Gavrilă Alexandra Editia 2

READ-REACT-REVIEW

Pentru a doua săptămână din cadrul CineFiloMaraton am ales ca lectură ”Numără stele. O poveste din
Copenhaga”, iar ca film ”Iubita locotenentului francez”, adaptare după cartea ui John Fowles.

”NUMĂRĂ STELELE.O POVESTE DIN COPENHAGA”

”Nu judeca o carte după copertă”.

Motivul pentru care mi-a îndreptat atenția spre

această carte a fost coperta. Este incredibil cum
aparențele înșeală atât de mult. Dacă ești în căutare
de o lectură veselă și jucăușă, aceasta este complet
opusul. Povestea ascunsă printre pagini este cu
adevărat cutremurătoare și tristă, acțiunea plasându-
se în Copenhaga anului 1943, când naziștii dominau
Danemarca, instaurând foamete și frică printre
oamenii fără vină.

Romanul se înfiripă în jurul unei tinere de 10 ani,

Annemarie Johansen, și a celei mai bune prietene ale
sale Ellen Rosen. Ca urmare a relației lor strănse, și
familiile lor, vecine, au ajuns a fi prieteni, apelând
una la ajutorul celeilalte când era cazul. Ei bine,
lumea lor se zdruncină în perioada Anului Nou
evreiesc, când naziștii încep a ”reloca” evreii danezi, după ce ajung în posesia unor liste ce conțin
numele tuturor adepților acestei religii, luate cu forța de la sinagogi. De aici începe o misiune foarte
importantă, de a salva familia Rosen.

Chiar dacă Annemarie la început nu înțelegea de ce familia prietenei ei este în pericol , a dat dovadă
de un curaj de excepțional pentru un copil de 10 ani. Prima noapte în care soldații naziști au
încept a-i căuta pe evrei, când parinții lui Ellen au fost nevoiți să fugă de acasă, lăsându-și fiica la
familia Johansen, a marcat începutul maturizării lui Annemarie. A reușit să o protejeze pe Ellen,
rupându-i lănțicul cu steaua lui David și ținându-l strâns în mână . Tatăl lui Annemarie reuși să-i
păcălească pe soldați, prezentând-o pe Ellen ca fiind Lise, fiica sa moartă, arătându-le poze de când
aceasta era mică pentru a nu trezi suspiciuni în ceea ce privește culoarea părului, deoarece
Annemarie și Kirsti, sora ei mai mică, erau blonde, în deosebire de Ellen care era brunetă, exact ca
Lise când era mică. Cât despre Lise, ea murise la începutul stăpânirii naziste, deoarece făcea parte
din Rezistența daneză, alături de logodnicul ei, Peter, care va avea un rol semnificativ în salvarea
familiei Rosen, dar sfârșind a fi împușcat într-o piață publică.

După episodul din acea noapte, Annemarie, Ellen, Kirsti și mama lor au pornit la drum cu trenul
spre casa unchiului Henrik, care se afla lângă mare deoarece el era pescar. De aici, Peter împreună
cu Henrik și doamna Johansen reușește să îi transporte pe familia Rohansen și alți evrei, în Suedia,
unde armata germană nu ajunsese. Din nou, Annemarie a dat dovadă de un curaj nebun în
momentul în care a trebuit să fugă cu pachetul scăpat de tatăl lui Ellen ce era absolut necesar
fugirii lor. Pe drumul din pădure, în timp ce fetița de 10 ani fugea cât mai repede că să-i înapoieze
pachetul unchiului său, a dat nas în nas cu soldați naziști înarmați cu câini. Ce era în pachetul
important de care lui Annemarie îi era frică a nu fie prinsă? O batistă. Ce era așa important la acea
batistă? Era dată prin praf de sânge de iepure, pentru a atrage câinii, și cocoaină, care le lua
abilitatea de a mirosi pe o perioadă de timp, pentru a nu depista persoanele ascunse în
copartimente speciale aflate în bărci. Datorită lui Annemarie și familiei sale, Ellen și părinții ei,
precum și ceilalți evrei aflați în barca unchiului Henrik au reușit să ajungă teferi în Suedia.

Mi-a plăcut foarte mult această carte deoarece, chiar dacă este ficțiune istorică, iar personajele
nu au existat în viața reală, este inspirată din poveștile prietenei autoarei, care a copilărit în
perioada stăpânirii naziste. Lucruri precum batista cu praf de sânge de iepure și cocaină,
distrugerea propriei flote de către danezi pentru a nu le permite inamiciilor de a o folosi, lucru care
este prezentat în carte în noapte zilei de naștere a lui Kirsti, când mama lor le-a spus că focul acela
sunt artificii, pentru a nu se speria. Totodată, personajul Peter Neilsen este un omagiu adus tuturor
tineriilor din Rezistență.

CITATE

”ASTA ÎNSEAMNĂ CURAJUL-SĂ NU TE GÂNDEȘ TI LA PERICOLE, CI NUMAI LA CE TREBUIE SĂ FACI.”

„LUMEA TOATĂ PĂREA SĂ FIE ALTFEL. NUMAI BASMELE RĂMĂSESERĂ NESCHIMBATE.”

Ș TIA CĂ ÎN SPATELE FERESTREI, SUS, SE AFLA CERUL ÎNȚ ESAT DE STELE. CUM AR PUTEA CINEVA SĂ NUMERE TOATE
STELELE? SUNT MULT PREA MULTE. CERUL E PREA MARE. (...)

"AȘ A E Ș I CERUL", SE GÂNDEA ANNEMARIE. "AȘ A E ÎNTREAGA LUME: FOARTE RECE, FOARTE MARE. Ș I NEÎNDURĂTOARE".
 IUBITA LOCOTENENTULUI FRANCEZ(1981)

Și în această săptămână, cartea a depășit filmul.

Chiar dacă filmul mi-a plăcut destul de mult, mai mult decât Zorba Grecul, nu s-a ridicat la
nivelul romanului ”Numără stelele.O poveste din Copenhaga”. Un avantaj al acestei ecranizări au
fost actorii mari care au jucat personajele principale, Meryl Streep și Jeremy Irons.

Filmul prezintă două idile de dragoste, una ce se petrece

în perioada Angliei din secolul 19 între un paleontolog,
Charles Smithson, și o femeie cu reputație proastă, Sarah
Woodruff, cunoscută ca ”iubita locotenentului francez”.
Cealaltă idilă se înfiripă între cei doi actori, Mike și Anna,
cei care îi interpretează pe Charles și Sarah.

Cartea lui Fowles are sfârșituri multiple, precum și cele

două povești de dragoste paralele. În povestea din secolul
19, Charles se îndrăgostește de Sarah în timp ce își
vizitează fosta logodnică, Ernestina Freeman. Charles
rupe logodna după noapte petrecută cu Sarah la un hotel
din Exter, ajungând a fi umilit public într-un ziar de către
tatăl Ernestinei. La întoarcerea în Exter, pentru a o lua de
soție pe Sarah, femeia dispare fară urmă. Numai după 3
ani, în care Charles nu se oprește din căutat, o găsește
sub un alt nume și lucrând ca guvernatoare la o familie.
Reușind să o ierte, bărbatul pleacă alături de ea cu o
barcă, semnificând că rămân împreună.

Cât despre poveste de dragoste dintre actorii Mike și

Anna, ambii căsătoriți, bărbatul având chiar și copii, nu
se termină la fel de frumos, urmând un alt deznodământ
scris de Fowles. Aventura dintre cei doi a durat doar pe parcursul filmării, în ciuda lui Mike, care și-
ar fi dorit să-și părăsească familia pentru colega lui de scenă.

La început nu mi-am dat seama că filmul prezintă patru personaje jucate de aceiași doi actori,
fiind puțin confuză și regretându-mi alegerea. Dupa patruzeci de minute am realizat ce vrea
acțiunea să prezinte și am devenit fermecată de cele două povești de dragoste. Mi-a plăcut faptul că
Charles a ales să își părăsească logodnica pe care nu o iubea pentru o femeie care chiar dacă nu
făcuse lucrurile pentru care locuitorii din Lyme o acuzau, nu avea curajul să se afirme. Aventura
dintre Mike și Anna nu se poate egala cu iubirea dintre Charles și Sarah, dar totuși partea mea
favorită a fost când Mike, la petrecerea de sfârșit de filmări, a strigat-o numele personajului pe care
Anna l-a jucat, adică Sarah, atunci când aceasta a fugit cu barca.

Filmul a avut 5 nominalizări Oscar, un premiu şi 2 nominalizări Globul de Aur, 3 premii şi 8

nominalizări BAFTA, chiar dacă pentru mine a fost un film mediocru, care nu m-a fascinat în mod
special.