Tema: Produsul turistic.

Sezonalitatea serviciilor turistice

1. Definirea produsului turistic

Produsul turistic este o combinaţie în variante multiple a:

- elementelor de atractivitate (resurse turistice naturale şi antropice) pe care le oferă o
zonă (destinaţie dată);
- serviciilor specifice și nespecifice (rezultat al acţiunii forţei de muncă asupra bazei
materiale generale și specifice).
În sens restrâns, prin produs turistic se înţelege totalitatea bunurilor și serviciilor oferite
turiştilor de către una sau mai multe întreprinderi turistice (agenţii de turism sau prestatori
direcţi – hotel, restaurant etc.).
Produsul turistic este deci o formă de comercializare a ofertei turistice. Elementele sale
componente (transport, cazare, alimentaţie, agrement, tratament balnear ş.a.) putându-se
comercializa sub forma de pachet turistic sau separat. Între componentele produsului touristic
există o relaţie de interdependenţă, fiecare dintre acestea având un rol important în crearea
satisfacţiei clienţilor.
Principalele caracteristici ale produselor turistice:
sunt eterogene – rezultat al dependenţei serviciilor de dotările materiale şi persoana
prestatorului;
sunt complexe – rezultat al combinării în variante multiple a elementelor componente;
sunt nestocabile – elementele care le compun (exemplu: locurile din avion, zăpada,
nopţile de cazare etc.) nu pot fi stocate;
se produc pe măsură ce se manifestă consumul;
au caracter sezonier, cu excepţia reuniunilor, afacerilor şi, parţial, turismul de sfârşit
de săptămână sau cel balnear.

2. Clasificarea produselor turistice

Principalele categorii de produse turistice oferite de o agenţie de turism sunt:
- circuite;
- sejururi (pachete de vacanţă);
- croaziere;
- produse tematice (exemple: vânătoare sportivă, congrese etc.)
Acestora se adaugă: rezervări pe liniile aeriene sau în hoteluri, vânzări de bilete pentru
orice mijloc de transport terestru, marin sau aerian, servicii de primire (“meeting” sau
“transfer”, închirieri de autoturisme, asigurări pentru plecări în străinătate etc.).
1. Sejururile – reprezintă un pachet de servicii oferit turiştilor pentru petrecerea
vacanţei într-o staţiune turistică. Acest tip de produs turistic presupune rămânerea în această
staţiune.
Forme:
- sejururi cu pensiune completă de tipul:
a. formulei tradiţionale pentru hotelurile din staţiunile turistice;
b. formulei moderne propusă de cluburile de turism care adaugă un program de animaţie
şi de sporturi.
 - sejururi comercializate în formula: demipensiune, cazare + mic dejun sau doar simpla
cazare.
2. Circuitele – sunt un produs turistic vândut de o agenţie de turism grupurilor
organizate sau turiştilor individuali care presupune vizitarea pe parcursul acestora a unor
obiective turistice, regiuni sau ţări. Alături de transport, pachetul de servicii poate include
cazare în formula pensiune completă, demipensiune, cazare + mic dejun. Cel mai utilizat mijloc
de transport este autocarul.
3. Croazierele – reprezintă un tur realizat cu vaporul care include un pachet de servicii
de vacanţă oferite de un hotel plutitor: transport, cazare, alimentaţie şi o multitudine de
posibilităţi de divertisment: baruri, restaurante, (servirea mesei 24 de ore din 24) sală de fitness,
cinema, cazinouri.
Paralel cu acestea s-au dezvoltat şi multe produse noi care oferă transport şi cazare
combinate cu servicii specializate pentru diferite grupuri:
o vacanţe sportive (sky, golf, pescuit);
o vacanţe cu sejururi de tratament pentru sănătate;
o călătorii de aventură;
o incentive;
o pentru conferinţe etc.
sau
o formulele care asociază transportul cu anumite prestaţii; exemplu: formulele “fly &
drive” şi “fly & hotel”, care pe lângă transport cu avionul oferă şi vouchere pentru hotel, care
pot fi utilizate în mai multe staţiuni turistice.

3. Variațiile sezoniere ale fenomenului turistic. Ciclurile de sezonalitate în activitatea

turistică.

În condițiile specifice ale activității de turism, pe lângă aspectele caracteristice

ale dispersării în spațiu a fluxurilor turistice, se remarca frecvent și o repartizare inegala în timp
a cererii de servicii care, în diferite zone de interes turistic, echivalează cu o concentrare
pronunțata a sosirii de vizitatori în anumite perioade dintr-un an calendaristic și respectiv,
diminuarea - sau uneori chiar sistarea - sosirilor de turiști în alte perioade. Aceste variații
sezoniere, cu implicații economico-organizatorice în activitatea turistica, sunt caracteristice și
pentru tara noastră.
Variațiile sezoniere constituie una dintre caracteristicile principale ale turismului
modern; activitatea turistica se distinge esențial de alte activității economice tocmai prin
corelația viabila intre volumul ofertei și cel al cererii turistice în decursul unui an calendaristic.
La rândul ei, frecventa mai mult sau mai puțin constanta a variațiilor sezoniere provoacă în
economia turismului modificări specifice mult mai pregnante decât în alte sectoare
economice, sezonalitatea accentuata influențând creșterea prețului de cost al serviciilor și
diminuarea rentabilității, inducând în multe cazuri o dezvoltare inegala a diferitelor zone de
interes turistic.
Variațiile sezoniere au fost considerate, mult timp, ca o categorie speciala a
fluctuațiilor conjuncturale. Este necesar sa se facă o distincție intre acești doi factori, care
provoacă modificări alternative în volumul și intensitatea cererii turistice, deoarece schimbările
ritmice și schimbările libere, au, în fond, un caracter foarte diferit. Mai întâi
schimbările conjuncturale reprezintă modificări pe termen mijlociu sau lung în dezvoltarea
economica a unei anumite regiuni, în timp ce variațiile sezoniere nu se limitează numai la
dezvoltarea economica; ele se produc pe termen scurt și pentru diferite motive, într-
un ritm mult mai precis decât manifestările în domeniul fluctuațiilor conjuncturale. Totuși, la
rândul lor, acestea din urma influențează și ele, mai mult sau mai puțin sensibil, variațiile
sezoniere.
În ceea ce privește caracteristicile variațiilor sezoniere, acestea se produc, așa cum am
precizat, în perioada unui an calendaristic și în contextul unui sezon determinat, cuprinzând
una sau mai multe luni.
Fluctuațiile sezoniere, care se înregistrează în turism, trebuie considerate ca schimbări în
consumul populației, cauzate de intensitatea variabila a cererii turistice. Este adevărat ca
producția de servicii turistice este, de asemenea, supusa fluctuațiilor sezoniere; aceste fluctuații
sunt dictate însă de modificările oscilante ale volumului cererii, fiind consecința naturala și
automata a acestor schimbări.
    Variațiile sezoniere ale cererii în turism sunt de doua feluri: variațiile sezoniere
artificiale și variațiile sezoniere naturale. Printre cele dintâi pot fi menționate acelea care
privesc mecanismul concediilor plătite, al vacantelor școlare etc. și care se disting prin caracterul
lor economico-organizatoric. în paralel se constata însă în domeniul turismului și alte variații
sezoniere, care au cauze extraeconomice, daca ele rezulta, de exemplu, din schimbarea
condițiilor climatice caracteristice diferitelor anotimpuri. Se poate aprecia ca variațiile sezoniere
care au loc în turism trebuie sa fie considerate ca exemplul cel mai tipic de schimbări sezoniere
de acest fel.
Ciclurile de sezonalitate în activitatea turistica
Problemele legate de diminuarea implicațiilor provocate de concentrarea sezoniera a
activității turistice în anumite perioade ale anului si, respectiv, ale prelungirii sezonului sunt tot
atât de vechi ca și turismul însuși. Fenomenul de concentrare a activității turistice și necesitatea
atenuării curbei sezonalitatii în turism nu s-au manifestat însă niciodată atât de acut ca în zilele
noastre. La aceasta contribuie, pe de o parte, creșterea considerabila a numărului de turiști
care călătoresc în perioadele sezonului plin, iar pe de alta parte eforturile prestatorilor, care sunt
menite sa duca la prelungirea sezonului.
Deoarece durata sezonului turistic într-o zona (sau stațiune) este determinata, în primul
rând, de condițiile climaterice și meteorologice, instrumentele de politica comerciala amintite au
menirea sa compenseze diminuarea atractivității factorilor naturali cu un set de
elemente suplimentare de cointeresare a turismului potențial, în vederea valorificării mai depline
a patrimoniului turistic, prin menținerea cererii de servicii turistice la un
volum și nivel rezonabile pentru prestatori, pe o perioada de timp dintr-un an cat mai
lunga posibil.
Pentru a înțelege mai bine implicațiile sezonalitatii în industria turistica, este necesara
cunoașterea frecventei solicitărilor de servicii în decursul unui an calendaristic, respectiv a
oscilațiilor în timp a volumului și intensității fluxurilor de vizitatori în diferite zone și stațiuni
de interes turistic.
În funcție de condițiile naturale, de poziția geografica a teritoriului receptor fata de
circuitele turistice interne și internaționale, de gradul de atractivitate și diversitatea ofertei de
servicii etc., se pot distinge trei variante de baza ale curbei de sezonalitate în activitatea
turistica:
Varianta I: atractivitatea turistica se concentrează într-un singur sezon important, limitat
ca durata (zona litoralului Marii Negre).
 Varianta a II-a: activitatea turistica se concentrează în doua perioade de sezon diferite ca
durata, având totodată și frecvente diferențiate de solicitări (stațiunile de munte).
Varianta a III-a: activitatea turistica nu prezinta concentrări sezoniere pronunțate,
frecventa sosirilor de turiști etalând-se linear de-a lungul întregului an calendaristic (stațiuni
balneare, centre urbane).
Analizând aceste variante ale curbelor de sezonalitate, se pot stabili următoarele etape ale
unui sezon turistic:
- perioada de sezon plin, marcata prin intensitatea maxima a activitatii turistice în varful
de sezon;
- perioadele de început și sfârșit de sezon, marcate prin solicitările mai puțin intense;
- perioadele de  extrasezon, caracterizate printr-o activitate redusa sau, în anumite cazuri,
prin încetarea activității de prestări de servicii turistice.
Succesiunea logica a acestor etape ilustrează complexitatea activității economico-
organizatorice, care urmărește corelarea cat mai eficienta a ofertei turistice cu fluctuațiile
sezoniere ale cererii de servicii.
Implicațiile sezoniere și posibilitățile de diminuare a efectelor economice în
industria turistica
Variațiile sezoniere se înregistrează în toate tarile turistice, și aceste oscilații manifesta
chiar tendința de a creste în volum și intensitate, concentrarea sezoniera în turism constituind un
fenomen constant al mișcării turistice, generat de caracterul și natura acestor fluxuri. Aceasta
intensificare crescândă a concentrării a provocat o serie de fenomene turistice, printre care
menționăm:
- invazia, mai mult sau mai puțin intensa, a vacantelor în vechile și noile regiuni și zone
turistice;
- suprasolicitarea, aproape de nesuportat, a rețelelor feroviare, rutiere, maritime și
aeriene, în perioadele de maxima concentrare sezoniera a circulației turistice;
- insuficienta numărului locurilor de cazare, câteodată alarmanta, în unitățile hoteliere
și necesitatea de a se crea noi posibilități para hoteliere de cazare, într-un ritm extrem de rapid;
- tensiunea crescânda în relațiile dintre solicitanții de servicii și unitățile prestatoare de
servicii turistice;
- insuficienta crescânda a serviciilor publice, care nu sunt proporționate pentru nivelul
și intensitatea solicitărilor în perioadele de vârf.
Aceasta situație are tendința sa se agraveze și în perspectiva într-un ritm accelerat. De aici
decurge și necesitatea analizării inconvenientelor ce deriva din concentrarea sezoniera tot mai
accentuata, consecința naturala și inevitabila a circulației turistice.
In literatura turistica s-a acordat multa atenție aspectelor economice ale distribuției
inegale, sezoniere, a frecventei cererii de servicii turistice și se caută soluții pentru evitarea pe cat
posibil a influentei ei negative. Înainte de a încerca sa se dea soliții pentru atenuarea
fluctuațiilor sezoniere în domeniul turismului, este necesar sa se examineze cauzele care le
generează, ceea ce va permite sa se recunoască mai bine caracterul specific al acestor variații.
Analizele variațiilor sezoniere în mișcarea turistica releva o serie de factori care
influențează gradul de atractivitate al unor stațiuni turistice si sezonalitatea activității în zonele
considerate. Se poate afirma ca, uneori, factorii principali pot provoca schimbări sezoniere în
turism:
 necesitățile crescânde de recreere, sub toate aspectele lor cunoscute;
  resursele și valorile naturale;
 veniturile populației;
 durata și structura timpului liber pentru recreere
 oferta turistica secundara;
 factorii subiectivi.
Factorii analizați permit constatarea ca cererea turistica este elastica, iar oferta turistica
trebuie sa tina pas cu dezideratele clientelei potențiale.
Trebuie precizat însă ca, pe câtă vreme oferta primara este în mare măsura o rezultanta a
condițiilor climaterice și deci se manifesta cu o intensitate diferita în funcție de sezonalitate,
oferta turistica secundara exista practic în perioada întregului an calendaristic, dar se manifesta
mai pronunțat în cursul unui sezon determinat.
Preocupările orientate spre găsirea unor soluțiieficiente de prelungire a sezonului turistic
fac posibila o delimitare a factorilor care provoacă concentrări sezoniere în turism în doua
categorii principale: factori endogeni și factori exogeni.
Factorii endogeni sunt cei asupra cărora organizatorii de turism pot sa acționeze prin
masuri economico-organizatorice și prin politica lor comerciala.
Factorii exogeni sunt cei asupra cărora acțiunile organizațiilor și întreprinderilor turistice
nu au o influenta directa, deoarece acești factori sunt rezultatul dezvoltării sociale și economice
în care turismul nu-si asuma o poziție dominanta.
Aceasta clasificare permite și identificarea posibilităților de acționare în favoarea unei
prelungiri a sezonului turistic. Economia turismului nu poate să acționeze decât asupra factorilor
endogeni, pe când economia națională și societatea acționează asupra factorilor exogeni. Trebuie
subliniat însă ca importanta factorilor exogeni este mai mare și influenta acestora este mai
durabila decât cea a factorilor endogeni.
Trecând în revista masurile susceptibile sa atenueze, pe cat posibil, vârfurile sezoniere
prin prelungirea sezoanelor, mai ales al celui de vara, care a devenit un adevărat coșmar prin
concentrarea frecventei sale în timp, se constata ca exista următoarele posibilități principale:
a) Extinderea sezonului de vârf, prin oferirea unor facilități de tarife și preturi atractive
pentru serviciile turistice în perioadele pre și post sezon, pentru care se preconizează sporirea
intensității circulației turistice.
b) Intensificarea preocupărilor pentru sporirea gradului de atractivitate al obiectivelor
turistice din zone tradițional-sezoniere în perioadele de extrasezon, într-o oferta atractiva în ceea
ce privește elementele componente ale produselor turistice.
c) Diversificarea ofertei turistice în perioadele de sezon intermediar și extrasezon prin
oferirea unor sejururi combinate, folosind ca elemente de atracție potențialul turistic și al altor
zone de interes turistic.
d) Intensificarea colaborării organismelor naționale și internaționale de turism în
vederea găsirii unor soluțiiacceptabile pentru atenuarea curbelor de sezonalitate în activitatea
turistica.
e) Lansarea, respectiv continuarea acțiunilor de publicitate turistica pentru
promovarea turismului în extrasezon, făcând cunoscute publicului consumator de servicii
turistice avantajele turismului în timpul sezonului intermediar și al extrasezonului.
Rezulta deci ca, în paralel cu eforturile de diversificare a serviciilor turistice, trebuie sa
existe o preocupare permanenta pentru folosirea eficienta a personalului în perioadele de
activitate turistica redusa și în alte domenii de activitate economica.