Ce faci în “Ultima noapte” înainte de examen, când mai ai doar câteva ore la

dispoziţie? Mai important: ce faci când nu mai ai nici un chef să înveţi în

sesiune? Iată mai jos 40 de trucuri ca să înveţi mai eficient atunci când numai de
asta nu îţi mai arde arde. Unele serioase, altele mai haioase.

1. Metafora Matrix. În filmul Matrix, Neo şi Morpheus se conectau la Matrice,

şi pentru acea perioadă de timp, nu mai « lucrau » cu corpul, ci doar cu mintea.
A învăţa este o astfel de perioadă în care lucrezi cu mintea.
Dar mintea are alte reguli, alte feluri de efort decât efortul fizic. Trebuie să le
înveţi, să înveţi să îţi cunoşti propria minte. Şi mai ales trebuie să nu faci
comparaţii între efortul fizic şi cel intelectual – iată de ce simplul efort de voinţă
nu merge pentru învăţat, aşa cum merge când trebuie să speli vasele sau să faci
curat în casă.
Degeaba spui « vreau », cu cât spui asta mai mult cu cât mintea se blochează.
Eficienţa în gândire este tocmai o anti-eficienţă.
Se aplică şi aici conceptul de hiper-intenţie al lui Viktor Frankl : dacă « vreau »
să învăţ rezultatul e că nu mai învăţ. Dar dacă încep să citesc, un rând, două, o
pagină, într-un moment neprogramat şi într-un loc neobişnuit (bucătărie, balcon,
pe scara blocului) în timp textul se mută încetul cu încetul în mintea mea, ideile
şi argumentele se mută la mine, ca într-un transfer făcut pe nebăgare de seamă.
Nimeni nu poate să planifice perioada în care mintea mea este atentă: tot ce pot
face este ca, în clipa în care îmi dau seama că mă uit la litere în loc să fiu, aşa
cum ar trebui, «plecat printre rânduri», ei bine las totul aşa şi fac o pauză.
2. Trecerea de sofismul « Trebuie să învăţ ». În clipa în care îţi spui Trebuie,
mintea se blochează. De aceea e bine – decât să înveţi în ultimele 2 zile, să
aduni momente în care înveţi « pe furiş », pe neobservate, în metrou sau
aşteptând să se fiarbă mâncarea.

3. Alegerea licenţei: este o ancoră care îmi redǎ chef sǎ învǎţ o materie care nu
îmi place neapărat, dar îmi dau seama că o să mă ajute pentru licenţă.

4. E nevoie de un Ritual pentru a învăţa. Cutare cană de ceai sau de cafea. O

haină anume. Cutare terasă sau cafenea unde merg dimineaţa sau seara pentru o
oră, să citesc în linişte.

5. Muzică convexă şi muzică concavă. Sunt muzici care vin peste tine şi îţi atrag
atenţia, sunt muzici care îţi fac loc şi te ajută să te concentrezi – de regulă
muzică instrumentală. Eu propun un Playlist de Sesiune pentru fiecare sesiune:
o listă de melodii care dă semnalul că eşti în moment de învăţare.

6. Începi să pregăteşti petrecerea de mâine seară.

7. Unusual. Aristotel învăţa mergând, Goethe în picioare. Nu zice nimeni că

trebuie să învăţăm la birou. E treaba mea să găsesc Locul care mă blochează, de
regulă cel cu care m-am obişnuit de când sunt mic sau din liceu, şi apoi Locul
care mă eliberează. Să găsesc pentru mine Modul Potrivit de aranjare a
cursurilor, a foilor, a luminii.

8. Înveţi la două materii deodată. Dacă te stresează prea mult o materie şi tot îi
dai ocol, o soluţie e să deschizi două cursuri deodată şi să înveţi în paralel. Cui
cu cui se scoate, se zice, stres cu stres se scoate. Mai bine înveţi două cursuri pe
jumătate decât zero curs.
9. 30 de minute. Soluţia limită pe care o spun studenţilor, când chiar trece
timpul şi vezi că nu te apuci deloc de treabă. Scoţi un mare ceas deşteptător şi îl
pui la câte 30 de minute. 30 de minute film sau serial, 30 de minute citeşti, şi tot
aşa. Filmul îţi ritmează voinţa, în acest caz, dacă tu nu o ai deloc.
10. Bei multă apă, nu cafea.

11. Atunci când citeşti şi înţelegi, se întâmplă o adevărată « minune », de fapt.

Iar minunile nu se pot controla. Aşa că măestria în a învăţa stă în arta pauzelor.
Multe şi dese. Mai precis, dacă te gândeşti « Când mă apuc de citit? » nu o vei
face niciodată. Dar dacă te focusezi, în mod paradoxal, pe pauze, atunci în mod
firesc îţi dai seama că ai văzut destule filme şi ai fumat destule ţigări. Parcă ar
merge 5 minute de citit.
Apoi iar pauză. Pauza o poţi controla, poţi spune sincer că ai făcut pauză, şi
revii. 15 minute. Iarăşi pauză. Cititul reia un ritm firesc dacă nu te preocupi de
citit, ci de pauze.
12. Ca student, învăţatul e job-ul tău. Nu zic că trebuie să fii un angajat model,
dar că orice adult care lucrează nu face doar ce îi place. Dar mărog, după ce îşi
termină treaba ia banii şi merge la Ski: aşa şi studentul, ia nota şi apoi merge la
terasă fericit să aprofundeze subiectul cu colegii.

13. Faci o baie bună, cu sare sau tot ce prinzi din cameră sau bucătărie. Trei
picături de ulei de mentă sunt o chestie utilă.

14. Există meserii provocatoare şi pasionante, cum ar fi jurnalist sau spion. Sunt
metafore bune pentru a învăţa: trebuie să « scanezi » rapid informaţia şi să
prinzi esenţialul. Dacă nu îţi place în mod special materia, o poţi lua ca test
pentru un jurnalist de investigaţie sau spion: în cât timp filtrez eu informaţia
şi… prind un opt?

15. Tot la capitolul metafore care motivează, îţi imaginezi că pentru materia
care îţi place – să zicem relaţii internaţionale sau sociologie politică – o să devii
un mare specialist cunoscut care o să discute cu unii sau alţii, la televizor sau la
conferinţe. Astfel de oameni au nevoie să ştie din toate câte puţin, ca la un salon
de ambasadă – să poată purta cam orice discuţie cu oricine. Deci, restul
materiilor care nu îţi plac sunt bagajul tău, de informaţii, de care ai nevoie,
pentru a reuşi jocul social din viitor.
16. Te poziţionezi corect faţă de profesor: în mod normal el studiază cărţile alea
de peste 15 ani, tu doar de două zile sau o lună. Deci nu ai cum să « îi iei faţa »,
şi asta le linişteşte. Dar ai cum să « iei faţa » colegilor: profesorul ia mereu
pulsul clasei, generaţiei, şi dacă eşti undeva peste media orelor învăţate de
colegii tăi nu ai de ce să te temi.

17. Dai un tur pe Facebook şi te umpli de bucurie când vezi că toţi colegii tăi
sunt la fel de nefericiţi ca tine.

18. Îţi găseşti o mică ocupaţie concretă – speli vase, coşi, sau faci ordine în
agende sau acte. Ordinea în acte e o activitate care te duce cu mintea foarte
departe de învăţat, şi te odihneşte mai mult decât două ore de Stăpânul Inelelor.
Si faci chestia aia tot la douăzeci de minute.

19. Îţi spui sau tocmai îţi dai seama că viaţa şi succesul sunt făcute din momente
de fineţe, să zicem de subtilitate, dar nevăzute de nimeni, din eforturi fine şi
invizibile, dar că asta e viaţa, mai ales astăzi. Nimeni nu va şti cât de mult te-ai
chinuit ca să mai înveţi şi cursul 10 pe la ora 3 noaptea: dar în acea clipă te-ai
decis că tu mai stai, mai rezişti, că de fapt tocmai te trezeşti şi tocmai te apuci
de treabă deşi plănuisei să te culci pe la ora 1 – asta pentru că poate pentru
prima oară în viaţă te-ai decis să îţi dai o lecţie ţie însuţi de perseverenţă.

20. Îţi faci patul şi te pui în pijama. Apoi te enervezi şi mai înveţi vreo 2 ore în
pijama fiind.

21. Te rogi pentru ca profesorul să facă o criză de rinichi sau să îi nască mai
repede nevasta. Sau sa fie un incendiu la facultate, măcar o sală două. Apoi poţi
să te culci.

22. Sari peste capitolele sau paginile pe care nu le înţelegi sau nu îţi plac. Faci
un calcul de probabilitate: decât să stau o zi întreagă cu un capitol neplăcut, mai
bine învăţ două cărţi întregi mai uşoare din care sunt şanse să îmi pice 50 la sută
din subiecte.

23. Renunţi pur şi simplu la examenul la care nu ai chef să înveţi, dar pe

celelalte mai uşoare le înveţi de nota 10. Sunt examene care te stresează atât de
mult încât te gândeşti numai la ele, petreci timpul fiind stresat, rezultat nu înveţi
nici la acela greu nici la celelalte mai uşoare. Mai bine ai o absenţă şi 6 de 9
decât 7 de 5.

24. Atunci când înveţi, nu te mai uiţi la ceas. Te uiţi doar cand faci pauze.

25. Daca ai trei ore la dispoziţie şi nu ai citit deloc cele 12 cursuri, înveţi tot prin
probabilitatea de a primi un subiect: decât cursurile 1-7, mai bine cursurile care
au cele mai multe concepte.
26. Metafizica în sesiune. Atunci când vine un examen, apar tot felul de idei de
auto-cunoaştere uitate de mult: “ar trebui să citesc Cele cinci limbaje ale iubirii.
Sau Cum fă fii fericit în cuplu. Dacă înţeleg acea problemă nerezolvată de mult,
o să am energie mai multă ca să învăţ”. Rezultat, cele 3 zile pentru învăţat se
duc pe psihologie. Atunci, trebuie să faci un carneţel alături pe care notezi toate
aceste idei care apar, sunt lista ta de activităţi pentru vacanţă. Sau, ca pauză,
începi şi citeşti acele cărţi care acum, din senin aşa, au devenit super-importante
pentru echilibrul tău psihic…

27. În loc să te gândeşti obsesiv la nota de examen, îţi imaginezi că va trebui să

ţii o conferinţă pe tema respectivă, pe una din temele cursului. Eşti doar în faza
de documentare.

28. Ceai de mentă, ajută la o mai bună respiraţie.

Vitamina B1 – înainte se găsea în pastile, acum doar în B Complex. Te ajută
foarte mult să te concentrezi, dar nu te bagă în fibrilaţii aşa cum face cafeaua.
29. Ieşi să te plimbi des. Nu mai avem chef să învăţăm pentru ca ni se pare ca e
nedrept să fim obligaţi să învăţăm fix acea materie. Plimbările de zece minute
până la colţ îţi redau sentimentul că esti liber şi că, dacă revii la birou să înveţi,
este alegerea ta.

30. De fapt studentul n-are ce face 3 luni, iar apoi are impresia că este metafizic
opresat de soartă fiind obligat să înveţe. Dacă ar munci sau ar face două
facultăţi, în mod firesc şi-ar da seama că, atunci când îi rămâne timp să înveţe,
ei bine e cazul să înveţe. Aşa că pauzele faimoase sunt de fapt golurile dintr-o
agendă care nu e încă complet plină, aşa cum ar trebui. Decât să faci pauze, mai
bine schimbi mereu ocupaţia sau cursul.
Aşa facea Enescu, nu facea niciodată pauze ci schimba solfegiul cu compoziţia
muzicală, un stil de muncă cu alt stil de muncă. Dacă îţi faci un program plin,
de la spălat vase până la vizitat un coleg, perioadele de învăţat se “înghit” mai
uşor si mai ales mai firesc.
31. Îţi iei la bătaie prietenul, prietena, colegul de camera, marog orice fiinţă
umană pe care o prinzi zâmbind cu un suc în mână. Apoi te tragi de urechi şi
revii la birou.

32. Intuiţia principală a autorului. Sunt autori care au multe cărţi dar toţi au o
intuiţie principală. Felul în care au devenit cine au devenit, lucrul în care ei
cred. Dacă prinzi intuiţia principală înţelegi mai bine de ce a scris acel om.
Intuiţia principală se poate găsi în Prefeţe, Wikipedia, Documentare, etc. De
acolo revii la un text care nu mai e străin sau sec, e scris de un om pe care îl
simţi mai aproape, într-un fel.
33. Înveţi ca un joc. Exemplu: “Complexul chinezesc” e o metodă de a face
sport fără să te plictiseşti. E aşa: o genoflexiune, o flotare, un abdomen, un
briceag. Apoi două din fiecare, trei din fiecare… până la zece (dacă se poate..),
apoi câte 9, 8, … 2, 1. Şmecheria e că dacă te apuci să faci doar flotări, te
plictiseşti repede. Dar cu acest exerciţiu mintea ţi-e ocupată să calculezi, şi te
trezeşti cu vreo 400 de mişcări făcute în loc de 50.
La fel ar fi jocul meu cu punctele de sprijin în învăţare: sunt cinci categorii
pentru a învăţa (concepte, autori, autori secundari, date şi statistici, exemple şi
poveşti istorice). Jocul e să iei câte una din fiecare, apoi câte două, apoi câte
trei, din fiecare capitol sau curs. Aşa că treci o dată prin curs şi iei câte un punct
de sprijin la fiecare curs. Cu o culoare anume, eventual. Apoi din nou prin toată
materia. Acest joc îţi permite să iei nota de trecere chiar dacă nu ştii tot, să faci
asocieri atunci când înveţi şi să schimbi mereu atenţia – deci să nu cazi în
rutină.
34. Evident, sport. Cu cât mai mult cu atât mai bine. Jogging-ul mi se pare cel
mai potrivit, mai ales că nu durează mult şi te oxigenează foarte repede.

35. Te uiţi pe Facebook la mutrele studenţilor din anul mai mare şi îţi zici “Păi
dacă urâţii ăştia au luat examenul, io de ce nu pot?”

36. Nou vs. obligatoriu. Sofismul ascuns în starea de blocaj faţă de materie este
următorul: Cartea respectivă pe care trebuie sa o înveţi era foarte interesantă
atunci când o aveai doar de citit, dar acum că “Trebuie” să o înveţi, ai impresia
ca dacă cineva a recomandat-o nu mai e descoperirea ta. Nu mai e ceva nou,
deci nu mai e original. Aceeaşi carte ar fi foarte interesantă la o ţigară la o terasă
– dar acum nu mai este.
E util atunci să schimbi locul şi momentul care pentru tine semnifică “învăţ din
obligaţie”. O cafenea sau un Mall sunt un loc unde poţi să îţi citeşti cartea dar să
ai impresia că eşti în vacanţă sau în Week-End. De fapt, tocmai aştepţi să intri la
film, dar mai citeşti un pic… Încă un pic… Şi uite aşa trece o carte, dacă eşti la
o cafeanea.
37. Ai învăţat cinci minute? Bravo, ai o şansă în plus la examen. Nu te gândi că
mai e mult, că materia e încă multă. La examen trebuie să atingi o linie
invizibilă după care profesorul spune “Destul, subiectul 2!”. Orice minut învăţat
creşte şansele să atingi acea linie.
E ca şi cum din mijlocul unei păduri începi să defrişezi copacii: poiana e tot mai
mare, dar pădurea din jur pare şi ea tot mai mare. Însă profesorul nu dă notă pe
pădure, el singur ştie cât de mare este: dă notă pe poieniţa ta, dacă e mai mare
faţă de celelalte poieniţe ale colegilor.
38. Faci pauză şi contempli absolut idiotizat un căţel, o pisică sau o găină care
se plimbă prin curte, apoi îi şopteşti tandru: Bucură-te, fiinţă fericită, că la tine
în cap nu e loc pentru “Ciocnirea Civilizaţiilor”!