1.

FUNCTIA DE PREVIZIUNE- stabileşte principalele obiective ale organizaţiei, resursele şi

mijloacele necesare realizării lor.
Rezultatele previziunii se împart în:
Prognoze - acoperă un orizont de timp de min. 10 ani, au un caracter aproximativ, şi nu sunt
obligatorii.
Planurile - se referă la perioade cuprinse între 5 ani şi 1 lună, planul organizaţiei se rezumă doar
la obiectivele fundamentale ale firmei şi la principalele resurse
Programele - se referă la perioade de timp foarte reduse, o decadă, o saptamană, o zi, un
schimb, o ora.
METODE DE PRVIZIUNE :
a) Previziuni de scurta durata (pâna la un an)
b) Previziuni de durata medie (1-5 ani)
c) Previziuni de lungă durată (sau strategice)
2. PLANIFICAREA - planificarea constă într-un ansamblu de activităţi prin care se determină:
modul de îndeplinire a obiectivelor , resursele şi mijloacele necesare realizării lor
3. FUNCTIA DE ORRGANIZARE - organizarea constă în gruparea activităţilor necesare îndeplinirii
obiectivelor firmei şi atribuirea fiecarei grupe de activităţi unui manager care are autoritatea
necesară pentru antrenarea şi coordonarea oamenilor care realizează respectivele activităţi.
Elemetele distinctive sunt:
1. Specializarea funcţională ( bazata pe cunostinte, specializarea de rutina) şi definirea
sarcinilor (sarcinile trebuie să fie definite clar şi précis)
2. Autoritatea şi ierarhiile (Autoritatea ierarhică aparţine şefului ierarhic şi se exercită asupra
subordonaţilor. Autoritatea funcţională:se acordă şefilor unor domenii specializate)
3. Departamentarea - Diviziunea orizontală a muncii presupune departamentarea, adică
identificarea şi gruparea activităţilor care au caracteristici similare ═˃ posturi şi compartimente.
4. Responsabilitatea - obligaţia angajaţilor de a îndeplini în cel mai bun mod posibil sarcinile ce le
revin.
4. FUNCTIA DE COORDONARE – urmăreşte sincronizarea deciziilor şi acţiunilor personalului în
cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric stabilite anterior.
FORMELE COORDONARII :
-Coordonarea bilaterală - între un sef şi un subordonat
-Coordonarea multilaterală - concomitent între șef şi mai mulți subordonați
COMUNICAREA = procesul prin care are loc un transfer de mesaje (informaţii) de la emitent la
receptor, în condiţiile înţelegerii corecte a mesajului de către receptor, cu scopul realizării
obiectivelor fixate.
PROCESUL DE COMUNICARE:
Etapa I-a - Elaborarea mesajului
Etapa a-II-a - Transmiterea mesajului
Etapa a-III-a Recepţia mesajului
BARIERE ÎN COMUNICAREA INTERPERSONALĂ
a. Lipsa informaţiilor reale
b. Aprecierea subiectivă a emitentului
c. Folosirea neadecvată a mijloacelor de comunicare
d. Prezentarea indirectă a mesajului
e. Percepţii diferite
5. FUNCTIA DE ANTRENARE - MOTIVARE – reprezintă ansamblul proceselor prin care se
determină personalul organizaţiei să participe la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.
Antrenarea are ca suport de bază motivarea .
Motivarea presupune corelarea intereselor personalului cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor
atribuite.
COMPONENTELE MOTIVATIEI:
-Nevoile sunt lipsurile, dorințele sau trebuințele fiziologice şi psihice pe care le resimte individul
la un moment dat.
-Aşteptările sunt speranţele indivizilor în existența unor șanse realizabile, ca urmare a unui
anumit nivel al efortului şi al performanței.
FORME MOTIVATIE :
a) Motivația pozitivă se bazează pe amplificarea satisfacțiilor personalului în participarea la
procesul muncii, ca urmare a realizării integrale a sarcinilor atribuite în condițiile în care nivelul
sarcinilor obligatorii este accesibil majorității executanților.
b) Motivația negativă este un sistem primitiv de motivare, bazat pe amenințări şi pedepse, în care
managerul nu-şi exercita rolul de lider, întrucât subordonații execută totul de frică.
c) Motivaţia intrinsecă izvorăște din surse interne subiectului motivației sau din surse provenite
din activitatea desfășurată.
d) Motivaţia extrinsecă este generată de surse exterioare subiectului sau naturii activităţii lui.

6. FUNCTIA DE CONTROL-EVALUARE - reprezintă ansamblul proceselor prin care se urmăresc şi

se măsoară rezultatele obşinute prin comparţie cu prevederile planului, în vederea adoptării
unor măsuri corective sau de dezvoltare.
NECESITATEA SI IMPORTANTA:
• Este nevoie de control pentru ca acţiunile întreprinse să poată fi urmărite şi corectate la nevoie
prin acţiuni corective în vederea atingerii obiectivului urmărit.
• Pierderea controlului afacerilor poate avea ca efect nu numai nerealizarea profitului, dar se
poate solda cu mari pierderi care pot duce la faliment.
PROCESUL DE CONTROL-EVALUARE
• Relaţia dintre planificare şi control-evaluare trebuie privită ca un proces.
• Pe măsură ce obiectivele organizaţiei sunt cuprinse în planuri trebuie stabilită şi modalitatea de
control-evaluare prin care să se asigure supravegherea realizării acestor obiective.
CRITERII DE EFICACITATE ALE CONTROLULUI
Controlul să fie obiectiv, să aibă un continut causal, să se exercite continuu, să fie anticipativ şi
preventive, să fie complex, să fie acceptabilSă fie flexibil şi adaptiv , să fie strategic şi orientat
spre excepţii, să fie simplu şi inteligibilSă aibă un caracter corectiv-constructiv, să fie oportun şi
economic.
7. DECIZIA
Decizia reprezintă instrumentul specific de exprimare al managerului, prin care acesta îşi
exercită funcţiile (previziune, organizare, coordonare, antrenare, evaluare).
Formele deciziei manageriale sunt:
- act decizional (A.D.)
- proces decizional (P.D.)- implică consum mare de timp (ore, zile, săptămâni),decizii mai
complexe, necesită culegerea de informaţii, analiza informaţiilor, se consultă mai multe
persoaneîn vederea adoptării deciziei
ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE DECIZIEI:
a). Decidentul - este acela care urmeaza să aleaga varianta decizionala, calea de actiune, cea
mai avantajoasă din mai multe variante posibile.
b). Variantele decizionale - există o multime de variante decizionale. Variantele decizionale
sunt solutiile preconizate care trebuie să permită eliminarea “problemei”.
c). Criteriile decizionale preţul; calitatea; gradul de utilizare a capacităţii de producţie; costurile
de producţie; termenul de recuperare a investiţiilor; durata ciclului de producţie; etc.
d). Mediul ambient - Este reprezentat de ansamblul factorilor (interni şi externi ai firmei) care
sunt influentati şi influenteaza decizia.
e).Consecinţele deciziei - Reprezintă ansamblul rezultatelor potenţiale, ce s-ar obţine prin
aplicarea variantelor decizionale.
f). Obiectivele decizionale - Ele sunt nivelurile criteriilor decizionale propuse de catre decident
pentru a fi atinse în urma implementarii variantelor decizionale alese.