenție efectuată sub anestezie locală, în care se face o fenestrație (decupare a tablei
osoase) în osul alveolar în scopul facilitării accesului la rădăcină. Prin îndepărtarea porțiunii
de os care o acoperă, aceasta poate fi vizualizată direct, iar manipularea instrumentelor
devine mai ușoară, traiectul și poziția radiculară fiind la vedere, este posibilă realizarea unei
extracții corecte în timp scurt și netraumatizant pentru pacient.
PS. O tehnica invechita , dezastroasa pentru pacient, la care s-a renuntat de mai bine de 30
de ani.
Presupune extragerea dintelui impreuna cu frezarea, cioplirea, spargerea sau smulgerea osului
alveolar adiacent radacinii (dupa posibilitatile tehnice si indemanarea medicului stomatolog).
Indicatii: cazurile in care rădăcinile ajung pina aproape de nivelul marginii libere a
alveole fără ca apelurile sa prezinte modificări importante.
Instrumentarul:
• cel obisnuit pentru extractii
• freza cilindrica sau sferica pentru os
• freza Lindeman
Instrumentarul
o cel obisnuit pentru extractii
o freza cilindrica sau sferica pentru os
o freza Lindeman
ELABORAREA METODICA NR.9
=dupa extractie in mod obligator se va examina atent dintele extras, peretii alveolari si a
gingivomucoasei.
=la nivelul radacinii se examineaza eventuala existenta a unor procese de rizaliza, necroza a
cementului, hipercementoza, care presupun un focar infectios endoalveolar ce urmeaza a fi
indepartat.
=se controleaza marginile alveolei, daca se constata eschile mici osoase desprinse de periost, ele
vor fi indepartate.
=se controleaza ca septurile interradiculare sa nu fie mai sus de creasta alveolara (rezectia lor).
=in caz de extractii multiple se urmareste ca septurile interdentare sa nu depaseasca marginile
crestei alveolare, in caz contrar, favorizeaza o cicatrice a mucoasei improprie protezarii.
****Pot exista 3 variante care expun starea alveolei postextractionale, in dependenta de care se
facesi revizia acestora:
#placa alveolara normala (NU chiuretaj)
#plaga alveolara infectata (DA chiuretaj)
#plaga alveolara zdrobita (chiuretaj si alte manopere chirurgicale pentru prevenirea
complicatiilor si pentru asigurarea buna vindecare a alveolei respective)
CHIURETAJUL PERIAPICAL (postextractional)
INDICATII:
=in cazul in care dupa extractia dintilor cu procese periapicale cronice ramin in alveola:
...tesut de granulatie
...resturi de membrana chistica
=peretii ososi sint moi, osteitici.
v se folosesc chiurete de dimensiuni si forme adecvate in raport cu localizarea si intinderea
tesuturilor ce trebuie inlaturate prin chiuretaj
v pentru leziuni limitate strict la o alveola se folosesc chiurete mici - DREPTE la maxila si
CURBE la mandibula.
v se racleaza cu chiureta dinspre fundul spre marginea alveolei, insistind sa se desprinda de
pe os toate tesuturile patologice.
v chiuretajul se face in cea mai mare masura pe baza senzatiei tactile, perceptind cu chiureta
pe toata indinderea alveolei un os rezistent, sanatos, singerarea diminua foarte mult.
2. Ciupirea septurilor interdentare si a marginilor alveolare. Indicatii. Instrumentarul.
Întrebări de control:
1. Antibioticoprofilaxia. Definiția.
Antibiotico profilaxia urmareste prevenirea unei infectii care nu este prezenta in
momentul administrarii antibioticul , dar pe care medicul o presupune.
2. Indicațiile către antibioticoprofilaxie.
Programate:cand nu exista infectie locala(preoperator)
De urgenta: interventiile curate sau cu risc de contaminare redus
3. Grupele de risc.
a)in cazul interventiilor ‚;chirurgicale curate’’in care nu se deschid si nu se strabat
cavitati naturale , nu exista leziuni traumatice sau inflamatorii, tehnica
chirurgicala este perfecta si nu se constata abateri de la rigoriile asepsiei si
antisepsiei , riscul infectios este apreciat la 1-2% si nu se recomanda antibiotice-
nici profilactic ,nici curativ.
b)in cazul interventiilor care nu mai pot fi considerate curate, deoarece implica
deschiderea unei cavitati naturale si contaminari minore din tesuturile invecinate
sau presupun dificultati in asigurarea unei asespsii perfecte , riscul infectios este
apreciat pana la 20% si se recomanda antibioticoprofilaxia, dar nu antibioterapia.
Aceasta sunt interventiile ‚’’curat-contaminate”,in care se apreciaza ca
antibioticoprofilaxia reduce riscul infectios de 2-3 ori.
c)in cazul interventiilor ’’contaminate’’,riscul infectios este apreciat la 20-35% si
se recomanda antibioticoprofilaxia , care ar reduce riscul infectiei de 2-3 ori dar
si antibioterapia.Acestea sunt interventii in plagi traumatice contaminate de
cateva ore,contaminari masive din cavitati naturale,cu nerespectari majore ale
asepsiei,etc.
d)’’interventiile septice,murdare’’au un risc infectios intre 25-50%, deoarece se
realizeaza in tesuturi inflamate,cu sau fara puroi , in plagi traumatice contaminate
, de peste 4 ore , plagi cu tesutrui devitalizate, corpi straini , etc.Se recomanda
antibioticoterapia condusa stiintific.
4. Regimurile de profilaxie antibacteriană.
La alegerea antibioticului pentru terapie , ca si pentru profilaxie se vor avea in
vedere:
-experienta folosirii in infectiile frecvente ale regiunii anatomice in care se
intervine;
-concentratiile antibiotic realizate in mod normal in saliva,lichidul bucal,
tesuturi bucale;
-realizarea in 1-2 ore a unor concentratii bactericide serice si tisulare maxime;
-rezultate de laborator,inclusive ale antibioticogramei bacteriilor predominante
numeric.
Calea de Inalte Medii Scazute
administrare
Orala Metronidazol Eritromicina Penicilina
Doxicilina Chinolone
Intravenoasa Metronidazol Eritromicina Ampicilina
Penicilina
Cefalosporine
1. Particularităţile extracțiilor dentare la pacienţii cu afecţiuni ale aparatului respirator (astm ul
bronşic, bronhopneumopatia cronică obstructivă).
TERENUL PATOLOGIC PULMONAR
Dintre bolile aparatului respirator, medicul stomatolog se întâlneşte mai frecvent cu :
1. Astmul bronşic
2. Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)
La prima prezentare în cabinet se va acorda o atenţie deosebită anamnezei medico-chirurgicale şi
examenului clinic general, punându-se în evidenţă:
¼ accesele de tuse iritativă;
¼ tusea productivă;
¼ expectoraţiile;
¼ dispneea;
¼ wheezing-ul;
1. ASTMUL BRONŞIC este o boală de etiologie plurifactorială. După criteriul etiologic se
deosebesc două tipuri de astm bronşic: alergic şi nealergic.
Astmul alergic, se mai numeşte şi extrinsec sau atopic şi are la bază o reacţie alergică a bolnavului
la un antigen prezent în mediul ambiant: puf, praf, polen, alimente, medicamente.
¼ Astmul nealergic (intrinsec), nu are la bază o etiologie bine definită şi nici un mecanism
patogenic cunoscut. În categoria astmului bronşic nealergic sunt incluse: astmul endogen sau
infecţios, astmul iritativ prin factori fizici sau chimici, astmul provocat de efort ("exercise-induced
asthma") şi alte forme de astm cu geneză neprecizată.
Clinic se manifestă prin crize repetitive de dispnee paroxistică şi wheezing până la status
asmaticul asociat cu emfizem, hipoxemie şi cord pulmonar cronic. Aceşti bolnavi se gasesc sub
medicaţie bronhodilatatoare cu efecte cardiace secundare ( tahicardie, aritmie) şi terapie cortico-
steroidă ce determină secundar creşterea riscului la infecţii.
Medicul stomatolog sau chirurg trebuie să cunoască tipul etiologic al astmului, frecvenţa
crizelor,factorii care provoacă aceste crize ( stresul emoţional) dar şi medicaţia prescrisă.
Tratamentele se efectuează în şedinţe scurte, sub premedicaţie anxiolitică şi anestezie bună
pentru reducerea stresului. Postoperator nu se administrează antiinflamatoare nesteroidiene
deoarece accentuează bronhospasmul.
¼ Pacienţii cu crize rare fără medicaţie pot fi trataţi în cabinetele sto-matologice fără măsuri de
precauţie speciale iar pentru anestezie nu se utilizează substanţe cu vasoconstrictor deoarece
acestea conţin sulfiţi (conservanţi) care pot declanşa crize severe.
¼ Pacienţii cu tratament astmatic şi crize frecvente de astm pot fi trataţi în ambulator şi/sau spital
în funcţie de severitatea afecţiunii. Aceştia necesită evaluare medicală de specialitate, sedare
preoperatorie şi antibioterapie dacă sunt sub terapie cu steroizi.
Soluţiile anestezice nu vor conţine vasoconstrictor .
¼ Pacienţii simptomatici cu semne clinice evidente (status astmaticus)
reprezintă o urgenţă medicală şi toate procedurile sunt contraindicate.
Întrebări de control:
1. Clasificarea accidentelor extracției dentare
-leziuni dentare
-leziuni osoase
Diagnostic: radiografie
suturează plaga.
-fractura mandibulei
-luxația mandibulei
-accidente sinusale
Diagnostic radiografic