George Bacovia

George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 4/16 septembrie 1881, Bacău–

d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar
francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în
literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La
început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă,
mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul
dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei
Vasiliu pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe
să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău.
În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu
absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din
Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul
bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia ,,Amurg violet'',
scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru,
"Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Stefan
Petica. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte
instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899
obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii romane pentru "desen artistic de pe natură". Îi
apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V.
George.

Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes.

Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se
stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se
reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În
1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul
următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-
1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în
1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani
cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor
la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra.
Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se
îmbolnăvește și demisionează.

În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946
volumul ,,Stante Burgheze'', pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la
index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul
Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22
mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).