Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Stiinte juridice, economice si administrative

Program studii: Management
An universitar: 2016/2017

BAZELE CONTABILITATII
Sinteza curs

Prof.univ.dr. Elena Doval

1.
CONTABILITATEA- SURSA INFORMATIONALA DE BAZA IN FUNDAMENTAREA
DECIZIILOR MANAGERIALE. OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII

1.1. Baza legala a organizarii contabilitatii

Organizarea contabilitaţii patrimoniale constituie o obligaţie stabilita prin lege pentru toate persoanele
juridice, precum şi pentru persoanele fizice care au fost autorizate sa desfaşoare activitaţi pe cont propriu şi au
calitatea de comerciant. Baza legala privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile este formata in
principal din:
- Legea contabilitaţii nr. 82/1991, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 48 din 14.01.2005, cu
modificarile şi completarile ulterioare;
- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 94 / 2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a Comunitaţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, publicat
in Monitorul Oficial, Partea I nr. 85 din 20.02.2001, cu modificarile şi completarile ulterioare;
- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 306 / 2002 pentru aplicarea Reglementarilor contabile simplificate,
armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 279 din 25.04.2002, cu
modificarile şi completarile ulterioare.
Incepând cu data de 01.01.2006, OMFP 94/2001 şi OMFP 306/2002 se abroga prin Ordinul 1752/2005 pentru
aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial, Partea I
nr. 1085 din 30.11.2005.

1.2. Managementul si legatura cu contabilitatea

In general managementul se refera la actiunea de organizare, conducere si administrare, precum si la
gestionarea resurselor materiale si umane, la reglementarea fluxurilor tehnologice sr informationale, in
vederea atingerii a doua obiective fundamentale si anume: profitabilitatea si lichiditatea unitatii
administrative.
 profitabilitatea reprezinta capacitatea unitatii patrimoniale de a obtine profit si totodata de a pastra
intact capitalul social investit
 lichiditatea reprezinta capacitatea societatii comerciale de a-si achita datoriile scadente pe baza
surselor disponibile.
Sursa principala de informatii si date in analiza o reprezinta situatiile financiare (situatia patrimoniala, contul de
profit si pierdere, situatia contului de numerar, balantele de verificare contabila si anexele la bilanul contabil),
rezultate ale activitatii contabile.
In ceea ce priveste perceperea si ierarhizarea caracteristicilor calitative ale informatiei, acestea difera de la
un organism la altul, in functie de interesele utilizatorilor.
Pentru ca informatia sa fie pertinenta si utila in realizarea functiilor manageriale trebuie sa indeplineasca patru
caracteristici principale: inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si compatibilitatea.
a) inteligibilitatea - presupune ca informatiile sa fie usor de inteles, atât de catre cel care informeaza
cât si de cel care este informat

1
 b) relevanta - caracteristica a informatiei economice ce se refera la capacitatea acestora de a fi utile
beneficiarilor in luarea deciziilor
c) credibilitatea - o informatie este credibila in momentul in care nu contine erori semnificative, nu
este partinitoare iar utilizatorii pot avea incredere ca informatia respectiva reprezinta in mod corect
ceea ce si-a propus
d) compatibilitatea - presupune necesitatea ca utilizatorul sa poata compara informatiile privind un
proces economic intre anumite momente sau intervale de timp (profitul net realizat in anul 2015 si
profitul net realizat in anul 2016).
1.3. Utilizatorii informatiei contabile se clasifica in:
a) utilizatori interni: sunt managerii societatii comerciale care utilizeaza informatiile utilizate de
contabilitate in vederea indeplinirii obiectivelor societatii administrate;
b) utilizatori externi - acestia includ: asociatii sau actionarii, analistii financiari; creditorii, statul, clientii,
alti utilizatori externi:
- asociatii sau actionarii se informeaza din situatiile financiare urmarind ca investitia lor sa fie supusa
unui risc minim si sa aiba capacitate de a realiza câstiguri viitoare.
- analistii financiari folosesc informatiile contabile publice pentru a face analize cu privire la
perspectivele intreprinderii cu accent pe profit, pretul unei actiuni, dividendele, factorii ce influenteaza pozitia
societatii pe piata, strategii de investitii.
- creditorii sunt cei care au de primit bani sau bunuri de la intreprindere, printre cei mai importanti fiind
furnizorii si bancile.
- salariatii sunt interesati de informatiile contabile publice pentru siguranta locurilor de munca legate de
restrângerea sau extinderea activitatii, corectitudinea salarizarii, viabilitatea pensiilor viitoare. Lipsa acestor
informatii poate genera neâncredere si probleme intre salariati si administratie.
- statul este interesat de informatiile contabile pentru stabilirea taxelor si a impozitelor, crearea sau
mentinerea unor locuri de munca, analiza cererilor celor care vizeaza acordarea de subventii, stabilirea
preturilor de piata si a puterii comerciale.
- clientii sunt interesati de capacitatea intreprinderii de a supravietui si de posibilitatea aprovizionarii de
bunuri si servicii.

1.4. Contabilitatea. Obiective si functii

Conform legii contabilitatii nr.82/1991 republicata (modificata prin OUG 37/2011 si Legea nr. 187/2012)
contabilitatea este o activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul
activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor
juridice si a persoanelor fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri.
Contabilitatea, in conditiile organizarii si conducerii acesteia are urmatoarele obiective:
1. Asigurarea inregistrarii croologice a operasiilor economice, a existenteisi miscarii activelor, datoriilor si
a capitalurilor proprii
2. Preluarea, publicarea si pastrarea informatiilor, cu privire la pozitia financiara a socitatii, performantele
intreprinderii, fluxurile de trezorerie, atât pentru nevoile interne cât si externe ale societatii

Pentru indeplinirea acestor obiective, contabilitatea trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii:

1. Functia de inregistrare: inregistreaza cronologic toate activitatile realizate.
2. Functia de informare: informeaza despre situaţia economico-financiara, poziţionari ale unor stari
comparativ cu standardele normative, bugete, niveluri ale concurenţei pe diferite pieţe etc.
3. Functia de control: controleaza corectitudinea inregistrarilor.
4. Functia de juridica: inregistreaza cerinţele gestiunii eficiente a patrimoniului conform reglementarilor
legale.
5. Functia de analiza si previziune: realizeaza baza analizei conexiunii cu mediul exterior economico-
financiar, care presupune analiza relaţiilor cu bancile de la care se fac imprumuturi, cu furnizorii, creditorii,
cu sistemele de impozitare a veniturilor, bursa de valori s.a. si de anticipare a activitatii viitoare.
1.5. Obiectul si metoda contabilitatii. Principii si procedee

Obiectul contabilitatii il formeza:

2
- furnizarea de informatii privind starea si marimea resurselor materiale si financiare detinute sau controlate
de o unitate patrimoniala la un moment dat.
- raporturile de schimb privind situatia financiara
- modificarile ce intervin ca urmare a desfasurarii a activitatii economice, privind modul de desfasurare al
activitatii si obtinerea rezultatului financiar.
Pentru a prezenta la un moment dat in expresie baneasca resursele economice de care dispune intreprinderea,
sursele lor de finantare si rezultatul financiar, contabilitatea utilizeaza o situatie specifica proprie metodei
contabilitatii denumite bilant.

Metoda contabilitatii
Continutul metodei contabilitatii este constituita dintr-un sistem de conventii, procedee si instrumente
folosite in tehnicile de lucru pentru a realiza urmatoarele obiective:
1. Cuantificarea (masurarea) operatiilor economice, inregistrarea datelor, in ceea ce priveste activitatea pentru
o utilizare viitoare;
2. stocarea informatiilor pentru ca apoi acestea sa fie utilizate i prelucrate in functie de necesitati;
3. Comunicarea informatiilor prelucrate prin intermediul rapoartelor pentru luarea deciziilor.

Principiile metodei contabilitatii

Principiile metodei contabilitatii izvorasc din practica financiar contabila si se modifica odata cu cerintele
acesteia.
Principiile metodei se impart in doua categorii:
a) fundamentale
b) contabile generale
a) Principiile fundamentale sunt:
1. Principiul dublei reprezentari (potrivit acestuia, o entitate economica poate fi privita prin prisma
resurselor economice si a capitalurilor exprimate valoric, intre care exista egalitate deoarece resursele
reprezinta forme concrete ale capitalurilor).
2. Principiul dublei inregistrari (potrivit acestui principiu, orice operatie economica are doua aspecte ce
reprezinta: - efect - efort- consum - utilizare).
b) Principiile contabile generale
Principiile contabile generale dupa care se conduce contabilitatea sunt urmatoarele:
A. Principiul continuitatii activitatii - presupune ca in viitor, unitatea isi va desfasura in mod normal
activitatea fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa;
B. Principiul permanentei metodelor - presupune asigurarea unei consecvente in aplicarea metodelor de
evaluare a datoriilor, veniturilor si cheltuielilor de la un exercitiu financiar la altul;
C. Principiul prudentei - potrivit acestuia, evaluarea trebuie sa se bazeze pe o baza prudentiala, avându-se in
vedere urmatoarele:
- se considera profit al exercitiului numai cel obtinut pâna la data ultimei zi a anului considarat in exercitiul
financiar;
- se tine cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale, chiar daca acestea devin evidente numai la
data incheierii bilantului;
- se tine cont de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, chiar daca unitatea inregistreaza profit sau
pierderi;
D. Principiul independentei exercitiului - presupune luarea in considerare doar a acelor venituri si cheltuieli
ce apartin exercitiului financiar in curs;
E. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv - potrivit acestuia nu se permite
compensarea elementelor de activ si pasiv;
F. Principiul intangibilitatii - potrivit acestuia, bilantul de deschidere trebuie sa corespunda cu bilantul de
inchidere al exercitiului financiar incheiat;
Procedeele metodei contabilitatii
- pentru a-si realiza obiectivele, contabilitatea recurge la doua categorii de procedee:
A) Procedee comune si altor discipline
B) Procedee specifice contabilitatii
A. Procedee comune si altor discipline:
3
 - gruparea (se face pe categorii de active, datorii, capitaluri proprii, venituri, cheltuieli)
- documentarea (orice operatie trebuie consemnata in momentul producerii ei intr-un document scris)
- evaluarea (presupune exprimarea in forma baneasca, valorica a tuturor elementelor bilantiere)
- inventarierea (constituie un procedeu de verificare a realitatii informatiei contabile bazata pe realitatea
faptica)
B. Procedee specifice contabilitatii:
- procedeul cont
- procedeul balanta de verificare
- procedeul bilant.

Intrebari de autoevaluare:

1. Care din urmatoarele afirmatii NU reprezinta rezultate ale activitatii contabile:

a. situatia patrimoniala
b. contul de profit si pierdere
c. balantele de verificare contabila
d. analiza diagnostic

2. Informatiile contabile trebuie sa conduca la obtinerea unor informatii financiare care sa reflecte imaginea
fiecarei entitati patrimoniale. Caracteristica ce presupune ca informatiile sa fie usor de înteles, atât de catre cel
care informeaza cât si de cel care este informat este:
a. inteligibilitatea
b. relevanta
c. credibilitatea
d. compatibilitatea

3. Documentul contabil in care se inregistreaza cronologic toate operatiile economico-financiare este:

a. Registrul inventar
b. Registrul jurnal
c. Cartea mare
d. Balanta de verificare

4. Pentru îndeplinirea obiectivelor, contabilitatea trebuie sa îndeplineasca o serie de functii. Indicati functia care
nu apartine contabilitatii!
a. Functia de repartitie
b. Functia de informare
c. Functia de control
d. Functia juridica
e. Functia de analiza si previziune

5. Principiul dublei reprezentari si principiul dublei înregistrari fac parte din principiile:
a. fundamentale
b. contabile generale

6. Principiul care presupune ca în viitor unitatea îsi va desfasura în mod normal activitatea fara a intra în stare de
lichidare sau reducere semnificativa este:
a. Principiul permanentei metodelor
b. Principiul prudentei
c. Principiul continuitatii activitatii

7. Potrivit acestui principiu, bilantul de deschidere trebuie sa corespunda cu bilantul de închidere al exercitiului
financiar încheiat:
a. Principiul independentei exercitiului
b. Principiul intangibilitatii
4
 c. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv

8. Orice operatie consemnata în momentul producerii ei într-un document scris se refera la una din urmatoarele
procedee contabile:
a. gruparea
b. documentarea
c. evaluarea
d. inventarierea

9. Unul din urmatoarele procedee nu este specific contabilitatii:

a. evaluarea
b. procedeul cont
c. procedeul balanta de verificare
d. procedeul bilant

2.

DOCUMENTE CONTABILE. FORMELE DE INREGISTRARE CONTABILA UTILIZATE IN

ŢARA NOASTRA

Documentele contabile
Documentele contabile sunt reglementate de Acte normative în vigoare: Legea Contabilităţii, Nomenclatorul
Registrelor si Formularelor Tipizate, Nomenclatorul Formularelor Comune, etc.
Documentele contabile se grupeaza:
1) dupa momentul intocmirii in:
a) documente primare intocmite in momentul efectuarii operatiei (factura, chitanta):
Ex. documente primare interne: bon de consum, foaia de parcurs, cec de numerar, factura, ordin de plată.
Ex. documente primare externe: factura furnizorului, extrasul de cont.
b) documente secundare intocmite pe baza documentelor primare si care pregatesc datele in vederea
prelucrarii; Ex. registre, balanta.
2) dupa locul intocmirii :
a) interne care sunt intocmite in cadrul intreprinderii si circula in interiorul ei
b) externe care sunt intocmite in cadrul intreprinderii si expediate in afara acesteia sau intocmite in afara
intreprinderii si primite in cadrul acesteia.
3) dupa forma de prezentare :
a) tipizate care au forma, model si format prestabilit, informatiile fiind completate pe spatii cu linii
punctate, continutul lor este stabilit de catre Ministerul Finantelor Publice prin acte normative
Ex. documente tipizate: facturi, chitanţe, bilanţ contabil, stat de plată
b) netipizate care nu au o forma prestabilita, acestea intocmindu-se in functie de specificul operatiei
consemnate sau de natura activitatii.
Ex. documente netipizate: centralizatoare, procese-verbale, procese verbale de inventariere, bugetul de
venituri şi cheltuieli, contul de execuţie bugetară etc.
4) dupa regimul de folosire (circulatie):
a) special care au un regim deosebit de tiparire, numerotare, intocmire si pastrare
Ex. documente cu regim special: chitanţa, factura, aviz de însoţire a mărfii etc.
b) fara regim special care nu au restrictii de utilizare

Documente primare sunt documentele pe baza carora se inregistreaza operatiile contabile. Orice operatie
economica se consemneaza in momentul efectuarii ei in documente justificative.
Documentele justificative se pot clasifica după mai multe criterii, dintre care:
1) După rolul lor:
 documente primare;
 documente cumulative (centralizatoare);
 registre contabile.
5
2) După regimul de circulaţie:
 documente cu regim special;
 documente cu regim normal.
3) Dupa destinaţie, documentele se pot clasifica ca in tabelul 1.

Tabel 1 Gruparea documentelor contabile dupa destinatie

Nr. Tip documente
crt.
1 documente de evidenţa a
mijloacelor fixe (construcţii,
maşini, utilaje, mijloace de
transport, birotica)
Documente furnizori Documente beneficiari
 factura - nota de intrare in gestiune
 aviz de insoţire a marfii - registrul numerelor de inventar
 aviz de expediţie - fişa mijlocului fix
 proces verbal de
recepţie finala
 certificat de garantie

2 documente de evidenţa a  factura - nota de intrare in gestiune

valorilor materiale  aviz de insoţire a marfii - bon de consum
(materiale, obiecte de  aviz de expediţie - fisa de magazie
inventar, piese de schimb) -fişa de cont pentru valori
materiale

Documentele comune utilizate in activitatea economico-financiara sunt prevazute şi reglementate de

Ordinul nr. 1850/2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile.
Documentele privind relaţiile de decontare pot imbraca formele prezentate in figura 2.1. (din curs).
Un rol important il au documentele cu regim special1, deoarece acestea prezinta o serie de
particularitaţi de circulaţie:
 se obţin numai dintr-o sursa autorizata sa le distribuie, care aplica sistemul naţional unic de
numerotare şi inseriere, sub directa supraveghere a R.A. Imprimeria Naţionala;
 obligaţia pastrarii documentelor intr-o gestiune distincta şi obligaţia de a intocmi fişe de
magazie pentru documente cu regim special pentru fiecare tip de document;
 obligaţia de a declara nule documentele cu regim special distruse sau pierdute şi de a publica
seriile in Monitorul Oficial, partea a III-a.

Datele necesare înregistrării documentelor în contabilitate: număr, data, conţinutul operaţiei patrimoniale,
datele cantitative şi valorice,menţionarea părţilor, semnături, etc.
Datele privind operaţiile care se produc in activitatea unei unitaţi, consemnate in documentele justificative,
sunt inregistrate in ordine cronologica, grupate şi sistematizate in cadrul unor formulare denumite generic
registre.
Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul carora se realizeaza inregistrarea operaţiilor
economice şi financiare in conturi şi furnizarea, pe aceasta baza, de informaţii privind situaţia şi mişcarea
patrimoniului. Ele se prezinta sub forma unor caiete, foi volante, fişe sau documente informatice cu conţinutul
şi structura adecvate scopului pentru care s-au deschis.
Teoria şi practica contabila au generat o diversitate de forme privind conţinutul registrelor. Astfel, din punct
de vedere al modului de inregistrare a operaţiilor economice şi financiare in cadrul sistemului de conturi,
registrele pot fi pentru:
- evidenţa cronologica;
- evidenţa sistematica;
- realizarea combinata a celor doua feluri de evidenţe.

1
Documentele cu regim special sunt reglementate şi prezentate de Hotarârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea
modelelor, formularelor comune privind activitatea financiara şi contabila şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea
acestora.

6
 Evidenţa cronologica, organizata cu ajutorul registrelor, se realizeaza prin intermediul unui
jurnal, ce serveşte la inregistrarea operaţiilor in ordinea in care au fost efectuate in timp. In practica, in acest
scop se utilizeaza documentul numit "Registrul jurnal", precum şi "Nota de contabilitate".
Evidenţa sistematica, prin intermediul registrelor, inseamna inregistrarea operaţiilor economico-
financiare in funcţie de natura lor, pe elemente patrimoniale de activ, de pasiv sau procese economice sub
forma de cheltuieli şi venituri. In asemenea registre se inscriu operaţiile care au fost deja inregistrate,
cronologic, in registrul jurnal.
In categoria acestor registre sunt incluse:
- fişele de conturi fara dezvoltare pe conturi corespondente a rulajului debitor pe conturi creditoare şi,
respectiv a rulajului creditor pe conturi corespondente debitoare. In activitatea practica sunt denumite
"fişe de cont pentru operaţii diverse" (care sunt numai fişe valorice, pentru debit, credit, sold).
In cazul evidenţei bunurilor de natura stocurilor, aceste fişe conţin in plus, pe lânga coloanele
valorice, coloane pentru cantitate (intrata, ieşita, stoc) şi sunt denumite "fişe de cont pentru valori materiale".
- jurnalele pentru creditul conturilor, in care documentele justificative, in care sunt consemnate
operaţiile patrimoniale se inscriu in ordine cronologica.
Pentru tinerea contabilitatii se utilizeaza documente specifice obligatorii: Registrul-jurnal, Registrul-inventar,
Cartea mare si Balanta de verificare, care pot fi si in format infomatic.
Registrul jurnal este un document contabil in care se inregistreaza cronologic toate operatiile economico-
financiare. Se pot utiliza registre auxiliare: pentru operatiuni de casa si banca, decontari cu furnizorii,
incasarea facturilor etc.
Registrul inventar este un document contabil in care se inregistreaza toate elementele de activ si de pasiv,
grupate dupa natura lor, inventariate potrivit legii.
Cartea mare este un registru contabil in care se inregistreaza lunar si sistematic, prin regruparea conturilor,
miscarea si existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv. Cartea mare serveste la stabilirea rulajelor lunare
si soldurilor conturilor si sta la baza intocmirii balantei de verificare.
Balanta de verificare este documentul contabil utilizat la verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a
operatiilor efectuate si sta la baza intocmirii raportarilor contabile.
Daca ciclul contabil sau modul de inregistrare şi prelucrare a datelor formeaza conţinutul formei de
inregistrare contabila, formularele de evidenţa şi raportare a datelor folosite reprezinta instrumente de lucru
ale acesteia.
Prin forma de inregistrare contabila se inţelege un ansamblu de formulare corelate intre ele, care servesc la
inregistrarea şi prelucrarea dupa anumite reguli a datelor privind starea şi mişcarea elementelor
patrimoniale.

Arhivarea manuala a documentelor

Regulile generale de arhivare sunt:
- documentele se grupeaza in dosare, numerotate, snuruite si parafate;
- gruparea documentelor in dosare se face cronologic si sistematic, in cadrul fiecarui exercitiu financiar la
care se refera acestea;
- in cazul fuziunii sau al lichidarii societatii, documentele aferente acestei perioade se arhiveaza separat;
- dosarele continand documente justificative si contabile se pastreaza in spatii amenajate in acest scop,
asigurate impotriva degradarii, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;
- evidenta documentelor la arhiva se tine cu ajutorul Registrului de evidenta, in care sunt consemnate
dosarele si documentele intrate in arhiva, precum si miscarea acestora in decursul timpului;
- eliminarea din arhiva a documentelor al caror termen legal de pastrare a expirat se face de catre o comisie,
sub conducerea administratorului/ ordonatorului de credite. In aceasta situatie se intocmeste un proces-verbal
si se consemneaza scaderea documentelor eliminate din Registrul de evidenta al arhivei.
Perioada de arhivare depinde de importanta documentului, cu incepere de la data incheierii exercitiului
financiar in cursul caruia au fost intocmite, astfel:
• registrele de contabilitate obligatorii si documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in
contabilitatea financiara se pastreaza in arhiva: 10 ani
• statele de plata a salariilor: 50 ani
• situatiile financiare anuale: 10 ani

7
Documentele contabile se pastreaza la sediul social, iar in caz de incetare a activitatii, situatiile financiare
anuale, precum si registrele si celelalte documente se predau la arhivele statului.

Intrebari de autoevaluare:
1. Dupa ce criterii se grupeaza documentele contabile?
2. Cum se grupeaza documentele dupa momentul intocmirii lor?
3. Cum se grupeaza documentele dupa locul intocmirii lor?
4. Cum se grupeaza documentele dupa forma lor de prezentare?
5. Cum se grupeaza documentele dupa regimul de folosire/circulatie?
6. In ce tip de document se consemneaza orice operatie economica in momentul efectuarii ei?
7. Ce forme pot imbraca documentele privind relatiile de decontare?
8. Ce particularitati prezinta documentele cu regim special?
9. Ce sunt registrele contabile si care sunt cle obligatorii?
10. Pentru ce se utilizeaza registrele din punct de vedere al modului de înregistrare a operaţiilor
economice şi financiare în cadrul sistemului de conturi?

3.

BILANTULUI CONTABIL SI CONTUL DE REZULTATE

3.1. Bilantul contabil

Definitie si caracteristici
Activitatea unei firme este supusa observarii si inregistrarii contabile pe segmente de 12 luni, perioada
numita exercitiu financiar. Aceasta incepe la 1 ianuarie si se sfarseste la 31 decembrie, suprapunandu-se,
potrivit legislatiei noastre, cu anul calendaristic.
La inchiderea fiecarui exercitiu financiar se intocmeste bilantul contabil prin care se determina situatia
patrimoniului, situatia financiara si rezultatele economice obtinute de firma in exercitiul financiar respectiv.
De asemenea, in bilant este consemnat rezultatul exercitiului financiar sub forma de profit sau de pierdere.
Pierderea se trece in activul bilantului, iar profitul in pasivul bilantului.

Bilantul contabil se defineste ca fiind documentul de sinteza cel mai important, care asigura centralizarea si
generalizarea datelor agentilor economici si institutiilor publice, intr-o forma sistematica si unitara, care
permite o prezentare de ansamblu, o analiza detaliata si un control al activitatii derulate si rezultatelor obtinute
la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune.
In conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, Legea Contabilitatii din tara noastra stabileste
ca bilantul contabil este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale.
Ca instrument de lucru, bilantul contabil este un document de sinteza cu ajutorul caruia pot fi prezentate intr-o
structura dorita sau impusa de reglementarile contabile, activele si pasivele patrimoniale.
Situatia patrimoniala (prima parte a bilantului contabil) include activele si pasivele organizatiei. Activele sunt
elementele patrimoniale, iar pasivele sunt sursele de acoperire ale elementelor patrimoniale. Practica
contabila a impus ca forma de baza a bilantului contabil, balanta in care activul este egal cu pasivul.
Bilantul contabil este un tablou in care se sintetizeaza informatiile contabile, in expresie baneasca, privind
starea la un moment dat, a resurselor economice, a activelor, a capitalurilor, oferind utilizatorilor o imagine
a pozitiei financiare a intreprinderii necesara managerilor in vederea fundamentarii deciziilor economice.
Caracteristicile bilantului
Principalele caracteristici ale bilantului contabil sunt:
 Bilantul contabil este un document redactat dupa reguli specifice având la baza Legea Contabilitatii
nr. 82/1990, revizuita si modificata;
 Valorile exprimate in bilant sunt in expresie baneasca;
 Cuantificarea structurilor are un caracter instantaneu fiind o prezentare a situatiei patrimoniului la un
moment dat;

8
  Obiectul evaluarii si prezentarii il constituie activele controlate de intreprindere, drepturile de creanta
asupra acestora concretizate in capitaluri proprii si datorii;
 Informatiile prezentate in bilant sunt destinate utilizatorilor pentru efectuarea unor analize, respectiv
pentru fundamentarea deciziilor;
 Bilantul contabil este un document public destinat utilizatorilor :
- firmele concurente sau colaboratorilor;
- bancile;
- bugetul de stat;
- diverse alte bugete.
Bilantul contabil prezinta doua parti generale: activ si pasiv.
Bilantul contabil poate fi realizat in forma orizontala (tabel cu doua coloane, in care sumele totale sunt egale)
(fig. 3.1 din curs) si sub forma verticala (modelul anglo-saxon) (fig. 3.2 din curs).
I. Activul bilantului
Activele reprezinta o sursa controlata de unitate ca rezultat a unor evenimente trecute si de la care se asteapta
beneficii viitoare si ale caror costuri individuale pot fi evaluate crdibil.
Tratate in functie de lichiditate, activele se grupeaza in doua parti mari si anume:
A. active imobilizate
B. active circulante
A. Activele imobilizate cuprind:
1) Imobilizarile necorporale, denumite si active intangibile cuprind toate acele valori economice de
investitie care nu au forma materiala, fizica, corporala (fiind totodata nemonetare) si care sunt urmatoarele:
cheltuieli de constituire: cheltuieli cu infiintarea, dezvoltarea sau fuziunea unitatilor patrimoniale (taxe de
inregistrare si inmatriculare, cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni, de prospectare a pietei si
publicitate), toate aceste cheltuieli nefigurand in bilant ci in contul de profit si pierdere; Cheltuieli de
cercetare aplicata si dezvoltare cuprind resursele economice alocate pentru tehnologii noi, produse noi si
investitii utile pentru activitatea viitoare si care se amortizeaza in maximum 5 ani; Concesiuni, brevete,
licente, marci de fabrica si alte drepturi similare: toate cheltuielile efectuate pentru achizitionarea
drepturilor de exploatare a unui bun, activitati sau serviciu, a unui brevet, Know-how, licente, marci de
fabrica si alte drepturi de proprietate industriala si intelectuala, inclusiv programe informatice; Fondul
comercial: cheltuieli pentru mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate al intreprinderii: clientela,
firma, segmentele de piata, vadul comercial, emblema, concurenta, alte cheltuieli comerciale. Fondul
comercial este diferenta intre valoarea de piata si valoarea existenta in contabilitate in cazul unei tranzactii.
Imobilizari corporale
Imobilizarile corporale (active fixe tangibile) Cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata in
activitatea intreprinderii. Ele cuprind elementele de patrimoniu ce definesc capacitatea tehnica de productie si
comercializare a intreprinderii. Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri, constructii
speciale, masini, utilaje, instalatii, mijloace de transport, animale, plantatii, unelte, dispozitive, mobilier,
aparatura de birotica). Caracteristica esentiala a imobilizarilor corporale este aceea ca au o valoare mai mare
decat limita stabilita de lege si o durata de utilizare mai mare de 1 an.
Imobilizarile corporale se grupeaza in 3 grupe:
- grupa 1 : teren şi construcţii (cladiri şi construcţii finalizate);
- grupa 2: linii tehnologice; instalaţii de comanda electronica pentru linii tehnologice, cântare şi alte aparate
de masura şi control, calculatoarele electronice; autovehiculele; animale şi plantaţii;
-grupa 3: mobilier, centrale telefonice, aparate fax, aparate de copiat, alte obiecte de birotica
Activele imobilizate corporale isi pierd din valoare prin utilizare, sau sub actiunea agentilor naturali, sau a
progresului tehnic, trebuind sa fie recuperate, proces care, in contabilitate se numeste amortizare.
Imobilizarile financiare (investitii financiare pe termen lung)
Cuprind valorile financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati sub forma de titluri de
participare (valoare), creante atasate participantilor, imprumuturi acordate altor entitati, alte investitii si
imprumuturi; Titlurile de participare (de valoare) sunt actiuni, parti sociale, sau alte valori investite de
titularul de patrimoniu in capitalul altor firme si pentru care firma investitoare primeste o parte din profitul
acestora sub forma dividendelor. Partile sociale reprezinta valoarea bunurilor aduse in societate pentru
formarea capitalului acesteia. Amortizarea lor se face prin dividendele obtinute; Creante imobilizate sunt

9
drepturi generate de operatia de acordare de imprumuturi pe termen lung sau mediu, intreprinderilor
asociate sau cu care intreprinderea are o relatie de participare (filialele). Activele proprii dobandite cu intentia
de a fi detinute pe o perioada mai mare de 1 an stabilita cu ocazia achizitiei sau reclasarii, figureaza in
contabilitate cu denumirea deactiuni proprii imobilizate; Alte imobilizari financiare sunt depozite pe
termen lung sub forma disponibilitatilor in conturile bancare sau ale altor institutii financiare, ori a
diponibilitatilor acumulate pentru efectuarea unor plati importante prevazute in perioada urmatoare,
disponibilitati pentru care unitatea primeste dobanzi.
Imobilizari in curs
Se refera la investitii neterminate, aflate in curs de executie.
B. Activele circulante
Sunt denumite si active curente si cuprind toate activele de expolatare si cele de trezorerie cu durata de
lichiditate mai mica de 1 an. Ele isi schimba forma materiala si utilitatea (marfa, creante, bani), in cadrul
ciclului economic al patrimoniului. Astfel:
- in faza de aprovizionare activele circulante sub forma de bani se transforma in stocuri de materii
prime si materiale; in faza de productie, stocurile de materii prime si materiale se consuma integral
rezultand stocuri si productie in curs de executie, care, dupa ultima prelucrare, devin produse
finite;
- in faza de desfacere acestea sunt vandute clientilor generand drepturi fata de acestia (creante).
In raport cu forma pe care o imbraca si cu destinatia pe care o capata in cadrul ciclurilor de exploatare,
activele circulante se impart astfel:
1) stocuri si productie in curs de executie, sunt valori economice care prin natura lor si destinatie sunt
folosite ca materii prime, materiale consumabile (combustibil, piese de schimb, materiale de ambalat, alte
materiale consumabile), productii in curs de executie, produse finite si semifabricate, marfuri si ambalaje,
animale si pasari, aflate in depozite spre vanzare.
Tot din aceasta categorie fac parte si obiectele de inventar, adica bunuri ca: echipamente de productie,
echipament de lucru, scule, instrumente, dispozitive, mecanisme, verificatoare cu destinatii speciale, etc.
2) creante
Creante sau valori in curs de decontare sunt valori economice date altor persoane fizice sau juridice si
pentru care urmeaza sa se primeasca un echivalent valoric(o suma de bani, o lucrare, un serviciu). Persoanele
care au beneficiat de valoarea avansata si care urmeaza sa dea echivalentul valoric se numesc debitori. Toti
debitorii unitatii sunt delimitati prin structura numita clienti si valori asimilate.
Clientii reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrarilor si
serviciilor ce fac obiectul activitatii intreprinderii.
Creantele intreprinderii sunt o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unui eveniment anterior de la
care sunt asteptate beneficii ulterioare pentru intreprindere.
Vanzarile de bunuri si servicii de catre furnizori genereaza drepturi de creanta asupra cumparatorilor.
Creantele se clasifica dupa diferite criterii:
— dupa natura operatiilor care le genereaza:
• creante comerciale (include creante din vanzari pe credit comercial, creante din vanzari pe credit
cambial);
• alte creante: creante salariale; creante sociale; creante fiscale.
— dupa perioada de timp la care se refera:
• creante si datorii pe termen scurt (cu perioada de decontare mai mica de 1 an);
• creante si datorii pe termen mijlociu (perioada de decontare intre 1 si 5 ani);
• creante si datorii pe termen lung (cu perioada de decontare mai mare de 5 ani).
3) Investitii financiare pe termen scurt sau titluri de plasament sunt titluri de valoare (actiuni si
obligatiuni), achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt , castig obtinut in momentul
vanzarii lor.
Perioada de rotatie a lor este de pana la 1 an. Tot in aceasta categorie, intra si actiunile si obligatiunile
proprii rascumparate temporar in vederea atribuirii lor catre salariatii societatii, regularizarii cursului la
bursa sau reducerii capitalului, precum si instrumentele de trezorerie(bonuri de tezaur), achizitionate cu
scopul protejarii disponibilitatilor banesti, sau de a realiza operatiuni speculative.
4) Disponibilitatile banesti sau casa si conturi la banci sunt valori economice care imbraca forma de
bani sau indeplinesc functia de bani. Ele includ:
10
— valori de incasat cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse la banci, disponibilitati banesti in lei
sau valuta;
— casa include disponibilitati banesti in lei sau in devize aflate in casieria unitatii, precum si alte
valori (timbre postale, fiscale, bilete de calatorie, bilete de tratament, etc);
— acreditive : surse rezervate in contul de la banca in vederea achitarii obligatiilor fata de anumiti
furnizori;
— avansurile de trezorerie: sumele in numerar, puse la dispozitia personalului sau a tertilor in vederea
efectuarii unor plati in favoarea entitatii.
5) Active de regularizare si asimilate: cheltuieli in avans

II. Pasivul bilantului

Pasivul patrimoniului reprezinta sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice sau drepturile si
obligatiile, ca elemente patrimoniale cu valoare negativa.
Prin compozitia sa, pasivul evidentiaza modul de finantare a surselor economice (finantare proprie,
finantare straina) si gradul de exicibilitate (termenul de decontare, scadenta ( < sau >1 an).
Finantarea se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara a activului patrimonial2.
Pentru procurarea bunurilor sau mijloacelor economice o intreprindere foloseste finantare proprie (capital
propriu) si finantare straina (capital strain sau datorii).
Corespunzator celor doua moduri de finantare, pasivul patrimonial se imparte in: capital propriu si datorii. La
aceasta se adauga pasivele sub formaprovizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.
Tinand cont de termenul de decontare (adica de exigibilitatea lor) sursele de finantare (adica pasivul
patrimonial), se impart in:
— capital permanent, format din capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe
termen lung;
— datorii pe termen scurt sau curente, adica datorii cu termen de decontare mai mic sau egal cu 1 an.
Pasivul cuprinde doua capitole: capitaluri proprii si capitaluri straine sau datorii.

A. Capitalurile proprii
Concret, capitalurile proprii se delimiteaza prin: capitalul individual sau social; primele de capital; rezerve din
reevaluare; rezervele intreprinderii; rezultatul reportat; rezultatul exercitiului; subventiile pentru investitii;
provizioanele reglementate si fondurile proprii cu scop determinat.
La intreprinderile individuale constituirea capitalului se face prin aportul personal al proprietarului, iar
la societatile comerciale, prin aportul in numerar sau/si in natura al asociatilor.
1) Capitalul social
Capitalul social al acestora se diferentiaza in:
• Capital subscris nevarsat: capital pe care proprietarii s-au angajat sa-l puna la dispozitia intreprinderii
cu ocazia infiintarii.
• Capital subscris varsat: partea din capitalul care a fost fizic, depusa de catre proprietari la dispozitia
unitatii. Pe parcursul functionarii, capitalul se poate majora sau reduce in functie de nevoi.
2) Prime de capital
Primele de capital reprezinta surse datorate cresterii capitalului prin emisiunea de noi
actiuni, prin fuziune sau aporturi in natura. Aceste surse sunt generate de operatiile de crestere a capitalului.
Ele sunt de mai multe feluri: prime de emisiune, care apar in cazul majorarii capitalului social prin
noi aporturi in numerar; prime de fuziune, care apar in cazul majorarii capitalului social in urma unei fuziuni
prin absorbtie; prima de aport, apare in cazul aporturilor in natura ale actionarilor sau asociatilor; prima de
conversie a obligatiunilor in actiuni poate sa apara cand obligatiunile se convertesc in actiuni.
3) Rezerve
• Rezervele din reevaluare reprezinta plusurile sau minusurile create prin reevaluarea oricarui activ.
Cu ocazia reevaluarii valoarea activelor poate sa creasca sau sa se micsoreze fata de valoarea
contabila anterioara. O data constituite rezervele din reevaluare se mentin cat timp bunurile la care se
refera nu au fost amortizate sau vandute.

2
Ristea, M, Calin, O. (2003) Bazele contabilitatii, Bucuresti, p.63.
11
 • Rezervele intreprinderii reprezinta profitul sau alte resurse capitalizate in mod durabil de catre
intreprindere si pot fi: rezerve legale (constituite din profitul brut si sunt destinate protejarii
capitalului daca exercitiul se incheie cu pierderi); rezerve statutare(fonduri a caror constituire din
profitul net a fost stipulata in Statutul societatii sau prin clauze contractuale); rezerve pentru actiuni
proprii(resurse de finantate constituite ca echivalent al valorii actiunilor proprii dobandite de
societate din propriul ei capital).
• Prin pozitia alte rezerve sunt delimitate fondurile create, de obicei, prin hotararea adunarii generale,
din profitul net.
4) Rezultate
In categoria capitalurilor proprii sunt incluse si rezultatele pozitive sau negative reportate din anii
precedenti, precum si rezultatul net al exercitiului financiar incheiat (venituri minus cheltuili).
5) Subventii
Subventiile pentru investitii sunt obtinute de la buget sau alte intreprinderi interesate, fiind destinate
achizitionari de active imobilizate sau pentru a finanta activitatea pe termen lung (ex: prime de dezvoltare
pentru intreprinderi care creeaza noi locuri de munca).
6) Provizioane
Provizioanele reglementate sunt prelevari din rezultatele intreprinderii la timpul prezent, destinate acoperirii
cheltuielilor determinate de fluctuatii ale ratei dobanzii, cursului valutar, preturilor.

B. Capitalul strain sau datoriile

Sunt fondurile sau capitalurile furnizate de banci, institutii financiare sau terti pentru care unitatea trebuie
sa acorde o contraprestatie sau un echivalent valoric.
Persoanele juridice si fizice fata de care unitatea are obligatii banesti sunt denumite generic creditori.
Datoriile, ca sursa de finantare sunt prezente si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti
si pana in momentul rambursarii sau platii lor. Ele sunt purtatoare de dobanda.
Din masa patrimoniala a datoriilor, mai semnificative sunt urmatoarele:
• Datoriile financiare sunt creditele primite de la banci si alte institutii financiare si imprumuturile din
emisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni. Creditele primite de la banci si alte institutii financiare
pot fi pe termen lung, mijlociu si scurt (credite de trezorerie), si sunt purtatoare de dobanzi si
garantate prin activele intreprinderii.
• Datoriile comerciale se creaza in cadrul relatiilor de decontare cu Furnizorii, pentru aprovizionari de
bunuri materiale, lucrari, servicii primite. Se delimiteaza patrimonial sub forma furnizorilor si
efectelor de platit. Furnizorii sunt datorii echivalente valorii bunurilor materiale, lucrarilor si
serviciilor primite de la terti. Efectele de platit sunt titluri de valoare ce atesta obligatia de plata a
intreprinderii in relatiile de decontare cu furnizorii.
• Datorii fiscale, salariale si sociale: datoriile fiscale sunt sumele datorate de unitate fata de bugetul
statului (ex. impozit pe profit, pe venituri din salarii, pe teren, TVA de plata, etc.); datoriile
salariale sunt sumele cuvenite personalului pentru munca prestata; datoriile sociale sunt sumele
datorate de angajat si de angajator bugetului consolidat: ex: CAS, contributia la fondul de somaj,
CASS, etc.
• Datorii fata de asociati reprezinta obligatiile fata de actionari sau asociati pentru capitalul de
rambursat, dividende de plata, etc.
• Datorii diverse sunt sume platite ca despagubiri, penalitati datorate tertilor, sume incasate necuvenit,
etc.
• Provizioane pentru riscuri si cheltuieli sunt prelevari din rezultatele efectuate la inchiderea
exercitiului financiar, pe seama cheltuielilor pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau
plata este probabila, ori pentru cheltuielile ce devin exigibile in perioadele urmatoare. Cazurile tipice
de provizioane sunt: litigiile, penalitatile, amenzile, daunele, despagubirile si alte datorii incerte.
Din pasivul bilantier mai fac parte, totodata, pasivele de regularizare care sunt valori constituite din:
- subventii pentru investitii (adica surse de finantare alocate de la bugetul statului sau alte
intreprinderi interesate, pentru procurarea sau producerea de echipamente sau bunuri de natura
imobilizarior) si din

12
 - venituri inregistrate in avans (adica incasate inainte de data inchiderii exercitiului, dar care se refera
la un exercitiu financiar ulterior, Exemplu: chirii incasate in avans, abonamente, dobanzi incasate
anticipat, etc.
Caracterizarea elementelor structurale ale bilantului contabil
Bilantul contabil cuprinde toate elementele patrimoniale ce reprezinta activele si pasivele societatii grupate
astfel:
- activele - sunt grupate in bilant dupa trei criterii:
1. dupa natura acestora;
2. dupa destinatie;
3. dupa gradul de lichiditate.
- pasivele - sunt grupate in bilant dupa trei categorii:
1. dupa natura acestora
2. dupa provenienta surselor de finantare
3. dupa exigibilitate

Lichiditatea reprezinta posibilitatea transformarii, in timpul desfasurarii procesului economic, a activelor in

masa monetara (transformarea stocurilor de produse finite prin procesul vânzarii in bani).
Exigibilitatea
Exigibilitatea este3:
 Calitate a unei creante sau a unei obligatii de a i se putea pretinde executarea, chiar silita daca este
necesar.
 Obligatia pura si simpla este imediat exigibila, din momentul nasterii raportului juridic.
 Obligatia afectata de un termen sau de o conditie devine exigibila la implinirea termenului sau
conditiei.
Modificari ale pozitiei si limitele executiei bilantiere
In activitatea curenta a intreprinderilor au loc o serie de modificari care au la rândul lor un efect asupra
componentelor activelor, datoriilor si a capitalurilor proprii.
In literatura de specialitate aceste modificari se numesc ,,operatii economice" si produc asupra bilantului doua
categorii de modificari, ele numindu-se, dupa natura modificarilor pe care le produc :
a) operatii permutative
b) operatii modificatoare
a) operatiile permutative produc modificari doar in activul, respectiv pasivul bilantului si imbraca
urmatoarea forma:
1) de activ - cele care produc modificari doar in activul bilantului, ecuatia bilantiera având urmatoarea forma:
A + xa1 - xa2 = P
unde:
a1 - post bilantier de activ sau creante;
a2 - alt post bilantier de activ care scade concomitent si cu
aceeasi suma
x - suma cu care se modifica cele doua posturi
bilantiere
Acest tip de ecuatie nu modifica totalul bilantului.

2) de pasiv - ecuatia bilantiera are urmatoarea forma:

A = P + xp1 - xp2
unde:
p1 - post bilantier de pasiv care creste
p2 - alt post bilantier de pasiv care scade concomitent si cu
aceeasi suma.
Totalul bilantului ramâne neschimbat.

3
Dictionar juridic, http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=2839
13
b) operatiile modificatoare
1) de crestere in bilant: A + xa1 = P + xp1
2) de scadere in bilant: A - xa1 = P - xp1
Operatiile modificatoare, atât de crestere cât si de scadere modifica totalul bilantului.

3.2. Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate

Pe lânga bilantul contabil, in structura relatiilor financiare se intocmeste un document specific numit ,,Contul
de profit si pierdere " (fig. 3.3).
De fiecare data cand se intocmeste un bilant, din el, agentul economic trebuie sa constate si care sunt
rezultatele activitatii de utilizare a bunurilor si valorilor economice patrimoniale.
Transformarile ce au loc in masa patrimoniala ca urmare a activitatii desfasurate, sunt descrise si analizate
prin contul de rezultate sau contul de profit si pierdere. Acesta reprezinta o situatie financiara intocmita de o
firma in diferite momente ale anului sau financiar, de obicei la inceputul si la sfarsitul exercitiului financiar si
uneori in trimestrul I, II sau III, care reflecta veniturile , cheltuielile si profitul sau pierderea obtinuta de firma
in perioada la care se refera.
Este un document contabil ce reprezinta rezultatul financiar sintetizând veniturile obtinute, pe de o parte si
cheltuielile generate pentru obtinerea acestora. Operatiile economice desfasurate pe parcursul unei perioade
de gestiune (semestrial), iar rezultatul financiar apare ca o masura a performantelor intreprinderii.
Venituri
Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul exercitiului financiar din activitatea desfasurata si din
proprietatea detinuta sau valorile primite sau de primit prin vanzarea bunurilor, lucrarilor si serviciilor sau din
proprietatile detinute (ex.: chirii primite). Ele se diferentiaza pe feluri de activitati in :
— Venituri din exploatare, provenite din vanzarile de produse, productia stocata, productia de imobilizari,
subventii din exploatare s.a.
— Venituri financiare: venituri din participatii sub forma dividendelor, a veniturilor din creantele
imobilizate, diferentele de curs valutar, dobanzi de incasat pentru activele circulante, s.a.
— Venituri extraordinare: sunt acele venituri cu caracter intâmplator care nu au legatura cu productia si
activitatea financiara; ex: valoarea despagubirilor si a daunelor primite conform politelor de asigurare
intocmite impotriva diferitelor categorii de calamitati, a furturilor.
Cheltuieli
Cheltuielile sunt cheltuieli recunoscute in contul de profit si pierdere sunt determinate de:
a) consumul de active, ajustari de valoare si alte iesiri aferente exercitiului in curs; ex: consum de materii
prime, amortizarea imobilizarilor, lipsuri la inventariere, etc.
b) cresterea datoriilor legate de consumul de elemente nestocabile; ex: consum de energie electrica, energie
termica, gaze, s.a.m.d.
Corespunzator momentelor productiei, cheltuielile se impart in 3 categorii:
a) cheltuieli de exploatare;
b) cheltuieli financiare;
c) cheltuieli extraordinare.
.— Cheltuielile de exploatare cuprind: cheltuieli cu materii prime si consumabile; cheltuieli privind
marfurile; cheltuieli cu lucrarile si serviciile tertilor; cheltuieli cu personalul; cheltuieli cu impozite, taxe,
varsaminte, altele.
— Cheltuieli financiare cuprind: cheltuielile nete din cesiunea valorilor mobiliare de plasament (dintre
pretul de vanzare mai mic si pretul de cumparare mai mare daca este cazul); cheltuieli din diferente
nefavorabile de curs valutar; cheltuieli privind dobanzi platite; altele, cum sunt amenzi, penalitati etc.
— Cheltuieli extraordinare: determinate de pierderi datorate calamitatilor sau altele.
— O categorie aparte de cheltuieli sunt amortizarile si provizioanele, de toate felurile (reglementate; pentru
riscuri si cheltuieli; pentru deprecierea activelor).
Rezultatul financiar
In ceea ce priveste rezultatul financiar, acesta se determina prin compararea veniturilor cu cheltuielile,
aceasta comparatie determinând rezultatul brut al exercitiului. Se creeaza astfel doua situatii:
a) venituri mai mari decât cheltuielile → profit
b) venituri mai mici decât cheltuieli → pierdere

14
 In cazul profitului, acestea se impoziteaza cu cota de impozit legala (in prezent 16%), optinându-se impozitul
pe profit si rezultatul net care arata performantele intreprinderii.

Intrebari de autoevaluare:
10. Este un tablou în care se sintetizeaza informatiile contabile, în expresie baneasca, privind starea la un moment
dat, a resurselor economice, a activelor, a capitalurilor, oferind utilizatorilor o imagine a pozitiei financiare a
întreprinderii necesara managerilor în vederea fundamentarii deciziilor economice:
a. Contul de profit si prierdere
b. Contul de numerar
c. Bilantul contabil

11. Cheltuielile cu brevetele si licentele sunt cuprinse la:

a. imobilzari corporale
b. imobilzari necorporale
c. imobilizari financiare
d. contul de profit si perderi

12. Nu se curpind in capitolul Stocuri:

a. materiale
b. ambalaje
c. plantatii
d. pasari

13. Obligatiile fata de personal se cuprind in capitolul:

a. capitaluri
b. active circulante
c. datorii financiare
d. alte datorii

14. Sunt grupate în bilant dupa trei categorii: 1. dupa natura acestora; 2. dupa provenienta surselor de finantare;
3. dupa exigibilitate:
a. activele
b. pasivele
c. ambele

15. Cheltuielile sunt recunoscute simultan sau combinat cu recunoasterea diminuarii de active sau a cresterii de
datorii:
a. la angajare
b. la plata (când se achita)
c. in consum
d. la angajare, la plata si in consum

16. Acele venituri cu caracter întâmplator care nu au legatura cu productia si activitatea financiara se numesc:
a. venituri de exploatare
b. venituri extraordinare
c. venituri exceptionale

17. Produc modificari doar în activul, respectiv pasivul bilantului:

a. operatii permutative
b. operatii modificatoare

15
 4.

CONTUL SI DUBLA INREGISTRARE; PLANUL DE CONTURI

4.1. Definitia si continutul economic al contului.

Contul este unitatea fundamentala de stocare a datelor contabile folosit in mod curent, care asigura
ordonarea, gruparea si sistematizarea informatiilor privind existenta si miscarea elementelor
patrimoniale (active, pasive si capitaluri) exprimate in expresie valorica.
Contabilitatea utilizeaza conturi destinate pentru fiecare element patrimonial astfel:
 conturile de activ - reprezinta mijloacele economice. De ex: imobilizari corporale, stocuri,
disponibilitati banesti, etc.
 conturile de pasiv - reprezinta sursele de finantare ale activelor. De ex: furnizori, credite pe termen
scurt, etc.
 conturile de capitaluri - reprezinta sursele proprii de finantare.
Functiile conturilor
Conturile au urmatoarele functii:
1. Functia economica - data de natura elementului patrimonial pe care il exprima;
2. Functia de grupare - consta in aceea ca prin intermediul conturilor, elementele patrimoniale sunt
grupate in structuri omogene;
3. Functia de sistematizare - consta in capacitatea fiecarui cont de a inregistra separat operatiile
economice ce produc ce produc cresteri fata de cele ce produc diminuari;
4. Functia de informare - permite utilizatorilor si in special conducerii intreprinderii de a se informa in
orice moment asupra existentei si miscarii elementelor patrimoniale;
5. Functia de calcul - presupune ca prin intermediul conturilor se efectueaza calculele privind existenta
si miscarea elementelor patrimoniale;
6. Functia de control - permite controlul asupra fiecarei operatii economice;
7. Functia de statistica - da posibilitatea conducerii la intocmirea diverselor rapoarte, permite
compararea evolutiei elementelor patrimoniale la diferite momente si asigura baza pentru
determinarea indicatorilor economico-financiari;
8. Functia contabila - este data de faptul ca fiecare cont are un anumit continut economic generat de
elementul patrimonial pe care il descrie.

4.2. Structura si formele grafice ale contului

Ca procedeu al metodei contabilitatii, contul este format din urmatoarele elemente:
Titlul contului - reprezinta structura de identificare a contului si este dat de elementul patrimonial pe care il
descrie. De ex: 301 ,, Materii prime"
Partile contului:
- partea stânga - denumita debit
- partea dreapta - denumita credit
- a debita o suma inseamna a scrie o suma in debitul contului;
- a credita o suma inseamna a inscrie o suma in creditul contului;
Soldul initial - reprezinta suma preluata la inceputul perioadei de gestiune din bilant. Soldul initial poate fi:
sold initial debitor sau creditor in functie de competenta.
Rulajul contului - reprezinta miscarea elementelor patrimoniale in decursul unei perioade fara a lua in
considerare soldul initial. Poate fi: Rulaj Debitor - miscarea pe debit sau Rulaj Creditor - miscarea pe credit.
Total sume - se determina prin adunarea soldului initial cu rulajele, dupa formula:

Ts = Si + R
Unde:
Ts=total sume
Si=sold initial
R=rulaj

16
Pot fi: Total sume Debitoare sau Total sune Creditoare
Soldul contului - reprezinta existentul valorii la un moment dat.
Soldul contului poate fi: sold cont debitor sau sold cont creditor.
Soldul contului se determina ca diferenta intre ,, total sume debitoare" si ,, total sume creditoare";
Exista doua situatii:
a) Cazul conturilor de activ
TsD > TsC → SfD (sold final debitor)
b) Cazul conturilor de pasiv
TsD < TsC → SfC (sold final creditor)
Conturile pot avea sold final, caz in care aceste conturi se numesc ,, conturi soldate" sau ,, balansate".

4.3. Reguli de functionare a contului

Regulile de functionare a conturilor precizeaza partea contului, debit sau credit, in care soldul initial,
majorarile si respectiv diminuarile elementelor patrimoniale.
Exista doua reguli generale:
1) Regula generala pentru functionarea conturilor de activ
Conturile de activ incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentul (soldul initial) preluat din
activul bilantului; se mai debiteaza cu cresterile, majorarile elementelor de activ; se crediteaza cu iesirile si
diminuarile elementelor de activ, iar la sfârsitul perioadei prezinta sold final debitor sau ,,0"
2) Regula generala de functionare a conturilor de pasiv:
Conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu:
 existentul (soldul initial) elementelor de pasiv preluat din pasivul bilantului;
 cu cresterile, majorarile elementelor de pasiv,
iar la sfârsitul perioadei prezinta sold final creditor sau ,,0".
Dubla inregistrare reprezinta inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice in cel
putin doua conturi.
Ca o regula a dublei inregistrari, suma debitoare inregistrata in debitul unui cont trebuie sa fie egala cu suma
inregistrata in creditul altui cont.
Legatura dintre cele doua conturi, dintre care unul se debiteaza iar celalalt se crediteaza, prin care se reflecta o
operatie economica, respectând regulile de functionare ale conturilor, se numeste ,, corespondenta conturilor",
iar conturile ce intra intr-o astfel de corespondenta se numesc conturi corespondente.

4.4. Analiza contabila a operatiilor economice

Formula contabila si articolul contabil
Analiza contabila reprezinta descompunerea unei operatii economice in partile ei componente, studierea
acesteia si aplicarea regulilor de functionare ale conturilor in vederea elaborarii formulei contabile.
naliza economica prezinta cinci etape, dupa cum urmeaza:
1. Stabilirea naturii operatiei. Aceasta se refera la continutul economic al operatiei analizate:
aprovizionare, productie, desfacere si incasare.
2. Stabilirea posturilor bilantiere care se modifica
3. Stabilirea ecuatiei bilantiere
4. Stabilirea conturilor corespondente
5. Intocmirea formulei contabile.
Formula contabila reprezinta procedeul de reprezentare grafica a unei operatii economice care trebuie sa
cuprinda urmatoarele elemente:
 cele doua conturi corespondente; 301 ,, Materii prime" = 401 ,, Furnizori"
 semnul egal intre ele;
 sumele debitoare, respectiv sumele creditoare;
Daca la formula contabila se adauga data si explicatia operatiei se obtine articolul contabil.
Formulele contabile se clasifica dupa doua criterii:
 dupa numarul conturilor corespondente:
a) simpla - un singur cont debitor si un singur cont creditor;
b) compusa - un cont debitor si mai multe conturi creditoare.

17
  dupa scopul urmarit:
a) formule contabile curente. Acestea inregistreaza cronologic, pe baza documentelor justificative,
operatiile economice.
b) formule de stornare. Aceastea pot fi: in rosu sau in negru - utilizate in cazul inregistrarii gresite a unei
operatii economice. Formulele in rosu presupun scrierea formulei contabile gresite identic, doar ca sumele
se scriu cu pasta de culoare rosie. Formulele in negru, formula corecta se va scrie prin inversarea
conturilor.

4.5. Planul de conturi general

Planul de conturi general cuprinde totalitatea conturilor sintetice, de gradul I si II, utilizate de contabilitatea
financiara.
Conturile sunt grupate in clase de conturi, simbolizate de la 1-9, prima cifra fiind cea a clasei, iar cea de-a II-a
a grupei. In cadrul grupei sunt conturile formate din 3 cifre si in cadrul acestora, conturi formate din 4 cifre.
Cele 9 clase de conturi sunt urmatoarele:
Clasa a 1-a - Conturi de capital
Clasa a 2-a - Conturi de imobilizari
Clasa a 3-a - Conturi de stocuri si productie in curs de executie
Clasa a 4-a - Conturi de terti
Clasa a 5-a - Conturi de trezorerie
Clasa a 6-a - Conturi de cheltuieli
Clasa a 7-a - Conturi de venituri
Clasa a 8-a - Conturi speciale (conturi in afara bilantului)
Clasa a 9-a - Conturi de gestiune
Clasa 1. Conturi de capital
In aceasta clasa se cuprind conturi din urmatoarele grupe:
10 Capital si rezerve
11 Rezultatul reportat
12 Rezultatul exercitiului financiar
15 Provizioane
16 Imprumuturi si datorii asimilate
Exemple de conturi:
-101 capital, cu conturile: 1011 capital subscris nevarsat, 1012 capital subscris varsat
-106 rezerve, cu conturile:1061 rezerve legale, 1063 rezerve statutare/contractuale, 1065 rezerve din
reevaluare etc.
-121 profit sau pierdere
-129 repartizarea profitului
-162 credite bancare pe termen lung
-168 dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate
Clasa 2. Conturi de imobilizari
In aceasta clasa se cuprind grupele:
20 Imobilizari necorporale
21 Imobilizari corporale
22 Imobilizari corporale in curs de aprovizionare
23 Imobilizari in curs si avansuri pentru imobilizari
26 Imobilizari financiare
28 Amortizari privind imobilizarile
29 Ajustari pentru deprecierea sau pierderea din valoare a imobilizarilor
Exemple de conturi:
-213 Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si planatii, cu conturile: 2131 echipamente tehnologice,
2132 aparate si instalatii de masurare, control si reglare, 2133 mijloace de transport, 2134 animale si plantatii
-281 Amortizari privind imobilizarile corporale, cu conturile: 2811 amortizarea amenajarilor de terenuri, 2812
amortizarea constructiilor, 2813 amortizarea instalatiilor, mijloacelor de transport, animalelor si plantatiilor,
2814 amortizarea altor imobilizari corporale
Clasa 3. Conturi de stocuri si productie in curs de executie
18
Clasa 3 cuprinde:
30 Stocuri de materii prime si materiale
32 Stocuri in curs de aprovizionare
33 Productie in curs de executie
34 Produse
35 Stocuri alfate la terti
36 Animale
37 Marfuri
38 Ambalaje
39 Ajustari pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie
Exemple de conturi:
-301 Materii prime
-302 Materiale consumabile, cu conturile: 3021 materiale auxiliare, 3022 combustibili, 3023 materiale pentru
ambalat, 3024 piese de schimb, 3025 seminte si materiale de plantat, 3026 furaje
-371 Marfuri
-381 Ambalaje
Clasa 4. Conturi de terti
Clasa cuprinde grupele de conturi:
40 Furnizori si conturi asimilate
41 Clienti si conturi asimilate
42 Personal si conturi asimilate
43 Asigurari sociale, protectia sociala si conturi asimilate
44 Bugetul statului, fonduri speciale si conturi asimilate
45 Grup si actionar/asociati
46 Debitori si creditori diversi
47 Conturi de subventii, regularizare si asimilate
48 Decontari in cadrul unitatii
49 Ajustari pentru deprecierea creantelor
Exemple de contruri:
-401 furnizori
-411 clienti
-442 taxa pe valoare adaugata (TVA), cu conturile: 4423 TVA de plata, 4424 TVA de recuperat, 4426 TVA
deductibila, 4427 TVA colectata, 4428 TVA neexigibila
-457 Dividende de plata
Clasa 5. Conturi de trezorerie
Aceasta clasa cuprinde grupele de conturi:
50 Investitii pe termen scurt
51 Conturi la banci
53 Casa
54 Acreditive
58 Viramente interne
59 Ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie
Exemple de conturi:
-507 certificate verzi acordate
-512 conturi curente la banci, cu conturile: 5121 conturi la banci in lei, 5124 conturi la banci in valuta, 5125
sume in curs de decontare
-518 dobanzi, cu conturile: 5186 dobanzi de platit, 5187 dobanzi de incasat
-531 Casa, cu conturile: 5311 casa in lei, 5312 casa in valuta
Clasa 6. Conturi de cheltuieli
Aceasta clasa cuprinde grupele de conturi:
60 Cheltuieli privind stocurile
61 Cheltuieli cu serviciile executate de terti
62 Cheltuieli cu alte servicii executate de terti
63 Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate
19
 64 Cheltuieli cu personalul
65 Alte cheltuieli de exploatare
66 Cheltuieli financiare
67 Cheltuieli extraordinare
68 Cheltuieli cu amortizarile, provizioanele si ajustarile
69 Cheltuieli cu impozitul pe profit si alte impozite
Exemple de conturi:
-601 cheltuieli cu materii prime
-621 cheltuieli cu colaboratorii
-624 cheltuieli cu transportul de bunuri si persoane
-641 cheltuieli cu salariile personalului
-642 cheltuieli cu tichete de masa acordate salariatilor
-666 cheltuieli privind dobanzile
-691 cheluieli cu impozitul pe profit
Clasa 7 Conturi de venituri
Clasa 7 cuprinde grupele de contrui:
70 Cifra de afaceri neta
71 Venituri aferente costului productiei in curs de executie
72 Venituri din productia de imobilizari
74 Venituri din subventii de exploatare
75 Alte venituri din exploatare
76 Venituri financiare
77 Venituri extraordiare
78 Venituri de provizioane si ajustari
Exemple de conturi:
-701 venituri din vanzarea produselor finite
-704 venituri din servicii prestate
-766 venituri din dobanzi
Clasa 8 Conturi speciale
Aceasta clasa cuprinde:
Grupa 80 conturi in afara bilantului
Grupa 89 Bilant (conturi de deschidere si inchidere a bilantului)
Exemple de conturi:
-806 certificate de emisii de gaze cu efect de sera
-891 bilant de deschidere
-892 bilant de inchidere
Clasa 9 Conturi de gestiune
Clasa 9 cuprinde grupele de conturi:
90 Decontari interne
92 Conturi de calculatie
93 Costul productiei
Exemple de conturi:
-921 cheltuielile activitatii de baza
-923 cheltuieli indirecte de productie
-924 cheltuieli generale de administratie
-931 costul productiei obtinute

Intrebari de autoevaluare:
18. Functia contului care consta în capacitatea fiecarui cont de a înregistra separat operatiile economice ce produc
cresteri fata de cele ce produc diminuari este:
a. Functia de sistematizare
b. Functia economica
c. Functia de grupare
d. Functia de calcul
20
19. Reprezinta suma preluata la începutul perioadei de gestiune din bilant:
a. rulajul contului
b. soldul initial
c. soldul final

20. Conturile care încep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentul (soldul initial) preluat din
activul bilantului sunt:
a. conturi de activ
b. conturi de pasiv

21. Reprezinta înregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice în cel putin doua conturi:
a. formula contabila
b. articolul contabil
c. dubla inregistrare

22. Formulele contabile de stornare fac parte din gruparea formulelor contabile dupa:
a. scopul urmarit
b. numarul conturilor corespondente

23. Conturile din Clasa a 3-a sunt:

a. Conturi de stocuri si productie în curs de executie
b. Conturi de terti
c. Conturi de trezorerie
d. Conturi speciale

24. Provizioanele fac parte din clasa de conturi:

a. Clasa a 1-a - Conturi de capital
b. Clasa a 2-a - Conturi de imobilizari
c. Clasa a 6-a - Conturi de cheltuieli
d. Clasa a 7-a - Conturi de venituri

25. Conturi de calculatie fac parte din clasa de conturi:

a. Conturi de capital
b. Conturi de imobilizari
c. Conturi de terti
d. Conturi de gestiune

5.
CONTAREA OPERATIILOR CONTABILE

5.1. CONTABILITATEA CONSTITUIRII CAPITALULUI SOCIAL

Procesul de constituire a capitalului social

Infiintarea unei întreprinderi si recunoasterea sa ca persoana juridica, indiferent de forma acesteia este
conditionata de existenta unui capital social cu care aceasta sa-si poata desfasura activitatea.
Capitalul social reprezinta, sub forma baneasca, valoarea actiunilor sau a partilor sociale subscrise si depuse
de catre asociati sau actionari, pe de o parte, iar pe de alta parte obligatia unitatii fata de cei ce au subscris
capitalul.
Conform legii, se disting urmatoarele categorii de societati comerciale:
a) societati de persoane: societati in nume colectiv (S.N.C.)
b) societati de capitaluri: societati pe actiuni (S.A.)

21
 c) societati de persoane si capital: societati cu raspundere limitata (S.R.L.)
S.R.L.-urile au urmatoarele caracteristici: existenta unui capital de minim 200 lei; posibilitatea depunerii
aporturilor în bani (60%) si în natura; capitalul social este împartit în parti sociale, valoarea unei parti sociale
fiind de minim 10 lei, iar numarul de asociati fiind de maxim 50.
Contabilitatea capitalului presupune parcurgerea a trei momente principale:
1) subscrierea capitalului social;
2) varsarea acordurilor;
3) realizarea efectiva a capitalului.
Rolul, continutul economic si functia contabila a conturilor ce intervin la constituirea capitalului social
Conturile care intervin in constituirea capitalului social sunt:
1) contul 101 ,,Capital social", care se defalca pe doua conturi sintetice de gradul II: 1011 capital social
subscris nevarsat si 1012 capital social subscris varsat.
2) contul 456 decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul.
3) conturi de realizare efectiva a capitalului: 205, 208, 211, 212, 213, 214, 231, 261, 262, 263, 265, 301, 302,
303, 361, 371, 381, 501, 512, 531.

Contul 1011 Capital social subscris nevarsat

Rolul contului
Contul 1011 are rolul de a înregistra procesul de subscriere al capitalului social pâna în momentul varsarii
efective a acestuia.
Continutul economic
Contul face parte din clasa I - Conturi de capitaluri proprii.
Functia contabila
Contul 1011 este un cont de pasiv, care începe sa functioneze prin creditare.
Contul se crediteaza cu capitalul social subscris de catre asociati sau actionari prin debitul contului 456 ,,
Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul " .
Contul se debiteaza odata cu varsarea capitalului social prin creditul contului 1012.
Soldul contului este creditor si reprezinta capitalul social subscris de catre asociati sau actionari si nevarsat.

Contul 1012 Capital social subscris varsat

Rolul contului
Acest cont are rolul de a înregistra constituirea efectiva a capitalului social pe masura depunerii
acordurilor.
Continutul economic
Contul face parte din clasa I - Conturi de capitaluri.
Functia contabila
Contul 1012 este un cont de pasiv ce-si începe functiunea prin creditare.
Contul se crediteaza cu valoarea capitalului social subscris si varsat de catre asociati sau actionari prin debitul
contului 1011.
Contul se debiteaza cu descresterea capitalului social pe masura retragerii acestuia de catre actionari sau
asociati, prin creditul contului 456 „Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul”.
Soldul contului este creditor si reprezinta capitalul social subscris varsat, la data stabilirii soldului.

Contul 456 Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul

Rolul contului
Contul inregistreaza drepturile de creanta ale societatii pentru capitalul social subscris de catre asociati sau
actionarii acesteia;
Continutul economic
Contul 456 este un cont de terti si exprima relatiile juridice dintre societate si asociatii sai cu privire la
continutul capitalului social .
Functia contabila
Contul este un cont bifunctional, începe sa functioneze prin debitare, dar poate avea sold debitor sau creditor;
Contul se debiteaza cu capitalul social subscris de catre asociati sau actionari prin creditarea contului 1011

22
Contul se crediteaza cu descresterea datoriilor asociatilor fata de societate prin depunerea aporturilor prin
debitul conturilor ce arata natura acestor aporturi, si anume:
 în cazul aporturilor numerar
5121 conturi la banci in lei
5311 ,,Casa Lei" - în casieria unitatii
 în cazul aporturilor în natura, contul se crediteaza prin debitul conturilor de stocuri 301 ,,Materii
prime" - 371 ,, Marfuri" si prin debitul conturilor de imobilizari 211 ,, Terenuri" - 214 ,, Mobilier,
echipamente si alte valori pentru protejarea valorilor;
Soldul contului poate fi:
- debitor, caz în care reflecta drepturile de creanta ale societatii fata de asociatii care nu si-au depus integral
aporturile;
- creditor reprezinta obligatia societatii fata de asociatii sau actionarii societatii de a le restituii capitalul adus.

5.2. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Recunoasterea activelor imobilizate

Operatii specifice privind activele imobilizate
Imobilizarile reprezinta active generatoare de beneficii viitoare care participa la procesul de productie pe
durata mai multor exercitii financiare. Se disting trei categorii de imobilizarii:
 imobilizari necorporale;
 imobilizari corporale;
 imobilizari financiare.
Imobilizarile necorporale sunt active nemonetare, fara suport material, destinate desfasurarii activitatii
economice a unitatii patrimoniale sau date spre închiriere la terti. Acestea cuprind:
 cheltuieli de constituire;
 cheltuieli de dezvoltare;
 concesiuni, brevete, licente , marci de fabrica, alte drepturi si valori similare;
 fondul comercial.
Imobilizari corporale reprezinta bunuri tangibile destinat utilizarilor în societatea comerciala si care
îndeplinesc cumulat 2 conditii, si anume: sa aiba o durata de functionare mai mare de 1 an si o valoare mai
mare 1800 lei.
Acestea includ:
- terenuri si amenajari de terenuri;
- constructii;
- echipamente tehnologice;
- instalatii de lucru;
- mobilier;
- birotica;
- echipamente de protectia valorilor materiale si umane.
Imobilizarile financiare reprezinta titluri a caror posesie poate genera venituri (dobânzi si dividende).
Principalele operatii referitoare la imobilizari sunt:
1) intrarea în patrimoniu, care se realizeaza prin:
- achizitie de la terti
- obtinute din productie proprie
- închiriate
- aduse ca aport, de asociati sau actionari
- primite prin donatie cu titlu gratuit
2) iesirea din patrimoniu, care se poate face:
- vânzare catre terti;
- cazare (scoaterea din functiune)
- închiriere spre alte societati
- donate cu titlu gratuit
- retrase ca aport la capitalul social de catre asociati.

23
 3) amortizarea
Amortizarea reprezinta recuperarea treptata a valorii unui activ imobilizat si includerea acesteia în costurile
periodice. Se poate utiliza una din urmatoarele 3 metode;
a) Amortizarea liniara care presupune cote egale de amortizare pe toata durata de functionare normala a
mijloacelor fixe.
A=V*Na
Unde:
A= amortizarea anuala
V= valoarea de intrare
Na= norma de amortizare
Na = 1/Dm x 100
Dm - durata normala
b) Amortizarea accelerata care presupune amortizarea în primul an a 50% din valoarea imobilizarii intrata
urmând ca apoi, în functie de durata normata a imobilizarii, restul de 50% se va amortiza liniar.
c) Amortizarea degresiva
Amortizarea degresivă reprezintă acel regim de amortizare a mijloacelor fixe, care presupune multiplicarea
cotelor de amortizare liniară cu anumiţi coeficienţi, prin care se accelerează procesul de recuperare a
amortizării, în primii ani de la punerea în funcţiune a mijlocului fix, iar pe măsura trecerii anilor aferenţi
duratei normale de funcţionare se diminuează.
Conform legislaţiei actuale în vigoare, coeficienţii degresivi sunt in functie de durată normată (normală) de
funcţionare a mijloacelor fixe, astfel:
• între 2 –5 ani: 1,5;
• între 5 – 10 ani: 2,0;
• mai mare de 10 ani: 2,5.
Utilizarea regimului de amortizare degresivă se aprobă de către consiliul de administraţie al agentului
economic sau responsabilul cu gestiunea.
Regimul de amortizare degresiv se bazează pe două considerente:
• mijloacele fixe au o capacitate de exploatare mai mare în primii ani;
• deprecirea mijlocelor fixe (unele categorii) este mai mare în primii ani de funcţionare, fapt ce antrenează şi
cheltuieli mai mari cu întreţinerea acestora.

La calculul amortizarii degresive se poate lua în calcul a uzura morala.

Rolul, continutul economic si functia contabila a conturilor ce intervin în operatiile cu activele

imobilizate
I. Imobilizarile necorporale
Conturile ce înregistreaza operatiile privind existenta si miscarea imobilizarilor necorporale sunt urmatoarele:
201 - ,,Cheltuieli de constituire"
203 - ,,Cheltuieli de dezvoltare"
205 - ,,Concesiuni, brevete, licente, marci de fabrica si alte drepturi si valori similare"
207 - ,,Fond special
208 - ,,Alte imobilizari necorporale (programele informatice)

Contul 201 ,, Cheltuieli de constituire"

Rolul contului
Contul 201 are rolul de a evidentia si controla toate cheltuielile ocazionate de înfiintarea unei societati
comerciale, cheltuieli constând în:
- onorarii si comisioane
- taxe de timbru
- taxe judiciare
- cheltuieli de înregistrare la O.P.C.
Continutul economic
Contul 201 face parte din clasa a II-a - Conturi de active imobilizate - Cheltuieli de constituire.
Functia contabila
24
 - este un cont de activ si începe sa functioneze prin debitare;
- contul se debiteaza cu cheltuielile de constituire ocazionate de înfiintarea societatii, prin creditul
conturilor ce arata modalitatea de intrare în patrimoniu, si anume:
- platile în umerar:
5121 - ,,Conturi la banci in lei" - ordin de plata
5311 - ,,Casa în lei"
- si contul 404 - ,,Furnizori de imobilizari", în cazul în care cheltuielile sunt efectuate pe baza
de factura, urmând ca plata sa se faca ulterior;
- contul se crediteaza cu cheltuielile de constituire incluse pe cheltuielile perioadei, prin debitul
contului 2801 - ,,Amortizarea cheltuielilor de constituire";
- soldul contului este debitor si reprezinta cheltuielile de constituire efectuate si neamortizate.

II. Imobilizarile corporale

Inregistrarea în contabilitate a existentei si miscarii imobilizarilor corporale se realizeaza cu ajutorul
conturilor:
- 211 ,, Terenuri"
- 212 ,, Constructii"
- 213 ,, Echipamente tehnologice"
- 214 ,, Mobilier, birotica si alte echipamente de protectie a valorilor...".

Contul 211 ,,Terenuri"

Rolul contului
Contul 211 este de a evidentia intrarea si iesirea din patrimoniu a terenurilor si amenajarilor de teren.
Continutul economic
Contul face parte din clasa a II-a - ,,Imobilizari corporale".
Functia contului
- este un cont de activ, si îsi începe functionarea prin debitare;
- se debiteaza cu intrarile de terenuri în patrimoniu, prin creditul conturilor ce arata modalitatile de
intrare:
- 404 ,, Furnizori de imobilizari" - în cazul achizitiei;
- 456 ,, DAPC" - în cazul aportului adus de asociati;
- 231 ,,Imobilizari corporale în curs" - productie proprie;
- 131 ,,Subventii pentru investitii" - cele intrate prin donatie.
- contul se crediteaza cu descresterea valorii contabile a terenurilor si amenajarilor de terenuri ca
urmare a înstrainarii acestora prin debitul contului:
- 658 ,,Alte cheltuieli de exploatare" - pentru partea neamortizata.
- soldul contului este debitor si reprezinta valoarea terenurilor si amenajarilor de terenuri existente
în patrimoniu.
Terenurile nu se amortizeaza, ci doar amenajarile de terenuri.

Contul 212 ,,Constructii"

Rolul contului
Este acela de a înregistra existenta si miscarea constructiilor si cladirilor aflate în patrimoniul societatii.
Continutul economic
Contul 212 apartine clase a II-a ,,Conturi de active imobilizate.
Functia contabila
- este un cont de activ;
- incepe sa functioneze prin debitare;
- se debiteaza cu valoarea constructiilor intrate în patrimoniu prin creditul conturilor ce arata
modalitatea de intrare:
- 404 ,,Furnizori" - în cazul achizitiei
- 456 ,,DAPC" - în cazul aportului de capital adus de asociati;
- 131 ,,Subventii pentru investitii" - cele intrate prin donatie;
- 231 ,,Imobilizari corporale în curs" - productie proprie;
25
 - se crediteaza cu valoarea constructiilor iesite din patrimoniu, neamortizate integral, prin debitul
contului 658 ,,Alte cheltuieli de exploatare";
- soldul contului este debitor si reprezinta valoarea constructiilor existente în patrimoniu la un moment
dat.

III. Imobilizari financiare

Contul reprezentativ pentru imobilizari financiare este: 263 ,,Interese de participare".

Contul 263 ,,Interese de participare"

Rolul contului
Contul 263 este de a urmari existenta si miscarea intereselor de participare (actiuni);
Continutul economic
Contul se plaseaza în clasa a II-a - ,,Conturi de active imobilizate;
Functia contabila
- este un cont de activ si începe sa functioneze prin debitare;
- contul se debiteaza cu valoarea actiunilor achizitionate,
- fie cu plata imediata: 5121 ,,Conturi in banci in lei"
- fie cu plata ulterioara: 269 - ,,Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare"
- contul se crediteaza cu valoarea actiunilor cedate cu titlu gratuit, sau vândute, prin debitul contului: 664 -
,,Cheltuieli privind imobilizarile financiare cedate"
- soldul contului este debitor si reprezinta valoarea actiunilor existente.

IV. Deprecierea imobilizarilor

Sunt utilizate 2 conturi:
- 280 - ,,Amortizarea imobilelor necorporale"
- 281 - ,,Amortizarea imobilelor corporale"
Rolul conturilor: este acela de a evidentia calculul si înregistrarea amortizarii ce a fost inclusa pe cheltuielile
perioadei;
Continutul economic: face parte din clasa a II-a de conturi, fiind un cont rectificativ al valorii de intrare a
imobilizarii;
Functia contabila:
- sunt conturi de pasiv, îsi încep functiunea prin creditare;
- se crediteaza cu valoarea amortizarii inclusa pe cheltuiala, prin debitul contului: 6811 -
,,Cheltuieli privind amortizarea imobilizarilor";
- se debiteaza cu scaderea amortizarii din evidenta, ca urmare a amortizarii integrale a
imobilizarilor;
- prin creditul conturilor:
- necorporale: 201; 203; 205; 207; 208;
- corporale: 211; 212; 213; 214;
- soldul conturilor este creditor si reprezinta valoarea amortizarii calculata si inclusa pe cheltuieli.

5.3. CONTABILITATEA STOCURILOR SI A PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

Definire si delimitari privind stocurile

În desfasurarea activitatii unei societati, pe lânga activele imobilizate participa si activele
circulante din care fac parte stocurile. Acestea îmbraca urmatoarele forme:
a) Materii prime - sunt bunuri care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc partial sau total în
produsul finit;
b) Materialele de consum - nu participa direct, ci numai ajuta la fabricarea produsului finit, nu se regasesc,
de regula în compozitia acestuia; acestea cuprind: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, etc.
c) Materiale de natura obiectelor de inventar - reprezinta obiecte ce participa direct sau indirect la procesul
de productie (scule, unelte, dispozitive, etc.)
26
d) Marfurile - sunt bunuri achizitionate de la terti, în vederea revânzarii în aceeasi stare, în scopul obtinerii
de profit;
e) Semifabricatele - sunt bunuri a caror proces tehnologic s-a terminat într-o faza a procesului de
productie, destinate fie trecerii într-o alta faza, în scopul obtinerii produsului finit, fie a fi revândute în aceeasi
stare;
f) Produsele finite - sunt bunuri ale caror proces tehnologic s-a încheiat si sunt depozitate la magazie, în
vederea vânzarii acestora sau consumului în cadrul societatii.

Contabilitatea produselor si productia in curs de executie

Produsele fac parte din categoria stocurilor, fiind reprezentate de urmatoarele elemente:
 semifabricate – sunt acele produse al caror proces tehnologic a fost incheiat intr-o sectie sau faza de
fabricatie si care trec in continuare pentru prelucrare in alta sectie sau faza de fabricatie sau se
livreaza tertilor;
 produse finite – sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic, intrunesc conditiile
de calitate si sunt predate pe baza de acte de magazie sau sunt livrate direct tertilor;
 produse reziduale – reprezinta rebuturile, materialele recuperabile, deseurile.
Productia in curs de executie este reprezentata de:
 produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic, ocupand o pozitie intermediara fie
intre materii prime si semifabricate, fie intre semifabricate si produse finite;
 produsele nesupuse receptiei tehnice de calitate;
 lucrarile, serviciile si studiile in curs de executie.
Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfarsitul perioadei,
folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operatiilor
tehnologice.
Productia in curs de executie se evalueaza la cost de productie.
Inventarierea stocurilor
Inventarierea se realizeaza prin metoda inventarului permanent sau metoda inventarului intermitent.
Inregistrarile contabile proprii metodei inventarului permanent privesc: obtinerea si iesirea produselor,
constatarea productiei in curs de executie la sfarsitul perioadei si reluarea acesteia la inceputul perioadei
urmatoare. Produsele obtinute in cursul perioadei de gestiune se inregistreaza pe baza bonurilor de predare –
transfer-restituire la costul de productie.
In metoda inventarului intermitent, similar stocurilor cumparate, in conturile de produse se inregistreaza doar
stocurile finale constatate si cele initiale anulate, ambele pe seama veniturilor din productia stocata.

Rolul, continutul economic si functia contabila a conturilor de stocuri

Contul reprezentativ este: 301 - ,, Materii prime"
Rolul contului este de a înregistra existenta si miscarea materiilor prime care participa
direct la fabricarea produsului finit.
Continutul economic: cont din clasa conturilor de stocuri.
Functia contabila:
- cont de activ
- începe sa functioneze prin debitare
DEBIT: costurile de achizitie a materiilor prime intrate în gestiune, prin debitarea
contului ce arata natura intrarilor: 401; 456; 131; 601 - ,,plus la inventariere"
CREDIT - valoarea de înregistrare a materiilor prime iesite din gestiune: 601; 371; 658;
SOLD - debitor si reprezinta valoarea materiilor prime existente în gestiune.
Conturile 302 si 303 functioneaza ca si contul 301, doar ca rolul contului 601 este preluat
de 602 si 603.

Rolul, continutul economic si functia contabila a conturilor privind productia

Conturile reprezentative sunt 341 ,,Semifabricatele" si 345 ,,Produsele finite"
Rolul conturilor este de a înregistra existenta si miscarea stocurilor de semifabricate si
produse finite.

27
Continutul economic: cont de stocuri.
Functia contabila:
- conturi de activ;
- îsi începe functionarea prin debitare;
DEBIT - valoarea contabila a costurilor de productie a semifabricatelor si produselor
finite obtinute prin creditarea contului 711.
CREDIT - valoarea semifabricatelor si produselor finite scazute din gestiune în urma
vânzarii sau cedarii acestora, prin debitul contului 711;
SOLD - debitor, reprezentând valoarea contabila a semifabricatelor si produsele finite
existente în gestiune.
Cheltuielile privind stocurile cuprind cheltuielile privind consumul de materii prime, materiale consumabile
(materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb etc.), consumul de materiale de
natura obiectelor de inventar, de materiale nestocabile, energie si apa, animale si pasari, precum si costul
marfurilor vândute si cheltuielile cu ambalajele.
Costul marfurilor vândute cuprinde pretul lor de cumparare, cheltuieli accesorii (cheltuieli de transport, taxe
vamale, prime de asigurare), precum si alte taxe nedeductibile.

5.4. CONTABILITATEA OPERATIUTILOR LEGATE DE RELATIILE CU PERSONALUL

Caracterizarea relatiilor cu personalul

Pentru munca depusa, angajatii societatii sunt remunerati, lunar, sub forma salariului, premiilor sau
bonificatiilor. Relatia angajat - societate se bazeaza pe contractul de munca în care sunt precizate conditiile de
salarizare, drepturile si obligatiile personalului.
Documentul întocmit în acest sens se numeste ,,stat de salarii", pe baza caruia, fiecarui angajat i se calculeaza
un salariu brut, din care urmeaza a fi retinut: CASI 9,5%; CASS 6,5%; Fd. somaj 1%; Impozit 16%, urmând a
se determina salariul net.
Salariul brut este format din:
- salariul negociat prin Cartea de Munca (salariul de baza);
- premiile;
- bonificatii;
- sporurile, etc.
Continutul economic si functia contabila a conturilor de personal
Contul 421 - ,,Personal salarii datorate"
Rolul contului este de a evidentia obligatiile societatii fata de personalul sau, în legatura cu salariul destinat
pentru munca depusa.
Continutul economic: face parte din clasa a IV-a ,, Terti".
Functia contabila:
- este un cont de pasiv;
- îsi începe functionarea prin creditare;
CREDIT - cu obligatiile unitatii fata de personalul sau pentru munca depusa, prin debitul contului 641;
DEBIT - cu retinerile din salarii, pe destinatii, prin conturile:
-4312 - CAS angajat
- 4314 - CASS angajat
- 4372 - Fd. somaj angajat
- 444 - Impozit salarii
SOLD - creditor - salarii datorate personalului.

Continutul economic si functiunea contabila a conturilor de creante si datorii în legatura cu personalul

Contul 423 - ,,Personal - ajutoare materiale datorate"
Rolul contului este de a înregistra ajutoarele materiale datorate angajatilor pentru incapacitate temporara de
munca, îngrijirea copilului bolnav, ajutoare de deces, alte ajutoare.
Continutul economic:
- cont de pasiv;
- îsi începe functionarea prin creditare;
28
CREDIT - cu ajutoarele materiale datorate angajatilor, suportate de societate, 645 si cele suportate din CAS -
4311 ,,Contributia unitatii la Asigurarile Sociale";
DEBIT - retinerile din ajutoarele materiale pe statul de salarii prin conturile: 4314; 4372; 444;
SOLD - creditor - ajutoare materiale datorate angajatilor.

Contul 431 ,,Asigurarile sociale" - se dezvolta pe 4 conturi sintetice de gradul II, si anume:
- 4311 - Contributia unitatii la Asigurarile Sociale 15,8% (fost 20,8% conditii normale de munca)
- 4312 - Contributia angajatilor la Asigurarile Sociale 10,5%
- 4313 - Contributia unitatii la Asigurarile Sociale de Sanatate 5,2%
- 4314 - Contributia angajatilor la Asigurarile Sociale de Sanatate 5,5%
Rolul conturilor este de a înregistra contributiile unitatii la asigurarile sociale, delimitând obligatiile pe cele
4 obligatii.
Continutul economic: cont de terti.
Functia contabila:
- cont de pasiv;
- îsi începe functiunea prin creditare;
CREDIT - cu cresterea datoriilor societatii privind contributiile la asigurarile sociale a societatii (4311, 4313
si a angajatilor 4312, 4314);
DEBIT - cu sumele cuvenite personalului ca ajutoare materiale datorate din CAS si cu sumele virate pe
destinatii (5121)
SOLD - creditor - contributia unitatii si a angajatilor la Asigurarile Sociale

Contul 437 ,, Asigurari pentru somaj"

4371 ,, Contributia unitatii la Fondul de somaj" - 0,5%
4372 ,,Contributia angajatilor la Fondul de somaj" – 0,5%
Rolul conturilor este de a evidentia contributia unitatii si a angajatilor la Fondul de somaj
Continutul economic: fac parte din clasa a IV-a - ,,Terti"
Functia contabila:
- sunt conturi de pasiv;
- îsi încep functiunea prin creditare;
CREDIT - cu datoriile societatii fasa de Fondul de somaj (6452) si a angajatilor (421);
DEBIT - plata obligatiei angajatilor si a unitatii la Fondul de somaj (5121);
SOLD - creditor - obligatia unitatii si a personalului fata de Fondul de somaj.
Elemente de calcul salarii
Contributii din fond salarii (%)
Nr Contributii Simbol Angajat Angajator
1 Asigurari sociale CAS 10.5 15.8
2 Asigurari de sanatate CASS 5.5 5.2
3 Fond de somaj CFS 0.5 0.5
4 Fond concedii si indemnizatii CFCI x 0.85
5 Fond garantare plati, creante salariale CFGPCS x 0.25
Fond accidente de munca si boli
6 profesionale CFAMBP x 0.4
7 Comision Camera de munca CM x 0.75
Total 16.5 23.75
8 Impozit pe venit 16 x
Cu legea nr. 123/2014 s-a modificat cuantumul contributiei de asigurari sociale (CAS) astfel:
- conditii normale de munca 15,8% (in loc de 20,8%)
- conditii de munca deosebite 20,8% (in loc de 25,8%)
- conditii speciale de munca 25,8% (in loc de 30,8%)

29
Deduceri personale
Deducerea personala este vazuta ca o inlesnire fiscala oferita angajatilor.
Este reprezentata de o suma cu care se diminueaza baza de calcul a impozitului pe salariu. Diminuarea bazei
de impozitare duce automat la plata unui impozit mai mic. Deducerea personala se acorda pe mai multe
niveluri, conform tabelului de mai jos (art. 56 din Codul fiscal).

5.5. CONTABILITATEA CU CLIENTII SI FURNIZORII

Noţiuni teoretice privind decontările cu furnizorii şi clienţii

Entităţile patrimoniale îşi desfăşoară activitatea în contextul unui sistem complex de relaţii de decontare cu
furnizorii, cu clienţii, cu angajaţii, cu organismele de asigurare şi protecţie socială, cu bugetul statului şi alte
organisme publice, cu grupul de asociaţi şi cu subunităţile, precum şi cu alte persoane fizice şi juridice, care în
contabilitate poartă denumirea de terţi. Aceste relaţii comerciale curente se concretizează în:
 apariţia şi stingerea drepturilor de creanţă (creanţele);
 apariţia şi stingerea angajamentelor de plată (datoriile).
Contabilitatea decontărilor comerciale (furnizori-clienţi)
Cuprinde:
 relaţii de decontare privind obligaţiile faţă de furnizori şi plata acestora, precum şi eventual creanţe
faţă de furnizori (grupa 40 Furnizori şi conturi asimilate);
 relaţii de decontare privind drepturile de creanţă faţă de clienţi şi încasarea acestora, precum şi
eventual datorii faţă de clienţi (grupa 41 Clienţi şi conturi asimilate);
Contabilitatea decontărilor comerciale se diferenţiază în funcţie de natura creditelor şi de documentele care
stau la baza înregistrării lor în:
 decontări comerciale prin credit comercial clasic (ordin de plată, cec, chitanţă);
 decontări comerciale prin credit comercial cambial/efect comercial (bilet la ordin, cambie)
În cazul în care, în cadrul unor relaţii comerciale de vânzare-cumpărare, până la închiderea exerciţiului
financiar nu s-au întocmit facturi, ci doar avize de însoţire a mărfurilor, se impune ca aceste operaţii să fie
înregistrate în contabilitate distinct. De asemenea este necesară evidenţierea distinctă a TVA-ului aferent
facturilor neîntocmite (4428 TVA neexigibilă).
În cazul în care în cadul unor relaţii comerciale de vânzare-cumpărate, clientul acordă un avans furnizorului,
atunci clientul devine un creditor al furnitorului (prin urmare furnizoul va înregistra o datorie faţă de client în
contul 419 Clienti-creditori), în timp ce furnizorul devine un debitor al clientului (prin urmare clientul va
înregistra o creanţă faţă de furnizor în contul 409 Furnizori-debitori). În situaţia în care avansul va avea la
bază factura fiscală, atunci se va putea deduce sau colecta TVA-ul aferent.
Reduceri comerciale și financiare
Într-un mediu concurenţial, se poate observa existenţa reducerilor de preţuri care se pot acorda de către
furnizori clienţilor, reduceri care au în vedere volumul afacerilor, calitatea bunurilor sau încrederea între
parteneri. În literatura de specialitatea reducerile de preţ sunt delimitate în două categorii:
 reduceri comerciale: rabat, remiză, risturn;
 reduceri financiare: scontul.
Rabatul reprezintă reducerea aplicată de către furnizor asupra preţului de vânzare pentru calitatea inferioară a
bunurilor livrate.
Remiza reprezintă reducerea pe care furnizorul o acordă pentru importanţa cumpărătorului în clientela
vânzătorului, fidelitatea clientului, volumul mare al unor comenzi.
Risturnul (discount-ul) este o reducere care poate fi acordată pentru depăşirea unui plafon valoric anual al
cumpărărilor stabilit prin contract.
Reducerile de preţ de natură comercială (rabat, remiză) se înregistrează la momentul acordării acestora pe
baza documentelor ce le atestă. Dacă în factura iniţială sunt evidenţiate distinct, reducerile de preţ acordate,
respectiv primite, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul înregistrează în contabilitate factura la valoarea netă
comercială, aceasta reprezentând valoarea iniţială mai puţin reducerile acordate. TVA aferentă facturilor care
conţin reduceri comerciale se calculează la valoarea netă a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor facturate.
În situaţia în care ulterior facturii iniţiale, vânzătorul acordă cumpărătorului reduceri comerciale (de obicei
risturn) conform clauzelor contractuale, acestea se cuprind într-o factură ulterioară.

30
Se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 709
"Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi.
Scontul este o reducere financiară de care poate beneficia clientul, dacă acesta îşi plăteşte înainte de scadenţă
datoria.
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se
referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli
ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").
Reducerile financiare, similar celor comerciale sunt nete de TVA.

Contabilitatea altor decontari

Subventii
Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea
beneficiară să cumpere, să construiască sau achiziţioneze active imobilizate.
Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte. În
cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:
- subvenţii guvernamentale;
- împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;
- alte sume primite cu caracter de subvenţii.
O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o
imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă.
În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la
inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.
Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca
subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat (contul 475 "Subvenţii pentru investiţii").
Venitul amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu
amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.
Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor
aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.

Decontari cu actionarii/asociatii
Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii, cuprinde operaţiunile
care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi
a celei creditoare (conturile 451 și 453), precum şi decontările între acţionari/asociaţi şi entitate privin d
capitalul social (contul 456), dividendele cuvenite acestora (contul 457), alte decontări cu acţionarii/asociaţii
(contul 455) şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în
cazul asocierilor în participaţie (contul 458).
Sumele depuse sau lăsate temporar de către acţionari/asociaţi la dispoziţia entităţii, precum şi dobânzile
ferente, calculate în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte (conturile 4551 și
4558).
Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează
în conturile de debitori/creditori diverşi (conturile 461 respectiv 462).
Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în exerciţiul financiar curent, dar care privesc exerciţiile financiare
următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans sau venituri în avans (conturile 471
respectiv 472), după caz. În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri:
chirii, abonamente, asigurări, dobânzi şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii,
abonamente, dobânzi şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.

Rolul, continutul economic si functiunea contabila a conturilor privind relatiile cu furnizorii

Contul reprezentativ este: 401 ,,Furnizori"
Rolul contului este de a înregistra obligatia unitatii fata de furnizori pentru contravaloarea livrarilor efectuate,
serviciilor sau lucrarilor prestate.
Continutul economic: face parte din clasa a IV-a - conturi de Terti.
Functia contabila:
- cont de pasiv;
31
- îsi începe functiunea prin creditare;
CREDIT - cu valoarea materiilor prime, marfurilor, lucrarilor, serviciilor prestate aprovizionarilor efectuate
prin debitul contului ce arata natura acestora: 301; 303; 371; 611 ÷ 628, plus TVA deductibila;
DEBIT - cu stingerea obligatiilor fata de furnizori prin creditul conturilor care arata modalitatea de plata:
5311, 5121;
SOLD - creditor - datoria fata de furnizori la un moment dat.

Rolul, continutul economic si functiunea contabila a conturilor de clienti

Contul 4111 ,,Clienti"
Rolul contului este de a înregistra drepturile de creanta fata de clienti, materia prima, marfuri vândute,
serviciile prestate si lucrarile executate fata de acestia;
Continutul economic: face parte din clasa a IV-a - conturi de Terti.
Functia contabila:
- este cont de activ;
- îsi începe functiunea prin debitare;
DEBIT - cu valoarea materiilor prime, marfurilor, serviciilor prestate, lucrarilor executate vândute catre
clienti prin creditul conturilor 701-707 si TVA cuvenit 4427;
CREDIT - reducerea drepturilor de creanta fata de clienti, prin încasarea acestora prin debitul conturilor ce
arata modalitatile de încasare: 5121, 5311, etc.
SOLD - debitor - drepturile de creanta fata de clienti.

5.6. CONTABILITATEA CU BUGETUL DE STAT

Noţiuni teoretice privind decontările cu bugetul statului

Contabilitatea curentă se asigură cu ajutorul conturilor din grupa: 44 “Bugetul statului, fonduri speciale si
conturi asimilate”.
Structura contabilă a decontărilor cu bugetul statului vizează:
1) Impozitul pe profit/venit
Calculul şi determinarea impozitului pe profit se realizează după parcurgerea următoarelor etape:
-determinarea rezultatului contabil, cumulat de la începutul anului (RCC) astfel:
RCC = total venituri cumulate – total cheltuieli cumulate
-calcularea rezultatului impozabil, cumulat de la începutul anului (RIC) astfel:
RIC = RCC + cheltuielile nedeductibile fiscal – veniturile neimpozabile – pierderea fiscală din anii precedenţi
-determinarea impozitului pe profitul datorat, cumulat de la începutul anului până la finele trimestrului pentru
care se face calculul (IPC):
IPC = RIC x cota de impozit pe profit
-determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului pentru care se face calculul (IPT):
IPT = IPC – impozit pe profit datorat cumulat la finele trimestrului precedent
2) Taxa pe valoare adăugată (TVA)
Contabilitatea sintetică a taxei pe valoarea adaugată se realizează cu ajutorul contului 442 “Taxa pe valoarea
adaugată”, care se detaliază pe următoarele conturi de gradul II: 4423 "T.V.A. de plată", 4424 "T.V.A. de
recuperat", 4426 "T.V.A. deductibilă", 4427 "T.V.A. colectată", 4428 "T.V.A. neexigibilă".
3) Impozitul pe venituri de natura salariilor (444)
4) Subvenţiile (445). Subvenţiile, ca relaţie de decontare, reprezintă creanţe (sume de primit) adjudecate de
entităţile economice faţă de guvern, agenţiile guvernamentale sau alte instituţii similare naţionale şi
internaţionale.
5) Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (446). Principalele impozite şi taxe ce se includ în această
categorie sunt: accizele, taxe vamale, impozitul la tiţei şi gazele naturale din producţia internă, impozitul pe
dividende, impozite şi taxe locale, alte impozite şi taxe.
6) Fonduri speciale – taxe şi vărsăminte asimilate (447). Entităţile patrimoniale datorează unor organisme
publice sume constutuite în mod special cu anumite destinaţii prevăzute de lege, care sunt cunoscute sub
denumirea de fonduri speciale, şi anume: Fondul special de sănătate public, Fondul special al drumurilor
publice, Fondul special pentru promovarea şi modernizarea turismului, Fondul de mediu etc.

32
7) Alte datorii şi creanţe faţă de bugetul statului (448).
TVA-ul reprezinta un venit al bugetului de stat din categoria impozitelor indirecte, care se aplica asupra
operatiunilor privind livrari de bunuri mobile, transferul proprietatii bunurilor imobile, importului de bunuri,
prestarilor de servicii si a altor operatii similare.
Ca regula generala, baza de impozitare este constituita pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii din
valoarea bunurilor primite sau care urmeaza a fi primite in contrapartida, respectiv pretul sau tariful negociat
si inscris in factura.
Nu se cuprind in baza de impozitare reducerile de pret acordate de furnizori cu conditia ca acestea sa fie
efective, precum si penalitatile pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale, dobanzi percepute pentru plati
cu intarziere, etc.
Pentru bunurile importate, baza de calcul a TVA-ului o constituie valoarea in vama calculata la cursul de
schimb din declaratia vamala la care se adauga taxa vamala, comisioanele si alte taxe, precum si accizele
aferente bunurilor importate.
Calculul TVA-ului se realizeaza prin metoda deducerii care consta in faptul ca pentru fiecare operatie
comerciala de livrari de bunuri si prestari de servicii, pe baza facturilor emise, se calculeaza si se inscrie in
document (factura) TVA aplicata la pretul bunurilor livrate, respectiv tariful lucrarilor si serviciilor prestate.
Pretul fara TVA +TVA=Pretul final (inclusiv TVA)
1) Cand se cunoaste pretul fara TVA se imparte acest pret la 100 si se inmnulteste cu cota TVA (24) fara %.
Se adauga rezultatul la pretul fara TVA si rezulta pretul final.
Exemplu: un costum de haine costa 950 lei fara TVA.
TVA: 950/100 x 24=228 lei
Pret final: 950+228=1178 lei
2) Cand se cunoaste pretul final (cu TVA) se imparte acest pret la 1,24 si rezulta pretul fara TVA. Se scade
din pretul cu TVA pretul fara TVA si rezulta TVA.
Exemplu: un costum de haine costa 1178 lei (inclusiv TVA)
Pret fara TVA: 1178/1,24=950 lei
TVA: 1178-950=228 lei
3) Cand se cunoaste pretul fara TVA se inmulteste acest pret cu 1,24 si se obtine pretul cu TVA. Din pretul cu
TVA se scade pretul fara TVA si se obtine TVA.
Exemplu: un costum de haine costa 950 lei (fara TVA).
Pret final (cu TVA): 950x1,24=1178 lei
TVA: 1178-950=228 lei

Sfera de aplicare a TVA

In sfera de aplicare a TVA se cuprind operatiunile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
1) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata.
2) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in România.
3) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila.
4) livrarea bunurilor sau prestatea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice desfasurata
de societate.
TVA aferenta intrarilor reprezinta TVA deductibila, TVA aferenta iesirilor reprezinta TVA colectata. Lunar,
din TVA colectata se deduce (se retine) TVA deductibila.

TVA abordat la incasare sau la facturare

TVA-ul la incasare inseamna colectarea sau deducerea TVA-ului cand sunt platite sau cand sunt incasate
facturile.
Cand sa incasat o factura inseamna ca s-a colectat tva-ul aferent. Daca se plateste o factura inseamna ca tva-ul
platit poate fi dedus. Colectarea si deducerea sunt strict legate de miscarea banilor.
TVA-ul la facturare inseamna colectarea sau deducerea tva-ului in functie de cum se emite sau se primeste o
factura. In momentul in s-a emis o factura insemna ca s-a colectat tva (asa se considera, chiar daca nu s-au
incasat banii). In momentul in care s-a acceptat o factura se poate deuce, chiar daca se plateste mai devreme,
mai tarziu sau niciodata.
Colectarea si deducerea sunt strict legate de de momentul in care se transfera proprietatea bunurilor adica de
data facturilor.
33
Diferenta esentiala intre TVA-ul la incasare si TVA-ul la facturare este data de momentul in care TVA-ul se
colecteaza sau se deduce. In cazul TVA-ului la incasare acest moment este reprezentat de momentul miscarii
banilor iar in cel al TVA-ului la facturare este reprezentat de momentul transferului de proprietate.
Pot alege TVA la incasare sau la facturare:
 Numai platitorii de TVA
 Agentii economici cu Cifra de afaceri sub 2.250.000 lei
 Agentii economici care nu se afla in primul an de activitate.
Organizarea contabilitatii sintetice
Organizarea contabilitatii TVA-ului are ca obiect evidenta distincta a taxei in conturi sintetice de gradul II in
corcondanta cu fluxurile de determinare si de decontare a TVA-ului astfel:
- pentru intrari „TVA deductibila” in contul 4426
- pentru iesiri „TVA colectata” in contul 4427
- pentru „TVA neexigibila” aferenta atat intrarilor, cat si iesirilor contul 4428
-pentru decontarea la sfarsitul lunii a taxei intervin conturile 4423 – „TVA de plata”, 4424 – „TVA de
recuperat”
Rolul, continutul economic si functiunea contabila a conturilor privind relatiile cu bugetul de stat
În ceea ce priveste decontarile cu bugetul statului, cele mai reprezentative conturi sunt:

Contul 441 ,,Impozitul pe venit/profit"

Rolul contului este de a înregistra obligatiile unitatii fata de bugetul statului privind impozitul pe venit (2%)
sau pe profit (16%).
Continutul economic: face parte din clasa a IV-a ,,Terti".
Functia contabila:
- este un cont de pasiv;
- începe sa functioneze prin creditare;
CREDIT - obligatia unitatii fata de bugetul statului privind calculul, înregistrarea si plata impozitului pe venit
698, sau pe profit 691;
DEBIT - cu plata impozitului pe venit/profit, prin conturile de la banca 5121;
SOLD - creditor - impozitul pe venit/profit calculat, neachitat.

Contul 444 ,, Impozitul pe venituri de natura salariala"

Rolul contului este de a înregistra impozitul pe venituri de natura salariala.
Continutul economic: face parte din clasa a IV-a ,,Terti".
Functia contabila: este un cont de pasiv;
CREDIT - cu valoarea impozitului calculat si retinut pe statul de salarii (421);
DEBIT - cu valoarea impozitului achitat (5121);
SOLD - creditor - impozitul calculat, neachitat.

Contul 442 ,,Taxa pe valoarea adaugata"

Pentru evidentierea distincta a taxei pe valoarea adaugata se utilizeaza urmatoarele conturi sintetice de gradul
II:
- 4423 ,,T.V.A. de plata" (P)
- 4424 ,,T.V.A. de recuperat" (A)
- 4426 ,,T.V.A. deductibil" (A)
- 4427 ,,T.V.A. colectat" (P)
- 4428 ,,T.V.A. neexigibil" (B)

Contul 4423 -,,Taxa pe valoarea adaugata de plata"

Rolul contului: Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta taxei pe valoarea adaugata de platit la bugetul
statului.
Continutul economic: face parte din clasa a IV-a ,,Terti".
Functia contabila: este un cont de pasiv;

34
In CREDIT se inregistreaza: diferentele rezultate la finele perioadei intre TVA colectata mai mare si TVA
deductibila (4427).
In DEBIT se inregistreaza:
- platile efectuate catre bugetul statului, reprezentând taxa pe valoarea adaugata (5121)
- taxa pe valoarea adaugata de recuperat, compensata (4424)
- datorii anuale (758).
Soldul contului reprezinta TVA de plata.
Contul 4424-,,Taxa pe valoarea adaugata de recuperat"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta taxei pe valoarea adaugata de recuperat de la bugetul statului.
Contul 4424 este un cont de activ.
In DEBIT se inregistreaza:
- diferentele rezultate la sfârsitul perioadei intre taxa pe valoarea adaugata deductibila mai mare si taxa pe
valoarea adaugata colectata (4428)
In CREDIT se inregistreaza:
- taxa pe valoarea adaugata incasata de la bugetul statului sau taxa pe valoarea adaugata de recuperat in
perioadele urmatoare cu taxa pe valoarea adaugata de plata (512, 4423)
Soldul contului reprezinta taxa pe valoarea adaugata de recuperat de la bugetul statului.

Contul 4426-,,Taxa pe valoarea adaugata deductibila"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta taxei pe valoarea adaugata deductibila, potrivit legii.
Contul 4426 este un cont de activ.
In DEBIT se inregistreaza:
- sumele reprezentând taxa pe valoarea adaugata deductibila (401, 404, 512, 514)
- sumele reprezentând taxa pe valoarea adaugata evidentiata anterior ca amânata de plata (4428)
In CREDIT se inregistreaza:
- sumele compensate din taxa pe valoarea adaugata colectata(4427)
- diferentele rezultate la sfârsitul perioadei intre TVA deductibila si cea colectata (4424)
- prorata din taxa pe valoarea adaugata deductibila devenita nedeductibila (635)

Contul 4427-,,Taxa pe valoarea adaugata colectata"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta taxei pe valoarea adaugata colectata.
Contul 4427 este un cont de pasiv.
In CREDIT se inregistreaza:
- taxa pe valoarea adaugata colectata aferenta vânzarilor de bunuri, lucrarilor executate si serviciilor prestate
(411, 428, 461, 531).
- taxa pe valoarea adaugata aferenta lipsurilor imputate (428, 461)
- taxa pe valoarea adaugata neexigibila devenita exigibila (4428)
- taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor utilizate pentru consumul propriu sau predate cu
titlu gratuit, cea aferenta lipsurilor neimputabile, precum si cea aferenta bunurilor si serviciilor acordate
personalului sub forma avantajelor in natura (635)
- taxa pe valoarea adaugata aferenta avansurilor incasate (512, 411)
In DEBIT se inregistreaza:
- taxa pe valoarea adaugata de plata, datorata bugetului statului (4423)
- sumele reprezentand taxa pe valoarea adaugata deductibila (4426)
- taxa pe valoarea adaugata aferenta garantiilor pentru buna executie a lucrarilor, retinute de catre beneficiari
(4428)
- decontarea TVA aferenta avansurilor incasate (411)
La sfârsitul perioadei contul nu prezinta sold.

Contul 4428-,,Taxa pe valoarea adaugata neexigibila"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta TVA neexigibila.
Contul 4428 este un cont bifunctional.
In CREDIT se inregistreaza:
- TVA aferenta livrarilor de bunuri, prestarilor de servicii si executarilor de lucrari cu plata in rate (411).
35
- TVA aferenta livrarilor de bunuri, prestarilor de servicii si executarilor de lucrari pentru care nu s-a intocmit
factura (418)
- TVA aferenta garantiilor pentru buna executie, retinuta de beneficiarii lucrarilor (4427)
- TVA aferenta cumpararilor efectuate cu plata in rate, precum si cea aferenta facturilor sosite devenita
deductibila (4426)
In DEBIT se inregistreaza:
- TVA aferenta cumpararilor efectuate cu plata in rate (401, 404)
- TVA aferenta vânzarilor de marfuri din unitatile comerciale cu amanuntul (371)
- TVA aferenta vânzarilor de bunuri si servicii sau prestatorilor de lucrari cu plata in rate, devenita exigibila in
cursul exercitiului (4427)
- taxa pe valoarea adaugata amânata la plata (446)
Soldul contului reprezinta taxa pe valoarea adaugata neexigibila.

5.7. CONTABILITATEA TREZORERIEI UNITATILOR PATRIMONIALE

Operatiunile de decontare
Decontarea între persoanele fizice sau juridice se efectueaza, în numerar, prin intermediul conturilor bancare,
utilizând disponibilitatile banesti ale acestora. Acest fel, genereaza operatiuni de încasare si plati.
Operatiunile de încasare - se realizeaza ca urmare a primirii unor sume de bani cuvenite ca urmare a
vânzarii de marfuri si produse, executarea unor lucrari sau prestarea de servicii.
Operatiuni de plati - sunt generate de plata salariilor, rambursari de împrumuturi, plata obligatiilor fata de
bugetul de stat si alte bugete (CAS, CASS, Fd. SOMAJ, etc.).
Documentele utilizate sunt:
- Pentru încasari si plati în numerar :
- chitanta
- dispozitia de încasare si plata
- Pentru încasari si plati prin banca:
- cecul de numerar
- foaie de varsamânt
- ordin de plata
- extras de cont
Rolul, continutul economic si functia contabila a conturilor de decontare în numerar

Contul 5311 ,,Casa în lei"

Rolul contului este de a înregistra si urmari încasarile si platile în numerar.
Continutul economic: face parte din clasa a V-a ,,Conturi de Trezorerie".
Functia contabila:
- este un cont de activ;
DEBIT - încasarile în numerar, prin creditul conturilor ce arata natura acestora: 581; 4111; 456;
CREDIT - platile în numerar prin debitul conturilor ce arata natura acestora: 401; 421; 431; 437; 456; 455;
5191; 581; etc;
SOLD - debitor - numerarul existent în casierie.

Rolul, continutul economic si functia contabila a conturilor de decontare prin conturi la banci

Contul 5121 ,,Conturi la banci în lei"

Rolul contului este de a înregistra existentul si miscarile disponibilului de la banci.
Continutul economic: face parte din clasa a V-a ,,Conturi de trezorerie".
Functia contabila:
- este cont de activ;
DEBIT - încasari prin conturile bancare: 581; 4111; 456; etc;
CREDIT - platile prin conturi bancare: 401; 456; 455; 581; etc;
SOLD - debitor - numerarul existent în conturile de la banca.

36
 Intrebari de autoevaluare:

26. Contul care se crediteaza cu capitalul social subscris de catre asociati sau actionari prin debitul contului 456 si
se debiteaza odata cu varsarea capitalului social este:
a. Contul 1011 Capital social subscris nevarsat
b. Contul 1012 Capital social subscris varsat
c. Contul 456 Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul

27. Recuperarea treptata a valorii unui activ imobilizat si includerea acesteia în costurile periodice se numeste:
a. amortizare liniara
b. amortizare accelerata
c. amortizare degresiva
d. amortizare

28. Contul care are rolul de a evidentia si controla toate cheltuielile ocazionate de înfiintarea unei societati
comerciale se numeste:
a. 203,,Cheltuieli de dezvoltare"
b. 207 ,,Fond special”
c. 208 ,,Alte imobilizari necorporale”
d. 201 ,,Cheltuieli de constituire"

29. Contul care se debiteaza cu valoarea actiunilor achizitionate si se crediteaza cu valoarea actiunilor cedate cu
titlu gratuit sau vândute se numeste:
a. 203 ,,Cheltuieli de dezvoltare"
b. 207 ,,Fond special”
c. 263 ,,Interese de participare"

30. Nu participa direct, ci numai ajuta la fabricarea produsului finit, nu se regasesc, de regula, în compozitia
acestuia:
a. Materiale de natura obiectelor de inventar
b. Semifabricatele
c. Materialele de consum

31. Sunt acele produse al caror proces tehnologic a fost incheiat intr-o sectie sau faza de fabricatie si care trec in
continuare pentru prelucrare in alta sectie sau faza de fabricatie sau se livreaza tertilor:
a. Produse finite
b. Semifabricate
c. Produse reziduale

32. Productia in curs de executie NU este reprezentata de:

a. produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic, ocupand o pozitie
intermediara fie intre materii prime si semifabricate, fie intre semifabricate si produse
finite
b. produsele nesupuse receptiei tehnice de calitate
c. lucrarile, serviciile si studiile in curs de executie
d. produsele care se evalueaza la cost de vanzare

33. Se inregistreaza doar stocurile finale constatate si cele initiale anulate, ambele pe seama veniturilor din
productia stocata in cazul:
a. inventarului intermitent
b. inventarului permanent

34. Se inregistreaza costurile de achizitie a materiilor prime intrate în gestiune, prin debitarea
37
 contului ce arata natura intrarilor: 401; 456; 131; 601 - ,,plus la inventariere" in:
a. Soldul contului 301 ,, Materii prime"
b. Debitul contului 301 ,, Materii prime"
c. Creditul contului 301 ,, Materii prime"

35. Care din urmatoarele contributii nu se inregistreaza in Contul 431 ,,Asigurarile sociale":
a. Contributia angajatilor la Asigurarile Sociale 10,5%
b. Contributia angajatilor la Asigurarile Sociale de Sanatate 5,5%
c. Contributia angajatilor la Fondul de somaj 0,5%

36. Obligatiile unitatii fata de personal sau pentru munca depusa se inregistreaza in:
a. Debitul contului 421 ,,Personal salarii datorate"
b. Creditul contului 421 ,,Personal salarii datorate"

37. Pentru un angajat cu un venit brut mai mare de 3000 lei, cu o persoana in intretinere declarata, deducerea
personala este de:
a. Zero lei
b. 250 lei
c. 350 lei
d. 550 lei
e. 650 lei

38. Relaţiile comerciale curente, care se concretizează în apariţia şi stingerea drepturilor de creanţă (creanţele) si
apariţia şi stingerea angajamentelor de plată (datoriile) se numesc in contabilitate:
a. contabilitatea cu clientii
b. contabilitatea cu furnizorii
c. contabilitatea cu tertii

39. În cazul în care în cadul unor relaţii comerciale de vânzare-cumpărate, clientul acordă un avans furnizorului,
atunci clientul devine:
a. Creditor al furnizorului
b. Debitor al furnizorului

40. Reprezintă reducerea pe care furnizorul o acordă pentru importanţa cumpărătorului în clientela vânzătorului,
fidelitatea clientului, volumul mare al unor comenzi:
a. Rabatul
b. Remiza
c. Scontul
d. Risturnul (discount-ul)

41. Factura la valoarea netă comercială reprezinta:

a. valoarea iniţială mai puţin reducerile acordate
b. valoarea iniţială inclusiv reducerile acordate
c. reducerile acordate

42. Reducerea financiară de care poate beneficia clientul, dacă acesta îşi plăteşte înainte de scadenţă datoria, este:
a. Rabatul
b. Remiza
c. Risturnul (discount-ul)
d. Scontul

43. Plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale se contabilizeaza in:

a. conturi de subventii
b. conturi de terti
38
 c. conturi de capital

44. Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în exerciţiul financiar curent, dar care privesc exerciţiile financiare
următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, in:
a. conturile de debitori/creditori diverşi (conturile 461 respectiv 462)
b. contul 473 "Decontări din operaţii în curs de clarificare"
c. conturile cheltuieli în avans sau venituri în avans (conturile 471 respectiv 472), după caz

45. Valoarea materiilor prime, marfurilor, lucrarilor, serviciilor prestate aprovizionarilor efectuate prin debitul
contului ce arata natura acestora se inregistreaza in:
a. debitul contului 401 ,,Furnizori"
b. creditul contului 401 ,,Furnizori"

46. Contul 4111 ,,Clienti" are rolul de a înregistra drepturile de creanta fata de clienti in urma vanzarii de materii
prime, produse si marfuri si a prestarii de servicii si lucrari executate fata de acestia. Contul este:
a. cont de activ
b. cont de pasiv
c. cont bifunctional

47.
In cazul firmelor care datoreaza impozit pe profit, calcularea rezultatului impozabil cumulat de la începutul
anului (RIC) se determina astfel:
a. rezultatul contabil cumulat de la începutul anului + cheltuielile nedeductibile fiscal –
veniturile neimpozabile – pierderea fiscală din anii precedenţi
b. venitul realizat cumulat

48. Soldul creditor al Contului 441 ,,Impozitul pe venit/profit" reprezinta:

a. obligatia unitatii fata de bugetul statului privind calculul, înregistrarea si plata impozitului
pe venit sau profit
b. plata impozitului pe venit/profit
c. impozitul pe venit/profit calculat, neachitat

49. TVA aferenta intrarilor reprezinta:

a. TVA colectata
b. TVA neexigibila
c. TVA deductibila
d. TVA de plata
e. TVA de recuperat

50. Este reprezentat de momentul miscarii banilor:

a. TVA la incasare
b. TVA la facturare

51. Pot alege TVA la incasare sau la facturare:

a. Agentii economici, platitori de TVA, cu Cifra de afaceri peste 2.250.000 lei
b. Agentii economici, platitori de TVA, cu Cifra de afaceri sub 2.250.000 lei
c. Agentii economici, platitori de TVA, cu Cifra de afaceri peste 5.000.000 lei

52. Diferentele rezultate la sfârsitul perioadei intre taxa pe valoarea adaugata deductibila mai mare si taxa pe
valoarea adaugata colectata se inregistreaza in:
a. debitul Contului 4424 ,,Taxa pe valoarea adaugata de recuperat"
b. debitul Contului 4426 ,,Taxa pe valoarea adaugata deductibila"
c. debitul Contului 4427 ,,Taxa pe valoarea adaugata colectata"
39
53. In creditul Contului 4428 ,,Taxa pe valoarea adaugata neexigibila" nu se inregistreaza:
a. TVA aferenta livrarilor de bunuri, prestarilor de servicii si executarilor de lucrari cu plata
in rate (ct 411).
b. TVA aferenta livrarilor de bunuri, prestarilor de servicii si executarilor de lucrari pentru
care nu s-a intocmit factura (ct 418)
c. TVA aferenta garantiilor pentru buna executie, retinuta de beneficiarii lucrarilor (ct 4427)
d. TVA amânata la plata (ct 446)

54. Primirea facturii de materiale auxiliare in data de 28 august 2015 si achitata in aceasi zi in suma de 25000 lei,
din care TVA 24% 3070 lei se contabilizeaza:
a. % = 401 Furnizori 25000 lei
3021 Materiale auxiliare 21930 lei
4426 TVA deductibila 3070 lei
b. % = 401 Furnizori 25000 lei
3021 Materiale auxiliare 21930 lei
4428 TVA neexigibila 3070 lei

55. Factura de vanzare a produselor finite in suma de 50000 lei, inclusiv TVA emisa la data de 20 octombrie
2015, se contabilizeaza:
a. 411 Clienti = % 62000 lei
701 Venituri din vanzarea produselor finite 50000 lei
4427 TVA colectata 12000 lei
b. 411 Clienti = % 50000 lei
701 Venituri din vanzarea produselor finite 40323 lei
4427 TVA colectata 9677 lei

56. Cat este TVA de plata, daca TVA deductibila este de 4000 lei si TVA colectata este de 3000 lei?
a. zero
b. 1000
c. 3000
d. 4000

57. Cat este TVA de plata, daca TVA deductibila este de 5000 lei si TVA colectata este de 12000 lei?
a. 12000
b. 5000
c. 7000
d. zero

58. Daca TVA deductibila este mai mare decat TVA colectata atunci TVA este:
a. deductibila
b. colectata
c. de plata
d. de incasat

59. Foaia de varsamânt se utilizeaza pentru:

a. încasari si plati în numerar
b. încasari si plati prin banca

60. Pentru încasari si plati prin casa se utilizeaza:

a. cecul de numerar
b. foaie de varsamânt
40
c. ordin de plata
d. dispozitia de încasare si plata
e. extras de cont

6.
BALANTA DE VERIFICARE

Importanta balantei de verificare

Operatiile economice care se realizeaza zi de zi intr-o unitate economica se inregistreza in conturi. In orice
moment al activitatii economice, fiecare cont in parte pune in evidenta situatia elementelor patrimoniale:
existentele la inceputul perioadei, cresterile, micsorarile, totalul miscarilor cumulate de la inceputul anului,
dar si existentele finale.
Necesitatile de conducere, control si analiza a activitatii unitatilor patrimoniale impun generalizarea si
prezentarea, intr-un tablou de ansamblu, a intregii activitati desfasurate. Metoda contabilitatii impune ca
periodic, si in mod obligatoriu cu ocazia elaborarii bilantului, sa se faca verificarea exactitatii inregistrarilor
facute in contabilitate, cat si a calculelor efectuate cu ocazia determinarii rulajelor, sumelor totale si a
soldurilor conturilor.

Balanta de verificare este un procedeu al metodei contabilitatii, de verificare a exactitatii inregistrarilor si de

centralizare a conturilor, bazat pe principiul dublei inregistrari.
In zilele noastre contabilitatea se tine prin utilizarea unui soft de contabilitate care, dupa inregistrarea
cronologica a operatiunilor contabile, realizeaza automat toate documentele contabile prevazute de lege.
Necesitatea invatarii principiilor contabile, a operatiunilor contabile si a intocmirii documentelor contabile
rezulta din urmatoarele considerente:
1) Puterea de calcul a unui calculator este mult superioara omului dar acesta nu este infailibil si de accea
rezultatele trebuie verificate temeinic(avem in acest sens si reglementarea legala care stipuleaza faptul ca
documentele contabile trebuie pastrate si in format hartie).
2) Exista situatii in care calculatorul nu poate fi folosit ca de exemplu:pene de curent,defectiune software sau
hardware ale acestuia etc.
3) Contabilul trebuie sa inteleaga operatiunile ce se realizeaza in cadrul elaborarii bilantului pentru a efectua
modificari in cazul unor modificari legislative
Cu toate ca balanta de verificare, bilantul si alte documente aferente sunt cerute de institutiile statului la
sfarsitul exercitiului financiar, pot exista si cereri ale conducerii intreprinderii in orice moment, de aceea
trebuie sa existe o evidenta stricta a actelor contabile.
Datele din balanta de verificare se transpund in bilantul contabil si in contul de profit si pierdere conform
precizarilor anuale ale Ministerului de finante privind masurile care trebuie luate pentru incheierea
exercitiului financiar – contabil.

Conceptul de balanta de verificare

Balanta de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactitatii inregistrarilor contabile si
controlul concordantei dintre contabilitatea sintetica si cea analitica, precum si principalul instrument pe baza
caruia se intocmesc situatiile financiare.
Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura
verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi, legatura dintre conturile sintetice si bilant,
legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii curente.
Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare, in care se inscriu datele valorice preluate din
conturi.
In cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei inregistrari si
corespondentei conturilor. Aceste egalitati exprima un echilibru permanent intre aceste date, de unde provine
si denumirea de "balanta".
Balanta de verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind inscris cu
soldul initial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la sfirsitul lunii pentru care se
incheie balanta respectiva. Balanta cuprinde pentru toate conturile unitatii urmatoarele elemente: simbolul si
denumirea conturilor, in ordinea din planul de conturi aplicabil, soldurile initiale sau totalul sumelor debitoare
41
si creditoare ale lunii precedente, dupa caz, rulajele curente debitoare si creditoare, totalul sumelor debitoare
si creditoare, soldurile finale debitoare sau creditoare.
Legea contabilitatii prevede ca “pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor se
intocmeste, lunar, balanta de verificare”.
Balanta de verificare a conturilor sintetice, precum si balantele de verificare ale conturilor analitice se
intocmesc cel putin anual, la incheierea exercitiului financiar sau la termenele de intocmire a situatiilor
financiare periodice, la alte perioade prevazute de actele normative in vigoare, si ori de cate ori se considera
necesar.
Functiile balantei de verificare
Functiile balantei de verificare sunt: functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in
conturi, functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant, functia de legatura dintre conturile sintetice si
cele analitice, functia de centralizare a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale si
functia de analiza a activitatii economice.
a) Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi
Aceasta functie consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in conturi, prin intermediul
diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul
unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei.
b) Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant
Balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite in contabilitatea curenta a unitatii.
Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca datele din bilantul anual reprezinta soldurile finale ale
conturilor, preluate din balanta de verificare prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a
bilantului. Soldurile initiale ale conturilor la inceputul anului sunt preluate din bilantul anual, potrivit
principiului intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de
inchidere a exercitiului precedent.
c) Functia de legatura dintre conturile sintetice si cele analitice
Aceasta functie consta in intocmirea unor balante de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont
sintetic care se desfasoara pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balante se controleaza concordanta care
trebuie sa existe intre datele inregistrate in contul sintetic si conturile sale analitice.
d) Functia de centralizare a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale
Gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii
unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului
economic, rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate etc..
Cuprinzind, sub forma centralizata, toate datele privitoare la existentele si miscarile elementelor patrimoniale
inregistrate in conturile sintetice si analitice, pe o anumita perioada de timp, balanta de verificare asigura
compararea datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfirsitul ei si cu alte perioade de
gestiune expirate. Astfel, se pot stabili schimbarile produse in marimea si structura patrimoniului economic,
eficienta plasarii resurselor etc..
e) Functia de analiza a activitatii economice
Balanta de verificare are un rol deosebit de important in analiza situatiei economico - financiare pe perioade
scurte de timp, si in intervalul dintre doua bilanturi, fiind astfel, singurul instrument care furnizeaza
informatiile necesare conducerii operative a unitatilor patrimoniale. Aceasta analiza are anumite limite
comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilantului contabil, cu ajutorul balantelor de verificare
obtinandu-se un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile.

Clasificarea balantei de verificare

În teoria si practica contabilitatii se folosesc mai multe criterii de clasificare a balantelor de verificare, dintre
care principalele sunt:
a) dupa felul conturilor pe care le contin;
b) dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind;
c) dupa continutul si forma grafica de prezentare.
a) Dupa felul conturilor pe care le contin, balantele de verificare se grupeaza în:
- balante ale conturilor sintetice;
- balante ale conturilor analitice.

42
Balantele de verificare ale conturilor sintetice sau generale se întocmesc numai valoric pe baza datelor
preluate din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice folosite în contabilitatea curenta a unei
unitati într-o anumita perioada de gestiune.
Balantele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc, cu date cantitative si valorice, (pentru conturile
care înregistreaza elemente de natura stocurilor) sau numai valorice (pentru anumite conturi, ca de exemplu
411 Clienti, 401 Furnizori, etc.), pe baza datelor preluate din conturile analitice, separat pentru fiecare cont
sintetic care a fost desfasurat pe conturi analitice. Sub aspectul momentului asemenea balante de verificare se
întocmesc înainte de balanta de verificare a conturilor sintetice sau generala, motiv pentru care se mai numesc
si balante de verificare auxiliare sau secundare.
b) Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind sau al continutului lor, balantele de verificare se împart în:
1) balante de verificare cu o egalitate (fie balanta sumelor, fie balanta soldurilor)
Totalul sumelor debitoare (TSD) = Totalul sumelor creditoare (TSC)
Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile initiale debitoare de la începutul anului plus rulajele
debitoare ale conturilor de la începutul anului si pâna la data întocmirii balantei de verificare.
Balanta de verificare a soldurilor este asemanatoare cu balanta de verificare a sumelor, cu deosebirea ca în
locul celor doua coloane perechi de sume, cuprinde doua coloane perechi de solduri, una pentru soldurile
finale debitoare si cealalta pentru soldurile finale creditoare, prin a caror totalizare trebuie sa rezulte
egalitatea:
Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare

2) balante de verificare cu doua egalitati

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare
Ca urmare, din aceste ecuatii valorice se desprinde ideea ca balanta de verificare cu doua egalitati permite
verificarea corelatiilor si realizarea functiilor celor doua tipuri de balante de verificare (balanta sumelor si
balanta soldurilor), din a caror combinare rezulta.
Balanta de verificare cu doua egalitati nu prezinta informatii distincte cu privire la rulajul conturilor, întrucât
acesta apare într-o singura suma împreuna cu soldurile initiale, aspect care diminueaza proprietatile
informative ale balantei pentru satisfacerea cerintelor activitatii de analiza în procesul de conducere a unitatii
patrimoniale.
3) balante de verificare trei egalitati
Totalul soldurilor initiale debitoare = Totalul soldurilor initiale creditoare
Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare
Cu ajutorul balantei de verificare cu trei egalitati se realizeaza, atât functiile balantelor precedente, cât si
functia de analiza a activitatii economice. Cu toate acestea, si asemenea balanta de verificare limiteaza
informarea asupra urmaririi în timp, întrucât nu se pot compara informatiile din conturi din luna curenta cu
informatiile din lunile precedente.
4) balante de verificare cu patru egalitati
Totalul soldurilor debitoare din perioada precedenta = Totalul soldurilor creditoare din perioada
precedenta
Totalul rulajelor debitoare ale perioadei curente = Totalul rulajelor creditoare ale perioadei curente
Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare
Balanta de verificare cu patru egalitati reprezinta modelul cel mai complet si cel mai folosit în activitatea
practica, întrucât satisface functiile celorlalte balante sub forma tabelara si, în plus, ofera informatii pentru
efectuarea analizei în dinamica a situatiei economico - financiare a unitatii. Totodata, da posibilitatea stabilirii
urmatoarelor corelatii: egalitatea dintre sumele totale din balanta de verificare întocmita la sfârsitul perioadei
precedente si sumele totale la sfârsitul perioadei precedente din balanta de verificare a perioadei curente;
egalitatea dintre sumele totale din balanta perioadei curente si sumele totale la sfârsitul perioadei precedente
din balanta de verificare a perioadei viitoare.

43
 5) balante de verificare cu 5 egalitati
În conditiile utilizarii calculatorului electronic în prelucrarea datelor se realizeaza balanta de verificare, cu
cinci egalitati, adica cu zece coloane. Primele doua coloane reflecta permanent soldurile initiale (debitoare si
creditoare) de la începutul anului, urmatoarele doua coloane cuprind cumulat rulajele lunilor precedente
(debitoare si creditoare), urmate de perechile de coloane pentru rulaje luna curenta, total sume la sfârsitul lunii
curente si solduri finale (debitoare si creditoare).
Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se întocmeste, în cele mai multe cazuri, balanta
soldurilor.
c) Dupa continutul si forma grafica de prezentare, unele dintre aceste balante de verificare pot fi întocmite
într-o singura varianta, iar altele în doua variante.
Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, prevede utilizarea balantei de verificare cu patru egalitati, fiind,
de altfel, cea mai completa si avantajoasa pentru activitatea practica de contabilitate.
Balantele de verificare analitice sau auxiliare se clasifica si ele, dupa felul soldului pe care îl prezinta
conturile pentru care se întocmesc la sfârsitul perioadei, în:
- balante de verificare analitice pentru conturi monofunctionale, care se pot grupa, la rândul lor, în: balante
de verificare analitice pentru conturi cu un singur etalon de evidenta (valoric) si balante de verificare analitice
pentru conturi cu doua etaloane de evidenta (cantitativ si valoric).
- balante de verificare pentru conturi bifunctionale.
Balantele de verificare, sintetice si analitice, se întocmesc, în mod obligatoriu, la sfârsitul lunii si ori de câte
ori necesitatile impun acest lucru, în scopul verificarii exactitatii operatiilor economice în conturi. Pe baza
datelor din balantele de verificare se întocmeste bilantul contabil.
Cu ajutorul balantei de verificare a conturilor sintetice se verifica: corelatiile dintre egalitatile generate de
dubla înregistrare a operatiunilor patrimoniale în contabilitate; concordanta dintre totalul înregistrarilor din
registrul jurnal si totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanta; totalul soldurilor finale
debitoare, respectiv creditoare, din "cartea mare" si totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din
balanta.

Intebari de autoevaluare:
76. Functia balantei care consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in conturi, prin intermediul
diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul
unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei este:
a. Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant
b. Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi
c. Functia de legatura dintre conturile sintetice si cele analitice
d. Functia de analiza a activitatii economice

77. Se întocmesc, cu date cantitative si valorice sau numai valorice (pentru anumite conturi), pe baza datelor
preluate din conturile analitice, separat pentru fiecare cont sintetic care a fost desfasurat pe conturi analitice:

a. Balantele de verificare ale conturilor analitice

b. Balantele de verificare ale conturilor sintetice sau generale

78. În conditiile utilizarii calculatorului electronic în prelucrarea datelor se realizeaza balanta de verificare:

a. cu 2 egalitati

b. cu 3 egalitati

c. cu 4 egalitati

d. cu 5 egalitati

44
79. Cu ajutorul balantei de verificare a conturilor sintetice nu se verifica:

a. corelatiile dintre egalitatile generate de dubla înregistrare a operatiunilor patrimoniale

în contabilitate
b. concordanta dintre totalul înregistrarilor din registrul jurnal si totalul rulajelor
debitoare, respectiv creditoare, din balanta
c. totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare, din "Cartea mare"
d. repartizarea profitului
e. totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanta

80. Cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se
referă situaţiile financiare anuale:

a. Conturile 121 “Profit sau pierdere” si 129 “Repartizarea profitului”

b. Conturile 600 „Cheltuieli” si 700 „Venituri”

45