EXEMPLE DE UTILIZARE A METODELOR ACTIVE DE

ÎNVĂŢARE ÎN CADRUL LECŢIILOR DE LIMBA ŞI LITERATURA

ROMÂNĂ
PROF. ÎNV. PRIMAR :GAVREA IRINA

Jocul de rol.
Jocul de rol este o metodă puternic interactivă care motivează elevul pentru
a călători spre maturitate şi universul muncii. Această metodă activează
elevii, îi implică maxim în sarcinile problemelor. Utilizarea ei duce la
formarea de convingeri, atitudini, evidenţiază comportamente corecte şi
incorecte, dezvoltă relaţii interpersonale de colaborare, competiţie, comunicare.
Jocurile de rol pot fi: funcţionale, structurale, de decizie, de precizare, de
competiţie, cu inversări de roluri. Această metodă este foarte îndrăgită de elevi
pentru că le asigură participarea activă, le stimulează creativitatea şi le formează
o disciplină de socializare.
Jocul de rol reprezintă o ocazie de învăţare a rolurilor sociale, este un
instrument atitudinal. El imprimă lecţiilor de comunicare un ritm mai agitat, copiii
se mişcă repede, vorbesc, se deprind cu o ambianţă de lucru în care respectul
pentru ceea ce spune partenerul de dialog să fie o condiţie a comunicării.
Vom prezenta, în continuare o secvenţă dintr-un scenariu didactic în care am
folosit jocul de rol.

,,Acuzaţi-l si apăraţi-l pe greier."

Textul-suport: „Balada unui greier mic" de George Topârceanu.
Tipul jocului de rol: de decizie.
Capacit at ea: Dezvol tarea capacit ăţ ii de exprim ar e orală.
Subcapacitatea: să-şi adapteze vorbirea în diferite situaţii de comunicare
dialogate:
- să manifeste independenţă în comunicarea orală.
Obiectiv fundamental : Dezvoltarea deprinderii de a-şi asuma roluri de
membrii ai comunităţii (judecător avocat, procuror) şi de a lua o decizie adecvată
situaţiei.
Obiective operaţionale:
1: să formuleze replici clare, adecvate în funcţie de interlocutor;
1: să relateze propriile convingeri, atitudini în funcţie de
interlocutor.
2: să enunţe întrebări şi răspunsuri, folosind formulele de adresare în
funcţie de persoana cu care dialoghează.
Strategii:
- manifestarea opţiunii pentru un anumit rol;
- formularea şi argumentarea unor opinii personale;
- analizarea deciziei judecătoreşti sau formularea altora dacă este cazul.

Desfăşurarea momentului aplicării metodei

Determinarea situaţiei de joc si a personajelor

După discutarea conţinutului poeziei am propus copiilor această
situaţie de învîţare. Le-am sugerat să-şi imagineze că furnica îl dă în
9 5

judecată pe greier şi se prezintă împreună în faţa judecătorului. Am stabilit care

sunt acuzaţiile ce i se aduc greierului şi personajele ce participă la acest „proces".
Alegerea „actorilor" şi a „observatorilor"
Sub îndrumarea mea elevii îşi aleg rolurile şi se stabilesc „actorii", furniza,
greierul, procurorul, judecătorul şi avocaţii. Ceilalţi copii vor fi „observatori". Ei
vor analiza decizia pe care o va lua judecătorul. Am atras atenţia că pe parcursul
,procesului" participanţii trebuie să adreseze întrebări, să formuleze
răspunsuri clare şi corecte, să-şi exprime părerile pentru rezolvarea,,cazului".
Derularea jocului.
Nu am intervenit în joc decât pentru a stimula pe cei mai timizi.
Greierul şi fumica şi-au prezentat activitatea desfăşurată vara.
Procurorul a susţinut acuzaţiile fumicuţei, iar avocatul apărării a adus
argumente pentru a susţine nevinovăţia inculpatului. Judecătorul ia decizia finală.

Evaluarea jocului.
Am făcut aprecieri asupra modului de desfăşurare a jocului, apoi am solicitat
„observatorilor" să-şi exprime părerile în legătură cu sentinţa dată.
Datorită multiplelor efecte formative pe care această metodă le are, am
utilizat-o deseori, organizând jocuri de rol cu temele: „Cine este vinovat – veveriţa
sau ciocănitoarea? („Cioc! Cioc! Cioc!" de Emil Gârleanu; „Doi prieteni"; „La
magazin", „ În familie")
Dramatizarea.
Dramatizarea este una dintre cele mai îndrăgite activităţi de către copii.
Dramatizările au efect formativ îndeosebi în directia formării capacitîţii de a
acţiona în grup în mod corespunzător conţinutului, terţului,organizat.
Am realizat dramatizări atât în cadrul lecţiilor de limba română,
cât şi în unele activităţi extracurriculare (serbări prezentate cu diverse ocazii şi în
cadrul concursurilor şcolare).
Brainstorming.
Brainstorming-ul (asaltul de idei, „furtună în creier") este o metodă ce constă
în stimularea participării active a membrilor grupului pentru a emite şi selecta idei
noi şi viabile referitoare la găsirea de soluţii la rezolvarea unor situaţii. Această
metodă stimulează imaginaţia elevilor, provoaca şi selectarea unor idei inedite.
Utilizarea ei duce la dispariţia timidităţii, la crearea unei atmosfere propice unei
comunicări fără inhibiţii.
Exemple:
„Amintiri din copilărie" de Ion Creangă (La cireşe — fragment).
Am stabilit 2 grupe de lucru, formate din câte 7 elevi. Am avut în
vedere la formarea grupelor să existe un echilibru în ceea ce priveşte
posibilităţile intelectuale şi aptitudinile pentru comunicare ale fiecărui elev.
Am enunţat sarcina de lucru.
„Cum credeţi ca ar putea ieşi din situaţia creată Nică?"
Fiecare elev a formulat, la cererea mea, rapid, idei privitoare la rezolvarea
situaţiei-problemă, fără a face nici o observaţie, fără a cenzura în vreun fel.
Elevii au fost anunţaţi de la început ca vor fi acceptate toate ideile emise: cele
originale, neobişnuite, asociate cu alte idei emise, completate sau transformate.
In timp ce elevii enunţă ideile, acestea sunt înregistrate pe casetă
audio.
Am propus o pauză de o zi pentru „liniştirea" şi sistematizarea ideilor.
În următoarea lecţie de limbă română am reluat cu elevii activitatea în grupe cu
aceeaşi componenţă.
Au urmat analiza, evaluarea şi selectarea ideilor viabile şi originale pentru
rezolvarea situaţiei-problemă în care se află personajul.
După această selecţie elevii şi-au prezentat, sub forma de joc de rol ideile
emise.
Vom prezenta mai jos ideile selectate:
Grupa nr. 1
1. „Nică ţipa după ajutor, iar mama lui îl aude şi vine la faţa locului."
2. „Nică stă până la înserare în cireş şi coboară după lăsarea
întunericului."
3. „Mătuşa Mărioara se urcă în cireş după băiat, iar acesta coboară pe cealaltă
parte a tulpinei şi fuge."

Grupa nr.2.
1. „Nică o minte pe mătuşa Mărioara ca s-a refugiat în copac de frica unui
 câine. Aceasta îl crede şi îl iartă."
2. „Mătuşii Mărioara i se face rău de nervi şi căldura soarelui, leşină, iar Nică
fuge după ajutor la vecini."
3. „Nică o imploră pe mătuşă să -l ierte, iar aceasta se înduplecă."

În timpul desfăşurării activităţii, care a durat în prima etapă 10 minute, iar în

a doua etapă 15 minute, am încurajat pe elevii mai timizi şi fără spirit de
iniţiativă - să participe la activitate. Am observat o bună colaborare între elevi,
o dorinţă de afirmare liberă, participare activă a tuturor copiilor şi implicare în
toate situaţiile de comunicare create.
Mozaicul.
Mozaicul este o metodă didactică care constă în împărţirea clasei de
elevi în subgrupe care realizează activitatea de învaţare prin colaborare, sub
coordonarea învăţătorului.
În urma folosirii acestei metode, am observat că ea constituie la dezvoltarea
abilităţilor de comunicare ale elevilor, la dezvoltarea gândirii critice a
participanţilor. La nivel atitudinal ea stimulează o atmosferă de emulaţie între
participanţi, contribuie la formarea răspunderii individuale şi de grup şi stimulează
afirmarea însuşirilor de lideri ale unor participanţi.
Voi exemplifica prin expunerea modului în care am aplicat această metodă
la înlelegerea conţinutului textului „Bulgărele de zăpadă" de Edmondo de
Amicis.
Am împărţit elevii în trei grupe cu câte patru copii, cărora le-am
atribuit fiecăruia câte un număr de la 1 la 4.
Am prezentat apoi pe scurt conţinutul textului, anunţându-i pe elevi că la
sfârşitul activităţii au sarcina să înteleagă conţinutul integral al textului.
“ Într-o dimineaţă de iarnă copii dintr-un grup aruncau cu bulgări de zăpadă,
pe stradă. Un bătrân este lovit în ochi. Elevul vinovat nu vrea să recunoască.
Am repartizat apoi fiecărui elev câte o fisă de învăţare cu un fragment
(o unitate de cunoaştere) dintre cele patru în care am împărţit textul. Numărul
fragmentului a corespuns elevului ce poartă acelaşi număr. Am grupat elevii în
grupe de experţi, după numărul primit iniţial, formându-se astfel grupe de elevi cu
numărul 1, cu numărul 2, cu numărul 3 şi cu numărul 4. Elevii au studiat în comun,
fragmentele corespunzătoare fiecărei grupe de ,,experţi". Fiecare elev s-a întors la
grupul originar şi a explicat întregului grup, folosind strategii stabilite în cadrul
grupului de ,experţi", conţinutul fragmentului studiat. Am cerut elevilor să noteze
şi să formuleze întrebări pentru clarificarea unor aspecte neînţelese, adresate
„experţilor".
După finalizarea activităţii pe grupe, am reamintit şi unităţile de
învaţare şi am cerut să povestească oral conţinutul textului în întregime.
 Pentru a evalua activitatea, am adresat elevilor întrebări privitoare la
conţinut şi le-am administrat o fişă de evaluare.
Întrebări:
· Unde se jucau copii?
· De ce era periculos jocul lor?
· Ce a făcut Garoffi?
· Ce l-a îndemnat colegul său?
· De ce Garoffi nu avea curajul să recunoască?
Fişă de evaluare.
1. Enumeră personajele din acest text.
2. Completează expresiile următoare cu cuvinte potrivite, întâlnite în text:
,,întâmplare ...........“
„o luară la fugă iute ca ...............“
„era alb la faţă ca ..............“

Metoda ciorchinelui.
Este o metodă didactică pe care am utilizat-o individual, dar şi în grup şi care
a constat în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii
altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii dintre aceste idei.
Am apelat la această metodă deoarece stimulează valorificarea cunoştintelor,
părerile şi convingerile personale, captează atenţia elevilor,
dezvoltă gândirea liberă şi deschisă, stimulează creativitatea, atmosfera de emulaţie
între participanţi, motivaţia pentru participarea la activitate. Deasemenea, această
metodă contribuie la formarea răspunderii individuale şi de grup şi la formarea
capacităţii de autocunoaştere şi autoevaluare, prin comparaţie cu ceilalţi
participanţi.
Am folosit această metodă în cadrul lecţiilor de comunicare, în
pregătirea unor compuneri.
Voi exemplifica prin aplicarea metodei „ciorchinelui" pentru cuvântul
„primăvară", caz în care elevii au lucrat în mod liber, fără nici un fel de prescripţii
din partea mea.
Am început prin scrierea în centrul tablei a cuvântului PRIMĂVARA.
Am cerut elevilor să scrie cuvinte sau sintagme care le vin în minte în
legătură cu altele găsite. Am trasat linii de la cuvântul-nucleu care cuvintele şi
sintagmele noi, pentru a stabili legături cu acestea.
Am valorificat schema obţinută în compunerea „Primăvara" pe
care au realizat-o apoi elevii individual.
Am utilizat această metodă şi pornind de la cuvântul IARNA, de această dată
indicând elevilor în prealabil categoriile de informaţii pe care le aşteptam de la ei.
Schema secvenţei de lecţie

Voi prezenta mai jos „produsul" activităţii elevilor: