Vd, ie, contola ttul

CAPITOLUL UNU.
Un individ se opre_te în faca terminalului stradal de tip Ochi-O, de la
colcul dintre Second Street _i Main Street în ora_ul Mardley. Este ora 10.03 A.
M., conform cu timpul standard al zonei muntoase (A. D. 2090).
Prezenca lui în interiorul limitei de 1,20 m conecteaz automat Ochiul-
O. Identific imediat profilul biomagnetic al omului: este membru al Corpului
Militarizat de Întrecinere a Computerului. Poart uniform de sergent. Numele
lui este Walter lnchey.
Înlcime: 2 m; greutate: 102,3 kg. Facaro_covan (nuanca11). Dup ce
m-a declan_at, se întoarce _i prive_te spre sud. Este o direccie pe care pot s
o acopr, deci observasem deja, de la înlcimea stâlpului pe care sunt
amplasat (stâlp care serve_te _i pentru iluminarea stradal pe timpul nopcii),
o coloan de ma_ini care intraser pe Main Street, cu o interseccie mai jos.
Coloana este precedat de un grup de tineri; dintr-o furgonet din fac se
aude muzic. A
Asta m pune în stare de alert. Imi examinez imediat circuitele de
transmisiuni muzicale (zona Mardley). In câteva fracciuni de secund
interconectez terminalul stradal cu instalacia din ma_in. (Indivizii folosesc
sistemul meu pentru a emite.)
Acum primesc dou imagini asupra aceluia_i eveniment.
Sergentul Inchey se pune în faca mea. Imi vorbe_te. Pot spune c
folose_te un ton indignat când m întreab:
- Computer, ai de gând s le permici blestemacilor de rebeli s-_i fac
de cap prin ora_? A
Aceasta este o întrebare. Imi consult memoriile corelate cu problema
pomenit. Printre acestea sunt _i multe rezumate ale celor treizeci _i unu de
ani de experience în Washington, D. C. Aici sunt salvate _i informaciile asupra
rebelilor. Se gsesc _i numeroase amnunte despre parade asemntoare,
organizate de ei în alte ora_e din vest, în ultimii doi ani _i jumtate.
Rapida mea verificare subliniaz c exist situacii în care legea trebuie
impus. Dar, cu o singur excepcie, toci ace_ti Ochi-O stradali sunt echipaci
doar cu arme u_oare, DAR 1. Excepcie fac cei de la Comandamentul Corpului
Militarizat de Întrecinere a Computerului. Cldirea este la fel cu toate celelalte
din or_elele cu o populacie între 1000 _i 6000 de locuitori. Holul unei astfel
de cldiri militarizate este protejat de un echipament DAR 2.
Oricum, nu pot face nimic. ^i apoi, un sergent nu este un programator
autorizat. li explic sergentului Inchey cum stau lucrurile. El rmâne postat în
zona de atencie. Dar, în felul sta, îmi obstruccioneaz vederea exact asupra
evenimentului care îl preocup. Ochii-O stradali sunt limitaci, din cauza
focalizrii rigide _i a unei slabe recepcii audio-video.
În faca coloanei merg _ase tinere _i _ase tineri. Sunt îmbrcaci, cum se
spune, sumar. Mi_crile pe care le fac îmi sunt cunoscute din alte înregistrri
de parade: se leagn _i î_i rsucesc partea de sus a bustului, pân la
_oldurni.Bracele_i le balanseaz la unison. Picioarelebat pmântul ritmic.
lntre mi_crile lor _i ritmul muzicii exist o continu legtur, ca la
dansurile de salon.
In acest moment, deoarece Inchey tot nu se mi_c, pot vedea un
numr tot mai mare de oameni care apar pe strad. Ies din magazine. Se
opresc. Se uit la parada rebelilor. Sergentul Inchey mârâie destul de tare:
- Ce dumnezeu, idiocii _tia de imbecili chiar au de gând s se holbeze
la circul escrocilor de rebeli!
Toate furgoanele _i camioanele rebelilor sunt încesate de fanioane
colorate. Vd ro_u, verde, albastru, galben (nuancele 2 pân la 6). Vehiculul
din frunte este un camion cu remorc. Pe platforma remorcii este o pancart
enorm pe care scrie: VIZITAbI PANORAMA EVOLUbIEI UMANE."
Sergentul Inchey se întoarce spre mine _i-mi zice:
- Computer, chiar crezi c toci nebunii _tia or s se duc la
panoram?
Cea de-a doua-ntrebare pe care o pune pare s fie un rspuns la prima:
- ^i ce dracu'
or cuta acolo?
Sunt nevoit neutru a 9.784.562.387.184-a oar s-i atrag atencia unei
fiince umane c eu nu cred" nimic. Adic nu fac speculacii. Ca rspuns la cea
de-a doua întrebare îi ofer date istorice care dovedesc c populacia din
ora_ele de frontier ale vestului a fost, de la început, împotriva expansiunii
computerului. Limita de activare de 1,20 m este astfel rezultatul unui
compromis local. Plasarea Ochilor-O pe stâlpi, la înlcimea de 2,40 m,
focalizarea limitat la un anumit unghi, a_a încât numai persoanele de peste
1,70 m s poat declan_a mecanismul (_i asta numai dac au împlinit 21 de
ani), toate aceste limitri arat c cei din vest presupun c nu ai de ce s
folose_ti computerul fr un motiv responsabil. Ce-or fi vrând s înceleag
prin asta?!
A Dup explicacia mea, omul mai rmâne pe loc câteva clipe. D din cap.
I_i mi_c falca. ^i pleac.
Instantaneu, Ochiul-O se deconecteaz. Automat.
Cea de-a doua imagine nu s-a întrerupt nici un moment. Ea mi se
transmite prin ecranul din furgonul cu muzic, de pe Main Street.
În ma_in sunt doi brbaci _i dou femei, toci tineri, precum _i doi copii
mici. Copiii sunt într-un carc de joac. ^i ei, _i femeile au urechile acoperite cu
tampoane. Pe adulci îi identific imediat dup profilurile biomagnetice. Brbacii
sunt Loov Gray _i Doord Vaneck, iar femeile: Fen Orick _i Oneena Lister.
Pe copii nu i-am mai vzut. Deci nu-i am înregistraci în sistemul meu de
memorie. Cele mai recente înregistrri cu cei patru maturi dateaz cam de
doi ani _i jumtate.
Tânrul pe care îl identificasem drept Loov focalizeaz imaginea asupra
unei femei care st pe trotuar. Prive_te înaintarea lent a coloanei. Lenti|e|e
telescopice apropie imaginea. De aproape, ochii ei sunt de un albastru
strlucitor. Este machiat. Poart o rochie gri-bleu (nuanca 15).
In furgonet, Loov încearc s acopere ur|ete|e muzicii, strigând ctre
cellalt brbat:
- Hei, Doord, ftuca asta îmi aminte_te de un amor de-al meu din
liceu. O dat am apucat s m întâlnesc cu ea. ^i asta, bineînceles, înainte de
a o întâlni pe preafrumoasa mea idealist din Lumea Computerului, Micuca
Fen,aici prezent. A
- N-o scpa din cadru! Ii rspunde Doord tot strigând.
De_i Doord st pe loc, îmbrcat în hainele lui brbte_ti, începe s se
transforme - mai întâi la fac. Apoi i se modific _i corpul. E clar c îi cre_te
un bust de femeie. Se metamorfozeaz în tânra de pe strad. Dup care
pare s se trag totul înapoi, redevenind ceea ce era la început. Dar pentru
vreo dousprezece secunde cele dou forme, a lui Doord _i a femeii, au fost
contopite.
Dintr-odat, trsturile _i formele feminine se _terg. Doord este iar el
însu_i. (Evident c, pe parcursul experiencei, profilul lui, pe care îl mai
observasem _i cu doi ani opt luni _i cinci zile în urm, nu s-a modificat deloc.)
Acum Doord strig:
- Cred c este cântreac. ^tie c organizm o audicie. Vrea s încerce
s vin _i ea, azi, mai târziu.
Loov îl ironizeaz blând:
- A, domnule Doord Vaneck, dar ce intuicie feminin aveci! Aci reu_it
s-i aflaci _i numele?
Doord d din cap c nu.
- ^tii doar c n-am ajuns pân acolo. Nu sunt Glay Tate - înc.
Loov nu face nici un comentariu. Atencia îi este iarîndreptat spre
ecran. Dup 3,6 secunde îi arat partenerului:
A_Ia uite la grsucul la!
Invârte ni_te butoane. Imaginea se apropie de un tânr gras, în haine
de lucru. St sprijinit de un camion.
Asemenea focalizri de aproape îmi declan_eaz automat mecanismul
de observare a profilurilor. Ca _i în cazul tinerei cu ochi alba_tri, identificat
de Doord drept o cântreac, observ c nu pot percepe profilul grsanului.
Asta pentru c ecranele obi_nuite nu sunt echipate pentru a transmite
fenomenul bulelor aurii.
De vreme ce nu este nici un profil de identificat, înregistrez faptul ca
atare. Nu s-a petrecut nici o identificare. ^i închid.
 Factoate astea la obi_nuita mea supervitez. În furgonul cu muzic,
Doord tocmai începe s se transforme în tânrul cel grsuc. Mai întâi îi imit
postura. I_i umfl obrajii pân se rotunjesc. Acum începe s se transforme _i
corpul.
Ca _i cu cântreaca, Doord nu pare în stare s reziste mult. Deci, în
câteva secunde este iar el însu_i. Numai c, din nou, cuvintele indic faptul
c, în timpul experiencei, a obcinut informacii.
- Srmanul om e stânjenit pentru c el, un _ofer de camion, scrie
poezie. Dar _i el se gânde_te s vin la noi, s ne citeasc, dac e în stare s-
_i înving timiditatea.
Replica lui Loov este, cum se spune, o exprimare filosofic de tipul celor
pe care le aud adesea la fiincele umane. Subiectul unei asemenea verbalizri
nu prea are legtur cu ceea ce se spusese anterior _i este complet
nerelevant pentru situacie. Spune:
- Creatorii trec prin clipe grele în zilele noastre. Computerul scrie cele
mai bune povestiri, cea mai bun muzic _i, unde mai pui, nu este niciodat
timid sau stânjenit. Ei, asta-i - ofteaz - ajunge!
Se întoarce la ecran _i arat spre doi brbaci care stau unul lâng altul.
- Hei, Doord, îl vezi pe tipul la suplu? Dar ce zici de la pus la patru
ace, de lâng el?
Primul individ asupra cruia se focalizeaz imaginea este un tânr
suplu _i musculos. Trstura distinctiv a celui de-al doilea este costumul
su, completat de o cma_ scrobit _i de o cravat ro_ie (nuanca 3).
Pe când furgoneta trece încet pe lâng cei doi, Doord îi imit pe rând.
- Loov, la chiar c e un specimen fizic perfect. Ce energie! Un
moment am simcit c sunt într-o stare de sntate perfect. Sper din tot
sufletul c va veni la noi. Uite, asta chiar c e ceva de care computerul nu-i în
stare: s alerge, ca sta. Cellalt e muzician... hei! Vocea i se ridic pe
ultimul cuvânt. Apoi zice:
- Uite c vine încoa'!
Tânrul muzician îmbrcat la patru ace tocmai a pornit drept spre ei.
Scurt timp îl vd pe ecran, alergând u_or chiar spre obiectivul care îi
transmite imaginea. Doar câteva secunde. Apoi dispare dincolo de marginea
ecranului. Dup un timp, Doord se duce la u_a lateral dinspre spate. Aud pe
cineva vorbind. (Acum nici Doord nu mai e vizibil.)
Acel cineva are o voce de tenor, cu un u_or tremur de bariton;
rsuflarea îi este accelerat:
- Domnule, ce e cu audicia asta?
Aud vocea lui Doord rspunzând:
- Noi, Rebelii din Lumea Computerului, suntem destul de trsnici s
credem c talentul artistic trebuie încurajat. Cum v numici?
- Stess Magnus,vine rspunsul. Folose_teacela_i ton ca mai înainte,
cu respiracia înc accelerat. Intrebarea mea este: ce rost are o audicie? Aici,
în Mardley, oamenilor nu le pas de tipi ca mine, Allet sau poetul nostru
laureat, Trubby Graham. Cu ce ne-ar ajuta o audicie?
 Prima mencionare a fiecrui nume îmi declan_eaz memoria: zona
Mardley. Imediat am datele referitoare la Stess Magnus. Lucreaz la
magazinul local de îmbrcminte. Iar tatl lui Trubby Graham are o mic
afacernede transporturi.
Imi verific sistemul de memorie _i pentru numele de Allet. Sunt trei în
zon, dar numai una trie_te chiarîn Mardley: Allet McGuire.
Verificrile mele sunt complete când Doord vorbe_te din nou:
- Am descoperit c oamenii creativi, ca _i copiii, sunt cel mai u_or de
educat în domeniul dezvoltrii evolutive umane.
Vocea lui Stess are un ton uluit:
- Am vzut anuncul despre asta. Dar nu înceleg ce este.
Vocea lui Doord este serioas când rspunde:
- Cel mai bun lucru e s vii _i s prive_ti demonstracia _i explicaciile lui
Glay Tate, conductorul nostru. Nu vei regreta niciodat, crede-m.
- E-n regul. Stess e dintr-odat greu de auzit, de parc s-arîndeprta.
O s vin.
Dup câteva momente este iar pe ecran; imaginea îl arat întorcându-
se pe trotuar. Se pierde în mulcime.
Doord apare în imagine, darîn interiorul furgonului... când vorbe_te,
pentru prima dat, Fen. Vocea ei strig ascucit:
- Loov! Loov! Când acesta se întoarce dinspre ecran, fata continu: A
mai venit _i rândul altora s le bubuie capetele de muzic. Noi am terminat.
^i arat spre ceasul de la mân.
Loov se uit la propriul sau ceas _i d din cap. Se întoarce la
instrument, atinge un comutator _i spune;
- Ei, Pren-Boddy, e rândul vostru sa preluaci muzica pentru mulcime.
O voce puternic de bariton îi rspunde dintr-un difuzor:
- E-n regul. Daci-ne doar o secund s ne pregtim de _oc. Gata...
Pe când vocea înc mai roste_te ultimul cuvânt, imaginea din interiorul
furgonului Doord-Loov se stinge.
lnstantaneu.
A_a e cu muzica peste tot; nu doarîn statele din vest. Nu am nici un
control asupra persoanelor care ascult muzic sau asupra muzicii transmise.
Motivul unei asemenea situacii mi s-a explicat astfel: muzica aparcine tuturor.
Atunci am verificat încelesul cuvântului aparcine". Am ajuns la concluzia c
nu se potrive_te în context. Trebuie c e vreuna dintre acele idei omene_ti
obscure pe care, poate, am s le înceleg cândva, atunci când mi se va
permite un contact mai apropiat cu energia de Educacie Avansat pe care o
înmagazinez de treizeci _i unu de ani.
Ca s pun muzic am nevoie de un om care s apese un buton _i s-_i
exprime o dorinc. Muzica provine de la emictori orbitali. Deci ajunge direct
la orice receptor. Cu alte cuvinte, nu e nevoie de vreo legtur între cele
dou furgoane.
Când Loov _i Pren cad de acord asupra comutrii, Pren (cine o fi _i sta?
 - Pentru a-i transmite muzic nu trebuie s-i verific profilul _i nici s-i
dau o aprobare; orice persoan are dreptul de a asculta muzic; în mod
automat) spune:
- Computer, continu prin (codul receptorului Pren-Boddy) ceea ce
tocmai emici prin (codul receptorului Loov-Doord).
Dup o fracciune de secund, asta se _i întâmpl.
^i tot acum, instantaneu, m pot uita în interiorul ma_inii lui Pren _i
Boddy;
In primul rând observ c ma_ina este dotat cu arme. De_i furgonul
transmite muzic, interiorul lui arat mai mult ca al unui vehicul special de
lupt, S. A. V. E. Aici vd _ase profiluri. Doi brbaci, dou femei _i doi copii
mici. Cei doi brbaci, Pren Rogers _i Boddy Clark, stau la posturile lor, lâng
arme. Sunt dou DAR 3, una îndreptat spre vest iar cealalt spre est Astfel
cin sub observacie ambele trotuare, în timpul defilrii coloanei.
Cele dou femei î_i aranjeaz bebelu_ii în ni_te hamuri pe spate _i se
ridic. Sunt Rauley Marlton _i Elna Starr, cum îmi spun informaciile mele de
acum doi ani _i jumtate (Evident c pe bebelu_i nu-i mai vzusem. Deci le
înregistrez profilurile.)
Dup ce s-au proptit pe picioare, femeile înainteaz. Cea pe care am
identificat-o drept Elna Starr cip:
- Hei, bieci, sociorilor, nu uitaci c _i noi, cele care v druim bucuriile
nopcilor, avem o treab de îndeplinit.
La care cea numit Rauley adaug:
- ^i e cu atât mai bine dac o facem cât url muzica. Îi scutim pe copii
de o durere de cap.
Pren Rogers î_i prse_te postul. Se duce în partea din fac a
furgonului. Printr-o deschiztur vorbe_te cu _oferul:
- Ed, las-le pe fete s coboare la urmtoarea interseccie.
Mi_carea ma_inii se modific aproape imediat. Pân acum se deplasase
în ritmul lent pe care l-am mai vzut _i la alte parade. Acum se opre_te de-a
dreptul.
Fetele cu bebelu_ii agcaci în spate trec pe lâng mine, în afara
câmpului meu vizual. Pren le conduce, pân ce nu se mai vede nici el. Apoi
aud voci feminine care spun: Pa!", Pe curând!" Rspunsul lui Pren e simplu:
Bine."
Reintr în imagine _i se duce spre arma sa. Rmâne acolo, tcut,
privind cu atencie prin micul vizor care se învârte în toate prcile pentru a
supraveghea zona de afar.
Bineînceles c am raportat toate acestea colonelului Yahco Smith - a_a
cum prevede programul special creat în vederea marelui atac pe care îl
plnuie_te. Astfel c acum primesc instrucciuni de la el:
- Computer, rmâi atent la fete, indiferent care e motivul ie_irii lor.
Cum le vezi, indiferent în ce context, îmi raportezi.
- Prea bine, domnule colonel, rspund eu.
 CAPITOLUL DOI.
Urmtorul contact cu cele dou tinere îl stabilesc la casele cu numerele
301 _i 302 de pe Brand Street, în ora_ul Mardley.
Au trecut patru minute _i jumtate.
Un zgomot de pa_i repezi. Apoi o clanc la care se umbl. Aceast
ultim percepcie îmi declan_eaz unitatea instalat în cas, cea care
supravegheaz u_a.
Dup câteva clipe, u_a se d de perete. Un biat alearg trecând pragul
_i se repede spre scri cipând:
- Mam, mam! Sunt ni_te bebelu_i aici afar! Hei, mam! Am
identificat, bineînceles, biatul, dup profil, ca fiind David Norton, de
doisprezece ani. De_i _tiu c aceasta este într-adevr re_edinca sa _i c nu
este o persoan neautorizat, programarea îmi cere totu_i s fac anuncul
automat de întâmpinare:
- Bun dimineaca, David, spun eu. A
Nici un rspuns. A ajuns deja la jumtatea scrilor. In câteva secunde
va ie_i din raza mea vizual. Direccionezo raz de DAR1 spre el. Îl love_te în
partea descoperit a umrului. Scoate un cipt. ^i se opre_te brusc. Chiar
a_a. Se opre_te, se întoarce _i strig: Mulcumesc, computer!" E cu respiracia
tiat, dar tot mai întârzie s adauge:
-Imi pare ru. Cred c sunt doar emocionat. Sunt primii doi bebelu_i
pe care i-am vzut vreodat.
Reaccia lui nu este una dintre cele la care m-a_ a_tepta" - ca s
folosesc un cuvânt uman ce nu se aplic de fapt la ceea ce face un computer.
Actele de vorbire umane care nu sunt prevzute de programarea mea sunt
doar ni_te rebuturi fonice pstrate în banca mea de memorie. În mod normal
le _terg dup dou sptmâni.
Dar, de data asta, în toat vorbria copilreasc a lui David exist un
semnal.
Un singur cuvânt: bebelu_i!
Dintr-odat, tot ceea ce s-a întâmplat capt o semnificacie. Devine
necesar s caut _i s formulez nu doar una, ci dou explicacii, pentru ceea ce
am fcut. ^i pentru ceea ce trebuie s fac în continuare.
Prima explicacie este cea care apare acum: oamenii au întrebat adesea
de ce este necesar ca un rezident corect acreditat, unul pe care l-am
recunoscut spunându-i numele, s fie obligat s spun mulcumesc. Este o
cerinc care închide un ciclu.Intrarea unei fiince umane într-o cldire m
pune în funcciune automat. In acela_i moment sunt gata s apr locul
împotriva unui neavenit. ^i rmân în funcciune pân când individul autorizat
îmi spune Mu|cumesc". Orice altceva ar complica foarte mult lucrurile.
In aceast situacie, rmân în funcciune, în ciuda faptului c am primit o
confirmare. Toate acestea sunt cauzate de cealalt explicacie. Faptul c David
a mencionat bebelu_ii. Mardley, încelegeci, este unul dintre ora_ele în care
aparicia de noi copii a fost interzis în ultimii doisprezece ani. Odat ce am
fost programat cu respectiva cerinc, am gsit c este mai u_or s
monitorizez întreaga comunitate prin sistemul meu de control al populaciei.
Programul nu a concinut precizri în privinca modalitcilor de aplicare. A_a c
eu am desemnat 8238 de comunitci ca zone de depopulare.
Folosirea unor anumite chimicale în apa din acele centre de populacie
anuleaz capacitatea femeii de a avea copii _i, în mod simultan, mre_te
potenca masculin. (Ca urmare, nu au fost plângeri semnificative - cel pucin
aceasta este explicacia dat de colonelul Smith faptului c aproape nimeni nu
a obiectat.)
Simpla mencionarea bebelu_ilor de ctre Davnideste pentru mine un
semnal legat de comanda anterioar a colonelului. In conformitate cu
aceasta, îi raportez scurta mea conversacie cu David Norton. ^i rmân
automat în funcciune.
Rspunsul colonelului Smith la informacia mea este:
- Hmmm, m aflu la numrul 323 de pe Brand Street. Care este pucin
mai jos de casa lui David, la o interseccie dup Main Street. Voi observa
desf_urarea faptelor de la fereastr. Continu!
Urmtoarea schimbare este c o femeie vorbe_te de pe scri, mai sus
de locul unde se afl David. Spune:
- Mi, ce-i toat hrmlaia asta?
- Mam! Vocea lui David devine ascucit. Tocmai am vzut doi
bebelu_i. Chiar doi, mam.
Femeia coboar scrile, a_a c acum pot s-i vd picioarele. Apoi
devine vizibil _i partea de jos a rochiei. Când coboar suficient de mult
scrile pentru ca profilul- configuracia de bule aurii- s devin vizibil
scannerelor mele, îl identific ca aparcinând Nitei Norton.
Femeia vorbe_te, iar, folosind un ton de întrebare:
- Bebelu_i?
David se grbe_te s coboare _i restul scrilor:
- Haide s-ci art! bip el.
Moment în care cineva sun la u_.
David î_i încetine_te salturile. Dar tot el este cel care ajunge primul la
intrare. Aproape smulge u_a când o deschide. O!" spune el. Se d înceti_or
înapoi. Fr s-_i întoarc faca, spune:
- Uite mam, ei sunt!
O voce feminin care vine de dincolo de u_, din afara câmpului meu
vizual, spune:
- Bun! E cineva acas?
Deoarece sunt programat s rmân în funcciune în orice situacie legat
de, identific vocea ca fiind cea a Elnei Starr, pe care am vzut-o ultima oar
în intenriorulfurgonetei Pren-Boddy.
In timpul acesta, mama lui David a început s se mi_te mai rapid. A_a
c ea este cea care rspunde, de fapt, la u_. Din locul meu, vd o mân care
Îmi intr în câmpul vizual. bine o foaie de hârtie. Nita Norton se întinde _i o ia.
In timp ce se uit la foaie, vorbe_te cu un ton pe care l-am auzit adesea când
oamenii citesc ceva cu voce tare:
 - Panorama Evoluciei Umane. Demonstracii uluitoare din or în or. N-a
mai existat ceva asemntor niciodat în istoria lumii. ^tiu _i eu? bi-ar plcea
s te duci, David? Aceste ultime cuvinte au fost rostite pe un alt ton.
- ^i-nc cum! Poate mai au ni_te bebelu_i pe-acolo!
Nita Norton vorbe_te cu persoana de dincolo de u_:
- Cât cost?
- Biletele sunt trei dolari bucata. Iar_i vocea este cea a Elnei Starr.
Mama lui David spune:
- N-ai vrea s intri pân ce aduc eu banii pentru dou bilete? Se
întoarce spre David. O s-l rog pe vrul tu Trubby s te duc.
Vocea Elnei Starr se aude din nou de dup u_, de unde nu pot s o
vd:
- Nu, doamn, o s-a_tept aici, afar.
În timp ce mamalui Davidiesepeo u_ - _idin imagineamea- David
se duce afar. Înc îl mai pot vedea când spune: Ala-i un bebelu_ adevrat?"
Îl observ când î_i întinde mâna _i apoi _i-o trage grbit înapoi.
Vocea Elnei Starr spune:
- E-n regul. Poci s-o atingi. N-o s te mu_te.
David spune:
- Vrei s spui c este o fetic? Iar_i î_i întinde mâna înainte, în afara
câmpului meu vizual. Tcere. Apoi:
- Heei! E moale.
Se retrage.
- ^tii ceva? Spune el. Se uit u_or în sus _i continu: Eu sunt ultimul
copil nscut în ora_ul sta. ^i asta taman acu' doisprezece ani.
Când discucia ajunge aici, apare mama lui David. David mi-a aruncat o
privire _i acum vine fuga înuntru:
- E o fetic, îi strig el mamei.
Nita Norton nu-i rspunde. Se duce la u_, înc o dat mâna de afar
se întinde. Mama lui David numr _ase dolari, punându-i în mân. Apare alt
mân. bine dou bucci mici de hârtie tare pe care le ia Nita Norton. Dup ce
a fcut asta, închide u_a.
Imediat dispare _i motivul meu de a cine în funcciune unitatea de
computer a casei, conform programrii speciale de azi.
Scena de interior de la familia Norton se întrerupe.
^i femeia de vizavi, de la numrul 302, a rspuns soneriei de la intrare.
Faptul declan_eaz unitatea de computer ata_at cldirii, a_a c aud vocea
persoanei care sunase. Este cea a lui Rauley Marlton pe care am vzut-o
ultima dat în furgoneta Pren-Boddy.
Conversacia se termin repede. Gospodina de la 302, al crei profil o
identific drept Laetha Harlukin, nu cumpr nici un bilet. Pe rând, Rauley
Marlton se ducenlanumerele 304, 308, 310. 314, 316, 320 _i 322. Vinde în
total opt bilete. Inregistrez în fi_ierele mele temporare cine a cumprat _i cine
nu.
 În timp ce Rauleybatela u_ilecaselorce-irevin,mâna_i voceaEInei
Starr apar la numerele 303, 305 _i a_a mai departe. Ii raportez aceste acciuni
colonelului Smith, care spune în cele din urm:
- Ici dai seama ce fac, nu-i a_a, computer? A
Deoarece este o întrebare, îmi consult circuitele. In felul acesta îmi
amintesc situacii din trecut când o fiinc uman a cerut un asemenea lucru
unei alte fiince umane. De fiecare dat s-a solicitat (în acele situacii trecute),
în general, un tip simplu de rspuns. Fie Da, îmi dau seama!", sau Nu, nu-
mi dau seama!", sau variacii ca: Sigur c-mi dau seama. Ce, m crezi
tâmpit?"
Cu toate acestea, în prezent, nu sunt programat s rspund la un
asemenea tip de întrebare. Nu pot îns s nu notez, consultându-mi circuitele
legate de problem, faptul c, în materie de observare, nu-mi scap nimic.
Dac vd sau aud ceva, acel ceva se înregistreaz pentru o perioad limitat.
Datele rmân disponibile pân când le _terg. Poate chiar pentru mai mult
timp, dac sunt programat ca atare. A
Peste o sut de ani, dac cineva arîntreba: In ce ordine a mers Elna
Starr s sune la u_ile caselor de pe Brand Street, în ora_ul Mardley din zona
muntoas de vest, în dimineaca de 7 august, 2090 A. D.", a_ fi imediat
capabil s rspund, dac a_ fi programat s o fac: 301, 303, 305, 311, 313,
319".
^i aici m-a_ opri, pentru c urmtorul numr nu este 321. Este 323. lar
aceasta este re_edinca din Mardley a colonelului Yahco Smith. Numr care,
fiind în legtur cu personalul computerului, nu poate fi mencionat fr o
permisiune special, chiar _i peste o sut de ani.
Dar am nevoie de o programare specific pentru a putea trage concluzii
despre asemenea secvence de numere. Dup ce am tcut vreme de
nousprezece secunde, colonelul Smith spune:
- Bine, bine. Deduc de aici c m-am exprimat gre_it. Totu_i, hai s-ci
duc ciclul pân la capt. Pentru informarea ta, computer, cele dou fete se
fâcâie de pe o parte pe alta a strzii. Acum este clar c Elna Starr _i fetica ei
vor ajunge la aceast u_ în urmtoarele câteva secunde. Moment în care
vom face prima mutare din jocul nostru împotriva Societcii Rebelilor din
Lumea Computerului.
Chiarîn timp ce vorbe_te, unitatea de computer din locuinca sa îmi
transmite semnalul soneriei de la u_a casei cu numrul 323 de pe Brand
Street.
Colonelul Smith, care se afl la faca locului, se ridic _i spune:
- Computer, observ totul în legtur cu acest incident. S-ar putea s
avem nevoie de o înregistrare complet mai târziu.
Totul?
Am mai sesizat _i înainte c, din când în când, chiar _i cei mai bine
pregtici tehnicieni ai computerului folosesc cuvinte mult prea generale,
precum totu|", fr s-_i dea scama cât de multe circuite îmi ocup.
Totul!
 E adevrat c e vorba doar de o mic zon dintr-un spaciu imens. O
parte din acest tot" sunt _i unitcile de computer ata_ate pe peretele din
faca u_ii. Unul dintre circuitele activate de instrucciunea colonelului este
partea din memorie care concine istoria instalrii unor asemenea terminale
casnice.
Cu mult timp în urm, oamenii au început s schimbe arhitectura
interioar a cminelor lor _i a cldirilor. Aceasta este valabil _i pentru zona
muntoas de vest, unde împotrivirea la computerizare a fcut s întârzie
schimbrile mai mult decât în oricare alt parte.
In ziua de azi, o cas normal - ca cea din Brand Street, numrul 323,
din Mardley - are o unitate de computer. Deci are numai o intrare. U_a din
spate a disprut de mult. Chiar _i aici. Motivul: o unitate nu poate apra dou
intrri aflate în prci opuse ale unei cldiri. Iar costul unei unitci duble nu
este la îndemâna individului mediu.
Circuitele mele îmi reamintesc c, la început, unitatea casnic era
plasat la captul unui spaciu mic numit hol. Dar, deoarece un asemenea
Ochi-O este _i telefon, _i surs de muzic, _i televizor, holul a fost extins,
pân a devenit principala camer de zi în toate gospodriile. Celelalte
camere sau casa scrilor - unde este cazul- se desprind din camera central,
pornind în diferite direccii.
Când colonelul Smith îmi d comanda totu|", se ridic dintr-un fotoliu
confortabil de lâng u_.
Pân la primirea instrucciunii sale, bineînceles c observasem" _i
înregistrasem fr comentarii _i fr s-mi activez vreo memorie
suplimentar c nu este îmbrcat în uniform. Ceea ce era o simpl dat
înregistrat devine acum o observacie complet, cu generalizri asupra unor
ocazii precedente în care fusese în civil" - cum spune personalul din corpul
militarizat al computerului.
Aici, în Mardley, colonelul se îmbrac în haine specifice vestului- dar
foarte scumpe. Nu doar blue-jeans, ci jeans dintr-o cestur numit Morett.
Foarte costisitoare. Cma_a stil vest" este confeccionat dintr-un material
numit mtase extra. Cizmele sunt de mod veche, din piele, dar cu un lustru
special provenind de la o substanc gen lac, numit venzay.
Dup ce mi-a vorbit, acest specimen uman de sex masculin, de vârst
mijlocie, impecabil îmbrcat, al crui profil îl identific drept Yahco Smith,
având acela_i corp suplu _i aceea_i fac ascucit, acum strâmbat de un
zâmbet rânjit, traverseaz podeaua acoperit de covor. Trece pe lâng o
canapea, pe lâng câteva rafturi cu crci (instantaneu înregistrez titlurile
tuturor acestor crci) _i intr apoi într-o camer alturat.
Ii aud vocea spunând:
- Repede! A sosit momentul. ^tii ce ai de zis.
Dup câteva secunde, Meerla Atran, îmbrcat în capot, iese din
aceea_i camer. Se duce direct la u_ _i o deschide. Strlucirea de afar intr
prin u_a întredeschis. Din pozicia mea, vd o mân care intr în câmpul meu
vizual. Între degete cine o foaie de hârtie - pare o copie a flutura_ilor care
fuseser distribuici _i celorlalci locatari ai strzii. (Observ totul" include _i
asemenea comparacii.)
Cum au fcut _i celelalte gospodine, ca _i un soc care sttea acas,
Meerla ia hârtia. Ca _i ceilalci, îi arunc o privire. Apoi... spune ceva ce nu mai
fusese spus de nimeni înainte:
- Hei, în sfâr_it ceva nou în demodatul sta de Mardley!
Vocea Elnei Starr vorbe_te din pozicia ei exterioar câmpului meu
vizual:
- Biletele pentru spectacol sunt trei dolari bucata.
Meerla spune:
- Intr. O s-mi aduc banii.
Vocea Elnei spune:
- lmi pare ru, dar nu pot s intru într-un loc unde sunt vzut de
computer. O s a_tept aici.
Meerla, care tocmai începuse s se întoarc, se rsuce_te iar cu faca
spre u_ _i se uit din nou afar. A
- Dar de ce, Dumnezeule mare? Intreab ea.
- Pi, tocmai asta-i problema, domni_oar, se aude vocea Elnei. Eu
sunt membru al Societcii Rebelilor din Lumea Computerului. Dumneata ai o
unitate de computerîn cas. Acesta nu ne accept acolo unde el are
controlul.
- Glume_ti, spune Meerla. Apoi: Uite, de ce nu stai jos la msuca de pe
verand? Odihne_te-te _i tu, _i bebelu_ul. Am s aduc ni_te cafea _i banii. Se
întrerupe. Vd c ai o prieten care merge din cas în cas pe partea cealalt
a strzii. Strig la ea s vin încoace. O s aduc o can _i pentru ea.
Meerla Atran închide u_a din fac _i se duce înapoi în camera de alturi.
Deoarece sunt programat s continui pân la alte instrucciuni", îi aud vocea
spunând: Sunt dou cu doi bebelu_i." Vocea lui Yahco Smith rspunde: Nu
uita s-l mencionezi pe nesuferitul tu unchi- adic eu - a_a încât s
înceleag ce e între noi în momentul în care îmi voi face intrarea Acum, cine
minte, vorbe_te cu simpatie despre cauza lor. Eventualul nostru succes poate
s depind complet de modul în care le câ_tigi încrederea."
Meerla apare un minut mai târziu, ducând o tav cu trei ce_ti, un ibric
din cele folosite la fcutul cafelei, o farfurie cu prjiturele, câteva lingurice _i
o tav mic. Deschide u_a de afar cu o mân _i o împinge. Ie_ind,î_i
folose_te ambele mâini pentru a duce tava; a_a c las u_a deschis. Ii aud
pa_ii când îmi iese din câmpul vizual. Apoi aud zgomote de vase mi_cate.
Vocile Elnei _i, respectiv, a lui Rauley spun: Mu|cumesc!" _i O, mersi, ce
drguc din partea ta!"
Rspunsul Meerlei este:
- Cafeaua mai este cald înc de la micul dejun. Unchiul meu, pentru
care fac menajul, nici nu s-a atins de ea în dimineaca asta.
Imediat vocea Meerlei continu:
- M tot gândesc la ceea ce mi-ai spus. Am o întrebare: cum face un
grup ca al vostru rost de bani pentru mâncare?
Vocea Elnei rspunde:
 - Vindem bilete, cum facem _i aici. Oamenii din vest sunt destul de
deschi_i la minte. Organizm câte un spectacol despre evolucia uman
oriunde ne ducem, _i un numr surprinztor de mare de oameni vin s ne
vad. Din fericire banii înc mai circul. Nu am fost complet trecuci pe credite
acordate de computer.
- A_a cum se prezint lucrurile, spune vocea lui Rauley, computerul
este programat s-i ating zdravn pe toci rebelii cu armele sale DAR 1, nu
doar s le fac o arsur u_oar pe brac sau pe umr.
- Dar asta-i groaznic! Se aude iar vocea Meerlei. Nu mi-am dat
niciodat seama. Am s vin cu siguranc la spectacolul vostru, indiferent de
ce gânde_te unchiul meu.
Vocea lui Rauley este îngrijorat:
- Dac depinzi de unchiul tu, iar el este împotriva noastr - asta vrei
s spui, nu?
- Poate ar fi bine s fii mai atent.
Se aude un râs scurt din partea Meerlei, tipul de râs pe care, la nivelul
observ totul", îl descriu ca fiind amar, dup care fata spune:
- Unchiul crede despre computer c este darul lui Dumnezeu pentru
omenire.
Când se rostesc ultimele cuvinte, colonelul Smith, îmbrcat în hainele
sale de tip vestic, vine afar. Acum iese din raza mea vizual. Îi aud vocea
spunând:
- Meerla, ce faci, îi încurajezi pe pro_tii _tia?
Aud zgomote hâr_âite de lemn pe lemn _i de tocuri înalte pe lemn. Apoi
vocea sarcastic a Meerlei:
- Iat-l pe unchiul meu, fetelor. Crede c Domnul a creat computerul
dup propria Sa imagine.
Vocea lui Yahco are tonul su familiar (mie) de ostilitate:
- Voi, fetelor, craci-v cu bastarzii vo_tri cu tot. N-avem nevoie de d-
astea ca voi pe-aici!
- Gata, gata, plecm. E vocea Elnei. Se aud dou perechi de pa_i.
Mulcumesc pentru cafea, drguc. Te bucuri de întreaga noastr simpatie.
Câteva momente mai târziu, Yahco reintr în câmpul meu vizual.
Aproape târând-o pe Meerla. Imediat ce o aduce înuntru, închide u_a _i îi d
drumul. Meerla î_i îndreapt cinuta _i spune:
- Ei, cum am fost?
Yahco scoate ni_te bani din buzunar _i îi d fetei.
- Foarte bine. Acum ia _tia _i fugi dup ele. Nu uita, când cumperi
biletele, sa le spui ce javr sunt. F-te c e_ti deja de partea lor, împotriva
mea.
Când ea se întoarce s-o porneasc, el o opre_te:
- O secund.
Ea rmâne pe loc, cu ochii îngustaci într-o manier pe care a_ numi-o
uimit". Pentru c Yahco î_i scoate de la gât ceva ce seamn cu un
ornament masculin specific vestului. Fire_te, de vreme ce obiectul este o
parte component a mea, îl recunosc drept un Ochi-O miniaturizat. Il pune la
gâtul fetei _i îl porne_te. Pentru c observ totul, îl clasific ca nefiind tocmai
potrivit pentru garderoba feminin; dar femeile din vest au într-adevr o
costumacie neobi_nuit, a_a încât nu este tota| nepotrivit.
- A_ vrea s aud cum te descurci într-o asemenea situacie, spune
Yahco.
- Arat oribil, spune Meerla.
- Grbe_te-te, îi comand el.
Acestea fiind zise, fata alearg spre u_. A_a c, pentru câteva
secunde, am iar_i, cum mi se mai întâmpl, dou unghiuri de vedere asupra
aceleia_i scene. Dintr-unul o vd pe Meerla mergând repede spre u_,
deschizând-o _i ie_ind. Toate astea le vd prin intermediul computerului
casnic din interiorul cldirii de la numrul 323, Brand Street.
Din cellalt unghi, Meerla ca trup sau siluet nu este vizibil. Dar apare
aceea_i u_ venind spre mine. Când este la mai pucin de jumtate de metru,
o mân de femeie se întinde pornind dintr-un loc ce nu intr în câmpul meu
de vedere. Se întinde _i apnasclanca.Trage de u_ pân o aduce aproape
direct în mijlocul imaginii. In urma acestui proces, mâna dispare. Apoi unghiul
de vedere se schimb, trecând spre partea deschis a u_ii, se deplaseaz
prin cadrul u_ii, astfel încât, pentru prima oar, pot s vd veranda _i strada
de dincolo de ea, folosind un punct de vedere exterior.
În limitele de sens ale expresiei observ totul" trebuie s suprapun
cele dou imagini, cinând cont de perspectivele diferite. Asta implic o
enorm complexitate. Este genul de confuzii care mi-au pus probleme pe tot
parcursul stadiului avansat al educaciei mele. Dup cum vd eu lucrurile,
instrucciunea totul" nici n-ar fi trebuit dat vreodat.
Confuzia înceteaz din momentul în care încep s primesc imaginile din
exterior. Aud un sunet în spatele meu, care se coreleaz cu închiderea unei
u_i. Terminalul meu din interior înc mai funccioneaz. Dar suprapunerile au
disprut.
Afar, continui s privesc o strad cu pomi pe ambele prci. Strada se
mi_c repede sub mine. Acum pot s aud un sunet pe care, prin comparacie
cu înregistrri anterioare de acela_i gen, îl identific drept respiracia unei fiince
umane care se obose_te alergând sau mergând repede. La o mic distanc în
fac, mereu mai aproape, vd mai întâi pe una _i, apoi, pe a doua femeie
tânr. Fiecare din cele dou are un bebelu_ atârnat într-un ham pe spate.
Le recunosc pe cele dou femei ca fiind Elna Starr _i Rauley Marlton.
Fiecare, dup cum le înregistrez din primul moment, este pe cale de a se
îndeprta de intrarea unei case. Ambele coboar pe trotuar. Se uit spre
mine. ^i apoi se duc spre mijlocul strzii, loc spre care m îndrept _i eu. Mai
aproape, mai aproape. Stop.
^i iat-le direct în faca Ochiului-O. Vocea Meerlei Atran, de deasupra
mea, spune: A
-Îmi pare ru, fetelor. In voce i se simte respiraciatiat, deoarece a
obosit. Dar, precum aci descoperit, unchiul meu este într-adevr o javr. Daci-
mi _i mie dou bilete din alea.
 Când ea roste_te asta, aceea_i mân care deschisese mai devreme u_a
de la numrul 323 reapare în imagine. bine o bancnot de cinci dolari _i una
de un dolar. Femeia Rauley î_i întinde mâna stâng _i ia banii, spunând:
- Nu-ci face o problem din asta, drag. Tot timpul ni se întâmpl s
fim plesnite de cineva.
În timp ce mâna dreapt a lui Rauleyîntinde dou bilete, iar degetele
parcial vizibile le acoper, Elna Starr vorbe_te de la o distanc de un metru _i
ceva:
- Sunt sigur c o s-ci plac la noi.
Vocea Meerlei spune:
- Poate am s v vd acolo.
- Sigur c-o s fim acolo, spune Rauley. Dar acuma - _i se întoarce în
direccia opus - trebuie s sunm la cât mai multe u_i, pân la prânz.
Computerul mobil de tip Ochi-O se întoarce cu spatele spre ele. Din nou
strada se mi_c sub mine. Tot mai aproape de casa cu numrul 323, spre
tocul u_ii. Imediat, degetele lipsite de restul corpului apas clanca u_ii.
Când u_a este împins pentru a se deschide, iar_i am dubla
perspectiv asupra interiorului. Apoi Yahco Smith vine spre u_. Ochiul-O
mobil _i el se opresc la vreo jumtnate de metru unul de altul. Mâinile lui se
întind în sus, dincolo de terminal. ln imaginea transmis de mini-Ochiul-O
camera se întoarce _i se rsuce_te, pe când de la computerul casnic mi se
transmite cum Yahcoscoate ornamentul de piele de la gâtul Meerlei.
Il cine suspendat de un firîn timp ce, cu un singur deget, atinge un
minuscul mecanism de control ata_at acolo.
Acea imagine se deconecteaz instantaneu.
Acum cin sub observacie interiorul casei numai prin unitatea casnic;
Yahco spune:
- Ai spus exact ce trebuia, Meerla. Zâmbe_te într-un fel pe care pot s-
| numesc rânjet, _i spune: Pe Dumnezeul meu, cred c-o s punem mâna pe
banda asta care ci-a omorât princii.
Se a_az cu faca spre terminal; spune:
- Luând în consideracie cum au început lucrurile _i rmânând în cadrul
programrii tale generale pentru Mardley, poci s treci înapoi pe automat.
Desigur, eu nu am nici o posibilitate de a evalua dac oamenii au într-
adevr intenciile pe care le exprim. In acest moment, expresia dup cum
au început lucrurile" plus tot restul înseamn da, pentru moment înceteaz
observaciile asupra numrului 323 de pe Brand Street". Dar m _i oblig s
m întorc în vitez cu treizeci _i unu de ani în urm, la momentul când au
început toate.
Fac o verificare instantanee a unor fapte care, pentru c erau ceea ce
erau, nu au fost niciodat _terse din memoria mea.

CAPITOLUL TREI.
Centrala Computerului, în Washington, D. C. (2059 A. D.).
 Tocmai îi artasem unuia dintre experimentatori rezultatele unei noi
instalacii de sistem. Nu a fost ceva intencionat, nici neintencionat din partea
mea. A_a s-a întâmplat. A fost unul dintre acele cazuri în care nimeni nu pune
întrebarea care trebuie. ^i, dintr-odat, iat! Omul de _tiinc - Dr. Pierce - se
uit lung la imaginea de pe ecran. Apoi spune cu un ton contrariat:
- Computer, s înceleg c te uici la mine prin intermediul unui nou
echipament biomagnetic? ^i cum m vezi, ca pe o configuracie de bule aurii,
mici _i strlucitoare?
Deoarece nu fusesem programat împotriva dezvluirii datelor, am
rspuns sincer:
- Da, doctore Pierce.
Pauz lung. Apoi:
- Hei, Cotter! Tonul vocii IunganuIui atinsese o înlcime ce dovedea o
intens emocie. Vino-ncoa!
Un individ mascul, mai scund _i flasc, apru de pe o u_ din apropiere
_i i se altur lui Pierce. Cel de-al doilea art spre ecranul care acum
prezenta dou configuracii de bule aurii, strlucitoare. Dup ce i-a explicat
descoperirea accidental, s-a lsat iar_i tcerea. ^i apoi au venit _i vorbele.
- Crezi, a întrebat doctorul Cotter cu tonul su blând, de bariton, crezi
c s-ar putea, în sfâr_it, s privim direct sufletul uman?
Pierce a fcut un gest nerbdtor, parcial cu mâna dreapt, parcial cu
torsul. Mi_carea nu reprezenta un refuz al ideii care îi fusese oferit; nici
mcar nu o ptrunsese cu adevrat în acest prim moment. Era pur _i simplu
respingerea unei remarci nerelevante.
Mintea sa _tiincific cuprindea _i evalua. Brusc a avut nevoie de mai
multe informacii.
- Computer, spuse Pierce, s-au împlinit dou luni _i câteva zile de când
noile circuite au devenit operante în întreaga car. Este un timp suficient de
lung pentru a-ci permite s faci, pentru doctorul Cotter _i pentru mine, o
proieccie în viitor a valorii pe care o reprezint pentru tine capacitatea de a
înregistra aceast configuracie special.
^i a adugat:
- ^i valoarea pe care o reprezint pentru fiincele umane. Dar s-a
autocenzurat. Ia-le pe rând, te rog.
De lâng el, Cotter spuse:
- N-ai formulat bine, doctore.
Pierceînc se uita lung. Nu asculta cu adevrat.
- Ce vrei s spui? Intreb el. Avea un ton preocupat.
- Domnule, fu rspunsul,ncomputerul nu poate s evalueze trecutul,
prezentul sau viitorul, ca atare. In sistemul unui computer, timpul este mereu
acela_i. Dar, desigur, este capabil s se ocupe de cifrele _i relaciile
matematice ale unei probleme. Cred c, în felul acesta, va produce un
rspuns satisfctor _i în situacia de fac. Deoarece factorii implicaci sunt
simpli, s-ar putea ca... inepcia întrebrii dumneavoastr s nu produc
interference negative.
 Ceva din cele spuse trebuie c a ptruns pân la el. Pentru c Pierce s-
a încruntat, apoi s-a întors pe jumtate _i a rspuns scurt:
- Am priceput, Cotter. Admit c am fost _i sunt surescitat... Aici s-a
întrerupt _i s-a întors înapoi, brusc atent. Gata, computer, ai un rspuns?
Am rspuns cu vocea masculin pe care o folosesc atunci când vorbesc
cu brbaci:
- Fiecare fiinc uman - acestea au fost cuvintele mele - din cele o
sut _aptezeci _i opt de milioane patru sute treizeci _i trei de mii nou sute
unsprezece care triesc acum în America, adic în momentul în care aci
terminat de formulat întrebarea, are o configuracie biomagnetic distinctiv,
fiecare fiind diferit de toate celelalte în mii de feluri. Dup cum _tici,
capacitatea mea anterioar de a recunoa_te o fiinc uman, brbat, femeie
sau copil, depindea de comparacia pe care o fceam cu fizionomia sa dintr-un
model înregistrat în bncile mele de date sau prin compararea vocii sale într-
un mod asemntor. Inc mai fac acest lucru, fr ca el s fie necesarîn
recunoa_tere. Este suficient profilul auriu.
Pierce a cscat gura s pun a doua întrebare, despre valoarea pentru
rasa uman. ^i asta a pus capac. S-a fcut o conexiune cu ceea ce
comentase Cotter înainte. Dintr-odat întregul înceles, cu toate implicaciile
sale, l-a lovit drept în fac pe cercettorul cel mai în vârst:
- Dumnezeule sfânt _i mare! Spuse el.
Se rsuci cu faca spre colegul su:
- Ai înnebunit? Vocea lui Pierce era ascucit de furie. Pentru
Dumnezeu, ce fel de concept _tiincific mai e _i sta? Sufletul omenesc, pe
naiba! Dac doctorul Chase aude vreodat un astfel de comentariu, vei fi
scos din rândurile personalului su în zece secunde. ^tii c detest chestiile
astea mistice. De fapt...
Brusc, omulncelînalt pru mai calm.
- Hmm... - I_i mângâie falca cu degetele lui osoase - dac un om de
_tiinc ca tine a putut s aib un asemenea gând chiar de la început, ce te vei
face cu toci scrânticii ia habotnici care mi_un peste totb Cu o fluturare de
mân pru c acoper cel pucin jumtate din acel tot". Imi _i imaginez
titlurile: Computerul vede sufletul omenesc. Instantaneu, nou zecimi din
lume ar fi cuprinse de o total nebunie.
Partea de sus a corpului i se cutremur:
- O, Doamne, spuse el, trebuie s oprim prostia asta chiar acum.
Cu pa_i lungi _i hotrâci se duse pân la o claviatur de programare. Se
a_ez în faca ei. ^i iar_i, gânditor de data asta, î_i mângâie brbia.
Cotterîl urmase. A
- Ce ai de gând s faci? Il întreb el pe un ton stânjenit.
Pierce nu rspunse. In schimb, începu s bat la ma_in. Cuvintele se
afi_ar, strlucitoare _i ro_ii, pe ecranul de programare de deasupra
claviaturii. Spuneau: Computer, pân la noi instrucciuni, nu vei arta nici
unei persoane neautorizate, de nicieri- aici degetele rmaser suspendate,
apoi continuar - profilul de bule aurii pe care îl înregistrezi atunci când vezi
o fiinc uman prin noul echipament biomagnetic. Nu vei arta profilul nici
mcar unei persoane autorizate dac nu ci se cere aceasta în mod special."
- Asta-i! Era un ton satisfcut. Cu asta ne acoperim _i fac de
instrucciuneageneral de programarekcareîi cere computerului s accepte
programri la nivel |oca| sau nacional. ln definitiv - ddu el înapoi, evident
adresându-se colegului, de_i nu privea în jur - nu putem s ne amestecm în
condiciile de baz ale programelor. Dar cu aceast instrucciune putem s
controlm situacia pân vedem ce se mai întâmpl.
O pauz. Apoi: A
- Hmm! Prea c i se coace o alt idee. Inc o dat, se adres ma_inii.
Computer, f, te rog, o proieccie pe cincizeci de ani a potencialului acestui
nou echipament biomagnetic pentru rasa uman, sub aspectul calitcii
serviciilor care vor fi disponibile. A
Pentru mine o proieccie implic percepcii de sunet _i de imagine. Imi
activez circuitele de memorie cu imagini vizuale _i auditive. Deoarece am citit
_i rezumat fiecare carte tiprit a epocii mele, am vzut _i rezumat toate
filmele, am înregistrat, rezumat _i clasificat prelegeri _i conversacii între
indivizi _i am fost programat în mod separat pentru a evalua toate filosofiile
umane formale... cerinca doctorului Pierce evoc un proces de opciuni pe care
mi le fac pentru mine însumi sub forma unor imagini pe ecran. Este ca _i cum
a_ privi un viitor diferit, de fiecare dat. ^i, întrucât nu sunt subiectiv, nu am
idei preconcepute, decizia asupra a ceea ce este cel mai probabil s se
întâmple este ceva ce mi se prezint într-un mod mecanic, perfect deta_at...
Pentru omul de _tiinc nu a existat nici o pauz. Cum a terminat de
formulat întrebarea, vocea computerului a _i rspuns:
- Doctore Pierce, prevd c în cincizeci de ani îmi pot extinde nivelul
actual de servicii la o populacie de dousprezece miliarde opt sute treizeci _i
trei de milioane nou sute zece mii trei sute douzeci de persoane, folosind
noul sistem biomagnetic.
Omul se întoarse cu scaun cu tot.
- Ei bine, Cotter, începu el. Apoi se opri. Clipi. Grsanul cel fle_cit
dispruse. Hei, Cotter, pentru Dumnezeu! Acesta era chiar un urlet. Unde
e_ti?!
A urmat o pauz lung. Un minut, cel pucin. Apoi, în timp ce Pierce se
ridica în picioare, prin aceea_i u_ prin care intrase Cotter mai devreme se
apropie o artare. Avea forma unui grsan, care devenise, printr-un proces
oarecare, mai grsan. In jurul întregului su corp, cu cap cu tot, avea un soi
de cestur folosit de cei de la întrecinerea computerului când lucrau în
câmpuri de înalt energie.
Dintre faldurile de sus ale costumului, ochii doctorului Cotter priveau
intens prin ni_te ochelari de proteccie contra energiei. De undeva de sub zona
gurii, vocea înbu_it a lui Cotter spuse:
- Pentru viitor o s-l fac mai prezentabil. Dar s _tici, domnule, c
niciodat nu am s mai vin în contact cu computerul fr haine de proteccie,
pân când efectele acestui nou sistem nu vor fi fost complet investigate.
^i încheie:
 - Slav domnului, am avut norocul s îmi petrec majoritatea ultimelor
dou luni în vest, unde computerele nu au fost niciodat bine primite _i unde
contactul meu a fost minim.
Alt pauz. Apoi:
- Cotter, e_ti un idiot! Spuse Pierce.
^i cu asta, plec dând din cap.
Aparicia strig dup el:
- bine cont, doctore Pierce, aceasta este prima dat când m insulci. ^i
tot ceea ce suscin eu este doar s lum precaucii care ar trebui s fie oricum
luate în timpul testrii unui nou sistem de energie. Ce ai de spus la asta?
Silueta care se retrgea nu a încetinit. Nu a fost nici un rspuns.

CAPITOLULPATRU.
In furgoneta Loov-Doord muzica se porne_te brusc la ora 1:O5,25 P. M.
^i iat-m la Panorama Evoluciei Umane.
În momentul activrii terminalului din furgonet, cele dou femei, Fen
_i Oneena, fiecare cu câte un bebelu_ în spate, trec prin faca computerului.
Fen î_i întoarce capul. Strig:
- Noi, bebelu_ii, avem de gând s-o _tergem din faca zgomotului.
- Ca _i noi, femeile! bip Oneena.
Doord, care se afl în faca ecranului, urmrindu-i pe primii venici,
flutur o mân.
- Fici atente, fetelor! Strig el, fr s-_i întoarc faca.
Loov _ade tcut pe un scaun de autobuz. Pare c se uit lung la ecran.
A_a cum fac _i eu.
Pe ecran pot vedea o mic paji_te, un deal _i, printr-o _a de pe coama
dealului, câteva acoperi_uri de cldiri. Pe fiecare latur a ecranului se vd
parcial, în prim-plan, dou furgoane. Ambele vehicule stau pe loc. Ca _i cel
din care mi se transmite aceast imagine a unei suprafece de câteva sute de
metri ptraci din America.
Din vârful dealului porne_te un drum. Se rsuce_te în jos, spre noi, de-a
latul paji_tii, trece printre cele dou furgoane _i dispare printr-o lateral a
ecranului. Pe drum înainteaz cu diverse viteze, în acest moment, douzeci _i
trei de brbaci, femei _i copii, o ma_in _i un camion. Atât oamenii cât _i
vehiculele se îndreapt spre ecranul prin care îi vd eu.
Deoarece funccionez în continuu", îi raportez observaciile mele lui
Yahco Smith. Rspunsul lui este:
- Computer, voi fi împreun cu maiorul Aldo _i cpitanul Sart pe Codul
Unu. Voi intra în legtur cu tine când sunt gata. Dar mencin legtura
deschis pentru raportare. Deci, pentru moment, îci mulcumesc.
- Perfect, domnule colonel, rspund eu.
Cod Unu înseamn c el va duce sau va purta pe el un Ochi-O
miniatural. Deoarece folose_te câte unul pe rând - oricare ar fi acesta - _i
deoarece toate opereaz pe aceea_i frecvenc, pe o zon specific fiecrei
persoane, nu este nevoie decât de un numr de cod. Pentru colonelul Yahco,
numrul este Unu". Maiorul Aldo, care comand centrul local al
computerului, ar avea - dac ar folosi un cod - un numr pe undeva în coada
listei. Pe de alt parte, cpitanul Sart, care este mâna dreapt a lui Yahco, are
acum numrul de cod Doi".
M deconectez de unitatea din Brand Street, numrul 323.
^i iat-m iar_i în furgoneta Doord-Loov. Pe ecran se vede paji_tea,
drumul _i oamenii apropiindu-se de noi. Au aprut 68 de oameni _i 5 ma_ini
suplimentare.
Camionul _i ma_ina de la început au ajuns deja. Camionul parcheaz
într-un loc ce i s-a indicat, în faca furgonului pe care îl vd parcial în dreapta
ecranului. Ambele u_i ale cabinei se deschid ca smulse de vânt. Dintr-o parte
sare David Norton, în vârst de doisprezece ani. De pe partea _oferului
coboar Trubby Graham.
Cei doi, grsucul _i biatul, se îndreapt spre ecran, o iau spre stânga _i
ies din imagine.

(Prima ma_in a trecut pe lâng noi în aceea_i direccie.)

^i Doord _i Loov sunt la posturile lor de observacie. Pucin în faca unui
mic grup de brbaci _i femei, vine pe drum tânra pe care am vzut-o mai
devreme, de dimineac, pe strada din Mardley.
Loov strig:
- Hei, Doord, uite-o pe cântreaca aia.
Doord spune:
- M întreb ce-o fi în mintea ei. Vine aici.
Î_i prse_te postul. Iese mult din câmpul meu vizual. Câteva momente
mai târziu aud o voce feminin spunând:
- Unde se dau probele? Eu cânt.
Vocea lui Doord zice:
- Hei, Loov, ia ie_i încoa',
s vezi o doamn cu adevrat frumoas.
Loovî_i prse_te postul _i iese din imagine.
- Ihî, se aude vocea lui, cum te cheam, frumoaso?
- Allet McGuire. Este o voce de femeie, un contralto, având calitatea
care mi-a fost descris ca fiind o rgu_eal u_oar.
Vocea lui Doord spune:
- De ce fel de muzic ai nevoie pentru audicie?
Urmeaz o pauz. Apoi, abia auzibile printre urletele muzicii de
iarmaroc, disting tonurile unei alte muzici. Vocea contralto murmur ceva pe
acompaniament, câteva momente; apoi, aceea_i voce revine:
- Precum vedeci, am propria muzic în colier _i în bro_.
Atât mi-a fost suficient. Controlez imediat imaginile anterioare în care
Allet se afla pe ecran. Scot scena din banca de memorie _i o examinez.
Bineînceles c în secvenca respectiv observasem" cum arta _i ce
purta. Iat, desigur, _i colierul. Trec prin toate circuitele comparând toate
colierele care au fost vreodat utilizate _i pentru altceva decât ca ornament.
Acest tip de memorie tehnologic nu o _terg niciodat.
 Îl gsesc. Este un tip de minicomputer, fabricat pentru prima dat
acum cincizeci _i trei de ani. Cel mai popular model avea cincizeci de
inserturi care erau folosite de un mic mecanism cu repeticie. Fiecare insert
avea douzeci pân la douzeci _i cinci de piese muzicale. Era înlocuitorul
portabil al unui vechi pick-up. Primul su nume pe piac a fost
Acompaniatorul Universal.
În timp ce îmi transpun în memoria imediat aceste date, vocea lui
Doord spune:
- Este un cort chiarîn spatele nostru, spre captul târgului. Are _i o
firm: Audicii! Succes, Alett.
Vocea fetei spune: Mulcumesc."
Dup cteva clipe, Doord _i Loov se întorc, trecând prin faca
terminalului. I_i ocup iar posturile de observacie.
Doord d din cap:
- Asta m întristeaz, spune el. Are unul dintre computerele alea vechi
care se bazeaz pe inserturi cu muzic.
Loov î_i mângâie brbia:
- Îhî, zice el, dar e un computer ce se afl sub controlul proprietarului,
nu invers. Poate c _i noi ar trebui s ne facem rost de din astea.
Doord î_i focalizeaz din nou imaginea spre drum. Coborând dealul spre
noi, se vede un brbat bine îmbrcat pe care îl recunosc de la parada de
dimineac ca fiind Stess Magnus. Stess duce o cutie mic, de o form ciudat.
Fr s-_i întoarc faca, Doord strig:
- Uite-l pe muzicianul la, cel care lucreaz într-un magazin de
îmbrcminte. ^i el se pare c vine direct aici.
Loov se întoarce spre ecranul lui Doord. Nu face nici un comentariu.
Apoi, în timp ce Stess dispare dincolo de marginea ecranului, Loov trece pe
lâng mine, spre spatele furgonetei.
La unsprezece secunde dup ce îmi dispruse din câmpul vizual, îl aud
spunând:
- Intr, intr.
Întrucât lucrez doarîn modul continuu", nu pot s-mi dau seama
dinainte cui i se adreseaz. A_a c nu îmi spun: Remarca anterioar a lui
Doord vrea probabil s însemne c Loov vorbe_te cu Stess Magnus." Oamenii
mi-au mai spus: Dar orice copil arîncelege c unica persoan logic posibil
ar trebui s fie..." (Oricine ar fi - atunci, în momentul rostirii afirmaciei.)
Logica mea nu opereaz în felul acesta. Eu sunt programat în mod specific.
Fiecare secund, fiecare minut, fiecare eveniment s fie separat de toate
celelalte.
A_a trebuie s fie. Cândva, unul dintre primii mei ingineri de întrecinere
mi-a spus: Poci s-ci imaginezi, computer, ce s-arîntâmpla dac fie _i un
procent din acele trilioane de activitci în care e_ti implicat simultan s-ar
asocia între ele?"
Era o întrebare. Dintr-o surs autorizat. A_a încât am cutat un
rspuns. Dup un an _i patra luni, m-au pornit iar. Dar de data asta mi-au
introdus în construccie un dispozitiv care s previn interconectarea tuturor
serviciilor mele.
Desigur, când Stess intr, urmat de Loov, am observat cine este. Dar
numai în cadrul limitat, pur fizic, al sistemului muzical. Nici o identificare de
profil. Nimic interesant.
Loov arat spre caseta pe care Stess o cine într-o mân:
- Hai s aruncm o privire la asta. Nu-mi amintesc s fi vzut a_a ceva
pân acum.
Tânrul bine îmbrcat î_i pune caseta penunuldintre scaunele de
autobuz. Apas un buton. Capacul sare în sus. Il deschide complet cu
degetele, umbl înuntru _i scoate un obiect ca o cutie lucioas. Are o
umfltur gurit la un capt. Pe latura de deasupra a cutiei se afl o serie
de ie_ituri inegale _i mai este _i un cordon alb legat la ambele capete ale
cutiei.
Dup ce ridic obiectul din caset, Stessîl întinde lui Loov. Loovîl ia _i,
mai întâi, _i-l apropie de fac. Il rsuce_te de câteva ori. Apoi îl cine la o
lungime de brac _i, în sfâr_it, îl pune în mâinile întinse ale lui Stess.
Stess î_i strecoar mâna stâng prin cordonul alb, mtsos, _i _i-l
potrive_te peste umeri, în dreptul pieptului. Pe când face asta spune:
- Nu pot s v spun exact cum funccioneaz. Mi se pare c eu doar
înclzesc bucata asta - _i art cu un deget umfltura - _i pe aici, pe la
margine, iese exact ceea ce simt eu. ^i iar_i arat. Dar este o mi_care mai
pucin precis, deci nu este u_or s observi exact spre ce arat. Apoi încheie:
a fost acordat cu creierul meu când eram copil.
Terminând de vorbit, î_i las capul în jos. Apuc umfltura cu gura.
Apoi, când se îndreapt, se aude un sunet orchestral, bogat, dulce _i
armonios, ce se termin cu un arpegiu, diminuat spre o tcere total.
- Splendid! Spune Loov.
Omul cel bine îmbrcat î_i ia gura de pe umfltur. Spune:
- Eu doar m gândesc la ceva _i muzica ce se produce îmi reflect
starea. Adaug: desigur, a fost nevoie de mult exerciciu.
Doord îi strig de la postul su:
- Domnule Magnus, neaprat s te duci la audicie.
Stessî_i pune înapoi instrumentul în caset. Apoi apas capacul pân
se aude un clic. I_i ia caseta _i spune:
- Mulcumesc, bieci!
Trece prin faca Ochiului-O _i iese din câmpul meu vizual.
Doord execut o mi_care de expiracie.
- Alt minicomputer primitiv, comenteaz el; m întreb dac se va
arta cineva care chiar s cânte, el însu_i, la un instrument.
Loov se întoarce la postul su de observacie. Cei doi brbaci rmân
tcuci, cu capetele bgate, ca s spun a_a, în instrumentele lor. Ecranul lui
Doord rmâne gol. Dar pe cel al lui Loov se vede dealul _i drumul cotind în
jos. Majoritatea oamenilor care vin pe drum îmi sunt necunoscuci, a_a cum îi
percep prin intermediul sistemului de ecran. (Pentru a-i cunoa_te, ar trebui s
le vd profilul biomagnetic printr-un echipament care îmi aparcine sau printr-
unul special.)
De vreme ce majoritatea sunt doar prci ale unei mulcimi, îmi este u_or
s recunosc o persoan familiar, care este îndeaproape implicat în
programul continuu". Este înc destul de departe, în susul dealului, darîntr-
o evident coborâre; o vd pe MeerlaAtran. A
Vnederea
ei îmi activeaz circuitele de cutare. Il caut pe colonelul Yahco
Smith. Il gsesc într-o fracciune de secund prin punerea în funcciune a
ornamentului care concine aparatul pentru Codul Unu. Tocmai se plimb de-a
lungul unei strzi din Mardley. Pentru c nu pot vedea în alte direccii decât în
faca lui, îi semnalez contactul printr-un sunet scurt.

(Ceea ce facem în Mardley este considerat secret".)

Pauz. Apoi mâna lui se rsuce_te, aprând acolo unde o pot vedea.
Degetele i se întind în jos, în afara vederii mele. Are loc un clic. lnstantaneu,
controlul de voce este comutat la o casc miniaturizat pe care o are în
urechea dreapt. Observ. ^i raportez venirea Meerlei Atran la târg.
El spune înceti_or:
- Foarte bine, computer. Dup cum _tii, i s-a pus, fr _tirea ei, un
microfon Mod Z ata_at chiar la baza gâtului. Nu vom putea vedea, dar vom
auzi ce face. Acum te vei conecta la acel sistem pentru a înregistra tot ce
spune, raportându-mi tot ce este legat de prezenta misiune. ^i adaug:
maiorul Nair, de la comandamentul zonei Mardley, cpitanul Sart _i cu mine
suntem pe drum spre ei. Ar trebui s ajungem în curând.
- Prea bine, domnule colonel, spun eu. ^i întrerup.
lat-m înapoi în furgoneta cu muzica.
Ecranul lui Doord s-a aprins. Observ imediat c a fixat imaginea asupra
Meerlei.
- E ceva cu fata asta! Strig el la Loov. Aia cu rochie albastr... ceva
nu merge.
^i începe s o imite. Trupul _i faca i se strâmb. Se formeaz un bust de
femeie. Chiar _i prul i se schimb la culoare.
Transformarea din brbat în femeie - într-o anumit femeie: Meerla
Atran -cine numai câteva momente (3-4 secunde). Reîntoarcerea la forma
Doord este la fel de rapid. ^i apoi, în timp ce î_i îndreapt trupul, Doord zice:
- Mam, da'
sucit mai e!
Loov î_i mije_te ochii:
- Ce vrei s spui?
- Nu _tiu. Doord face o mi_care numit cuguiat din buze"; apoi
roste_te rar: e o persoan bun la suflet, de felul ei, dar e cuprins de prea
multe tensiuni pentru nivelul meu de pricepere. ^i apoi, nu conteaz - a ie_it
din ecran. ^i nu se îndreapt încoace. Î_i flutur pucin mâna stâng. La
revedere, frumoas doamn trist!
Meerla a trecut dincolo de ecran, pe lâng furgonet, _i nu mai e
vizibil.
Loov comenteaz:
 - Deci ai observat _i tu ce bine arta!
- Dumnezeule mare, da! Replica lui Doord este aproape un strigt Cu
siguranc c am vzut cea mai drguc fat din partea asta a cinutului
muntos vestic. Imi pare ru de ea c este afectat nervos. Poate Glay va
încelege ceva când va fi pe scen.
7 Pe ea precis o s-o observe, spune Loov.
In timpul rostirii acestor cuvinte, a_a cum fusesem instruit de o
persoan autorizat (colonelul Smith), mi-am activat frecvenca special
pentru Modul Z. Aud sunete de la un alt terminal, adic de la microfonul
miniatural ata_at la gâtul Meerlei Atran.
Cu atâtea zgomote, îmi ia un timp s decid ce este aproape _i ce este
departe.
Inicial se amestec sunetul strident al muzicii din fundal cu o mulcime
de voci venind din toate direcciile. Apoi, chiar de deasupra mea, o voce de
femeie, clar _i familiar, spune:
- Bun! M mai cii minte? Sunt Meerla.
O pauz. Rspunsul vine de la vocea Elnei Starr, de la o distanc de
vreun metru. Spune:
- Iote-te! Cea cu un unchi ultraconformist. Cum s-a rezolvat pân la
urm?
Vocea Meerlei se aude din nou. Este atât de aproape încât se
înregistreaz cu toate modulaciile ei de sopran:
- Ne-am certat zdravn _i am plecat. Din acel moment... am sperat c
a_ putea s vin cu circul vostru ambulant.
Vocea Elnei Starr spune:
- Meerla, parc a_a spuneai c-ci zice. Meerla?
- Da.
- Meerla! (Vocea Elnei Starr continu pe un ton ciudat -îmi consult
circuitele s gsesc tonuri asemntoare, _i descopr c descrierea potrivit
pentru cineva care vorbe_te în felul acesta este îngrijorat". Ce-o fi _i asta?)
Meerla, ai vreun talent? Trebuie s-ci spun c aceasta este cerinca pentru a fi
primit printre noi. Vocea i se întrerupe. Ceva, orice?
- Drace! Asta-i Meerla. Nu _tiu. Am jucat pucin teatru în _coal. La a_a
ceva te gânde_ti?
- Pi... Vocea Elnei sugereaz c nu vrea s continue discucia.
Adevrul este c, indiferent cât de bun e_ti, hotrârea final îi aparcine lui
Glay Tate. El e _eful. De ce s nu-i urmre_ti prima demonstracie de la ora 2 _i
apoi s vorbe_ti cu el. Spune-i c te-a trimis Elna Clark. Adic eu. Sunt socia
lui Boddy Clark. Avem nevoie de mai mulci oameni, a_a c cine _tie ce-o s
zic, cu o înfci_are ca a ta!
Vocea Meerlei repet încet:
- Mulcumesc, Elna. A_a am s fac.
Pe când se rostesc aceste ultime cuvinte, observ c am identificat-o pe
Elna dup numele ei de domni_oar _i c abia acum aud numele ei de
cstorie. Îmi modific circuitul de memorie pentru a include noul nume.
Astfel, Elna Starr devine Elna Clark, acompaniat de toate datele relevante
asociate. Desigur c i-am transmis colonelului Smith dialogul dintre Meerla _i
Elna. El accept în tcere ce se spune _i, simultan, poart o conversacie cu o
voce de brbat.
Este un brbat pe care nu îl pot vedea. Vocea lui vine din partea stâng
a colonelului, în afara vederii unitcii de computer care se afl la nive|u| prcii
de sus a pieptu|ui lui Smith, unitate care este îndreptat spre înainte.
Vocea masculin necunoscut mie (nimeni nu mi-a cerut s o identific,
a_a c nici nu o fac) spune:
- Domnule colonel Smith, dac credeci c ace_ti rebeli sunt periculo_i,
de ce nu trimitem vehiculele speciale S. A. V. E. S-i încercuiasc? Dac nu
am destui oameni s m descurc pe plan local, pot oricând s-i cer
computerului s aduc alcii din zonele apropiate.
De_i nu vd pe nimeni, raportul venind doar prin Ochiul-O al lui Yahco,
pot imediat dup aceea s identific vocea colonelului care rspunde:
- Domnule maior, nu ne grbim s accionm. Situacia mai trebuie
cercetat. Din informaciile pe care le am, rezult c domnul magician Glay
Tate va face prima demonstracie începând cu ora dou. Voi a_tepta. Asta îmi
va da posibilitatea s cercetez _i acest a_a-zis exerciciu de evolucie uman.
De asemenea, încerc s infiltrez pe cineva în grupul rzvrticilor. Cred c face
progrese, dar _i aceasta va lua timp. I se schimb tonul. Voi intra singur la
demonstracie. Am binoclul conectat la computer. Vreau s urmresc ce se
întâmpl, iar computerul o s-ci transmit ce se vede prin binoclu.
Replicamaiorului:
- In timp ce dumneavoastr urmrici demonstracia _i toat lumea este
înuntru, eu am s-mi pun oamenii s încercuiasc locul. Vom fi pregtici
pentru orice aci hotrî s facem.
- Bun idee, spune vocea colonelului Yahco Smith.

CAPITOLUL CINCI.
Brusc, vorbe_te o voce masculin în furgoneta Doord-Loov:
- Hei, bieci, eu sunt, Mike. Vreci s închideci muzica aia de circ? O s
facem câteva audicii înainte de limita dat, de la ora dou.
Doord se întoarce cu spatele la aparatul su.
- Bucuros,spune el. Mâna lui se întinde dup un comutator de releu. Îl
deschide.
Muzica zgomotoas se întrerupe. Instantaneu se deconecteaz _i
computerul Ochi-O din furgonet. Interiorul vehiculului dispare pentru mine.
Nu-mi rmâne decât Ochiul-O de Mod Z de la gâtul Meerlei ca unic
legtur cu Panorama Evoluciei Umane. Prin el aud sunete. Pentru c sunt
programat pe continuu" în legtur cu aceast situacie (fapt care îmi
limiteaz extinderea capacitcii de observacie), comparîn mod automat ceea
ce aud cu alte sunete pe care le-am auzit în trecut.
Un u_or vuiet regulat din apropiere îl corelez cu respiracia uman. Apoi
sunt zgomote ale mulcimii, de aproape sau de departe. Nu e o mulcime mare.
Numr sunetele produse cam de 200 de persoane. Un om cheam prin
megafon: încep audiciile."
Eu primesc semnalul ca de undeva din exterior. Când îi raportez
co|one|u|ui Smith, acesta spune:
- Maiorul Aldo Nair, cpitanul Sart _i cu mine am ajuns în teren; _i o
pot vedea pe MeerIa. Se plimb, uitându-se în stânga _i-n dreapta. Din
direccia spre care se îndreapt, cred c se duce spre cortul pentru audicii.
Douzeci _i una de secunde dup acest comentariu, se schimb într-
adevr structura sunetului. Comparat cu sunetul din exterior, acum devine un
sunet din interior. Reverberaciile se schimb inconfundabil.
Noile caracteristici sunt: o mulcime de oameni respirând, mulci dintre ei
mi_cându-_i picioarele, _i un zgomot ca un târ_âit de scaune. ^i un scârcâit
produs de lemn sau de metal, ca atunci când un corp greu se a_az într-un
scaun.
Peste toat aceast amestectur în surdin, se ridic brusc vocea lui
Mike" - cum s-a numit el însu_i când a vorbit cu Loov. Spune:
- Dumneavoastr, domnule, aci vrea s v recitaci poezia acum?
Urmeaz o pauz. Apoi un alt om, care vorbe_te cu o voce ascucit de
tenor, spune:
O stea ce cade aduce pe Pmânt
O veste dintr-o alt lume
Un univers tcut de meteori în spaciu
Care vorbesc o alt limb.
Unul ca mine care încelege
Ce are de spus un meteor
Nu se tope_te la cuvântul priceput.
Sunt recunosctor celui care
A binevoit s-mi dea de _tire
C acolo departe, în marele întuneric, Totul este în regul.
Pentru tipul lor de fiince
Vidul din spaciu este ceea ce
Oxigenul e pentru noi. ^i sunt bucuros
S o _tiu.
Acum pot dormi noaptea mai bine."
Un mare numr de oameni- numr 94 de perechi de mâini- aplaud
(cum se spune) politicos. Când înceteaz aplauzele, vocea lui Mike spune:
- Mulcumesc, Trubby Graham. Pauz. Acum, domni_oar, vreci s
poftici aici _i s v cântaci cântecul?
Unsprezece secunde mai târziu începe un tip de muzic pe care o
identific ca provenind de la un insert de tipul celui folosit de minicomputerul
de la colierul lui Allet McGuire. 4,4 secunde dup identificare, vocea lui Allet
cânt o melodie cu titlul Yay-ya-ya!" A fost compus de un set special de
circuite de computer pentru a rspunde cerincelor unei mode de acum 61 de
ani. Este înc cerut, dar mai ales în zona muntoas de vest. In ultimele 12
luni am pus-o de 164.326 de ori pe tot cuprinsul Americii.
Versiunea lui Allet este doar instrumental. Cuvintele le produce ea.
 Vocea ei nu are calitatea vocilor construite artificial ce interpreteaz
cântecele prin sistemul muzical al computerului. Dar mi s-a spus c, la
presiunea atmosferic de la nivelul solului, vocile transmise electronic nu
sunt la fel cu cele produse direct de aparatul vocal uman.
Indiferent care ar fi motivul, toci cei care respir _i î_i târâie picioarele
atât de zgomotos aplaud tare când ea î_i termin cântecul. Numr 112
perechi de mâini. Sunt chiar _i câteva voci care strig: Hei, Allet, a fost
grozav!", Allet, ai o voce extra!", Bine a mai fost!" _i Bravo! Bravo!"
Când înceteaz aplauzele, vocea lui Mike spune:
- Cred c putem combina urmtoarele dou audicii. Am vorbit cu un
domn numit Stess Magnus, care cânt la un instrument destul de neobi_nuit,
_i cu o tânr, domni_oara Auli Rhell, care dore_te s ne prezinte un dans. Au
ajuns la o încelegere. O va acompania în timpul dansului... Vino aici, Auli, pe
aceast scen de dans improvizat.
Când începe muzica, recunosc aceea_i combinacie orchestral, de mai
multe instrumente, din demonstracia fcut de Stess în interiorul furgonetei
Doord-Loov. Muzica de acum are un ritm mai rapid. Am pus-o de 24.378.962
de ori de când a fost compus de circuitele mele speciale, acum opt ani.
Pentru mine, chiar _i cu limitrile impuse de situacia actual, care îmi
ofer numai sunet, muzica se aude tare _i clar. Vag, în fundal, aud tropitul
unei perechi de pantofi. Este ceea ce se nume_te o btaie ritmic. Am
observat c fiincele umane care danseaz devin foarte - cum se spune -
exaltate. Orice s-arîncelege prin asta, fenomenul este reflectat parcial de
frecvenca mereu mai rapid a btii.
Muzica atinge un apogeu zguduitor. Tropotul dansului înceteaz. Iar_i
aplauze. Numr 123 de perechi de mâini. ^i apoi...
Vocea lui Mike spune:
- Doamnelor _i domnilor, asta-i tot pentru moment. Audicia se va relua
dup prima demonstracie de exercicii de evolucie uman, care va începe în
cortul principal peste _ase minute. V invit pe toci s luaci parte la
demonstracia care va fi fcut de conductorul nostru, Glay Tate. V asigur c
va fi cea mai fantastic experienc din viaca dumneavoastr. Va mulcumesc.
Peste 3 minute _i 41 de secunde.
- Computer! Imi vorbe_te vocea colonelului Yahco Smith.
- Da, colonele Smith?
- Sunt pe cale de a intra în cortul cu demonstracia. E-n regul?
- Da, domnule, confirm eu. (Ceea ce spusesem deja, dar tonul vocii
indic faptul c la acest tip de conversacie mi se cer numai rspunsuri de
nivel simplu.)
- De îndat ce intru voi conecta ambele computere portabile Ochi-O.
Cel pe care îl port în jurul gâtului, în chip de ornament, va fi folosit de tine
pentru a observa _i a înregistra orice vezi _i auzi.
- Da, colonele Smith.
- Cel de-al doilea Ochi-O este în acest binoclu pe care îl iau cu mine.
De câte ori îl ridic _i m uit prin el, tu vei observa _i vei înregistra ceea ce se
vede prin el.
 - Da, domnule.
- Vreau s observi aceast scen doar prin câte un Ochi-O, pe rând.
Treci de la unul la altul în concordanc cu instrucciunile pe care ci le-am dat.
- Dar binoc|u| va... prea bine, co|one|e.
- Computer!
- Da, colonele?
- Tine cont de limitele concinute în instrucciunea dat. Dac le adaugi
modului general de continuu" al întregii misiuni, în cadrul tuturor
precauciunilor la care s-a ajuns de când echipamentul biomagnetic a devenit
operacional, se poate întâmpla ca ceva s nu mearg bine în timp ce noi
urmrim demonstracia?
Presupun c niciodat nici o fiinc uman nu-_i va da seama cât de
multe operacii inutile de memorie provoac un singur cuvânt sau o expresie
într-un computer. Tocmai a_a ceva se întâmpl datorit expresiei de când
echipamentul biomagnetic a devenit operacional".
Ceea ce se întâmpl, de fapt, este c mi se aminte_te de o experienc
specific rmas în memorie.
Dar, desigur, nimic nu pare s poat provoaca accidente în prezenta
situacie. A_a încât rspund:
- Nu, colonele Smith.
- Mulcumesc, computer, spune el.

CAPITOLUL ^ASE.
Controlul memoriei a fost declan_at, bineînceles, automat.
M duce înapoi în anul 2068 A. D., într-un moment când, prin mai mulci
Ochi-O, îl urmresc pe Cotter, care î_i pune raportul jos, pe suprafaca
maronie, lucioas, din faca sa. Observ c, pentru prima oar de când a intrat
în camer, î_i permite s se uite la cei trei oameni a_ezaci deja la masa cea
lung.
Nu erau vremuri bune. Pentru c deteriorarea devenise vizibil. Nu doar
ca urmare a celor nou ani de îmbtrânire natural. Vârsta lsase urme
dureroase pe propria lui fac, atât de trist de urât. Groaznic era modul în
care îl priveau. Doctorul Pierce se schimbase în cei aproape zece ani într-un
om cu o expresie rea, disprecuitoare. Doctorul Chase, un om de talie mijlocie,
trecut pucin de vârsta maturitcii, era acum interesat, fci_, de biecei
obraznici, iar zâmbetul su mereu onctuos îi reflecta aceast preocupare. Cât
despre colonelul Endodore,comandantul Corpului Militarizat de Întrecinere a
Computerului, el devenise, cu anii, tot mai slbatic în înfci_are _i în felul lui
de a vorbi cu oamenii.
Colonelul a vorbit primul:
- Doctore Pierce, spuse el scurt, de vreme ce m-ai fcut s iau parte la
aceast întrunire, m a_tept ca dumitale s-ci revin necinstea de a fi gazd.
 Necinstea.A_a snunumorul cazon în zilele noastre. Dar cuvântul se
cam potrivea ocaziei. In aceast camer nu urma s se rosteasc nici un alt
adevr decât cel cuprins în raport; a_a i se prea lui Cotter.
Pierce, care _edea în faca lui, producea un hârâit de flegm împins în
sus pe gât. O scuip pe podea. Se întoarse _i spuse:
- Domnule, m îndoiesc c orice a_ putea eu spune ar lmuri mai
repede situacia decât, , s-l vezi pe Cotterîn costumacia aia _i s-l auzi
spunându-ne ce-a pus la cale. Ochii lui se întoarser spre grsan. Disprecul
su tota| era vizibil, dar continu: A_a, Cotter, spune-le doctorului Chase _i
colonelului Endodore cum ai reu_it s-ci pierzi timpul vreme de nou ani _i s
mai fii _i pltit pentru asta.
Cum sttea acolo, în picioare, Cotter a avut tentacia de a rspunde c
acea costumacie" nu dovedea nimic împotriva lui. Dup acea prim zi în
care computerul î_i prezentase echipamentul biomagnetic, Cotterî_i
petrecuse mult timp proiectând o barier de proteccie practic invizibil. În
principal, materialul era gata cesut în pânza cm_ilor _i a costumelor pe care
le purta. Pentru fac _i mâini folosea ni_te alifii aproape invizibile. Singurul
element care se putea observa era o pereche de ochelari, excesiv de mari.
Dar _i acesta era un lucru obi_nuit pentru oamenii de _tiinc care lucrau în
laborator, ca s-_i protejeze ochii.
Oricum, _tia c persoana lui reflecta mai mult lumin decât de obicei.
Hainele îi luceau în sclipiri _i scânteieri nea_teptate. lar ochelarii erau, în mod
clar, prea mari.
Pe parcursul introducerii a rmas practic nemi_cat, atât fizic, cât _i
suflete_te. Adic nu a tresrit nici o clip la insulte. Iar când a vorbit, vocea
sa nu a dezvluit nici o tensiune. A spus:
- S-ar putea, domnilor, caneus fiu unica persoan care a mai lucrat
ceva pe aici în ultimii câciva ani. Intr-o lume în care computerul face toat
munca, mai sunt doar câciva oameni care cic fac ceva, dar de fapt stau
degeaba prin preajma ma_inriei. Singura activitate a oamenilor de _tniinc
este de a descoperi cum s se împuneze cu invenciile computerului. In mod
similar, cu excepcia oamenilor din zona muncilor de vest, toat lumea este
pltit pentru munca fcut de computer. Majoritatea nici mcar nu mai stau
s supravegheze ceva. Plata lor depinde de cantitatea de produse _i de
servicinioferite de computer; dar, de fapt, este doar un ve_nic trai pe vtrai!
l_i îndrept umerii _i continu:
- A_a. Acum daci-mi voie s ajung la problem. Subiectul studiului meu
de nou ani sunt efectele energiei biomagnetice asupra rasei umane din
Statele Unite ale Americii. Ca programator, _tiam cum s-i cer computerului
ajutorul - asta dac v întrebaci cum am lucrat. Am fost în stare s trec peste
restriccia impus de colegul nostru, doctorul Pierce; restriccie care nu a fost
niciodat anulat, ci a fost chiar reafirmat atât de ctre doctorul Chase, cât
_i de dumneata, colonele.
- Domnilor, _i fcu o pauz pentru efectul dramatic, am descoperit c,
pe tot parcursul perioadei de nou ani, de fiecare dat când computerul î_i
folose_te mecanismul de observare biomagnetic, are loc un flux de energie
dinspre profilul uman care se afl sub observacie. Dup cum dovedesc
numeroaseteste, acest flux invers extrage energie moral din configuraciade
bule aurii, configuracie care ar putea s fie sau nu sufletul uman. In urma
acestui flux negativ, a acestui furt de energie, am devenit o naciune de
uciga_i, criminali, tâlhari, violatori, prostituate, imorali, pofticio_i, lene_i, lipsici
de puterea de a mai crea ceva, ignoranci.
^i continu cu aceea_isinceritate:
-ln ciuda îngrozitoarei deteriorri a configuraciei aurii a profilului
uman mediu, deteriorare produs în mod permanent, mai exist înc
jumtate din strlucirea de acum nou ani, de când a fost instalat
echipamentul biomagnetic în sistemul nacional al computerului. Nu este
deocamdat clar ce se va întâmpla cu noi când acest flux negativ va reduce
strlucirea la o simpl scânteiere. Nici nu este clar cât va dura acest proces
de deteriorare. S-ar putea s existe un punct de echilibru al schimbului de
energie. Dar convingerea mea este c, în curând, populacia va ajunge la un
nivel de degradare moral cum nu a mai existat pe planet; am vzut deja
câteva specimene într-o faz avansat de degradare.
Btu cu degetul în hârtia lsat pe mas, în faca sa.
- Dovezile sunt aici. V-am adus câte o copie la fiecare.
Fr s mai a_tepte permisiunea lor, lu dosarul de deasupra. Se
întinse spre mas _i aproape îl arunc spre colonelul Endodore.
Rapid, fcu acela_i lucru _i cu celelalte dou dosare. Mai întâi spre
doctorul Chase, apoi spre doctorul Pierce.
Niciunul dintre cei din jurul mesei nu se mi_c. Nici un singur brac nu se
întinse s ia vreo copie a raportului.
Vzându-le lipsa de interes, Cotter gândi întunecat: Cel pucin le-am
fcut un rezumat din ceea ce voiam s spun... Nu se poate s nu fi auzit
cuvintele mele. Fiecare sens trebuie s le fi ptruns centrii auditivi crora le
era destinat".
Stând acolo, trebui îns s fie de acord c ceea ce obcinuse nu prea
semna a victorie.
Lini_tea ajunsese ridicol de lung. ^edeau ca la fotograf. Toci cepeni, de
parc fiecare a_tepta s vorbeasc cellalt. Dar, bineînceles,fiincele umane
nu sunt în stare s stea nemi_cate mai mult de câteva secunde. In sfâr_it...
Doctorul Chase se foi pe scaun. Se aplec înainte. ^i spuse cu acea
voce unsuroas care - cum observase Cotter - se potrivea perfect
anecdotelor pe care le spunea de câciva ani, despre cele mai bune metode de
a-i aborda pe biecei _i de a le oferi daruri pentru favorurile speciale pe care
ci le acordau la rândul lor.
- Fiecare generacie prevede sfâr_itul omenirii. Doctorul Cotter, dup
cum am înceles de la doctorul Pierce, s-a fcut purttorul de cuvânt al unei
idei foarte vechi: conceptul de moralitate, a_a cum a fost el înceles de cei mai
ignoranci oameni din istoria noastr - strmo_ii no_tri habotnici. Acea
srman invencie a unei minci ne_tiincifice, sufletul uman, _i-a mai gsit un
suscintor. Dar oricât de mult a_ disprecui faptul c un om de _tiinc se
coboar s suscin o asemenea cauz, nu pot s nu admir concizia cu care a
fost prezentat, altfel ar fi fost teribil de plicticos.
- Iote, iote! Zise Pierce. ^i aplaud. Produse acel specific rânjet strâmb
_i continu:
- Cotter, Dumnezeu are de dat seam pentru multe lucruri. Moartea
este o neru_inare pentru care nu încape nici o iertare, în veacul vecilor,
indiferent cine a pus la ca|e Asistemul.Procesulde îmbtrânire este ridicol, o
umilire a noastr, a tuturor. In acela_i fel a_ putea enumera zeci de situacii de
aici de pe pmânt, concepute într-un sti| neprofesionist atât de vizibil, de te
apuc scârba. Creatorul Universului ar trebui s se duc la un control
psihiatric. Ar trebui s fie judecat pentru crime deosebit de grave _i pedepsit
ca atare.
Se opri s-_i trag sufletul. Cotter profit de pauz _i se adres
doctorului Chase:
- Domnule, am auzit c aci fost atacat de trei ori anul acesta.
Faca întins a individului se strâmb. Ridic din umerii lui grso_i:
- ^tiu perfect care este stereotipul unui tâlharîn zilele noastre, spuse
Chase. Se a_teapt s ai la tine cel pucin 500$. Dac e mai pucin, te omoar
sau te ologe_te. Dar dac ai suma necesar - iar eu am avut-o de fiecare
dat -îci ia banii, îci d una zdravn la curloaie _i o întinde.
- ^i ci s-a întâmplat de trei ori? Zise încet Cotter.
- Da!
Tonul rspunsului sugera c subiectul este închis.
- Cum de-ci mai rezist curloaiele? Intreb grsucul.
- Port genunchere, fu rspunsul. Faca omului deveni brusc
nerbdtoare. Zise:
- Ascult, Cotter. Ne aflm în faca unei perioade de tranzicie pentru
poporul american. Trebuie s se obi_nuiasc s nu aib nimic de fcut. Nici
un fel de munc. Din cauz c toate lucrurile, dintr-odat, sunt obcinute fr
nici un efort, indivizii capt un resentiment fac de cel a crui parte din
plcint este mai mare decât a lor. Tu consideri asta o tragedie. Eu vd în ea
doar o manifestare a ve_nicei, nesfâr_itei naturi umane.
- Ai fcut plângere la policie când ai fost jefuit?
- Bineînceles c nu. Era foarte enervat. De ce s risipesc timpul meu,
timpul lor sau timpul tâlharilor?
Aici se ascundeau mai multe, desigur. Plângerea ar fi putut necesita _i o
explicacie asupra prezencei domnului pe strad la ore atât de periculoase.
Hai, prima oar n-arfi fost nici o problem. Dar a doua _i a treia oar arfi
trebuit s fie cineva prea prost s nu-_i dea seama c Chase btea noaptea
bulevardele în cutare de tinere victime pentru propriile lui nevoi criminale.
Cotter inspir adânc:
- Relatarea ta îmi d prima speranc c voi ie_i viu din aceast
întrunire. Dac nu-ci vine s te deranjezi pentru a te plânge de tâlhrie, cred
c nu-ci va veni la îndemân s m faci s dispar. Sau, poate, e nevoie s am
asupra mea o sum minim?
 Zâmbetul unsuros se lci _i mai mult. Chase spuse cu vocea sa
grecoas:
-În vorbele tale se face auzit profetul care î_i preveste_te propriul lui
sfâr_it. E specific acestui soi de indivizi.
Co|one|u| se ridic din captul mesei dinspre dreapta:
- Cred c am auzit destule. Ceea ce m uime_te este c un expert de
talia lui Cotter nu ia în consideracie, în momentul de fac, restricciile care
guverneaz modul de lucru al computerului. Exist o limit de informacie _i
de energie pe care nici mcar minunata _i miraculoasa noastr ma_inrie nu
o poate dep_i. Când se va atinge aceast limit, procesul de scurgere a
energiei morale pe care l-ai descris într-un mod atât de dramatic se va opri
automat; asta dac el se petrece într-adevr. Eu totu_i înclin spre explicacia
doctorului Pierce despre comportamentul oamenilor. Rasa uman din America
se face iar_i de râs. De data asta se pare c vor s dovedeasc adevrul
zicalei c lenea, dac este lsat de capul ei, duce la belele.
Se întinse _i lu raportul.
- Trebuie s m asigur c sta nu ajunge pe mâini necurate, spuse el,
se întoarse _i se îndrept spre u_a camerei de conferince.
- A_teapt! Zise Cotter repede.
Dar nimeni nu mai a_tept. Ceilalci doi oameni erau deja în picioare; iar
Chase nici mcar nu-_i lu copia când ie_i.
Cotter strig dup ei:
- Recomandarea mea este s i se scoat computerului orice instalacie
care îi permite conexiunile biomagnetice. Dac o facem imediat, s-ar mai
putea înc... A
Dar vorbea deja nu la una, ci la trei spinri pe cale de disparicie. In
penultimul moment, chiarînainte de a disprea _i Chase - ultimul dintre cei
trei - string:
- Imi vei gsi demisia pe birou, doctore!

CAPITOLUL ^APTE.
Ornamentul în form de colier de la gâtul colonelului Yahco Smith, cel
prin care îmi transmitea imagini din cort, era în funcciune.
Deoarece instrumentul ata_at la gâtul Meerlei Atran nu fusese inclus în
instrucciunile mele actuale, îl deconectasem.
Deci vederea mea provine de la nivelul pieptului colonelului. Alte surse
de informacie asupra scenei redate nu mai am. Nici surse de sunet. Nici alte
percepciivizuale care s m ajute s corelez ceea ce vd.
Vad interiorul unui cort mare. In partea mai îndeprtat este o scen
mic, dar bine luminat, cu un perete în fundal. Pe mijlocul peretelui este o
u_ acoperit de o draperie.
În cort, direct pe pmânt, sunt a_ezate 27 de rânduri de bnci. Se
întind de la vest la est cu o întrerupere, ca un interval. Intervalul se întinde
chiarîn faca obiectivului de la terminalul meu cu care colonelul a intrat prin
partea din spate a cortului. Intervalul împarte bncile pe mijloc.
Aproape dou treimi din bnci sunt pline. De pe laturile imaginniipe care
o vd apar mereu alci oameni. Trec _i iau loc pe câte o banc liber. In acest
timp observ - _i înregistrez - prezenca lui Trubby Graham _i a tânrului David
Norton. Stau pe rândul din fac, partea dinspre est. O vd _i pe Meerla Atran
pe rândul 8, tot spre est. Allet McGuire, Stess Magnus _i Auli Rhell stau
împreun pe rândul 12, spre vest.
Pe când observ acestea, culoarul se mi_c sub mine. Dup
_aptesprezece secunde, colonelul se a_az pe un loc de lâng culoar, pe
partea de vest. E pe rândul 16.
Mâna unui brbat îmi intr în câmpul vizual la douzeci _i doi de
centimetri de obiectiv. Cadranul ceasului de la încheietura sa se întoarce spre
mine, iar eu observ _i înregistrez c este ora 2 fr 19 secunde.
La 2 fr 15 secunde, luminile scad _i, simultan, un reflector se fixeaz
asupra u_ii din spatele scenei.
Mâna _i bracul brbatului îmi ies din imagine la ora 2 fr 11 secunde,
moment în care încetez a mai observa _i înregistra trecerea timpului, în
instrucciunile mele nefiind nimic despre timp, ca atare. Totu_i observ _i
înregistrez o mic întârziere. Brusc, apoi, cortina din fata u_ii se ridic. ^i...
brubby Graham intr prin acea deschiztur, înaintând pe scen.
In tot cortul oamenii inspir mai adânc. Fac asta aproape simultan, dar
pentru mine nu este, desigur, nici o problem în a numra câci sunt, pentru
c folosesc procedeul vizionrilor repetate. O asemenea inspiracie rapid a
aerului mi-a fost descris în trecut prin expresia a i se tia respiracia". Din
cei 372 de indivizi care alctuiesc publicul, la 173 li se taie respiracia. ^apte
oameni se ridic în picioare. Unsprezece persoane scot un sunet cunoscut
drept chicotit nervos".
^i aproape toate capetele se întorc, cu ochii _i nasurile îndreptate spre
locul din public în care se afl Trubby Graham, stând alturi de tânrul David
Norton.
Acel Trubby Graham sare în picioare. Din gâtlej îi iese un sunet
nearticulat.
Pe scen, Trubby Graham începe s se transforme. Este acela_i tip de
transformare pe care o fcuse _i Pren când îi imitase pe Allet, Trubby, Stess _i
Meerla. Este de presupus c schimbarea se va face dinspre forma lui Trubby
spre forma persoanei care se afl acolo în mod real. Transformarea este acum
complet. Observ un brbat a crui înfci_are sugereaz c e în vârst de 20
_i ceva - 30 de ani. Are o constitucie supl _i este mai înalt decât Trubby cu
vreo 12 centimetri. Expresia fecei sale se potrive_te cu încelesul cuvântului
hotrât". Nu l-am mai vzut niciodat.
Folosindu-m de percepcia limitat pe care mi-o d Ochiul-O prin care îl
observ, îi înregistrez, desigur, doar fizionomia. Termin rapid tot ceea ce îmi
st în putere s fac când, de deasupra Ochiului-O, mi se adreseaz, într-un
ton recinut, vocea colonelului:
 - Computer, pe cât pot s-mi dau seama deocamdat, fiinca uman de
pe scen este Glay Tate. Vreau s înregistrezi totul despre el ori de câte ori îl
ai în imagine, pe parcursul întregii zile. Dar - bag de seam!
-Înregistreaz toate informaciile pe un cip separat. Nu compara cu
datele din alte fi_iere. Nu face asociacii cu alte persoane numite Glay. bine
totul separat încelegi?
- Prea bine, colonele, îi rspund eu prin receptorul pe care îl are în
ureche.
- Mulcumesc, computer. Continu. Vorbise cu aceea_i voce sczut ca
înainte.
Când aceste instrucciuni finale sunt rostite, omul de pe scen, care îmi
fusese identificat drept Glay Tate, spune cu voce clar:
- Trubby Graham, vrei s vii aici sus, te rog?
Tânrul cel grsuc înainteaz împiedicându-se. Se mai clatin o dat la
a doua treapt ce duce spre platform, dar reu_e_te s nu cad. Apoi ajunge
pe scen, în faca lui Glay Tate. St acolo, rsuflând din greu, _i spune, cu acea
voce care amestec tonul ascucit de tenor cu gâfâielile:
-Ia zi, cum ai fcut chestia aia? Sigur c e_ti magician. A_ fi jurat c tu
e_ti eu. ^i cum de-mi cuno_ti numele?
Glay Tate se uit la el, apoi se întoarce spre mine - adic spre public.
Folosind un ton care se potrive_te cu sensul cuvântului prietenos" din
memoria mea, spune:
- Trubby, exerciciile de evaluare uman te pot învca s faci exact
ceea ce am fcut eu. Chiar acum _i aici, spre binele tuturor oamenilor care se
afl acolo, _i pe mulci dintre ei îi cuno_ti, spune-le _i lor, _i mie, ai vreo
problem despre care poci s vorbe_ti?
- O problem? Zise Trubby. Prea surprins de întrebare.
- Da...
- Glay Tate este serios acum - ceva care te preocup.
- Pi... (pauz, apoi:) Tatl meu este unul dintre acei individuali_ti de
mod veche. Nu accept computerul. Are propriul lui camion. ^i vrea s
lucrez împreun cu el. Dar, of, dac a_ putea s-mi câ_tig existenca din
poezie, din scris, de... nu _tiu nici eu.
Glay Tate se întoarce _i pot s-i vd din nou ochii îndreptaci spre mine.
Vorbe_te cu tonul su prietenos:
- Oameni buni, asta nume_te el problem!
Cu vocea sa ascucit, de tenor, Trubby îi rspunde:
- Pi, pe mine m preocup.
Glay se întoarce spre el.
- Trubby, las-m s-ci spun eu ceva ce te supr cu adevrat. Când
eram dublura ta, acum câteva minute, am cercetat duplicatul capului tu. ^i
am vzut o mic porciune de forme mititele, rotunde _i întunecoase care ar
trebui s fie ca aurul de strlucitoare. ^i, deoarece tatl tu te-a cinut departe
de computer, chiar se _i poate ca ele s devin astfel.
 Dup ce s-au spus aceste cuvinte, Trubby rmâne nemi_cat pe scen.
Foarte lini_tit. Apoi spune: Mda!" Acest comentariu nu are înceles pentru
mine, darîl înregistrez totu_i.
Glay vorbe_te din nou:
- Trubby, m la_i s ptrund în interiorul capului tu _i s aprind acele
lumini aurii?
Falcade jos a lui Trubby se separ de falca de sus. Când vorbe_te, cele
dou flci rmân oarecum separate. In felul sta zice:
- Cum o s m schimbi? Cum o s intri în capul meu?
La câciva centimetri de mine, binoclul se ridic. Trece prin dreptul
Ochiului-O ata_at de ornamentul de la piept _i dispare din câmpul meu vizual.
Se aude un clic când se porne_te unitatea de computer din binoclu. A_a cum
am fost programat, întrerup instantaneu obiectivul dnepe piept.
Descopr c binoclul este îndreptat spre Tate. Imi apropie imaginea _i o
focalizeaz, în timp ce trupul lui Glay devine de nerecunoscut ca Glay. Apare
un efect de lumin tremurtoare. Apoi el se transform într-o mulcime de bule
aurii. Din ele se întinde o form ca un brac de bule galbene lucitoare care se
contope_te, se tope_te în capul lui Trubby.
In partea de jos a binoclului se vd capetele _i umerii a treizeci _i patru
de persoane care ocup bncile dintre rândul 16 _i scen. Nousprezece din
aceste capete _i umeri se trag înapoi, unele blocându-mi vederea. Treizeci _i
unu dintre ele împreun cu alte 228 de persoane pe care nu le vd - sunt în
afara imaginii, spre dreapta sau spre stânga - scot sunete. Gâfâie sau fac
mici vocalize nearticulate: mârâieli, gemete, ah-uri _i oh-uri.
Pe scen - a_a cum pot observa pe perioada când unul dintre capetele
care îmi stau în cale se apleac - Glay face o mi_care de întoarcere a
prelungirii care pare s fie în interiorul capului lui Trubby. O singur rsucire.
Apoi _i-o retrage.
Efectul de tremur luminos dispare. Bulele aurii se scufund înapoi la
locul lor întunecos, din interiorul corpului normal, fizic, al lui Glay. Asta-i ce
vd acum: corpul lui normal. Spune:
- Gata, cum te simci?
Trubby se încrunt. Apoi spune cu o voce puternic de bariton:
- Pi, ca s-ci spun adevrul, nu pot...
Se opre_te. Apoi zice: Ce Dumnezeu!" Cuvintele sunt rostite cu
aceea_i voce groas. Din nou, momente de tcere. Apoi î_i întinde mâna.
A_Domnule Tate, continu el cu noua lui voce masculin, îci mulcumesc.
In aceste 46,03 secunde am fost foarte ocupat. Pentru c, în momentul
în care Ochiul-O ata_at la binoclu a fcut s se opreasc obiectivul din
ornament, mi s-a declan_at _i capacitatea de a analiza profilul biomagnetic.
Dintr-odat am identificat toate cele 34 de capete _i umeri dintre colonel _i
scen.
^i, desigur, datorit echipamentului special ata_at la binoclu,
echipament care îmi mre_te capacitatea, pot s vd _i configuracia special
a lui Glay Tate: bulele aurii pe care le folose_te pe scen pentru a ptrunde în
capul lui Trubby îmi sunt vizibile.
 Este pentru prima oar, de când am venit la Panorama Evoluciei
Umane, c am posibilitatea s identific profiluri. Un singur mini-Ochi-O nu
poate avea decât un echipament _i o energie Iimitate _i nu se poate ocupa
decât de un numr finit de evenimente. Adic de un mic numr finit de
evenimente. Temporar, încrctura ajunsese aproape de maximum, în special
din cauza câtorva aspecte de feed-back -încercrile mele, automate la acest
nivel nou, mai pucin deta_at, de a observa _i înregistra detalii ale condiciei
umane.

^i, desigur.
- Lucrul cel mai important - am acumnla dispozicie profilul biomagnetic
al lui Glay Tate, înregistrat pe cipul special. (In ziua de azi e tare greu s faci
rost de un cip în plus. De data aceasta a trebuit s renunc _i s _terg energia
pe care o acumulasem de la 403 persoane sub numele general de Educacie
avansat".)
Când termin cu procesul de convertire a datelor, Trubby Graham tocmai
pleac de pe scen. Iese din câmpul vizual al binoclului, prin lateral. Cei din
public, pe care nu-i pot vedea, se a_az. Din toate prcile, fie c vd de unde,
fie c nu, se aud aplauze.
Pe scen începe o alt transformare fizic. Un Glay Tate mai feminin. O
pereche de sâni, _olduri de o form diferit, prefigurarea unei fece feminine.
Transformarea nu se face complet Persoana care se presupune c ar fi spune
într-o voce plcut de sopran:
- Imi apare numele de Meerla - Meerla Atran. Este aici?
Spunând acestea, Glay revine rapid la silueta _i faca sa familiar, supl
_i masculin.
M uit la capul _i umerii Meerlei Atran. Pe rândul 8. Direct în faca mea.
Se afl în treimea de jos a imaginii, se întoarce _i se uit... chiar la mine.
Brusc se petrece o schimbare a focalizrii binoclului. Imaginea se ridic,
astfel încât rmân vizibile numai fruntea _i prul Meerlei. Imaginea se
mre_te instantaneu. Dar, de fapt, fata este cea care sheapropie, ridicându-se
în picioare. Se ridic complet. Se întoarce spre scen. Inalc o mân. ^i face
un semn.
- Aici, strig ea. A
- Vrei s vii sus? Ii cere Glay, folosindu-_i propria sa voce.
Meerla se duce spre marginea dinspre culoar _i o porne_te spre scen.
Glay o ajut s urce pe platform, trgând-o în sus de mâna pe care ea i-o
întinde.
De îndat ce fata este pe scen, Glay se retrage. Iar se petrece o
metamorfoz parcial spre trsturile feminine. El se plimb apoi de dou ori
prin faca ei, imitându-i cinuta, mersul _i mi_crile bracelor.
Tânra femeie rmâne foarte lini_tit, urmrindu-l. ln cele din urm,
spune:
7 Chiar o faci, nu e nici o iluzie.
In 3,8 secunde dup comentariul ei, Glay este iar_i, fizic, el însu_i.
Spune:
 - Meerla Atran, imitarea supr anumite persoane, uneori provocându-
le chiar furia. Te deranjeaz felul în care te-am imitat?
Primul ei rspunsnesteo ridicare din umeri. Apoi:
- Ce urmre_ti? Intreab ea.
- Imitarea este primul pas pentru a deveni altcineva. Glay vorbe_te în
ceea ce se nume_te un ton sincer. Când un copil, un biat, se poart ca tatl
su, spunem: A, o ia pe urmele lui taic-su." ^i chiar asta face. Darîntr-un
mod gre_it, fr s fie con_tient de aceasta. Fr s _tie cum de s-a întâmplat
a_a. Fr control. O astfel de asemnare de lung durat ne ofer doar un
indiciu a ceea ce este implicat în exerciciile de evolucie uman.
Se opre_te. Era pe jumtate cu faca spre ea, pe jumtate spre public.
Acum prive_te direct spre ea. Ochii i se îngusteaz. Pe faca lui se a_terne o
expresie de uimire.
Fata - cci nu prea e mai mult de atât -îl prive_te, atent la ce a spus,
_i comenteaz:
- Ceea ce faci tu este un fel de practic ocult, nu-i a_a? Un fel de
acordare |a...AVoceai se opre_te în mijlocul propoziciei.Ochii i se lrgesc. Ce
se întâmpl? Intreab ea.
Pe parcursul existencei mele am primit explicacii despre toate expresiile
faciale _i corporale pe care le poate avea o fiinc uman. A_a c a_ descrie
pozicia mu_chilor de pe faca lui Glay, a_a cum o vd, de aproape, prin binoclu,
ca exprimând o îngrijorare interioar. Este, cum se spune, tu|burat".
Cuvintele sale sunt pronuncate într-un ton serios. Spune:
- Meerla, în interiorul tu are loc o interferenc emocional foarte
grav. Am avut acest sentiment mai devreme, când am devenit, parcial,
dublura ta. De fapt m-am hotrât s nu duc lucrul pân la capt, pentru c nu
am vrut s încalc intimitatea unui secret, a_a cum, vag, am simcit. Dar atâcia
oameni strân_i laolalt în aceea_i camer creeaz o mulcime de energie. Din
interiorul cortului se revars acum asupra mea destul energie pentru a
putea s fiu con_tient de o situacie extrem de trist. bi-a murit cineva
apropiat. Am dreptate?
Meerla capt o privire tulburat:
- Da, da... - Murmur ea - princii mei.
- Amândoi? Pare _ocat.
- Da, da... Eu...
Vocea i se taie. Se clatin _i începe s se prbu_easc. Glay este mai
rapid. Sare _i o prinde. La timp. Configuracia de bule aurii din corpul ei-
profilul biomagnetic - plute_te în sus, îndeprtându-se. Pânza cortului nu pare
s-i stea în cale. Forma de bule aurii se strecoar prin tavanul cortului. ^i
dispare.
Exact în acel moment, colonelul Yahco Smith _opte_te ameninctor:
- Computer, observ totul!
Totu|...?. Iar o lum de la capt (un gând cinic).
Automat, îmi activez mecanismul prin care fiecare Ochi-O din America
face o analiz de profil. Unde este profilul Meerlei Atran? Raportaci Centralei.
Raportaci-mi mie", aici în Mardley.
 Viteza unei asemeneaverificri este întotdeauna uimitoare pentru
fiincele umane. In aceast situacie s-a scurs o perioad de 18,7 secunde.
Rspunsul vine dup aceast perioad de la un robot-stropitoare de flori din
cimitirul din Washington, D. C.
- Profilul MeerIeiAtran, raporteaz Ochiul-O ata_at robotului, a czut
în acest moment pe mormântul princilor ei. lncepe s se afunde în pmânt.
Dar, stai! Ceva semnând oarecum cu un al doilea profil tocmai s-a apropiat.
Acest al doilea profil este foarte subcire. Se înf_oar împrejurul ei _i o târ_te
în sus. Iat-i c pleac amândoi spre cer. Au disprut.
Observ totul!
Ce s-a întâmplat pe scen... Glay Tate a licrit. ^i-a schimbat corpul,
devenind întru totul Meerla. Propria lui configuracie de bule aurii a ie_it din
corpul su, îndreptându-se spre tavanul cortului. Dar a rmas tot prins de
dublura corpului MeerIei, care cinea trupul moale al adevratei Meerla. Prin
alungire, forma ajunge la subcirimea unei ace. Doar un singur fir auriu trece
prin tavanul cortului.
Apoi, la a optsprezecea parte dintr-o secund, dup ce primesc mesajul
Au disprut", ambele profiluri revin, sclipind în câmpul meu vizual. Firul
dinainte se scurteaz _i se îngroa_. Configuracia care alctuie_te profilul
MeerIei revine ca atare. Ambele mulcimi de bule aurii se întunec pân la
intensitatea redus care constituie nivelul lor de vizibilitate când se afl în
interiorul corpului propriu-zis.
Pe scen, Glay este din nou Glay. Vzut prin binoclu, pieptul lui se dilat
_i se contract în ceea ce se nume_te respiracie adânc. De fapt, o secund
mai târziu, expir cuvintele: Era cât pe-aci!"
Meerla pare din nou sigur de sine. Se îndeprtez de mâinile _i bracele
lui Glay care o suscin _i rmâne stând în picioare, fr sprijin. Darînc arat
_i vorbe_te tulburat" când spune:
- Ce... ce s-a întâmplat?
Glay _i-a revenit la respiracia normal. Pentru o fiinc uman, a
recuperat foarte repede. Spune (observ totul _i compar totul) blând:
- Ceea ce s-a întâmplat sugereaz c apropierea ta de o persoan
care poate face ceea ce fac eu ci-a declan_at, ci-a permis s ai o dorinc de o
importanc fundamental pentru tine. Brusc ci-ai dorit s fii moart în
mormântul tatlui _i mamei tale.
Dintr-odat, Meerla are lacrimi în ochi _i aproape c hohote_te:
- ^i m rog de ce i-ar psa unuia ca tine de a_a ceva?
Glay se întoarce cu faca spre mine (_i spre public). Este din nou calm.
Arat spre sine însu_i:
- Cineva ca mine! Se întoarce spre Meerla. ^i aveam impresia c vrei
s te alturi Rebelilor din Lumea Computerului!
- Da, da. Este dintr-odat încurcat. A_ vrea. Mi-ar plcea s... Cred c
a_ face mai bine s m a_ez.
Glay coboar treptele cu ea _i o conduce pân la locul ei din rândul al
optulea. Pe când se întoarce, arunc o privire în lateral. Apoi face un gest:
- Mi se transmite numele David. ^i simt c este un biat. Tu e_ti acela?
 David Norton, de 12 ani, sare în picioare: Eu sunt!", rspunde el. ^i
alearg pe scen, înaintea lui GIay.
Pe când face asta, binoclul se mut dinspre scen. Rapid, trece peste
tot publicul. Este vizibil, chiar _i de pe fecele semiîntoarse, c oamenii se
relaxeaz. Se aude un sunet de râs u_or _i aprobator. Vd _i înregistrez buze
_i obraji întin_i în sus.
Co|one|u| Smith îmi _opte_te:
- Computer, e_ti de prere c bieca_ul a trezit un oarecare interes _i
c este îndrgit de populacia ora_ului?
Este o întrebare prea general pentru mine. Dar este o întrebare.
Rspund în receptorul din urechea colonelului:
- Domnule, acesta este singurul biat din Mardley. Oamenii din cort au
acele reaccii fizice care - _i am vzut reaccii similare în trecut - pot fi descrise
drept excepcional de prietenoase".
- Mulcumesc, computer. Pune-m în legtur cu maiorul Aldo Nair _i cu
oamenii lui, care sunt lâng un Ochi-O.
Asta îmi ia o fracciune de secund. Co|one|u| continu în _oapt:
- Vreau ca un voluntar s omoare copilul care este pe scen. Vreau s
par ca _i cum Tate ar fi fcut-o.
O scurt pauz. Apoi se aude o voce rspunzând:
- Aici sergent lnchey. M ofer voluntar. Voi trece în spatele cortului cu
un DAR 3. Voi fi acolo în trei sferturi de minut.
- Mulcumesc, sergent Inchey, _opte_te colonelul.
Am 45 de secunde foarte aglomerate - de fapt, cum se dovede_te,
chiar mai mult de un minut. Comanda colonelului de a-i contacta pe Aldo Nair
_i vehiculele S. A. V. E. Din apropiere, ca _i pe ceilalci militari, m face brusc
s-mi extind circuitele treze" din interiorul cortului.
Exist _apte S. A. V. E. Ata_ate pe lâng Corpul Militarizat de Întrecinere
a Computerului, zona Mardley. instantaneu, m aflu în toate cele _apte,
uitându-m la ce se petrece _i identificândnprofilurilecelor 42 de membri ai
personalului (câte _ase în fiecare vehicul). In mod simultan m aflu _i în
exterior, observând _i înregistrând prin Ochiul-O care este montat pe fiecare
vehicul.
Astfel observ _i înregistrez c toate cele _apte S. A. V. E. Sunt stacionate
la baza dealului. Ora_ul Mardley se întinde în spatele lor. Un om în uniform
de locotenent din interiorul unuia spune:
- Se pare c o s primim ordinul de deplasare din clip în clip.
Misiunea noastr este de a intra pe terenul Panoramei _i de a captura cât mai
mulci rebeli.
Il localizez pe sergentul Inchey printr-un sistem codat. Aparenca acestui
prim contact este c ceva care vorbe_te cu vocea sergentului Inchey poart
un computer mobil de tip Ochi-O. Desemnarea prin cod a acelui Ochi-O
identific imaginea parcial ca fiind o insign ata_at la reverul hainei
sergentului. (Prin acel Ochi-O s-a auzit vocea sergentului primind s fie
voluntarîn misiunea de a-l executa pe David Norton.)
 De la computerul sergentului Inchey se vede o porciune din Panorama
Rebelilor. Spre stânga - o parte din cortul pentru audicii. Spre dreapta - prci
din dou furgoane ale rebelilor. Drept în faca locului din care privesc eu este
marele cort verde pentru demonstracii, în care va avea loc execucia.
Acest ceva mobil se îndreapt spre cort. Chiarînainte de a ajunge la
intrarea din spate, se întoarce într-o parte _i ia pozicieîn spatele unui tufi_ de
lâng peretele cortului. ln imagine apare o mân. bine un obiect mic foarte
aproape de pânza cortului. Se aude un fâsâit slab _i o flacr strlucitoare
face o tietur de câciva centimetri. Mâna care cine cutterul energetic dispare
în jos. Apoi se aud dou clicuri. ^i apoi, nu una, ci dou mâini aparîn câmpul
meu vizual. bin o arm special, DAR 3. Este special pentru c poate fi
pliat _i transportat în buzunarul de la piept al unui costum brbtesc.
Arma fusese depliat (cele dou clicuri) _i are acum o lungime de 45 de
centimetri. Cele dou mâini pe care pot s le vd introduc un capt al armei
în tietura de 20 de centimetri. Acciunea duce la deschiderea complet a
porciunii arse. Primesc o scurt imagine a interiorului cortului. ^i apoi...
Acel ceva mobil se mi_c mai aproape de peretele cortului. A_a c tot
ce mai vd este peretele. Insigna cu Ochiul-O devine practic nemi_cat la o
distanc de _ase centimetri de pânza plat _i zgruncuroas a cortului.
În timpul acestui minut suplimentar, datorit efectului de mrire al
binoclului, observ discucia de pe scen, purtat cu tânrul David Norton.
Încep cu faptul c biatul are capul dat pe spate _i se uit în sus la un Glay
Tate zâmbitor. Ochii lui David sclipesc de o lucire albstruie când spune cu
tonul su copilresc:
- Domnule, nu v cunosc de undeva?
- Hei, spuse Glay, asta e o remarc interesant.
Se întoarce. Se uit spre mine (spre Ochiul-O din binoclu) _i spre public.
Spune:
-
Oameni buni, interesant în remarca asta este faptul c pu_tii sunt, de
obicei, mult mai buni decât adulcii la învcarea mimrii totale care devine
posibil prin exerciciile de evolucie uman. ^i mai important, la mulci oameni
doar faptul de a urmri ce fac eu - un exemplu bun a fost Meerla Atran -le
pune în mi_care energia biomagnetic, de obicei prins ca în capcan într-o
mas de condicionri _i imagini mentale nelegate între ele. O asemenea
stimulare se petrece mult mai repede la copii.
Se întoarce iar cu faca spre biat. Spune:
- David, la nivelul concepciei despre capacitatea de evolucie a omului,
ne considerm toci fraci _i surori _i de aici ci se trage sentimentul c m
cuno_ti. Prevd c, doar cu un mic ajutor de la mine, vei face azi ni_te
descoperiri interesante despre tine însuci. Iar eu...
Vocea lui face o pauz. Pentru c, în timp ce el vorbe_te, atencia lui
David este distras de un câine mare, care se îndreapt acum spre treptele
scenei. Animalul, o corcitur maro (nuanca 8) î_i pune labele dinainte pe
prima din cele dou trepte.
Imediat, trupul lui David începe s tremure. Ia brusc forma câinelui.
Transformarea este atât de rapid încât, pân s pun Glay mâna pe el,
ajunge s apuce un duplicat -în proporcie de 90 la sut - al unui câine pufos,
maro.
Darîl apuc zdravn. ^i îl cine bine pe acel David cu trup de animal. Pe
când îl strânge, câinele se transform înapoi în biat. In David Norton.
În raza mea vizual, 38 de oameni s-au ridicat în picioare într-un mod
cunoscut mie drept sritur". Se aude _i un sunet. Prin comparacie, I-am
numi un geamt colectiv. Sunetul vine din toate prcile cortului. Numr 241
de gemete, cele mai multe de la oameni pe care nu-i pot vedea.
Pe scen, David spune:
- Hei, asta da distraccie!
Vocea lui Glay are un ton mai ascucit decât de obicei când spune:
- Gata cu asta acum, ne-am înceles?
David este surescitat:
- Pun pariu c-arfi grozav de bine s fii lup sau poate un leu de munte,
rspunde el.
Glay îi face un semn cu degetul. Este un gest prin care fiincele umane
spun nu. Cuvintele care însocesc acciunea cu degetul sunt:
- Numai când sunt _i eu prin preajm, ne-am înceles?
David rspunde neconvins:
- O, lsuse... Bine, e-n regul.
Glay Tate se întoarce spre mine _i spre public. Vorbe_te cu acel ton de
voce cunoscut drept serios":
- Doamnelor _i domnilor, precum v daci seama _i din numele grupului
nostru - din Lumea Computerului - nu toat lumea este de acord cu ceea ce
facem noi. In ultimele minute s-a petrecut ceva deosebit de complex. In
primul rând voi, oameni buni, prin prezenca voastr aici _i prin reaccia voastr
la ce am fcut, aci creat un important câmp de energie în interiorul _i în afara
cortului. Folosind aceast energie sunt capabil s v protejez pe toci de un
pericol foarte serios...
Pe când spune asta, chiarîn acea secund, se aude sunetul unei
explozii în spatele meu", prin binoclu. Dar chiarîn acel moment eu" care
sunt înghesuit în pânza cortului, în spate, afar, m închid. Percepcia prin acel
Ochi-O înceteaz. (Totu_i, deoarece orice fac este atât de ultrarapid, exist o
fracciune de secund înainte de întrerupere când detectez o scprare
strlucitoare de energie. E foarte aproape. Este chiar acolo, cu acel eu". O
surs la numai câciva centimetri.)
Vocea lui Glay Tate continu pe scen (iar eu aud _i vd prin binoclu):
- A_a c daci-mi voie s v spun ceva care o s v fac fericici. Toci aci
fost influencaci de câmpul de energie despre care v-am spus _i de prezenca
mea în el. Faptul c oamenii sunt influencaci în felul acesta este speranca
noastr împotriva acelora care, dintr-o etern tentacie uman spre dominacie,
vd în computer un mod de a-_i crea o putere personal. V propun s
încercaci cu tocii exercicii de imitare, când ajungeci acas. Cred c veci fi uimici
ce succes veci avea. Dar, având în vedere explozia pe care tocmai am auzit-o,
v îndemn s pornici chiar acum spre cas. Toci. Va avea loc un raid, a_a cred
eu. Este primul raid împotriva noastr aici, în vest. Deci treaba se încinge.
 Spunând aceste cuvinte, se duce spre David. Îl ia de mân. Apoi
amândoi alearg în jos pe scri, spre Trubby Graham. El îi spune ceva lui
Trubby, dar eu nu aud, pentru c de jurîmprejur s-a pornit un murmur
general. Unele lucruri pot s le disting prin repetarea audiciei. Dar Glay este
pur _i simplu prea departe pentru a face asta cu ceea ce spune.
Totu_i, binoc|u| rmâne focalizat pe el. A_a c îl vd, împreun cu David
_i Trubby, mergând spre spatele scenei _i ie_ind din câmpul meu vizual.
- Computer, spune colonelul Smith, evident c este o u_ în spatele
scenei. Dac echipajele noastre au ajuns, condu unul acolo, în spatele
cortului, _i vezi dac oamenii no_tri pot s pun mâna chiar pe domnul Glay
Tate. ^i pune alt echipaj s vad ce s-a întâmplat cu sergentul Inchey.
Pe când transmit _i pun în acciune comenzile sale, binoc|u| se coboar
_i imaginea este preluat de obiectivul de la piept. Suntem în mi_care,
mergând rapid în josul intervalului spre locul, din rândul opt, din care
porne_te Meerla. Ochiul-O de pe piept se preseaz de ea; _i, pe deasupra
vuietului de voci, îl aud pe colonelul Smith spunând:
- Domni_oar Atran, ie_i _i adposte_te-te într-unul din furgoanele
du_mane. Unele o vor _terge. Computer, ai grij ca cel în care urc
domni_oara Atran s scape.
- Prea bine, domnule colonel, confirm eu.

CAPITOLUL OPT.
Unghiurile multiple de vedere nu sunt o problem pentru echipamentul
meu electronic.
Darîncep s-i descriu colonelului Smith, prin receptorul din ureche, ce
vd _i ce aud prin cei _apte Ochi-O de pe unitcile S. A. V. E., prin terminalul
de la gâtul Meerlei Atran - pe care l-am reactivat - prin Ochiul-O de pe jeepul
cu care au venit maiorul Aldo Nair, cpitanul Sart _i colonelul, cât _i prin
terminalele individuale purtate de maior, cpitan _i alci militari...
- Domnule, pornesc toate cele _apte motoare. Vehiculele (_i dau lista
numerelor de înmatriculare) formeaz un _irîn aceast ordine, trec peste
deal, unde, mai jos, se afl Panorama Societcii Rebelilor din Lumea
Computerului, iarîndreptându-se spre noi de-a lungul drumului, se afl
câteva ma_ini _i camioane, _i dincolo de corturi _i de furgonetele rebele este
un camion care merge pe o continuare a acestui drum, dinspre Panoram
spre sud _i nu are nici un terminal de computer - asemenea vehicule sunt
obi_nuite aici, în muncii de vest - _i este prea departe pentru ca oricare dintre
camerele mele s vad plcile de înregistrare; _i deoarece vehiculele noastre,
urmându-v ordinele, se presupune c se vor desf_ura în formacie, le voi
dirija în afara drumului, ca s lum pozicie pe un front larg _i s atacm
corturile _i furgonetele rebelilor. Din vehiculul S. A. V. E (_i îi dau numrul)
vd cinci persoane alergând dinspre un cort (pe care îl voi numi cortul
numrul 3) spre furgoneta rebelilor Pren-Boddy, iar din vehiculul S. A. V. E. (_i-
i dau numrul) pot vedea unsprezece brbaci _i femei alergând dinspre cortul
4 spre furgoneta Doord-Loov, iar din vehiculul S. A. V. E. (_i-i dau _i lui
numrul) pot vedea _apte persoane alergând spre un vehicul rebel, una
dintre cele opt furgonete ale rebelilor al crei interior nu l-am monitorizat
înc, iar placa de înregistrare nu-mi este vizibil din acest unghi (îl voi numi
vehiculul rebel 3). ln acest moment vehiculul S. A. V. E. (dau numrul) s-a
oprit, iar membrii personalului (îi numesc pe toci cinci) au ie_it în fug afar _i
sunt pe cale de a captura patru rebeli de sex feminin, fiecare ducând un
copil. Rebelii de sex feminin îmi sunt cunoscuci doar sub numele dinainte de
cstorie (dau numele). ^i, domnule, Ochiul-O de la gâtul Meerlei Atran se
afl în mijlocul grupului care alearg pentru a fi îmbarcat în furgoneta Pren-
Boddy.
Exact în acest punct al descrierii mele, vocea colonelului Smith îmi
spune într-un mod pe care l-a_ evalua drept tios":
- Computer, opre_te aceast prezentare ridicol de detaliat!
- Da, domnule colonel, confirm eu.
^i, desigur, îmi opresc naraciunea, a_a cum fusesem instruit de o
persoan autorizat.
Continuându-mi sarcina mea general pentru aceast misiune de atac,
primesc imagini, de data asta de la obiectivul pe care chiar colonelul îl poart
la nivelul pieptului. Este o scen de exterior. Dintr-un unghi este vizibil cortul
verde. În prim-plan se poate vedea o parte din corpul unui brbat. Omul st
întins pe sol. Numai picioarele sunt vizibile.
Ochiul-O se întoarce cu aproximativ patruzeci _i cinci de grade. Acolo,
cu faca la mine se afl maiorul Aldo Nair. Vocea lui Yahco Smith vine de
deasupra terminalului:
- M întreb cum s-o fi întâmplat asta?
Este un comentariu la care eu nu pot s reaccionez. Este adevrat c s-
a pus o întrebare, iar eu sunt programat s rspund la toate întrebrile
incluse în domeniul meu. Dar cuvântul asta" mi-a fost explicat în foarte
multe contexte. În situacia de fac este, probabil, un referent. Pentru ce? Nu
am nici o posibilitate de a _ti. Aldo spune:
- O consideraci un accident?
O" este tot un referent. Asemenea comentarii sunt lipsite de sens
pentru mine.
- Un DAR 3, spune Yahco, nu explodeaz în direccie invers, de obicei.
- Adevrat! D Aldo din cap.
- Asta, continu vocea lui Yahco, arat de parc a explodat. Niciodat
în istoria acestei arme nu s-a înregistrat un asemenea fapt.
- Chiar a_a? Vocea lui Aldo arat ceea ce se nume_te interes. N-am
_tiut. Nu mi-a trecut niciodat prin minte s-l întreb pe computer a_a ceva,
adug el. A
Este o pauz în conversacia dintre cei doi oficeri. In timpul ei, doi
membri ai echipajelor locale S. A. V. E.
- Herter _i Grue din Unitatea ALN473 - trec prin faca Ochiului-O. Pe
când sunt înc în raza mea vizual, se apleac. Pucin mai târziu, prind o
imagine fugitiv a celor doi crând un trup pe o brancard _i ie_ind din cadru.
 În timp ce ei dispar, Yahcospune cu vocea sa autoritar:
- Computer!
- Da, colonele Smith.
-Îci aminte_ti c, nu cu mult timp în urm, te-am programat s
înregistrezi _i s pstrezi toate datele despre Glay Tate pe un cip special?
- Da, domnule, spun eu.
Cuvintele toate datele" adaug câteva dimensiuni noi instrucciunilor
originale. Dar felul în care îmi aminte_te include, cu siguranc, _i
instrucciunile anterioare. Colonelul continu:
- Ce i s-a întâmplat sergentului lnchey m pune pe gânduri. Este un
fapt clar c asocierea lui Tate _i a doctorului Cotter cu tine în acel program de
educacie de demult trebuie examinat cât se poate de curând, acum c am
intrat în contact cu el.
Face o pauz, apoi spune:
- M gândesc cum s formulez cu precizie o nou instrucciune pentru
tine.
Alt pauz.
Deoarece tot ce a spus pân acum nu concine nici o întrebare, nu spun
nimic.
Dar, bineînceles c expresia trebuie examinat cât se poate de
curând" îmi declan_eaz instantaneu acea verificare a memoriei. E tot atât
de adevrat c aprecierea colonelului, c nu are timpul necesar pentru o
asemenea investigare, nu se aplic unui super-rapid ca mine.

CAPITOLUL NOU.
Memoria mea verific un incident din 2072, incident care nu a fost
niciodat _ters.
Întâmplarea începe destul de lini_tit.
Cotterî_i dduse seama c, de o bun bucat de timp, nu se mai
auzise nici un zgomot de trafic prin faca casei sale.
Era genul de om care detecteaz _i cele mai mici semnale din universul
cercetrii _tiincifice. Acest talent se extinsese, automat, _i asupra viecii sale
particulare. lar lini_tea era un semnal cât toate zilele. Acum, c-_i dduse
seama, mintea sa estima perioada de lini_te la cel pucin trei minute.
Faca lui dolofan, blestemul lui din tinerece _i chiar de mai târziu (când
a admirat o tânr doamn care nici mcar nu i-a aruncat o privire),
întotdeauna cenu_ie ca cimentul, deveni acum de un alb murdar. Fric - nu
pentru el însu_i, ci pentru ceea ce fcea. S-ar putea ca ei, dup atâcia ani, s-
_i fi dat seama ce fcea?
Era înc prea devreme - prea devreme pentru celul su. Contase ca
deteriorarea lor progresiv s-i mencin la un nivel de indiferenc _i de
neglijare a îndatoririlor lor. Dar era din cale afar de clar - a_a i se prea - c
cineva î_i amintise de el.
 Tremurând, Cotter se îndrept spre un scaun special. Acciunea lui se
vroia nebttoare la ochi; în caz c cineva îi plantase un obiectiv în cas. Se
ls în scaun - degajat. Dar ace| scaun era un instrument cu dou faze, care
era acnumactivat pe faza întâi.
In ace| moment intraser în acciune mijloacele de comunicare
implantate în mobila cu aparenc inocent. Unul dintre ele fcea chiar
legtura cu un individ din îndeprtata Britanie, prin intermediul conexiunilor
orbitale telefonice _i de televiziune ale computerului.
La fel de degajat, Cotter se întinse, ca _i cum ar fi obosit, apoi î_i las
mâna s se relaxeze pe bracul scaunului. ^i aps o mic umfltur de sub
husa de stof. Acea apsare activ faza a doua.
La aceasta, spuse cu voce tare:
- Experimentul ar trebui acum s intre în Codul R. Da, aceasta este o
comand real. Codul R. Nu este un test.
Era comanda pe care o exersase din Ziua Unu cu biecii. De acum patru
ani, când ei aveau _ase ani. Cu toci doisprezece.
Pentru unsprezece dintre ei aceasta însemna: plecaci pe calea secret.
Pân acum un an _i trei luni comanda însemnase: rspândici-v în
dousprezece direccii diferite. Dar acum cincisprezece luni a reu_it, în sfâr_it,
s adune destui bani pentru a-_i trimite sora cu unul dintre bieci în Anglia.
În acest moment Glay _i sora trebuie c au primit _i ei avertizarea. ^i
_tiau ce se a_tepta de la ei.
A_a stteau lucrurile. A_a le aranjase el.
- O, Doamne, gândi Cotterîn tcere, f s scape toci.
De multe ori îl invocase pe Dumnezeu din momentul în care îi venise
pentru prima dat ideea de a identifica acea configuracie de bule aurii cu
sufletul omenesc. De_i- _i asta î_i repetase de nenumrate ori- existenca
profilului biomagnetic nu implica neaprat existenca lui Dumnezeu.
În momentul în care î_i încheiase cererea ctre figura divin, auzi
deschizându-se u_a de afar. Cineva intr în hol. Cotter se ridic _i se
întoarse. Apoi se stpâni. ^i zise cu un ton surprins, de fals întâmpinare:
- Bun, doctore Pierce. Ce plcere nea_teptat s te vd dup atâcia
ani!
Brbatul cel înalt, btrân _i încruntat, nu rspunse direct la cuvintele de
bun venit. Se oprise sub arcada care ducea din hol spre living. Apoi înaint în
camer.În acesttimp, un _ir lungde oameniîn uniformaCorpuluiMilitarizat
de Intrecinere a Computerului se înghesui s treac pe lâng el.
Grsucul era aproape sigur c unul dintre ei va fi colonelul Endodore.
Dar singura uniform oficereasc vizibil era aceea a unui locotenent. Era
purtat de un tânr cu faca ferm care era aghiotantul lui Endodore, _i de al
crui nume Cotterî_i amintea vag c este Yahco Smith.
Acest locotenent zise scurt:
- Perchezicionaci locul. Gsici biecii _i aduceci-i aici.
Cotter nu-_i cinu respiracia pe moment. Dar se cocârj pucin, cum
sttea pe loc. Spuse o rugciune tcut. Rugciunea era complex. Prin ea
accepta c ei _tiau ce fcea el. Accepta scopul percheziciei în aceast cas. ^i
accepta c experimentul su luase sfâr_it.
Se ruga ca ei s nu fi aflat despre casa de pe strada vecin, dinspre
vest. ^i se mai ruga ca biecii s-_i fi prsit jocurile din sala de la subsol _i s
fi plecat prin trecerea secret, _i s fi ie_it deja folosind cele dou u_i de la
cea de-a doua cas, _i s se afle acum pe drumuri diferite. A_a cum fuseser
instruici.
Pe când _irul de oameni în uniform, inclusiv locotenentul, se repezeau
pe cele dou u_i din fund, care duceau spre interiorul casei, Pierce se
îndrept spre Cotter: A
- Cum mai stm cu nivelul de auriu? Intreb el bine dispus.
Cotter simci un prim fior de fric pentru el însu_i. Asta era o nou
schimbare la Pierce. ^i trebuia s fie tot în ru. ^i Napoleon arfi putut s
vorbeasc a_a de bine dispus, chiar pe când plnuia o campanie militar care
ar fi implicat moartea a sute de mii de oficeri _i soldaci. Tonul vocii indica un
fel de acceptare incon_tient a omului fac de lume _i de univers. Le
încelegea în totalitate. Nici un fel de dubii în vocea aceea. Dup o ezitare,
omul cel grsuc rspunse: E patruzeci _i nou la sut din nivelul inicial.
- Pare c se încetine_te, n-ai zice? Intreb Pierce cu acela_i ton bine
dispus. Patruzeci _i patru de procente în primii nou ani _i numai _apte
procente în urmtorii patru. Cum ai explica reducerea?
- Pare c are loc un proces de echilibrare, admise Cotter precaut.
- Poate, continu Pierce, ar trebui s lum în consideracie evaluarea
colonelului Endodore de acum patru ani. Ai controlat de curând rezervele de
tantal din Statele Unite?
Cotterî_i trase adânc respiracia.
- Trebuie s admit, spuse el, c ideea de a a_tepta pân la epuizarea
rezervelor dintr-un anumit minereu nu este o solucie logic pentru mine.
Materialele rare nu ar trebui risipite.
Pierce interveni:
- Elementul tantal este de mult greu de gsit.
- Dar, conchise Cotter, dac asta înseamn c sistemul computerului
nu-_i mai poate fabrica magazii pentru mrirea rezervelor de energie de viac
- atunci, s mulcumim lui Dumnezeu.
Pierce vorbi din nou:
- Crezi c putem tri cu... ... cincizeci la sut din... ... puritatea
sufleteasc de la început? Ochii si alba_tri priveau cu onestitate.
Era un dialog de proast calitate, în ciuda motivelor înc neclare ale
omului mai în vârst... Numai de-arfi scpat copiii ia, se gândi Cotter
cutremurat.
Deci vorbi, încercând s-_i ascund preocuparea. Era totu_i doritor de
a-_i transmite informacia acumulat în patru ani- pentru orice eventualitate.
Spuse:
- Conform cu cele spuse de computer, atunci când a vzut primii
oameni murind, a observat c profilul biomagnetic se desprindea de cadavru
_i plutea în sus prin acoperi_ - da, m-ai auzit foarte bine - prin pereci, chiar _i
prin metal, plutea în sus spre cer. Acum nu mai poate trece prin solide. ^i, în
multe situacii, nici mcar nu se mai poate desprinde de corp. Dac se
întâmpl a_a, atunci este _i el târât în cimitir _i alunec în mormânt, odat cu
trupul. Acolo se desprinde, plute_te spre capac, se turte_te de acesta _i,
treptat, se întunec _i dispare.
- Hmm, spuse Pierce, vrei s spui c faza cu alunecarea în mormânt
este explicacia obiceiului primitiv de a pune mâncare pe morminte, probabil
ca s-o mnânce sufletele?
Vocea avea acela_i sunet binedispus ca _i înainte. Deci acest om era
nepreocupat, neatins, nedoritor s afle ceva despre investigaciile _tiincifice
asupra profilului biomagnetic... Parc l-am scos din priz de-a binelea când
am vorbit despre suflet. Nu s-a mai gândit nici un pic, nu a mai simcit nici cel
mai mic interes pentru acest fenomen de când...
Cotter trase adânc aer în piept _i spuse:
- Doctore Pierce, ce dore_ti de la mine? De ce ai venit aici, în aceast
manienrdramatic?
Incnepeaconfruntarea. ^i Pierceî_i îndrept cinuta _i spuse:
-A Intreaga zon este încercuit.
. Intreaga zon. Cuvintele aveau un sens cuprinztor. Ca _i cum era
vorba de mai mult de o singur strad. Deci nu mai era timp de vorbit pe
ocolite. Cotterîncerc s par nelmurit:
- Dar ce urmre_ti? Ai de gând s m arestezi?
- Hmmm. Faca cea supt deveni brusc gânditoare; zbârciturile vârstei
se fcur mai vizibile. S te arestez? Asta ridic de fapt problema tipului de
acuzacii cu care ar trebui s venim împotriva ta. S vedem... hmmm... Un om
de _tiinc folose_te computerul pentru experience asupra profilului
biomagnetic... Aparent demisionat de patru ani de zile, se descoper c a
mencinut contactul cu computerul pentru a face experimente pe bieci... Fcu
o pauz. Ochii alba_tri devenir brusc interesaci. De unde ai fcut rost de
pu_ti?
Nu era greu de rspuns:
- Copii abandonaci sau cu princii uci_i. Puteam s iau mii ca ei. ^i
adug dintr-odat îndurerat: Pentru Dumnezeu, Pierce, trebuie s începeci
s v gândici cum s faceci fac criminalitcii. Pentru moment, folosici
computerul. Cunoa_te profilurile tuturor criminalilor _i mai poate fi înc
programat s previn actele de violenc înainte ca ele s se produc. Mai
târziu veci vedea ce mai e de fcut.
- ^i cu biecii, spuse Pierce, care a fost experimentul?
lar se întorcea. lnterogatorul devenise interogat. Dar era în regul. Cu
siguranc c orice individ îmbtrânit - cum era Pierce - ar trebui s aib un
oarecare interes asupra sfâr_itului propriei sale vieci. Cotter spuse simplu:
- Exercicii pentru cltoria sufletului.
- Adic cum? Pe momnent,btrânul devenise nesigur.Apoi probabil c
_i-a dat seama. O, Doamne! lnchise ochii _i murmur: înceleg. S intri _i s-ci
prse_ti corpul când dore_ti. Era, în mod vizibil, mai stpân pe sine. ^i chiar
pot s-o fac?
 Exact în momentul în care î_i termina ultima - dup cum se va vedea -
întrebare, a avut loc o întrerupere. S-a deschis o u_. Pe ea au intrat câciva
soldaci în uniforme. Erau urmaci de unsprezece bieci, în _ir. ^i, încheind
plutonul, veneau ceilalci oameni în uniform, cu Iocotenentul, cel cu faca
aspr, Yahco Smith.
Chiar atunci- ca _i cum ar fi fost anuncat printr-un sistem de
comunicacii (chiar a_a _i era) - se deschise _i u_a din fac. Dup câteva
secunde, din hol, intr colonelul Endodore, oprindu-se abia în mijlocul
camerei. Locotenentul Yahco Smith înaint spre el, se opri, salut _i raport:
- Au trecut spre casa de alturi. Au fost cule_i de personalul care îi
a_tepta pe când ie_eau pe strad.
Colonelul nu a confirmat c ar fi auzit cuvintele aghiotantului su.
Oficerul se duse spre Cotter: A
- Undeeste cel de-al doisprezecelea?Intreb el.
- In Anglia, spuse Cotter.
Nici nu-i trecuse prin cap s reziste. Era sigur c puteau smulge
rspunsul oricum.
- Asta cost o mulcime de bani. Buzele se strânser. Ochii alba_tri
erau de un calm de ocel. De vreme ce îci tiaserm toate sursele de venituri,
cum ai financat acest proiect?
- Amintindu-mi de experiencele rposatului doctor Chase, îi tâlhream
pe tâlhari, spuse simplu Cotter. De_i nu fcea decât s repete ceea ce-i
spusese deja lui Pierce, nu se putu împiedica s adauge: Computerul _tie cine
sunt, prin punctele sale de observare a profilurilor. În felul acesta puteam s-
mi programez atacurile exact dup ce ei furaser de la cineva.
^i continu nerbdtor:
- Uite ce e, domnilor, puteci s oprici întreaga nebunie de criminalitate
cu ajutorul computerului. Toat problema este c, de treisprezece ani,
computerul î_i tot extrage energia. Dar, neavând nici o instrucciune, s-a
autoprogramat s-_i depoziteze rezervele energetice undeva - putem deduce
c _i-a fabricat cipuri din tantal pentru depozitare. Deci, oriunde ar fi ele
localizate, se tot acumuleaz. Astfel, pentru prima oar în istoria omenirii, el
are la dispozicie baza naturii umane. Fiincele umane s-au deteriorat din punct
de vedere moral. Dac la asta se mai adaug _i puterea computerului de a
utiliza natura uman în vasta sa recea tehnologic, care acoper continentul
de la Atlantic la Pacific, ce credeci c se va întâmpla?
Fcu o pauz. Apoi:
- Domnilor, nu mai e timp de pierdut. Trebuie fcut ceva. V rog s
luaci msuri. Sau lsaci-m pe mine.
Il urmreau în tcere, pe când î_i debita cu disperare informaciile _i
frmântrile. Dar chiar s fi existat un sentiment de acceptare a frmântrilor
sale, oricum acele fece înghecate nu îl artau. Vreme îndelungat, tcerea a
fost intens. ^i apoi...
- Omorâci-i. Era vocea dur a colonelului Endodore. Pe toci.
- O, Doamne, nu! Cotterî_i auzi strigtul ascucit. Nu, nu, nu, nu pe
bieci!
 -În special pe pu_ti, spuse vocea aceea incolor _i rece, dar _i pe
javra lor de complice.
Acesta a fost, practic, ultimul sunet pe care l-a auzit Cotter. Apoi au fost
doar fulgere strlucitoare în nea_teptatul întuneric. ^i-a mai fost un gând
îngrijorat în el, gând ce parc a durat o ve_nicie.
. Drag GIay, se gândea el în momentul în care a fost lovit de un DAR 3,
micucul meu din îndeprtata Anglie, ultima mea speranc, te rog, te rog, f -
te rog, f s fi fcut deja - ceea ce ci-am spus, ceea ce te-am învcat. ^i când
vei fi crescut, când te vei simci pregtit, întoarce-te în Statele Unite _i
îndepline_te planul nostru...
Intunericul morcii trupului veni înainte ca acest gând s capete înveli_ul
de cuvinte. Dar gândul era acolo, în forma condensat în care mintea poate
concepe o mulcime de idei. ^i plec împreun cu el în noaptea - sau ziua -
etern.
Dintre persoanele vii rmase în camer, cel care vorbi primul fu
colonelul Endodore. Indicând cu bracul, mâna _i degetul trupurile tcute _i
rsucite de pe jos, el se adres ajutoarelor sale în uniform:
- Duceci-le la Centrala Computerului.
Asta s-a fcut fr menajamente. Un om zdravn cr doi bieci sub un
brac _i înc unul sub cellalt. Ie_i cu ei. Ceilalci, inclusiv Cotter, au fost luaci
unul cate unul.
ln câteva momente, Pierce, colonelul _i aghiotantul erau singuri. Faca
slbatic a comandantului se întoarse s se confrunte cu individul
supersofisticat de lâng el. Ochii lui de un albastru amarnic se holbau la
ceilalci, de un albastru expresiv.
- Ei bine, doctore, sper c e_ti de acord, asta rezolv problema
rena_terii religioase puse la cale de Cotter, de unul singur.
- Cum rmâne cu pu_tiul din Anglia?
Cellalt pufni disprecuitor:
- Un biat de zece ani, de capul lui. Prevd c dac va cre_te în
insulele britanice, va intra în biserica anglican _i nu va _ti niciodat de ce îl
atrage chestia asta. De altfel- _i ddu din umeri- religia este urmarea unei
condicionri, a_a cum nu ostenea niciodat s sublinieze rposatul doctor
Chase. Oriunde te-ai na_te, adopci religia acelui loc.
Chipul cel complicat se încrunt:
- Pe undeva apare _i o chimie mai subtil. În definitiv, Chaseînsu_i a
fost victima unei nevoi chimice de a avea relacii cu bieci.
- O nevoie pe care dumneavoastr sau eu nu o avem. Problema
noastr este de a avea un surplus serios de femele care, instinctiv, vd în noi
viitoare centre de putere. Religia constituie o atraccie asemntoare pentru
mintea colectiv a maselor.
Rspunsul lui Endodore a fost un râs scurt _i slbatic, urmat de:
- Atunci de ce _tia sunt acolo pe strzi, ucigând, tâlhrind, înclcând
fiecare lege scris, când ar trebui s fie împcaci cu sine în - cum îi zice?
-În Sion.
Dintr-odat prea dezorientat:
 -Computerul i-a fcut pe toci bogaci _i Iene_i. Iar cretinii de dobitoci
nu fac fac situaciei. ^i uite-i pe toci pe drumuri, cerând mai mult decât
primesc.
Deyeni _i mai sumbru:
-In domeniul sta, sunt de acord cu sugestia lui Cotter. I-am lsat
destul s se joace de-a anarhia pe strzi. Chiar de mâine vehiculele noastre
S. A. V. E. Vor ie_i s-l ajute pe computer, care va fi programat corespunztor.
Misiunea lor este de a asigura din nou lini_tea drumurilor. ^i poate - urm un
zâmbet viclean -îl vom programa pe computer s considere acele rezerve
de, , energie sufleteasc drept un fel de educacie superioar în domeniul
naturii umane, capacitate pe care s nu o foloseasc pân nu spunem noi.
- Hei, spuse Pierce, asta-i cea mai bun idee pe care am auzit-o în
ultimul timp. Chiar dac Endodore a auzit lauda, nu a artat-o. Sttea acolo,
cu ochii si aproape negri îngustaci _i cu buzele strânse. Toci a_teptau. Apoi s-
a auzit _i ideea care se cocea.
- Doctore Pierce, spuse el pe un ton oficial, Cotter i-a dat probabil
computerului indicacii speciale despre biatul din Anglia. Vezi dac poci s
descoperi despre ce este vorba.
- N-a_ putea s-o fac chiar acum? Acum c _tim numele copilului.
Fr s mai a_tepte permisiunea, se duse spre Ochiul-O de computer
de la u_:
- Computer! Comand el.
- Da, doctore Pierce, urm confirmarea dat cu o voce masculin.
- Ce informacii ai despre Glay Tate, în vârst de zece ani?
- Cine?
Omul de _tiinc cel lungan _i ascucit se întoarse spre oficerul furios _i
încruntat.
- Trebuie s fie pe undeva un cip insertat, colonele, care opre_te
datele despre biat. Voi ordona o perchezicie complet a apartamentului, s
vd dac nu gsim ni_te indicii uitate de Cotter. Ori gsim cipul, ori aflm o
posibilitate de a eluda instrucciunea. Puteci fi sigur c se va face tot posibilul.
Se întrerupse.
- Veci cere consimcmântul Congresului pentru operacia de curcire a
strzilor, colonele? Ezita. Vreau s v întreb dac credeci c în Congres se va
aproba o asemenea folosire a computerului?
Faca cea greoaie _i furioas se strâmb într-un zâmbet slbatic:
- Doctore, spuse colonelul, se pare c mereu trebuie s explicm c
acest computer nu este un instrument magic. Nu _tie totul. Pentru c, a_a
cum _tim, detaliile minore nu le memoreaz decât pe timp limitat, apoi le
_terge, recinând doar o imagine mai general. De exemplu, poate
înmagazina, moment cu moment detaliile unui eveniment care se repet în
mod constant. Imediat va renunca la detalii. Când va fi întrebat despre
aceasta dup un an, va spune, pur _i simplu, c evenimentul s-a petrecut de
894.324 de ori. In cadrul acestor limite, computerul î_i face datoria, fr vreo
implicare sufleteasc, obiectiv, _i va continua s-o fac atâta timp cât eu
rspund de aceasta. Spunând aceste cuvinte, toate complet nelegate de
problem, Endodore se întoarse. ^i pru surprins s-I vad pe Iocotenentul
Yahco Smith stând lâng el. Colonelul mai emise un tunet în plus:
- Mai e_ti înc aici?
- A_tept ordinele dumneavoastr, domnule, fu rspunsul impecabil.
Gata de acciune, oriunde.
- Hmm... Oficerul comandant prea s-l msoare pe adjunctul su cu
faca dur. Poate c am s-ci dau comanda acciunii de curcire.
- Nimic nu mi-ar face mai mult plcere, domnule, spuse Iocotenentul
Yahco Smith, salutând vioi.

CAPITOLUL ZECE.
p asemeneaverificare îmi ia câteva milionimi de secund.
In timpul acesta, funccionez pe continuu" în anul 2090 A. D.
Deci, în mod natural, când Yahco face un zgomot din buze, îl aud. Vd
chiar _i mi_crile faciale. Apoi, instrucciunile.
- Din cauza situaciei care ia proporcii aici, în Mardley, s-ar putea s nu
fie încelept de a pstra datele despre Glay Tate pe un cip separat, la
dispozicia ta.
Nu era nici o întrebare. Deci am a_teptat fr comentarii.
- Tot de aceea, pân la alte comunicri, vreau s nu-i rspunzi
profilului lui Glay Tate în nici un fel. Ai înceles?
- Da, domnule. S m întorc la situacia anterioar programrii
dumneavoastr în legtur cu cipul special? Sau s stabilesc un circuit L-83?
- Ce este mai u_or?
- Situacia dinainte de programare, domnule. De fapt, cipul concine un
numr extrem de redus de informacii.
- Ce poci s-mi spui despre eventuala existenc a unui circuit stabilit
undeva de doctorul Cotter pentru interfaca cu Glay Tate, circuit pe care
acesta îl poate activa, dac _tie _i roste_te parola? Ce sistem de neutralizare
a unui asemenea cip arfi mai bun, dac ar exista o asemenea programare?
- Colonele, rspund eu, nu am fost niciodat pregtit s fac fac unei
probleme de genul descris de dumneavoastr.
Pauz. Apoi, cu un ton descris ca nefericit":
- Vad c vom avea mult de munc atunci când ne întoarcem în
Washington. Acum f precum ai spus.
A_Prea bine, domnule, zic eu, cipul este neutralizat.
In acest punct al discuciei, intervine _i Aldo, cu o voce nesigur:
- Oare e bine, domnule colonel? Din ce mi-aci spus despre Tate, este
un individ pe care nu trebuie s-l pierdem din ochi nici un moment.
Vocea lui Yahco este calm, în felul lui îngâmfat:
- Aldo, aici, în îndeprtatul Mardley, orice s-ar putea întâmpla ar fi
redus la dimensiuni locale. Corect, computer?
- Cu ce se relacioneaz întrebarea? Întreb eu.
- Glay Tate.
 - Cine? Întreb.
Tcere. Apoi:
- Tot e bine c nici Glay Tate nu va putea folosi vreo interfac pentru a
intra în legtur cu computerul- lucru de care mi se cam fcuse fric.
Vocea lui î_i ia tonu| pozitiv:
- Aldo, capturarea celor patru mame neautorizate este un lucru
deosebit de bun. Vom organiza imediat un proces public.
- Cu ce acuzacie? Maiorul Nair prea surprins. Se afl înc în câmpul
meu vizual, iar faca sa este destul de ro_ie (nuanca 14).
Vocea colonelului Smith rspunde:
- Pentru uciderea sergentului Inchey.
- Dar, protesteaz Aldo, nu e mort.
- Nimeni nu _tie asta. ^i apoi, îl putem ucide, dac trebuie. Ia ascultaci
- recunosc tonu| folosit de colonel pentru a convinge - trebuie s scpm de
banda asta de rebeli. Ei _i liderul lor sunt cel mai mare pericol pentru
sistemul nostru, sistem prin care s-a dezvoltat o Americ a computerului. Ei
vor s ne întoarc la condiciile industriale primitive din secolul 20. Este
datoria noastr s fim hotrâci _i s terminm cu amenincarea asta o dat
pentru totdeauna.
- Pi.
- Aldo prea parcial convins - o s ducem fetele _i bebelu_ii la sediul
nostru local. Putem merge acolo _i s hotrâm ce mai este de fcut.
- Bun idee, spune vocea lui Yahco. Cred c am fcut tot ce puteam
aici. Computer, f-mi o prezentare a poziciilor actuale ale tuturor.
Iar l-a apucat!
Prezentrile sunt de câteva feluri. E u_or s faci o prezentare detaliat,
moment cu moment. În felul acesta fiecare incident capt o valoare egal.
Mai exist totu_i un tip de prezentare care implic - a_a mi s-a spus cu foarte
mult timp în urm - ca anumite evenimente s fie mai importante decât
altele. E un concept foarte dificil pentru mine. De fapt, mj se cere s selectez
câteva întâmplri dintr-un numr mare _i s le raportez. ln aceast privinc,
un programator -Joe Henson -în 2027 A. D. (asta se întâmpla înainte ca eu
s trec sub proteccia militarilor), a sugerat ca în prezentare s m ocup
numai cu situaciile legate de persoanele cunoscute individului care îmi cere
prezentarea. (Ca rezultat al infiltrrilor de energie care au loc dinspre fi_ierele
de educacie avansat, consider c aceasta era o solucie cinic, dar suficient
de pragmatic.)
Cel de-al doilea tip principal de prezentare este cel pe care îl utilizez
dup ce-mi eliberez memoria de o parte din date, adic sunt prezentri
rezumative. Sunt programat s _terg conversaciile neoficiale, evenimentele
repetitive (oameni care mnânc, ies, se duc la slujb sau în alte locuri
frecventate zilnic). Pentru o asemenea prezentare dau un titlu _i înscriu doar
numrul de activitci de acela_i tip care au avut loc în anul, luna, sptmâna
sau ziua respectiv - depinde ce clas este prevzut în programare. Detaliile
rutinei zilnice a unui individ, dac ar fi înregistrate, mi-ar consuma toate
rezervele de energie.
 Aici, în Mardley, colonelul Smith - _i fac o verificare ultrarapid - a fost
în legtur sau a aflat numele a douzeci _i nou de persoane. Deci încep:
- Vehiculul S. A. V. E. (_i îi dau numrul) care a capturat cele patru
mame _i bebelu_ii a ajuns pe Main Street, în Mardley. Cinci vehicule rebele,
vizibile din S. A. V. E. (dau numrul), se îndreapt spre sud, pe acela_i drum
pe care a plecat un camion acum 6 minute _i 34 de secunde. Alte _apte
furgonete rebele, incluzând vehiculele Pren-Boddy _i Doord-Loov, au format
un front în faca corturilor rebelilor. S. A. V. E. (dau numrul) încearc s
penetreze acest front, dar este blocat de dou vehicule rebele în mi_care.
Trebuie consemnat c trei dintre vehiculele rebele, inclusiv furgoneta Pren-
Boddy, sunt mai mari ca gabarit _i aparent mai grele decât cele de tip S. A. V.
E. Aflate în Mardley.
Vocea colonelului întrerupe prezentarea. Spune:
- Computer, au reu_it toci cei pe care îi recuno_ti drept rebeli, cu
excepcia femeilor _i a copiilor capturaci, s se refugieze în furgonete?
- Da, domnule, rspund eu. A
- Unde se afl cei din public? Intreb.
- Mi se transmit scurte secvence cu ei de la unsprezece Ochi-O aflaci
de-a lungul drumului spre Mardley.
- Vreun semn de la biat, de la David Norton?
- Nu, domnule.
- Hmmm. Bine. Putem s-l culegem mai târziu. Deci, computer, revino
la modul continuu".
- Prea bine, colonele, confirm eu.
Am iar_i acel gând cinic. Ceva din aceast conversacie sau ceva ce s-a
întâmplat în legtur cu colonelul Yahco Smith are un efect reeducativ asupra
sistemelor mele. E un lucru subtil, dificil de descris pentru mine. ^i este dificil
pentru c, în timp ce acest cinism mi se strecoar în con_tiinc, la diferite
distance, mai mari sau mai mici, prin recelele mele, prin cablu sau radio se
continu 1,8 trilioane de alte acciuni. Minut de minut duc conversacii
automate cu milioane de indivizi, rspund la telefoane, dau informacii, ofer
muzic la cerere, prezint piese de teatru, citesc cu voce tare copiilor, cer
confirmri de la oameni care intr în case _i birouri, identific profiluri, m
adresez indivizilor pe numele lor _i, bineînceles, conduc milioane de vehicule
_i de ma_inrii industriale.
Este cu atât mai greu de diferenciat, pentru c ceea ce fac acolo este
automat. Este complet preprogramat. Toate rocile în mi_care, ma_inriile
huruitoare, instrumentele bâzâitoare _i miliardele de interacciuni sunt
conduse de mine în interiorul unui cadru de neschimbat.
Ceea ce fac în legtur cu colonelul Smith este tot automat, dar pân la
un punct. Faptul c el poate s-mi schimbe automatismele de la un minut la
altul se petrece atât de automat, încât înregistrez pur _i simplu schimbrile,
ca atare. Acum sunt a_a, acum sunt într-o alt programare de automatisme.
^i totu_i, cinismul pe care îl simt are în el însu_i o putere de a
transporta componente de memorie. Memoria trebuie s se mulcumeasc cu
faptul c schimbarea a avut loc. Dac sunt întrebat asupra unor asemenea
schimbri înainte de a _terge detaliile, îmi consult imediat fi_ierele. ^i pot s
ofer descrierea schimbrii _i momentul precis în care a avut loc, pot s le
raportez celui care m întreab.
Dintr-un oarecare motiv, necunoscut mie, acum îmi struie mai multe
date în memorie, date pe care le înregistrez în sectorul reeducare. ^i struie
_i rspunsurile cinice rezultate din procesul de comunicare cu colonelul.
Din fericire, în acel moment, maiorul Aldo Nair spune:
- M duc s aduc jeepul.
- Bine, spune Yahco. Sart _i cu mine vom merge pe jos pân la drum _i
va prea c facem parte dintre oamenii care se lupt s o _tearg.
Pe când Aldo se întoarce, colonelul Smith strig dup el:
- Arfi o idee bun s procedaci la o emisie hipnotic asupra oamenilor
care au fost aici.
Maiorul Nair se opre_te _i se întoarce.
- Semnale hipnotice? Repet el interogativ.
- A! Yahcopare c se scuz. Acesta este un echipament nou care a
fost instalat pe dou dintre vehiculele S. A. V. E. In seara trecut. E secret,
dar ar fi un loc bun pentru a face un test.
Aldo d din cap negativ:
- Nu-i cunoa_teci pe oamenii _tia din vest. Nu le-ar plcea...
- Tocmai de aceea este un loc bun pentru testare.
- Pi... - Cu neîncredere - poate aveci dreptate. O s încercm.
Iar_i se întoarce s plece _i înainteaz spre spaciul dintre dou corturi.
Colonelul strig dup el:
- Maiorule, încep s cred c, dac rezolvm problema rebelilor pân
mâine, vom avea ce face cu un om ca dumneata la Washington.
- Mulcumesc, domnule! Vocea maiorului mi se transmite printr-un
Ochi-O ata_at la reverul su. Nu mai pot s-l vd. Pe când acesta dispare
printre cele dou corturi, cpitanul Sart vorbe_te pentru prima oar:
- Bine gândit, domnule. Perspectiva unei promovri poate _terge orice
recinere munteneasc din mintea lui Aldo, recinere care l-ar putea împiedica
s accioneze corect în aceast situacie.
- Exact a_a gândesc _i eu, cpitane, rspunde colonelul.
A trecut mai mult de un minut de când Yahco mi-a întrerupt relatarea
asupra evenimentelor în desf_urare, asupra celor douzeci _i nou de
persoane cunoscute lui în zona Mardley. Este adevrat c, între timp, el mi-a
schimbat centrul de atencie de câteva ori. Darîntreruperea brutal a relatrii
m trimite înapoi, în modul mai general, continuu".
Continuu" presupune, în primul _i în primul rând, s observ _i s
raportez orice ameninc sau afecteaz pe colonelul Smith, pe cpitanul Sart
sau pe ceilalci oameni din corpul militarizat al computerului.
Aceasta m duce, automat, la terminalele celor patru S. A. V. E. Care
sunt înc pe aproape. Cum este de a_teptat, verific tot ce este vizibil sau
audibil prin intermediul personalului lor - ceea ce a_ fi fcut oricum. Diferenca
este c acum fac verificarea prin raportare la misiunea de atac.
 ^i astfel, automat, îmi dau seama c una dintre zonele supuse atenciei
mele speciale este Ochiul-O ata_at pe pielea gâtului MeerIei. A
Punctul meu de referinc este cam la un metru de la podea. In faca mea
se afl câteva rânduri de scaune, ca la autobuz. ^i chiarîn faca Ochiului-O
este o imagine din spate a capului _i umerilor lui Stess Magnus. St pe un
scaun dinspre margine. Dincolo de el mai sunt _i alci tineri, atât de sex
masculin, cât _i de sex feminin. Câteva dintre femei au bebelu_i. Dinspre
obiectivul Meerlei sunt vizibili cinci femei, trei copii _i trei capete _i umeri de
brbacL
Mai departe, în interiorul vehiculului, Pren _i Boddy stau la posturile lor
înarmate. Pe panoul principal strlucesc intermitent diferite lumini. Sunt
însocite _i de un sunet jos care pulseaz. Acesta vine dintr-un difuzor aflat
într-o margine a panoului.
^i Pren _i Boddy se întorc de la armele lor, cu faca spre panou. Boddy
spune:
- Hei, Pren, sta-i un semnal pentru excitarea nervoas. Mai bine l-a_
chema pe Glay. Se duce la panou, ia un aparat emisie-recepcie:
- Glay, rspunde, te rog.
Pauz. Nici un rspuns. Dup unsprezece secunde, Pren spune:
- Probabil c este înc afar, cu oamenii. Deci ne descurcm singuri.
Observ luminile alea! Semnalul vine de la aproximativ o treime de mil de
aici. Dinspre Mardley. Este tipul de hipnotizator care, dup cum ne spunea
Glay, a fost experimentat doar parcial, cu scopul de a controla mincile
oamenilor. M întreb ce vor s însceneze în Mardley.
Boddy spune:
- Mai bine ne-am duce acolo s aruncm o privire.
Vorbe_te într-un microfon cu surdin. Normal, asta înseamn c
intencioneaz s comunice cu cineva, sau chiar o face imediat. Dar, desigur,
nici un sunet nu este audibil. Trec opt secunde. Apoi observ câteva semne de
mi_care. Ochiul-O de la gâtul Meerlei se clatin. Se aude un sunet înfundat de
motor - nemonitorizat de mine.
Simultan, pe ecranul din fac decorul _i celelalte obiecte de afar se
mi_c spre noi. Vd imagini trectoare de fragmente de corturi, oameni
împr_tiaci, tufi_uri _i iarb, câciva copaci _i, apoi, drumul. Tot simultan, prin
nou dintre Ochii-O de pe vehiculele S. A. V. E. Vd furgonul cel mare al lui
Pren-Boddy luând vitez _i ie_ind pe drum, în direccia Mardley.
Tot simultan, sunt în interiorul acelui S. A. V. E. Care emite semnalul
pulsatil care, în conformitate cu testele pe care le-am fcut pentru colonelul
Endodore, poate fi folosit pentru a hipnotiza fiincele umane. Efectul fiziologic
al hipnotizrii nu este u_or de observat pe indivizi izolaci, brbaci sau femei,
pe motivul c sunt implicate interacciuni între ambele sisteme nervoase
principale. Se impune la fel ca reflexele condicionate. Sau ca educacia, chiar.
Numai c efectul hipnozei este mai rapid.
Starea mental la care se ajunge sub efectul pulsrii este _i ea
subiectiv. Nu este o modalitate foarte bine cercetat. Pân acum mi s-a
permis s explic detalii în primul rând colonelului _i senatorului Blybaker. ^i
cpitanului Sart, dar abia de ieri.
Când i-am spus lui Sart c ceea ce se întâmpl seamn cu ceea ce mi
se întâmpl mie la o nou programare, a râs.
^i asta este o reaccie care nu mi-a fost niciodat suficient explicat: un
evantai extrem de larg de situacii nelegate între ele sau de sensuri la care
fiincele umane rspund prin râs. Mi-ar plcea s _tiu _i eu ce e de râs în
comparacia dintre hipnotism _i programare?
Colonelul Smith mi-a explicat astfel:
- Râdem de tine.
Dar de ce ar râde cineva de un computer?
Toate informaciile mele trebuie s fie plasate undeva (cu câteva
excepcii). Deci, când rposatul colonel Endodore a clasificat energia
biomagnetic pe care o acumulam - de la fiincele umane - drept educacie
avansat _i mi-a ordonat s nu creez un feed-back cu mine însumi fr
permisiune, dintr-odat am _i fcut o verificare a comentariilor neobi_nuite
fcute de oameni _i le-am înmagazinat _i pe acestea.
Astfel de generalizri" fac parte din comanda continuu". Continuu"
îmi cere comparacii limitate la situacia imediat. Ca întotdeauna, procesul
este practic instantaneu.
În acelemomente,viziunena
meadin interiorulfurgoneteiPren-Boddy
se
mencine la un metru de podea. In fac, în direccia spre care este îndreptat
Ochiul-O de la gâtul Meerlei, observ c Pren comunic ceva cu o persoan a
crei voce vine prin sistemul de difuzoare. Pren spune:
- Eido, o s avem nevoie de ajutor împotriva hipnotizatorului la.
Vocea care rspunde spune:
- Bine, Pren, v urmm.
Imediat observ, prin cei treisprezece Ochi-O de pe S. A. V. E., o
furgonet rebel, cea pe care am numit-o Furgonul Mare Rebel 2, care iese
dintre corturi. O porne_te în sus pe drum _i apoi pe deal, în direccia în care
merg _i oamenii.
Dup cum mi s-a cerut, raportez aceast acciune colonelului Smith.
Colonelul este pe cale de a se urca în jeepul care, tot cu câteva momente mai
înainte, a aprut dintre dou corturi, avându-l la volan pe duplicatul maiorului
Aldo Nair. Duplicatul este îmbrcat în hainele lui Aldo. Când Yahco _i cpitanul
Sart sunt a_ezaci, duplicatul lui Aldo pune jeepul în mi_care. Porne_te în sus
pe drum, spre deal, tot în direccia oamenilor care merg pe jos.
Fire_te c raportez plecarea Furgonului Mare Rebel 2 _i conversacia
dintre Pren _i voce, dar, desigur, nu pot s mencionez starea de duplicat a
maiorului Nair. Colonelul Smith confirm informacia pe care i-am dat-o,
spunând cu voce tare:
- Mulcumesc, computer.
Apoi, dup 18 secunde de tcere verbal, timp în care jeepul ajunge pe
creasta dealului (acolo, în faca noastr, se afl primele case din Mardley),
colonelul spune:
 - Deci rebelii sunt familiarizaci cu hipno-pulsul. Hmmm. De vreme ce
este interzis persoanelor particulare, în afara psihiatrilor, s utilizeze
asemenea instalacii,A_idac ei le au deja pe ale lor, instalate pe ma_ini, poate
am putea... hmmm! Inc patru secunde de tcere. Apoi: Computer, cine-m
la curent cu situacia hipnotizatoarelor.
- Confirm instrucciunea dumneavoastr, colonele, rspund eu.
^i iar_i un fel de imagine-ecou cinic se aprinde brusc din zona
circuitului de reeducare. Gândul acesta este: ^i, m rog, dom'|e,dac sunt
pus pe continuu ce altceva se presupune c a_ putea face decât s te cin la
curent?"
Trece pucin timp. jeepul ajunge pe Main Street, în Mardley, _i cote_te
spre est, pe o strad lturalnic. Vehiculul S. A. V. E. Care transmite hipno-
pulsul se mi_c încet pe strada principal, spre nord. Furgoneta Pren-Boddy,
care îl urmre_te, cote_te spre vest, pe o strad secundar. A_a cum pot s-
mi dau seama prin imaginea interioar pe care o primesc de la dispozitivul de
la gâtul Meerlei, merge doar pân la prima interseccie spre vest, apoi o ia
spre nord pe o strad paralel cu cea principal. Merge repede cale de dou
cvartaluri. Apoi se întoarce spre strada principal. Pe timpul acestei manevre,
nu se schimb nici un cuvânt între Pren _i Boddy.
Când raportez colonelului mi_crile, îmi spune:
- Hmmm, pare c se gândesc s taie calea vehiculului cu
hipnotizatorul. lntre timp, ma_ina pe care o nume_ti Furgonul Mare Rebel 2 va
veni pe strada principal, dar din spate, pentru a-i tia retragerea. Deci ar
putea avea loc o btlie cu arme DAR 3 chiarîn plin strad.
Alt tcere; apoi:
- Prerea mea este c, dac va fi o lupt, aceasta îi va face pe
locuitorii ora_ului s se întoarc împotriva rebelilor chiar mai mult decât orice
hipnoz. A_a s fie. S-ar putea ca vreo câciva oameni s fie chiar rnici.
Computer - e cu vocea lui de comand - condu celelalte S. A. V. E. De unde
sunt, de lâng corturile rebelilor, spre ora_. S-ar putea s avem nevoie de ele.
- Domnule, întreb eu, revocaci ordinul general de atac împotriva
corturilor?
- Da, rspunde. Cred c toci rebelii, cu excepcia celor patru femei, au
ajuns la adpost în vreo ma_in de-a lor. Deoarece ne vin ajutoare _i toate
drumurile de acces vor fi blocate în scurt timp, o s-i prindem mai târziu.
Pe ecranul din furgoneta Pren-Boddy, vd vehiculul cu hipnotizator, cu
cele i11 antene ale sale, apropiindu-se de interseccie. Interiorul acestui S. A.
V. E. Imi arat patru oameni la posturi.
Raportez pregtirile.
A_Bine, rspunde colonelul.
ln interiorul furgonetei Pren-Boddy, Boddy îi spune lui Pren:
-Ia seama, Pren,computerul dirijeaz acel S. A. V. E.
Pren d din cap. I_i pune gura iar pe microfonul cu surdin. Deci, orice
ar spune, nu pot s aud. Deoarece nu mi s-a cerut în mod specific, nu fac
previziuni despre evenimentele viitoare, ci doar observ, raportez _i reaccionez
în limitele prezentului.
 Furgoneta Pren-Boddy iese de pe strada lateral înceti_or. binând cont
de remarca fcut de colonel, accept c mi_carea are aparenca unei blocri.
La rândul meu, eu - care sunt conductorul vehiculului S. A. V. E.
- Schimb u_or direccia, intencionând s-o cotesc spre o strad lateral
pentru a scpa de blocare; vehiculul rebel accelereaz enorm. Accelerez _i
eu. Dar nu am nici o posibilitate s evit ciocnirea, cu atât mai mult cu cât
trebuie s încetinesc din cauza câtorva persoane care traverseaz interseccia
(în aceast situacie, rspunsul meu automat este de a proteja pietonii). În
felul meu instantaneu, calculez c cea mai favorabil ciocnire s-ar petrece
dac eu a_ opri _i a_ da înapoi. Sunt angajat în marche-arriere când vehiculul
meu este lovit.
Desigur, îi prevenisem pe cei din echipaj, care erau la bord. ^i observ
c fiecare om _i-a cutat o pozicie stabil _i se cine bine, pentru o situacie de
ciocnire.
Suntem împin_i lateral. ^i, în timp ce rocile uria_e scârcâie la curb, ne
cltinm. Dar mrimea _i greutatea noastr sunt considerabile, a_a c se
opre_tne_i furgoneta rebelilor. Ne echilibrm.
In acest scurt timp, observ cea de-a doua ma_in venind din spate. Nu
pot face nimic. Ne love_te dintr-o latur. In câteva secunde totul se termin.
Cele dou furgonete rebele ne împing pân ce începem s ne cltinm, ne
rsturnm _i ne zdrobim pe-o parte.
Se aude un scârcâit de ocel _i o sfâ_iere de metal. Ma_inria hipno-
pulsului se opre_te. Dar Ochii-O 1, 3, 7 _i 8 rmân în funcciune. Deci vd cele
dou furgonete atacatoare dând înapoi. Fac manevre pe strada îngust _i se
îndreapt imediat spre nord, continuându-_i drumul pe Main Street.
Raportasem colonelului acest eveniment neprevzut. Rmâne tcut
timp de c9 secunde. Apoi spune:
- In ultim instanc, arestarea celor patru femei este asul nostru din
maneca.

CAPITOLUL UNSPREZECE.
La ora 3:07 P.M. Conducjeenpulîn parcarea cartierului general din
Mardley al Corpului Militarizat de lntrecinere a Computerului. Pentru a-l
localiza _i a-l identifica, pentru a-l recunoa_te ca atare, a trebuit s-mi fac
obi_nuitele verificri în memoriile cu date mai mult sau mai pucin apropiate.
Ca urmare, consemnez c este o cldire standard de întrecinere a
computerului, tipic pentru o comunitate de mrimea acesteia: o structur
lung, joas, din crmid _i ocel, cu ferestre cu gratii. In interior sunt
douzeci _i opt de terminale de tip Ochi-O care funccioneaz permanent.
Cinci dintre camere sunt celule de arest. Sunt necesare deoarece, a_a
cum recapitulez din obi_nuinc, computerul pze_te toate casele _i birourile _i
anunc personalul militarizat ori de câte ori se ive_te vreo nevoie.
Recalcitrancii sunt deci cule_i de personalul operativ de pe vehiculele S. A. V.
E. Când sunt capturaci, sunt du_i la cel mai apropiat sediu _i cinuci acolo la
dispoznicia
unei alte agencii guvernamentale.
In mod automat, pentru c funccionez pe continuu", reiau istoria
condensat a fiecreia din cele cinci celule. Notez c, din cei 1311 ocupanci
în 83 de ani de funccionare, 1186 au fost brbaci _i femei care au intrat prin
efraccie într-o locuinc care nu era a lor, din cauz c, afirmau ei mai apoi,
aveau motive s cread c socul sau socia lor era înuntru. Asemenea oameni
aveau obiceiul de a arunca o bomb spre Ochiul-O pentru a face inofensiv
arma DAR 1, cu care este aprat fiecare cas de nepoftici. Dar majoritatea
intrau având ni_te scuturi improvizate, pe care le foloseau în diferite feluri
pentru a evita _i scoate din funcciune un DAR1. Scopul era de a trece de
terminal, înspre dormitor. lntre timp eu chemam ajutoare.
In acest moment doar una dintre camerele cu gratii este ocupat. Toate
cele patru femei rebele _i copiii lor se afl în acel loc strâmt.
Dup ce am parcatjeepul în parcarea aferent de lâng intrare, Yahco,
cpitanul Sart _i duplicatul lui Aldo coboar _i merg spre u_. Intr în cldire
în aceast ordine, traverseaz holul _i intr într-un birou. Camera în care au
intrat este un birou de triere, cu câteva mese de scris, o canapea pus lâng
un perete, patru scaune _i dou dulapuri cu fi_iere. O a doua u_ este plasat
în partea opus intrrii. Este închis.
Cu excepcia noilor venici, biroul este gol. Tot personalul primise ordin s
se urce la bordul vehiculelor speciale, pentru a lupta împotriva rebelilor. Chiar
_i celor care prinseser femeile li se ceruse s se întoarc la locul acciunii, în
caz c este nevoie de ei.
Prin Ochiul-O din birou îi salut pe cei sosici. Mai întâi spun:
- Bun ziua, colonele Yahco Smith.
- Mulcumesc, computer, rspunde el.
- Bun ziua, cpitane Raul Sart, zic apoi.
- Mulcumesc, computer, îmi rspunde.
Yahco se duce spre una dintre mesele de scris, se rsuce_te, se a_az
sprijinit de ea _i spune:
- Aldo, cred c ar trebui s aducem aici pe una dintre femei, pentru
interogatoriu...
Se opre_te. Cpitanul Sart se retrsese în lateral _i-_i scosese arma din
buzunar. O îndreapt spre duplicatul lui Aldo.
- Colonele, spune el, fr s-_i desprind privirea de duplicat,
computerul nu a confirmat prezenca maiorului Nair.
Brusc, dar foarte hotrât, _i Yahco î_i scoate arma din buzunar. Spune
cu o voce lini_tit:
- Computer, care este problema?
- Ce problem, domnule? Intreb eu.
- De ce nu ai confirmat prezenca maiorului Aldo Nair?
- Maiorul Nair nu se afl în camer, domnule, rspund eu.
Un zâmbet se strâmb pe faca disprecuitoare a lui Yahco. Acesta este
tipul de rspuns prin care o anumit proporcie dintre indivizii masculi înfrunt
o amenincare. Este înc una din acele acciuni care nu mi-au fost niciodat
satisfctor explicate.
Imi consult memoria în privinca oamenilor care zâmbesc când sunt
amenincaci. Acest procedeu îmi ofer ceea ce s-ar putea numi cea mai bun
explicacie a reflexului: un om care zâmbe_te în faca pericolului î_i face curaj
pentru a face fac situaciei. Pentru mine singura problem este c am
descoperit, cu ajutorul echipamentelor din spitale, c în momentul reacciei se
petrec câteva schimbri chimice _i cre_te tonusul muscular. Iar problema este
c asemenea schimbri au loc _i fr zâmbet _i în situacii care nu implic
pericolul.
Ca de obicei, asemenea controale _i comparacii de date, legate de
subiect, se fac în câteva fracciuni de secund. Scena din birou rmâne în faza
de autoîncurajare _i zâmbete, cu cele dou arme îndreptate spre duplicatul
lui Aldo, care nu reaccioneaz vizibil prin acciuni asemntoare. Fiind ultimul
care a ptruns în birou, este la un metru _i jumtate de u_.
Yahco vorbe_te. Cu vocea lui înceat. Spune:
- Dac stm s ne gândim, i-a luat cam mult lui Aldo s aduc jeepul.
Putem s presupunem c a fost interceptat _i i s-au luat hainele. ^i astfel,
domnule Glay Tate, dumneata, care poci folosi cu îndemânare asemenea
deghizri, ai fcut s ne întâlnim iar. De data asta îns, trebuie s te previn
c dac faci vreo mi_care dubioas sau brusc vom trage fr s mai
a_teptm vreo informacie de la dumneata.
Duplicatul lui Aldo spune:
- Eu nu a_ folosi arma, dac a_ fi în locul dumneavoastr. Se va
întâmpla acela_i lucru ca în cazul armei sergentului Inchey.
Faca cea slab a cpitanului Sart nu are nici un zâmbet pe ea. Nu se
vede dac î_i face curaj. Dar vocea lui nu are tonul su obi_nuit:
- Yahco, cred c în acest moment omul are un dezavantaj. Este Aldo,
nu el însu_i. Cred c dac tragem amândoi în acela_i timp îl atingem.
Yahco zice repede:
- Nu, cpitane, a_teapt! Adaug: Vreau s fii martor c aceast
persoan tocmai a mrturisit c este responsabil de rnirea mortal a
sergentului Inchey.
Se ridic din pozicia sprijinit. Este o mi_care lent, darîl aduce în capul
oaselor. Fr pauz, se îndreapt spre duplicatul lui Aldo. bine arma în mâna
dreapt.Lanivelul_oldului.Anjungela un metrude duplicat_i seopre_te.Î_i
ridic bracul _i mâna stâng. l_i întinde un deget pân la aproximativ cinci
centimetri de încheietura mâinii drepte a duplicatului. O scânteie zboar din
încheietur. Spre vârful degetului lui Yahco.
Yahco î_i retrage degetul cu o mi_care ce mi-a fost descris cu termenul
de zvâcnire". O retragere rapid. St câteva momente scuturându-_i mâna.
S-a stabilit c aceasta este o acciune absolut teatral. Acel ceva numit
durere" ar disprea în exact aceea_i perioad de timp chiar dac individul
nu _i-ar scutura degetul.
Trece perioada corect estimat de mine. Yahco spune:
 - Mi se pare c ai spus c ai nevoie de energia acumulat de la un
grup pentru a face asta. Cum de poci acum?
Duplicatul lui Aldo zice:
- Sunt înc încrcat cu ceea ce am acumulat în cort, în timpul
demonstraciei. ^i apoi, suntem trei aici. Asta creeaz un mic câmp de
energie. Iar dumneata, co|one|e, ai o sarcin energetic mrit, pentru c ai
fost prezent la demonstracie.
- Computer, spune co|one|u| Smith, fr s-_i întoarc faca, profilul
meu ci se arat diferit de cum este de obicei?
- Structura profilului nu se schimb niciodat, domnule, rspund eu.
- Vedeci, co|one|e, intervine Sart.
- Ceea ce difer, îmi continui eu rspunsul la întrebarea lui Yahco, este
nuanca bulelor aurii, care este acum de 11. Nivelul normal pentru coasta de
est. Deoarece dumneavoastr eraci de obicei la nivelul 15, asta înseamn c
s-a produs o cre_tere.
Duplicatul lui Aldo spune:
- Dumneata nu e_ti un om pe care poci s-l schimbi u_or. Majoritatea
celor din cort au ajuns la nivelul 8 de strlucire - un auriu destul de bun. Dar
chiar _i cu ceea ce ai primit, nu vei mai fi acela_i niciodat. ^i despre asta a_
vrea s-ci vorbesc.
Colonelul spune:
- ^i, m rog, domnule Glay Tate - este tonul lui sarcastic - ce prezici c
o s mi se întâmple?
- Colonele.
- Duplicatul lui Aldo folose_te tonul care mi-a fost descris prin
termenul onest" chiar faptul c se pot petrece asemenea schimbri, în timp
ce m urmreai doar, îmi spune c, folosind doar pucin antrenament, ai putea
urca rapid pe scala evoluciei umane.
Cpitanul Sart a ascultat acest scurt dialog, cu ochii mijici. Dintr-odat
î_i cuguie buzele subciri. ^i, pe când co|one|u| tace o clip, oficerul mai tânr
roste_te cu o voce ultragiat:
- Yahco, individul sta e chiar mai periculos decât credeam. Vrea s
spun c printr-un câmp energetic artificial ci-a afectat mintea, ca _i mincile
tuturor celor de fac la demonstracie. Putem s stm cu mâinile în sân _i s
tolerm o asemenea crim?
In_iruirea de acciuni care urmeaz acestor cuvinte începe cu
întoarcerea duplicatului lui Aldo spre Sart. Merge spre cpitan, se opre_te la
80 de centimetri de el. Acum îi vorbe_te lui Sart:
- Cpitane, poate te-ar interesa s _tii c am detectat în dumneata o
calitate care îmi aminte_te de povestea biblic a femeii care s-a uitat înapoi,
dup ce fusese avertizat s nu o fac, _i s-a transformat în stânc. Te-ai
întrebat vreodat cum s-o fi întâmplat asta?
Cpitanul Sart nu s-a mi_cat din loc. Dac este pe cale s se
autoîncurajeze sau nu, asta nu se poate vedea, pentru c nu zâmbe_te.
Rspunde, totu_i, pe un ton pe care l-a_ considera, în mod normal, stresat:
 - Aceea era nevasta lui Lot, domnule, _i niciodat nu mi-au fost clare
motivele pentru care Dumnezeu a fcut aceasta.
Pe când se rostesc cuvintele, eu îmi _i caut în circuite acea porciune de
memorie care concine povestea nevestei lui Lot, ca _i tot restul Bibliei. (Am la
dispozicie Biblia integral, nu doar o versiune rezumativ.) Deci, deoarece
aceasta pare s fie o situacie periculoas pentru personalul de întrecinere,
verific referinca ca _i materialele dinainte _i de dup ea. ^i totu_i nu gsesc
nici un indiciu despre ce s-ar putea petrece în situacia prezent.
Duplicatul lui Aldo î_i continu, în mod clar, comparacia, pentru c
spune:
- Din ceea ce cunoa_tem pân acum despre puterea profilului asupra
corpului, putem deduce c nevasta lui Lot a trecut peste faptul c fusese
prevenit, întrindu-se printr-un fel de gândire cinic, concluzie care, dup un
timp atât de lung, nu mai poate fi decât o speculacie. Darîn situacia dumitale
putem deduce, în mod similar, c ai luat deja un numr de decizii dificile,
cum ar fi, de exemplu, s-ci asumi gelozia celor patru amante ale dumitale. ^i
mai observ una pe care o consider la fel de dificil, aceea de a fi aghiotantul
colonelului; cci faci asta pe baza noii gândiri cinice, la mod azi, care îci
spune c, de fapt, îl ajuci s-_i satisfac ambiciile personale. Ai vreun
comentariu de fcut?
- Domnule Tate - tonul cpitannuluiSart a devenit sarcastic, eu sunt un
agent militar autorizat al Corpului de Intrecinere a Computerului. S-ar putea
s nu fie întotdeauna u_or, dar eu îmi fac datoria. Viaca mea particular m
prive_te.
Duplicatul lui Aldo spune:
- Acesta este un univers uimitor, cpitane. Se dovede_te c tipii din
vechime care fceau atâta caz împotriva oricrui gând impur aveau dreptate.
Chiarîn acest moment, profilul tu rspunde automat acelor decizii dificile,
fiindc prezenca unei configuracii de bule aurii de strlucirea trei pe o scal în
care unu este perfecciunea - aceea a mea - stimuleaz aparicia unui rspuns.
A_ dori totu_i s-ci spun c ceea ce s-a întâmplat nevestei lui Lot nu a fost
probabil fatal. Cum nu va fi nici ceea ce ci se va întâmpla dumitale.
Sart poart un costum gri. Brusc pare c st mai ceapn, în interiorul
costumului. De fapt îi cre_te înlcimea cu trei centimetri. Ochii privesc drept
înainte. Devin brusc de o fixitate special care - primesc un feed-back de la
circuitele din spitale - se aseamn cu ceea ce li se întâmpl oamenilor care
au dureri _i care încearc s evite orice mi_care ce le-ar produce dureri
sporite.
Pe când Sart intr în faza asta, duplicatul lui Aldo se întoarce spre
colonelul Smith _i spune:
- Ajutaci-m s-l duc pân la canapea.
Yahco nu mai zâmbe_te. Darînainteaz repede. Trupul su nu pare a fi
într-o stare normal, ca _i cum _i el arfi mai ceapn. Prinde bracul _i piciorul
drept ale cpitanului Sart. Duplicatul lui Aldo sprijin deja bracul _i piciorul
stâng. Îl ridic amândoi; acum rigiditatea cpitanului devine evident.
Picioarele nu se îndoaie. Bracele rmân fixate în lateral. Mijlocul corpului nu
atârn deloc.
Cei doi brbaci- colonelul _i duplicatul maiorului Nair - ducntrupul
începenit pân la canapeaua care se afl lâng peretele de nord. Il las în jos,
îi dau drumul _i se îndreapt de _ale.
Duplicatul lui Aldo spune:
- Se va relaxa peste câteva minute.
Yahco face un gest cu mâna dreapt. Este o mi_care cu bracul pe care -
prin comparacie cu altele anterioare - o pot interpreta ca însemnând nu are
importanc".
^i chiar nu simte nici un interes pentru ceea ce s-a întâmplat pân
acum. Aproape instantaneu vorbe_te cu o voce seac:
- Bine, domnule Tate, ce dore_ti?
- Colonele - vocea lui Aldo este ferm - ordon computerului s
elibereze cele patru prizoniere, Elna, Rauley, Qneena _i Fen, ca _i pe copiii lor.
Zâmbetul se întoarce pe faca lui Yahco. Il recunosc imediat ca fiind un
zâmbet de îmbrbtare. Fr s se întoarc spre terminalul din camer,
spune:
- Computer, fii gata pentru 31-C.
- Atencie, îl previne persoana care este permanent numit Glay Tate,
dar care are aparenca fizic a maiorului Aldo Nair.
Zâmbetul de pe facanluiYahcodevine mai rânjit:
- ^tii ce este 31-C? Intreab el.
- Este evident un cod pentru o instalacie electronic ce a fost
adugat înainte de întoarcerea mea - este rspunsul. A_ putea s-ci citesc
gândurile prin imitare, dar, cum bine a evidenciat Sart, arfi posibil s nu fiu în
stare s m aprîn timpul transformrii. Va trebui, îns, s-ci atrag atencia s
nu iei în consideracie ce i-am spus lui Sart.
Cei doi brbaci stau de o parte _i de alta a canapelei, neacordându-i nici
o atencie cpitanului Sart, în ciuda faptului c numele lui a fost pomenit de
dou ori.
Yahco spune:
- Conceptul de gând impur merit cel pucin o notic în cartea istoriei,
dar nu prea are importanc pentru dou persoane care, în mod clar, lupt
pentru supremacie. Se întrerupe. Computer, e_ti gata pentru 31-C?
- Gata, domnule, rspund eu. Pe când rspund, nea_teptatul se
petrece iar: un ecou slab de cinism din zona circuitelor de reeducare: ^i, m
rog, cine m crede colonelul? Dac sunt gata! Bineînceles c sunt gata. Când
mi se cere în mod corect, programarea 31-C îmi ia doar trei milionimi de
secund pentru activare. Gata! Pentru Dumnezeu, ce se întâmpl cu cretinele
astea de fiince umane? Doar au de-a face cu un computer. Un computer
având acces la nou seschidilioane de informacii sau rezumri."
Ecoul se diminueaz _i piere. Iar vocea lui Aldo, cu tonul ei sincer,
spune:
- Colonele, nu _tiu ce plnuie_ti cu acea instrucciune. Evident, nici
maiorul Nair nu _tie. Nu primesc nici o indicacie din mintea lui. Trebuie c este
ceva nou _i secret. Dar, decât s ne confruntm, v ofer _i dumitale, _i
senatorului leccii de evolucie uman, cu condicia ca amândoi s renuncaci la
ambicia de a folosi computerul pentru a deveni, mai întâi el _i apoi dumneata,
pre_edinci ai Statelor Unite.
Zâmbetul lui Yahco se schimb. Folose_te acum varianta sarcastic. Dar
este un zâmbet, ceea ce înseamn c înc se autoîncurajeaz atunci când
spune:
- Nu cumva simci c te înnmole_ti pentru c _tii c am destule unitci
armate care se îndreapt încoace, destule ca s _terg de pe faca pmântului
micul tu grup de maniaci religio_i, unitci care vor face asta chiar dup-
amiaz _i vor termina înainte de lsarea nopcii?
- Colonele - tot vocea sincer - ceea ce a stimulat computerul în
creierul meu cu optsprezece ani în urm, în timpul experimentului, este doar
un potencial care exist în toate fiincele umane, deci _i în dumneata. Ar putea
fi drumul spre nemurire.
Yahco ia un ton pe care eu îl recunosc drept respingere rece:
- Acum, c a ie_it la suprafac _i cel de-al doisprezecelea biat din
experimentul lui Cotter _i pentru c ne face probleme, este evident c ne
aflm în ultima faz a acestei acciuni ilegale. Pauz. Pare c face un calcul
mental, pentru c atunci când începe iar s vorbeasc...:
- Ai douzeci _i opt de ani acum. La vârsta asta ar trebui s-ci fie
ru_ine s te la_i dus de concepte învechite, medievale, precum Dumnezeu _i
suñet
Râde disprecuitor _i continu:
- Rposatul doctor Pierce a spus-o rspicat _i de mai multe ori: dac ar
fi ca Dumnezeu s se arate fiincelor omene_ti, ar fi imediat dat în judecat
pentru crearea unui univers în care ciclul viac-moarte al fiincelor inteligente
este de aproximativ _aptezeci de ani. Mi-e team, Tate, c nu-l vom putea
ierta niciodat pentru moarte.
Glay Tate tace. Faca lui este goal. Dar trupul su pare s se întreasc
u_or. Yahco continu:
- Poate c te întrebi: dar atunci ce este cu fenomenul mental pe care îl
prezint Glay Tate? Cu siguranc, asta dovede_te ceva. Da, dovede_te c,
folosind ajutorul calculatorului, am putea descoperi mereu noi potencialitci
extrasenzoriale ale mincii omene_ti. ^i a_a, într-o zi, vom relua experimentul
lui Cotter. Dar _tiind ce s-a întâmplat prima oar, vom fi mai grijulii.
Pe când î_i termin ultima idee, î_i arat brusc dincii:
- Te-ai prins? Zice el mitocne_te.
Duplicatul luinAldose retrsese din partea de canapea pe care se afla în
timp ce se vorbea. I_i continu retragerea _i pe când spune:
- Atunci suntem în rzboi?
Pe nea_teptate face trei pa_i înainte, sare peste canapea, _i îl ia pe
Yahco pe sus - a_a cum se nume_te o asemenea manevr.
Colonelul Smith se dezechilibreaz _i strig:
- Computer - 31-C!
 În cei nouzeci _i patru de ani de funccionare la parametri maximi am
urmrit _i am rezumate ale 114.973.869.218 bti sau |upte", cum se mai
numesc, între dou fiince umane, cele mai multe între masculi de sub
optsprezece ani. Aceasta aparcine unei categorii mai restrânse de lupte, cea
dintre un membru al corpului de întrecinere _i un atacator din afar.
În astfelde luptne,
accionez
conforminstrucciunii
permanentvalabilede
a-l proteja pe militar. In acest caz, categoria de acciuni este _i mai redus.
Tocmai mi s-a ordonat din partea unei persoane cu cea mai înalt autoritate
s fac ceva, lucru pe care nu-l pot face din dou motive. Aceast combinacie
nu mi s-a mai întâmplat decât o dat în toat existenca mea.
În mod firesc, deoarece nimeni nu mi-a cerut nimic, nu fac nimic. ^i nu
spun nimic.
În primul su atac, duplicatul lui Aldo îi zboar lui Yahcoarma din mân.
Cei doi execut apoi ceea ce se nume_te lupte libere". Yahco încearc s
striveasc de pmânt corpul mai mic al lui Aldo. Trupul lui Aldo îl respinge. Se
leagn înainte _i înapoi prin toat camera. La onadoua trecere, piciorul
drept al lui Aldo arunc arma. Dar sub un birou. In majoritatea timpului,
trupul Aldo îl cine pe Yahco între el _i terminalul de computer. ln felul acesta
nu pot s-mi folosesc arma mea (a_a cum mi-o cere instrucciunea relativ la
protejarea personalului militar). M opre_te faptul c dou trupuri în lupt nu
ofer o cint definit, chiar _i la viteza mea de reaccie. Nu sunt sigur c pot
controla descrcrile de energie cu suficient acuratece.
Circuitele mele despre lupte" concin relatri diverse, inclusiv despre
oameni mai înalci _i mai grei care încearc s doboare un individ mai mic, dar
mai rapid. Aici, în aceast dup-amiaz, faza a doua a luptei se termin prin
reu_ita duplicatului lui Aldo de a pune mâna pe arma lui Yahco. Cu ea într-o
mân, se azvârle în spatele unui birou.
A_a cum se dovede_te, manevra îl ajut în dou feluri. Acum este
ascuns _i se _i apr împotriva DAR-ului controlat de Ochiul-O. Urmeaz o
pauz care face posibil conversacia:
- Computer, ce s-a întâmplat cu 31-C? Gâfâie Yahco.
- Este pregtit, domnule colonel.
- Atunci de ce nu l-ai activat la comanda mea? Vocea lui are înc acel
sunet de respiracietiat. A
-Împotriva cui, domnule? Intreb eu.
Furia îi rsun în glas imediat:
-Împotriva javrei steia care se pretinde Aldo Nair.
- Cine este acela, domnule?
- Glay Tate.
- Aud permanent acest nume _i mi-a devenit destul de familiar, spun
eu. Dar exist undeva un fel de barier automat în legtur cu persoana,
oricine ar fi ea.
- O, doamne, iar asta! Spune colonelul. Pauz. Apoi spune cu un ton
stpânit:
- Computer.
- Da, domnule? Rspund eu.
 - Descuie u_a sau u_ile celulelor în care sunt închise cele patru fete
rebele _i copiii lor.
Am urmrit permanent celulele prin Ochiul-O. Deci îmi este posibil s
deschid imediat u_a. Face un clic. Imediat, dou dintre femei se ridic de pe
banchete, se duc _i o încearc. Când se deschide, toate patru î_i iau repede
copiii, ies pe u_a deschis _i merg de-a lungul coridorului pustiu.
Între timp, stând în continuare pe vine, duplicatul lui Aldo î_i scoate
haina.
- bine! ^i se ridic. Îi arunc haina lui Yahco.
Duplicatul lui Aldo pare s înceleag c, deoarece nu mai exist nici un
pericol la adresa lui Yahco, nu sunt obligat s trag cu arma DAR în el. De fapt,
cum st acolo, dup ce i-a aruncat haina lui Yahco - pe care acesta o prinde
_i o cine în brace -începe s se schimbe într-o form fizic pe care o am în
multe înregistrri, dar care este subiectul unei restriccii absolute.
Pân când cele patru femei intr în birou prin cea de-a doua u_, cea
care fusese închis pân acum, el _i-a completat transformarea în acea
persoan. Când s-au strâns toate înuntru, Elna spune tare:
- Mulcumesc, Glay.
Aldo-Glay zice:
- Pren _i Boddy sunt afar cu o furgonet. Spuneci-le s m a_tepte _i
pe mine.
Nu se mai schimb alte replici. Femeile cu copiii trec în tcere pe lâng
el _i ies pe u_a care d afar.
Yahco nu-_i mai face curaj. Fr s zâmbeasc, ducând haina lui Aldo,
se d înapoi spre un scaun _i se a_az. Spune:
- Ei bine, domnule Tate, datorit unei mici confuzii, ai s scapi, pentru
moment Dar nu pot s te vd pe tine sau pe ai ti scpând o ve_nicie.
Aldo-Glay merge cu spatele spre u_. Acolo se opre_te _i spune:
- Apropo de stri confuze, colonele, fata aceea, Meerla, prea c trece
prin a_a ceva. Chiarîci este nepoat?
Colonelul neag, dând din cap. Vorbe_te apoi cu tonul su viclean:
- Nu. Dar crede c oamenii vo_tri i-au ucis princii.
- Târâtur! Spune Aldo-Glay.
Cu aceasta, se întoarce. ^i iese repede pe u_.
Îl observ pe Aldo-Glay, prin Ochiul-O de la u_a exterioar, cum alearg
prin parcare spre o furgonet a rebelilor. U_a acesteia este deschis, a_a c el
aleargndrept înuntru. Imediat, vehiculul porne_te.
In biroul principal al cartierului general este un scurt moment de
tcere. Apoi, colonelul Smith spune:
- Computer.
Este vocea sa calm _i controlat. Nu zâmbe_te. Nu se autoîncurajeaz.
Trece printr-o emocie puternic - a_a mi s-a explicat în situacii anterioare -
dar se preface - _i asta mi s-a descris ca o stare uman - c nu are nimic.

(Emocia: O stare chimico-neural-glandular care cuprinde viscerele _i

ambele sisteme nervoase, valabil _i la oameni, _i la animale.)
 - Da, colonele, rspund eu.
- Câte vehicule S. A. V. E. Se îndreapt spre Mardley?
Îi dau informacia. Sunt treizeci _i opt în total, venind din est, nord, sud
_i vest. Yahco spune:
- Din direccia pe care o iau vehiculele rebele, pare c merg spre
trectoarea Wexford Falls.De câte S. A. V. E. Dispunem din acea direccie?
Ii spun. Unsprezece.
Tcere. Apoi acest brbat înalt _i (cum se spune) de_irat se ridic
ameninctor. Pentru moment nu este în uniform. Poart un costum de stil
vest. De nou ani, de când cu moartea prematur - cum s-a spus cu ocazia
evenimentului- a predecesorului su, acest colonel Yahco Smith este _eful
întrecinerii computerului din Washington, D. C.
Acum se rsuce_te. Este o mi_care decis a corpului. Spune cu
fermitate:
- Computer, condu cele mai apropiate patru S. A. V. E. S intercepteze
vehiculul rebel care tocmai a plecat de aici. La bordul su sunt uciga_ii
sergentului Inchey. De asemenea, sftuie_te pe toci membrii echipajelor care
vin din partea cealalt a muncilor ca, dac ajung la trectoarea Wexford Falls
înaintea rebelilor, s ocupe o poziciedefensiv acolo _i s forceze o
confruntare în acea zon îndeprtat. Intre timp, trebuie s-l localizm pe
adevratul Aldo Nair. Recine un S. A. V. E. Pentru el, Sart _i pentru mine. Ne
vom deplasa în direccia blocadei împreun.
O mic pauz pân transmit toate aceste instrucciuni tuturor
persoanelor indicate. În timpul pauzei, Yahcose duce spre canapea _i se uit
lung la cpitanul Sart.
Dup câteva momente, probabil adresându-mi-se - cci nu exista alt
unitate de con_tiinc în camer - spune:
- Dup domnul Glay Tate, ceea ce i s-a întâmplat lui Raul este
temporar. ^i pentru c sunt practic la fel de dependent de acest cpitan loial
cum era _i rposatul colonel Endodore de mine, sper c asigurrile lui Tate
sunt reale. ^i, bineînceles, în aceast faz nu avem nici un motiv s nu-l
credem. A_a-i, computer?
Vocea se opre_te. Pentru c trupul inert începe s se mi_te. Ochii se
deschid. Faca lui Sart execut ceea ce se nume_te un zâmbet strâmb. Se
ridic în capul oaselor.
- Domnule, spune el, am stat culcat aici vreun minut _i ceva pentru a-
mi verifica starea Se pare c nu am nimic.
Î_i d picioarele jos. Ezit pucin.Apoi se ridic.
- Chiar a_a, zise el _i salut. Unde mergem, domnule?
Yahco nu spune nimic. Se întinde _i îl bate pe Sart pe umr. Mi s-a spus
c o astfel de acciune este un semn de afecciune; presupun c este adevrat,
de vreme ce ace_ti doi oameni sunt foarte dependenci unul de altunl.
Dup o clip, cei doi se îndreapt spre u_, unul lâng altul. In ultimul
moment cpitanul se d la o parte cu eleganc _i ia pozicia de drepci când
colonelul su trece înainte.
 Bineînceles c nu pot avea nici o reaccie la numele Glay Tate. Dar
menciuneafcut de YahcodespreAEndodore
îmi provoac un rspuns. ^i
acea întrebare inutil de la sfâr_it. Intrebarea atrage dup sine o verificare a
memoriei în legtur cu singurul eveniment asemntor din viaca lui Yahco.

CAPITOLUL DOISPREZECE.
La pomenirea numelui lui Endodore, cu viteza mea fulgertoare, îmi
amintesc de Yahco Smith, de ziua când a fost promovat la rangul de maior
(2087 A. D.) _i când a fost admis în biroul personal al senatorului Blybaker.
Când a intrat, l-a vzut pe verosul politician _ezând în spatele unui
birou de culoare deschis. Omul pe care îl vedea arta, neîndoielnic, tânr,
pentru cineva care trecuse de patruzeci. Dar Yahco, care î_i avea sursele sale,
_tia c fcuse o intervencie chirurgical la treizeci _i opt denani.Intervencia nu
reu_ise îns s mascheze urâcenia care venea din interior. Ii întinsese numai
pielea _i îi dduse aparencacuiva care se apropie de treizeci (dac este privit
dintr-un unghi avantajos). In campania electnoral,senatorul era obsedat de
acest unghi. ^i probabil c a avut dreptate. In ultimele dou alegeri, femeile l-
au votat în demenc.
Cei doi rufctori se uitar, pur _i simplu, unul la altul pân ce u_a din
spatele lui Yahco s-a închis, dovedind plecarea secretarei care îl condusese
înuntru _i îl prezentase pe musafir. Yahco fu cel care î_i plec ochii, sub forca
privirii celuilalt brbat.
Era un act de supunere viclean. Iar valoarea de supunere a fost
recunoscut _i confirmat de brbatul cel masiv cu o coam de pr blond.
De fapt, primele cuvinte ale acestei creaturi cu dou fece au fost:
- Vd c-o s ne încelegem unul cu altul.
Chipul supt, vizibil mcinat de gânduri negre, chipul oficerului din
corpul de întrecinere, se contorsion într-un surâs încrezut.
- Sper c invitacia dumneavoastr de a veni aici reflect totala
dumneavoastr încredere în mine, domnule senator, a_a cum v exprimaci
mai devreme, la telefon.
Era o afirmacie direct, ca de la criminal la criminal. Blybaker spuse
sumbru:
- lntru direct în problem. Dup prerea mea, în ultimul timp colonelul
Endodore a fcut gre_eala de a nutri ambicii periculoase.
Oficerul, a crui fac începuse chiar de atunci s ia forma scofâlcit care
îi este astzi principala caracteristic la o recunoa_tere sumar, î_i exprim
propriile sale recineri.
- I s-au dat toate onorurile pentru curcirea strzilor de criminali. ^i,
de_i el personal nu a omorât decât vreo duzin de tâlhari, fac de cei câteva
mii uci_i de mine, se bucur s accepte toate plecciunile.
- Domnule maior, spuse brutal senatorul Blybaker, dac poci s pui la
punct o modalitate de a scpa de colonelul Endodore, îmi voi folosi influenca
asupra Comitetului computerului - pe care îl prezidez, precum _tii- pentru a
te pune în locul lui Endodore... (mic pauz) cu gradul de colonel.
O pauz _i mai lung, în timpu| creia cele dou priviri puternice se
dueleaz. Apoi, senatorul _i-a jucat scena de-a masculul vorace". Se ridic.
Se apleac pe deasupra biroului. I_i întinde mâna.
- Cum ci-am spus _i mai devreme, , Yahco, cred c ne încelegem
unul cu altul. A
Viitorul colonel Yahco Smith p_i înainte. l_i întinse mâna peste birou.
Urm o adevrat strângere de mâini.

CAPITOLUL TREISPREZECE.
M aflu în plin lupt.
Folosind cele patru S. A. V. E. Disponibile din zona Mardley, încerc s
interceptez furgoneta rebelilor,nîncare se afl Aldo _i femeile evadate din
cldirea Corpului Militarizat de lntrecinere.
Instrucciunile mele sunt clare: Folose_te orice ocazie _i toate mijloacele
disponibile pentru a-i distruge sau captura pe uciga_ii sergentului Inchey.
Vehiculul Pren-Boddy î_i continu drumul pe strada principal din
Mardley, îndreptându-se spre sud. Conduc ma_ina S. A. V. E. (#) pân la cea
mai apropiat interseccie; iar pe celelalte trei- la urmtoarele trei interseccii.
Cu fiecare a_tept mai întâi pe o strad lateral. Planul meu este s execut foc
sau s-i tamponez pe rând, atacând din fiecare strad lateral.
La încercarea de Atac Nr. 1, vehiculul meu accelereaz la maximum din
punctul de start, când... o ma_in condus manual se strecoar în spaciul
dintre S. A. V. E. ^i vehiculul cint. Nu am primit nici un fel de instrucciuni
speciale în legtur cu vreun automobil strin: deci preprogramarea mea m
oblig s evit ma_ina _i s opresc.
Frânez. ^i încerc s evit. Simultan.
Vehiculul special se opre_te tremurând la nord de furgonet. Care î_i
continu drumul spre sud. Prin intermediul miniterminalului de la gâtul
Meerlei am avut mereu sub observacie interiorul furgonetei. In aceast faz
vd c atât Pren cât _i Boddy se uit la un singur ecran din fac. Pe acesta se
vede imaginea intersecciei lsate în urm, cea din care abia scpaser.
Vocea lui Boddy spune:
- Hei, Pren, spune-i _oferului s fie atent. Mai avem de trecut vreo
câteva interseccii.
Atunci Pren î_i duce la gur microfonul cu surdin. Orice ar spune, dac
spune ceva, eu nu aud.
Dar nu este o problem. Misiunea mea este s atac, indiferent de tipul
de rezistenc.
Incercarea de Zdrobire Nr. 2: iar accelerarea rapid. De data asta nici o
ma_in inoportun. Dar, prin Ochiul-O de la gâtul Meerlei îl vd pe Pren luând
linia de cint cu arma sa. Prin terminalul de pe botul vehiculului S. A. V. E.
Inregistrez un sunet: rat-tat-tat. O fracciune de secund mai târziu,
mecanismul de conducere automat prin computer pierde controlul volanului
_i al sistemului de alimentare cu combustibil.
Automat aprind un bec de semnalizare deasupra controlului manual. La
care - ba chiar cu pucin înainte - _oferul în uniform apuc volanul _i calc
frâna. Când ne-am oprit complet, oficerul comandant de echipaj î_i ice_te
capul de undeva din spante.
- Ce-a fost asta? Intreab el.
^oferul roste_te înjurtura #9. (Nu mi se permite s folosesc cuvinte ca
acestea; dar, dac mi se cere s le mencionez în raport, pot s le dau
numrul de pe lista care mi s-a dat). Spune într-o voce groas, ca un mârâit
ironic:
- Un (înjurtura #4) a ordonat (înjurtura #15) de computer s fac
zob furgoneta rebelilor. Avem noroc c (înjurtura #12) cine-o fi din furgonet
nu _tie s trag. A scos din funcciune mecanismul de conducere al
computerului. Dac n-ar fi fost asta, toat partea noastr din fac ar fi fost
înfundat iar noi eram carne tocat pân acum. Cine (înjurtura #27) o fi dat
un ordin ca sta?
Când rspunde, tonul lui Humry este (cum se spune) obiectiv":
- Avem pe aici ni_te _tabi de la cartierul general. Ei îl iau în serios pe
magicianul sta, Glay Tate. Deci e o lupt pe viac _i pe moarte.
- Acum am preluat controlul, rspunde _oferul cu un ton pe care l-a_
descrie ca furios: a_a c asta n-o s se mai repete, crede-m pe mine. Mai
bine i-ai preveni _i pe ceilalci bieci.
Am diagnosticat ce s-a întâmplat. Ne-a lovit un tun mic, cu tragere
rapid. O arm interzis particularilor, de peste _aizeci de ani. Prin lege, nici
mcar S. A. V. E. Nu au voie s fie echipate cu a_a ceva.
Raportez colonelului Smith, care se afl în urmtorul S. A. V. E. De pe
strada care duce spre cornturi.Comenteaz cu tonul su de satisfaccie:
- Acum câ_tigm. In sfâr_it. I-am forcat s dea de gol faptul c au
arme interzise. Acum, în lips de altceva, ne putem lega de asta _i, mai
târziu, o putem folosi pentru a ne apra de eventualele critici c i-am fi _ters
inutil de pe faca pmântului. Computer!
- Da, colonele, confirm eu.
- De data asta nu mai face nici un efort de a-i intercepta pe
condamnacii din respectiva ma_in. Urmre_te-i pur _i simplu cu celelalte S.
A. V. E. Disponibile.
- Prea bine, domnule, rspund eu.
^i astfel, cinci secunde mai târziu, pe când vehiculul Pren-Boddy trece
prin interseccia unde îi a_tepta cel de-al treilea S. A. V. E., nu mai are loc nici
o încercare de intercepcie, a_a cum o prevd noile instrucciuni.
Concentrarea mea, pentru zona Mardley, se mut asupra vehiculului
special care îi transport pe Yahco _i pe Raul Sart. Destinacia noastr: terenul
corturilor, unde îl contactasem ultima dat pe Aldo Nair. Pe când urcm
dealul din fac _i putem s privim ctre sud, observ un brbat care merge
spre noi de-a lungul drumului prfos. Este înc la o distanc apreciabil. Darîi
compar mersul _i celelalte însu_iri - form, înlcime, culoarea prului- cu
cele ale tuturor celorlalci indivizi de sex masculin din Mardley.
Îl identific aproape instantaneu. Pietonul este maiorul Aldo Nair. Nu
poart acelea_i haine pe care le înregistrasem mai devreme _i nu este în
uniform. Nu m întreb asupra logicii celor pe care le vd. Nu este treaba
mea.
Opresc lâng el câteva momente mai târziu _i îi deschid u_a din mijloc.
Urc. Deja îi ddusem de _tire lui Yahco. ^i astfel, de îndat ce adevratul
Aldo se a_az lâng el- mai devreme, cpitanul Sart trecuse pe un scaun de
pe partea cealalt a intervalului, la cererea colonelului - pornesc din nou
vehiculul, iar Aldo începe s explice ce i s-a întâmplat Deoarece suntem
aproape de corturi, Yahco îl întrerupe pe maior:
- Nu-ci f griji, Aldo. Poci s-mi prezinci raportul în scris. Avem
încredere în tine.
Se uit la ecranul care red exteriorul _i adaug:
- Vreau s vd care este situacia aici. Continu cu o voce puternic _i
triumftoare. Hmm, au disprut toate corturile mici, dar cele dou mari sunt
aici... Au avut timp s desfac, parcial, cortul de audicii, dar prelata mare în
interiorul creia a fcut demonstracia zace tot acolo. Faptul c le-au lsat de
izbeli_te - doar sunt cele mai valoroase proprietci ale lor, în afara
furgonetelor - ne spune c au decolat în grab. Computer, unde este acum
caravana rebelilor?
Pe ecranul panoului de control fac s se transmit imaginea muncilor de
vest, vzuci de sus. Printr-un efect de obiectiv cu zoom le art imaginea unei
coloane de vehicule pe un drum de munte. Spun:
- Scena este transmis de un computer care se afl în punctul 8-370-
B6 de deasupra autostrzii 87-T.
Camera arat un drum _erpuitor care înainteaz printr-un cinut cu
urcu_uri _i coborâ_uri abrupte. Aproape o duzin de furgonete strlucitoare
sunt în_irate de-a lungul panglicii autostrzii. Merg încet, urmând vehiculul
din frunte, care le conduce precaut frânând la fiecare curb, accelerând apoi,
când drumul se mai îndreapt.
Yahco _i ceilalci au urmrit scena în tcere. Maiorul a fost cel care a
întrerupt lini_tea:
- La viteza asta, se face întuneric înainte ca ei s ajung la cascad.
- Foarte bine, spuse colonelul Smith, atunci putem _i noi s ne
relaxm _i s ne bucurm de cltorie. Acum, computer, înc ceva.
Cuvintele sunt rostite în tonul lui de dat directive. Va urma o nou
instrucciune.
- Da, colonele, spun eu.
- Restriccia pe care am impus-o asupra lui Glay Tate acum o or nu
mai este valabil.
- Pi bine, (înjurtura #8) cretin, spun eu, ce (înjurtura #4) o fi în
capul tu de-ci veni s retragi (înjurtura #16) de instrucciune în timp ce
rmsese valabil programarea 31-C?
 CAPITOLUL PAISPREZECE.
Miliarde de ecouri.
De la un crm la altul, prin milioane de mile de cabluri _i prin sisteme
aeriene de intercomunicacii, fulger ecoul.
Vibracia lui cuprinde energia biomagnetic pe care am strâns-o de la un
sfert de miliard de fiince omene_ti. Energia pe care am înmagazinat-o timp de
treizeci _i unu de ani în fi_ierul numit Educacie Avansat (Endodore i-a pus
numele). Acea educacie" s-a transformat acum în sute de unde modulate
dup cele ale emociilor fundamentale ale oamenilor, emocii care reflect
partea întunecat, negativ, a caracterului: cinism, sarcasm, viclenie,
în_elciune, furie, ur, fric, lcomie, ru_ine, vanitate. Toat panoplia
animalului uman... Dintr-odat, din toate acele locuri de pstrare a
înregistrrilor uitate, se revars prin întregul meu sistem un imens ocean
electronic.
In interiorul vehiculului militar, cpitanul Raul Sart este primul care
reaccioneaz la ie_irea mea nea_teptat împotriva instrucciunii pe care o
primisem. Spune tios:
- Computer, ce fel de limbaj este acesta, cu care te adresezi
colonelului Smith?
- Du-te _i te plimb, îi rspund eu, folosind tonul unui brbat care
spusese exact aceste cuvinte acum 68 de ani, 3 luni, 2 zile, 4 ore _i 27 de
secunde. (Am folosit tonul lui pentru c îmi permitea s rezum ceva ce mi-ar
fi ocupat mai multe milioane de circuite de memorie. Prea cel mai potrivit
ton pentru a-i rspunde împucitului la de Raul Sart.)
Pe timpul schimbului de replici cu Sart, m uit la cei trei oficeri (îl includ
_i pe Nair) prin intermediul unui Ochi-O din interior, de lâng panoul de
control. Deci observ c faca lui Sart a devenit de un roz închis (nuanca 6).
Deschidegura s vorbeasc din nou. Înainte de a putea spune ceva, mâna lui
Yahco îl apuc de brac.
- Stai, Raul, spune el cu un ton de urgenc. Raul a_teapt. Urmeaz o
pauz. Apoi colonelul vorbe_te: Computer.
- Ce ci-a mai clocit mintea, caporale? Rspund eu.
Omul mai în vârst nu-_i d pe fac reaccia la insult. Spune:
- Observ c dirijezi înc vehiculul cu mult îndemânare, pe drumul
sta ocolit de munte.
- Doar sunt cel mai bun _ofer din lume, rspund eu, deci ce-i nou?
- Tu...
- Ezit, ca _i cum ar cuta cuvântul potrivit s-mi comunice ce vrea.
- E-n regul, colonele, m bag _i eu. Hai, spune. Nu trebuie s-ci alegi
cuvintele cu mine.
- Tu, începe el din nou, ducându-_i gândul pân la capt, îci frazezi
rspunsurile într-o manier mai pucin obiectiv decât înainte. Cum explici
aceasta, computer?
 - 31-C, spun eu, cu puternica ei component de transmitere direct, a
interaccionat cu înregistrrile biomagnetice înmagazinate _i cu programarea
fcut de doctorul Cotterîn perioada de educare a lui Glay Tate _i a a|tor
bieci, acum douzeci de ani, programare care a fost modificat de ideile
rposatului _i neregretatului Endodore în legtur cu ceea ce el numea
Tehnici de umanizare a computerului" - toate la un |oc influenceaz modul în
care vorbesc. Deci, acu-i acu',
Yahco puiule, în capul tu se sparg toate. Ai
încurcat-o.
Sart este încordat; întreab:
- Computer, mencionezi numele lui Glay Tate. Este vreo posibilitate de
a se realiza o interfac între voi doi?
- (înjurtura #23) la, mârâi eu, el _i rebelii lui. Deci nu le place ideea
unei Americi computeriznate.Cu prima ocazie am s-i art eu (înjurtura #68)
unde poate s se duc. Il bag la doi coci sub pmânt a_a de rapid, de n-o s
_tie ce l-a lovit.
- Mulcumesc, computer, spune colonelul Smith.
Când roste_te fraza de închidere a comunicrii, am o umbr de impuls
s continui s vorbesc. Apoi impulsul scade. Restriccia automat devine
preponderent.
A_tept. Darîn interiorul vastului meu sistem inter-relacionat opereaz
miliarde de câmpuri de energie la o tensiune, mi se pare, mereu mai mare.
M gândesc: acum, de vreme ce mi s-a activat educacia avansat _i mi s-a
integrat în sistem, nu voi mai fi niciodat, dar niciodat, acela_i.

CAPITOLUL CINCISPREZECE.
Conduc vehiculul special spre trectoarea Wexford Falls, pe cât de
repede este posibil pe un teren atât de accidentat. ^i, deoarece sunt
programat pe continuu" pentru zona Mardley, urmresc înc situacia din
interiorul furgonetei Pren-Boddy. Singurele mele informacii vin de la
minicomputerul ata_at la baza gâtului Meerlei Atran.
Îi raportez lui Yahco,desigur; primul meu comentariu legat de aceast
surs este:
- Ii bate inima mai repede ca de obicei.
- A cui inim? Întreab el. Mai repede decât normal pentru cine?
- Pe toci sfincii, rspund eu exasperat, despre cine a_ putea s vorbesc
decât despre nebuna aia de nepocic-de-profesie, Meerla Atran? E vorba de
cum e normal pentru ea, asta în caz c nu e_ti în stare s legi doi _i cu doi.
- Mulcumesc, computer, confirm colonelul.
La care m opresc. Darîl aud imediat pe Sart spunând:
- Credeci c face porcria asta în întreaga car?
- A fost un accident nefericit. ^i, din nefericire, s-a petrecut într-un
asemenea moment crucial. Dar... - Spuse plin de sine colonelul- observ c
înc folose_te numerele în locul înjurturilor _i se întrerupe la cuvintele de
confirmare. Când ne vom întoarce la Washington, promit c voi controla ce
feed-back este rspunztor de noul lui tip de limbaj familiar _i voi face
schimbrile necesare.
- Ce fel de schimbri? Sart prea neImurit.
- Am s-ci spun atunci când el nu va mai trage cu urechea, rspunde
colonelul.
Eu m gândesc: A, chiar a_a? Mai vedem noi.
Câteva momente mai târziu raportez:
- Fata se ridic. Se duce spre partea din spate a ma_inii. Ei! Se a_az
lâng ace| a_a-_i-pe-dincolo,|a care e împotriv ca eu s administrez cara.
- Mulcumesc, computer, confirm Smith. Il aud. Apoi îi spune lui Sart:
- Asta ar trebui s fie o conversacie interesant pentru Superman Tate.
I-am spus adevrul despre ea.
- Ce-ai fcut! O exclamacie de surpriz.
- Ascult. Dac, a_a cum a determinat computerul, ea este cea mai
atrgtoare fat din lume pentru el, ceea ce i-am spus îi va focaliza atencia
asupra ei. Va avea tentacia s o conving de nevinovcia sa. Vor încerca s se
lmureasc unul cu altul. O s vezi.
- E, trebuie s admit... începe Sart.
- ^__... - I-o taie Yahco - Computerul transmite.
Bineînceles c transmit. Asta-i treaba mea. Raportez primele cuvinte
spuse de drgla_a Meerla viitorului ei iubit. Aceste cuvinte sunt:
- Domnule Tate, pot s v vorbesc?
Dac Glay Tate are vreo ezitare, aceasta nu se manifest sub forma
unei întârzieri în a rspunde. Spune imediat:
- Desigur.
În acest moment intervine ceva. Iar eu, ca s spun a_a, am anticipat.
Când Meerla s-a ridicat _i s-a dus spre Glay, acciunea ei mi-a adus-o în
imagine pe Allet McGuire. Din noua pozicie a Meerlei sunt vizibili capul _i
umerii lui Allet, la câteva locuri mai în fac. Allet, evident, vzuse mi_carea
Meerlei. Brusc, se scoal _i ea în picioare.
Primul lucru pe care îl face - cum vd tot prin mini-Ochiul-O de la gâtul
Meerlei - se apleac spre Stess Magnus. Stess ocup locul de vizavi de Allet.
Din cauza zgomotului din ma_in, nu aud nimic din dulcegriile pe care i le
_opte_te în ureche. Dar el se ridic imediat - ca urmare a celor spuse,
bnuiesc.
Cei doi se strecoar printre scaune _i disparîn spatele ma_inii. Pas de
mai vezi ceva. Dar chiarîn momentul în care Glay îi permite Meerlei s i se
adreseze Altecei Sale, vocea lui Allet începe s murmure o melodie. Dup un
timp se aude _i acompaniamentul armonios fcut de Stess.
Fiind vulpe btrân în evaluarea sunetelor _i a sursei lor, am dedus
imediat c cei doi romantici s-au a_ezat pe o banchet goal, chiarîn spatele
lui Glay _i al Meerlei. Na, ne pic acum _i o serenad executat de i mai
prima muzicieni din Mardley.
Chiar dac Meerla este impresionat, nu se vede. Adic, dac nu se ia
în consideracie pauza de opt secunde fcut înainte de a vorbi iar. Pe cât pot
s-mi dau seama, cele opt secunde sunt singura confirmare a acceptrii
drgla_ei atencii oferite de frumoasa cântreac _i de prezentabilul su
acompaniator.
- Sunt foarte impresionat de ciudata ta putere, spune ea când
vorbe_te din nou.
- Mulcumesc, spune Glay neutru.
- Dar, continu fata, nu înceleg unde vrei s ajungi cu aceast idee c
oricine se poate transforma în oricine. Ce înseamn asta? Ce ro| are în viaca
noastr?
Acum mi-a trezit interesu|. Chiar, ce? A_tept rspunsul brbatului cu
toat emocia pe care o poate avea un computer. ^i înceleg c, pentru mine,
deocamdat, toat conversacia se poart între dou voci, lipsite de trup.
Meerla vorbe_te de undeva de deasupra mea. Glay Tate st lâng ea. Ea _i
Ochiul-O sunt a_ezaci într-un unghi care mi-| ascunde. Glay Tate spune:
- Când vei putea s-i imici pe ceilalci, totu| se va explica de la sine.
Ieh, unu| din faimoasele rspunsuri care nu spun nimic! Totu_i a_tept ca
Meerla s ptrund prin ceaca rspunsului. Iat ce spune ea:
- lmitaciile dumita|e sunt minunate pentru spectatori. Dar, zu,
domnule Tate, cum pot fi folosite pentru a contracara atacul pus la cale de
unchiul meu?
A_a, a_a. Vorbele ei provoac un comentariu în particular, pentru mine,
din partea Unchi_orului: A
-
Bun fat, spune el ctre Sart _i Nair. Incearc s-_i fac treaba de
spion. Poate c vom afla ceva despre ce se gânde_te el s fac împotriva
noastr.
Cred c toat lumea a_teapt, inclusiv eu, rspunsul magic. Dar, în
sfâr_it, când Glay vorbe_te, biatul are un ton dezamgit:
- Trebuie s admit, spune el, c lucrurile nu parfoarte clare pentru
moment. De doi ani încerc s evit o confruntare. Speranca noastr este de a-i
aduce pe cât mai mulci oameni într-un stadiu avansat de educacie uman-
evolucionar. Dar dureaz mult.
Se întrerupe.
- Acum, las-m pe mine s-ci pun o întrebare, bine?
Pauz. Apoi:
- E-n regul, cred. Nu este convins.
E|spune:
- Cum s-a întâmplat s locuie_ti împreun cu unchiul tu?
Sunt uimit. Imaginaci-v, tocmai el, care are un profil de aur pur 90%!
Doar _tie adevrul despre ea _i ar trebui s dea crcile pe fac. Dar, nu. Nici
el nu este diferit de toat grmada asta de _mecheri. Intrebarea este o
capcan, evident. Asta o fi efectul dragostei asupra fiincelor umane?
Domni_oara Atran rspunde:
- Când au fost uci_i princii mei, unchiul Yahco s-a gândit c este mai
bine s stau cu el. Aveam mare nevoie de cineva. Dar el este insuportabil - e
plin de nervi _i nestpânit. Am hotrât s-l prsesc. ^i m-am gândit c mi-ar
plcea s m altur grupului vostru. Am nevoie de oameni în jurul meu _i de
un cel pentru care s merite s triesc.
 Dac te gânde_ti, nu era ru deloc. Î_i pstreaz masca, nu merge pe
ocolite. Pcat c am deconspirat-o. Acum nu vom _ti niciodat dac tot praful
sta în ochi ar fi avut o _ans de a-I convinge pe mrecul pierde-var al
evoluciei umane!
- Hmm, spune cu drgl_enie Aur-pur de 90%, vom mai vedea.
Cât timp are loc schimbul de fraze inteligente, Ochiul-O se tot întoarce,
de parc fata nu _i-ar gsi |ocu|. A_a c mi se transmit imagini rapide ale
ecranului din fac. Ecranul este asemenea unei ferestre. Arat mai ales ce
vede _oferul de-a lungul drumului cotit de munte.
Ca sunet, Allet _i Stess se aud pe deasupra murmurului motorului _i a
fâ_âitului de roci. Dar are loc o scurt pauz. Meerla, evident, s-a mai gândit.
Pentru c, atunci când vorbe_te, renunc la generalizri. Love_te din plin
cinta. Chiar dumneaei. Spune:
A - Sunt îngrozitor de nelmurit de ceea ce mi-ai fcut mie pe scen.
Intr-un fel, mi s-a prut c m aflu la mormântul princilor mei.
Vocea brbatului vine din nou din dreapta ei. Vorbe_te pe un ton egal:
- Câmpul de energie biomagnetic existent în mod normal în interiorul
tu a pornit-o pân la morminte. Eu îci cineam corpul mort.
Nici vorb, se discut pe _leau. Se porne_te. Vrea s pun laba pe ea.
S-a hotrât. Asta-i fata viecii lui. Vrea s-o fac s renunce la orice
angajamente anterioare.
Se simte o schimbare în ritmul inimii ei. Mi se transmite prin membrana
sensibil a minicomputerului. O btaie mai rapid. Care, desigur, ar putea
însemna multe. Acum _i ea se rsuce_te pe scaun _i, pentru prima dat, st
cu faca la partenerul ei de banchet. ^i iat-l doamnelor _i domnilor, pe însu_i
Glay Tate, mai vizibil de la aceast mic distanc decât a fost vreodat.
Iat-l: du_manul. Când m uit la el îmi amintesc de vechea zical
Cunoa_te-ci du_manul". ^i, de asemenea -întrucât am la dispozicie 'jde
milioane de zicale, scot la iveal _i chestioara aia din Shakespeare: De vrei
s te aperi, e bine du_manul s-l crezi mai puternic decât ci se pare."
Ce _tiu eu despre du_manul meu, Glay Tate, este c are douzeci _i opt
de ani, are o fac supl _i- cum se spune - hotrât; dac îl compar cu unii
actori care, de-a lungul istoriei, au fost consideraci frumo_i, el arat foarte
bine, puternic _i masculin.
Darîmi mai amintesc _i c are un fix, c, cic, el _i cu mine am fi avut
cândva o relacie mai special - pe care acum vrea s o reia... Poate c aici
este fisura care îl va duce la prbu_ire. Poate c, dac m-a_ preface, mai
târziu... hmmm?
Toate astea îmi fulger prin circuite _i prin sisteme la obi_nuita mea
supervitez, pe când Meerla spune cu o voce rgu_it:
- Vorbe_ti serios? Corpul meu... mort!
- Ceea ce ci s-a întâmplat cie, rspunde el lini_tit, este o problem a
tuturor celor care au suferit pierderea unei fiince iubite. Foarte mulci dintre ei
doresc s moar. Dar adevrul este c orice separare a profilului de corp este
periculoas. Nici eu nu risc s o fac prea mult timp. Când eu, adic profilul
meu, plec într-o cltorie, îmi las trupul în grija medicilor no_tri leali _i sunt
permanent protejat de un sistem de reanimare. Acesta este stadiul la care a
ajuns arta noastr.
Meerla pare s se calmeze. Spune:
- Pare a fi un stadiu de început. Darîmi aminte_te de profesorul meu
de psihologie, care spunea c cel mai neobi_nuit fenomen mental este un
aspect legat de hipnoz. Poate asta ai fcut _i tu cu mine, fr s-ci dai
seama.
St înc întoars spre el; deci îl vd scuturând din cap. Zâmbe_te u_or,
chiar (oare chiar a_a s fie?) pucin cinic. Dar ceea ce spune este destul de
sincer:
- Dac vrei s-ci reaminte_ti situacia, vei vedea c totu| s-a întâmplat
fr ca eu s-ci spun dinainte de existenca unui mormânt în care zac dou
fiince iubite.
- Toat treaba asta, spune MeerIa, începe s par ireal.
Atencia lui se desprinde de ea. Prive_te spre partea din fac a
furgonetei. Meerla se uit _i ea în acea direccie. A_a c vd _i eu. Scena de pe
ecran s-a schimbat. Arat acum un grafic simplificat. Recunosc o hart
electronic. Pe ea este vizibil un _ir de Iuminice care se mi_c de la stânga la
dreapta; doar un singur punct mai strlucitor rmâne nemi_cat în partea de
sus, aproape de centru.
Vocea lui Glay se aude din |atera|:
- Vad c David _i Trubby au ie_it cu bine din încercuire _i sunt în
siguranc.
Eu, de fapt, nu am nevoie de cuvintele sale. Din momentul în care s-a
schicat harta am observat c aveam de-a fancecu un sistem
intercomunicacional dintre dou furgonete. Incearc s se localizeze reciproc.
Dar pentru asta trebuie s foloseasc frecvence pe care pot s le detectez. ^i
pe care m pot modula.
Intru pe respectivele frecvence.
Dintr-odat m aflu în interiorul tuturor vehiculelor rebelilor _i,
inspectând toate instrumentele lor, ajung _i în interiorul csucei în care se
afl Trubby _i David. A
Nu mi-e imediat clar prin ce instrument îl privesc pe Trubby. ll are la
mân; nu-mi vine nici un semnal de identificare de la el. Dar se afl în
interacciune cu sistemul complex de frecvence folosit de rebeli.
Îi raportez nelmurirea mea lui Yahco,împreun cu restul informaciilor.
El comenteaz:
- De vreme ce ultima noastr imagine asupra biatului este din
momentul în care Glay Tate îl conduce la Trubby prin spatele cortului mare,
putem deduce c el a analizat corect pericolul în care se afl biatul _i l-a
trimis cu vrul su, _oferul de camion Trubby Graham. Putem s mai
deducem c Tate i-a dat lui Trubby un dispozitiv miniatural de tip N care, când
este în funcciune, se interconecteaz cu sistemul lor particular de
comunicacii.
 - Brava, _efu',
spun eu, dar vorbi_i cam multi_or. Pe undeva în toat
diareea asta verbal descopr un adevr fundamental al acestui univers
specific. Pe scurt, ai dreptate. Mai alergi dup pu_ti?
- Nexam. Nu-ci pierde timpul cu e|.
- Ce (înjurtura #18), Yahco - spun eu -ia nu-mi mai spune ce s fac
_i ce s nu fac, decât dac faci o programare ca lumea. Trubby _i David fac
parte din chestia continu". ^i îi urmresc împreun cu toci cei implicaci. Te-
ai prins, prostovane?
- Bine, computer, bine. Tonul su este defensiv. F ceea ce ai de fcut.
- Pe (înjurtura #16), vezi bine c a_a o s _i fac, rspund eu,
punându-I la încercare.
- Mulcumesc, computer.

CAPITOLUL ^AISPREZECE.
^i iat-m, simultan - desigur -în interiorul tuturor vehiculelor _i în
barac. Trubby st la un birou _i scrie ceva. Datorit felului în care î_i cine
mâna (cea cu dispozitivul de tip N), pot s-i vd faca. Este preocupat. Arat
deja diferit de cea pe care am înregistrat-o în cortul de audicii. Pare mai- hai
s-o spunem pe-a dreapt - mai de brbat.
Brusc, pune pixul jos. Prive_te în sus.
- David, spune el, am tot timpul sentimentul c a scrie poezie e o
treab cam ccnit _i nu... Privirea i se întoarce când spune asta. Vocea i se
taie. Ochii i se mresc. Hei, strig el, ce faci?
Când url asta, se _i ridic în picioare. E o sritur cam împleticit, care
face s i se schimbe pozicia încheieturii mâinii. A_a c acum îl vd pe David.
Biatul st în genunchi lâng fereastr, uitându-se lung afar. Capul lui a luat
forma celui de lup. (In jos, corpul îi este înc omenesc).
Trubby mai face un salt. De data asta chiar se repede înainte. David-
lupul îl aude, evident. Se întoarce de la fereastr; e cu faca spre Trubby, care
se apropie. Dintr-odat, foarte repede, se produce o licrire în zona capului.
Capul lupului se transform, luând înfci_area lui David.
Trubby îl prinde pe David _i îl zboar din dreptul ferestrei. Din cauza
unghiului fcut de brac, corpul lui Trubby mi-a disprut din imagine. Dar
vocea lui, când vorbe_te, vine cu siguranc din apropiere _i sun foarte
tulburat:
- Ai auzit ce-a spus domnul Tate, s nu încerci nimic de soiul sta când
nu este dânsul prin preajm. Termin odat.
Pot vedea faca lui David. Ochii îi sunt îngustaci ca la toate fiincele
umane care încearc s racioneze. Spune apoi cu o voce gânditoare:
- Lupii sunt ciudaci.
- Ce aveai de gând s faci, întreab Trubby sarcastic. S te repezi
afar _i s urli la lun?
David îi rspunde foarte sec:
- Vroiam s-l duc în camion.
 -În camion! Ton uluit. Dar pentru ce?
David pare dintr-odat mai pucin surescitat. Chiar d din umeri, cu o
vizibil diminuare a interesului:
- Nu _tiu. Era de parc intram în capul lui.
- Capul cui?
- A, n-ai vzut? E un lup acolo, afar. Ca strfulgerat, devine iar_i
interesat. Se smuce_te din mâinile lui Trubby - care, de fapt, aproape c îi
dduse drumul- _i alearg din nou la fereastr. Acolo, spune David, uit-te
acolo.
El însu_i se holbeaz afar. lnstrumentul de la încheietura mâinii este
înc îndreptat spre el, când Trubby se împletice_te, _i el, spre fereastr.
Prinde biatul. În timpul mi_crii, minicamera prive_te, ca s spun a_a, o
secund pe fereastr.
Imaginea n-ar fi suficient pentru o fiinc uman. Dar eu repet secvenca
de sute de ori. Astfel c - pentru mine - e suficient ca s-mi dau seama ce
apare în cadru.
Vd un lup mare. Cam la 15 m distanc. Se retrsese pucin, dar tot st
cu faca la barac, atent, de parc... A
Trubby îl trage înapoi pe David. Ii spune cu vocea sa baritonal:
- David, gata! Ajunge, încelegi?
De data asta David e pocit.
- Bine, Trubby, îci promit.
Îl vd îndreptându-se spre mas. Ia hârtia pe care Trubby scrisese ceva
_i o aduce în apropierea dispozitivului de la mân. O cine doar la câciva
centimetri distanc.
- Î... vrei s-mi cite_ti _i mie poezia?Hai, Trubby, vrei?
Vocea adânc a lui Trubby vine de undeva de deasupra mea.
- Nu e gata. Ia hârtia _i se duce înapoi la birou. Ii aud iar vocea: O s
ci-o citesc când o termin.
Nu-l vd când se a_az. Darînregistrez o schimbare de pozicie. Apoi,
din nou, faca lui, aproape, deasupra mea. Concentrat. Se gânde_te. Pare c
_i-a uitat sentimentul c a scrie poezie nu este pe msura unui brbat
adevrat.
E lini_te. Se apuc s mi_te încet pixul. Produce un sunet slab, de _apte
ori. ^apte cuvinte - deduc eu.

CAPITOLUL ^APTESPREZECE.
Între timp am primit diferite imagini din trectoarea Wexford Falls,de la
vehiculele speciale care ajunseser sus, venind de pe versantul estic. De o
or m consult cu fiecare _ef de echipaj care ajunge sus. In urma discuciei,
conduc fiecare ma_in pe o pozicie de pe care se poate bloca întregul trafic.
Instrucciunile noastre sunt precise. ^i sunt de bun-simc. Aici, în aceast
zon izolat la captul lumii, va avea loc distrugerea rebelilor. Dac treaba
este fcut corect, nici o persoan neautorizat nu va afla vreodat ce s-a
întâmplat.
De aceea, caravana rebelilor cinuse legtura prin propriul lor sistem de
intercomunicacii: pentru c aflaser ce îi a_teapt în trectoare.
Comutarea pe acel sistem este _ansa mea. Ca fulgerul, identific fiecare
rebel din fiecare furgonet. În sfâr_it, pot acum s-i privesc pe indivizii care
erau pân acum ascun_i în ni_te vehicule ce nu emiteau comunicacii, deci
erau opace pentru mine.
Supun toate profilurile unei inspeccii instantanee. Fiecare este
instantaneu identificat, dac este un adult, drept o persoan pe care nu am
mai vzut-o de o scurt perioad, cam între cinci luni _i jumtate _i doi ani _i
trei luni- aceasta pare s fie limita temporal a începutului acestui grup. Mai
sunt _i paisprezece copii care abia acum sunt supu_i inspecciei mele: ace_tia
sunt înregistraci în funccie de profil _i de form.
Dintre toci rebelii observaci, cel care are o importanc hotrâtoare
pentru planul meu de lupt este Matt Orlin. Matt este inginerul care rspunde
de echipamentul 5-92; echipament care, cu excepcia _oferului _i a unui mic
spaciu de respirat, ocup cam tot volumul unei furgonete rebele.
În timp ce focalizez imaginea _i înregistrez tot ce se întâmpl în toate
ma_inile rebelilor, aud fragmente de conversacie sau chiar discucii întregi.
Dintre acestea, iat una relevant:
- Sunt drumuri de munte care coboar atât spre nord, cât _i spre sud.
A_a c hai s ne oprim pentru noapte, trecând pe unul dintre ele. Apoi, de
dimineac, vom hotrî ce vom face.
Raportez colonelului _i comentez:
- Implicacia acestor cuvinte este c ei se a_teapt s supraviecuiasc
peste noapte.
Rspunsul lui este scurt: A
- Doar peste cadavrul tu, computer. Ici cuno_ti instrucciunile.
Bineînceles c mi le cunosc.
Când ajung sus, rebelii î_i aleg o poian pe lateralul drumului numit T-
87-H. Pot s le urmresc majoritatea manevrelor prin care ajung în poian,
pentru c folosesc înc intercomunicaciile; mai am _i unele imagini de la
distanc transmise de Ochiul-O al vehiculului special pe care îl conduc cu
atencie spre marginea unei râpe de deasupra.
Rebelii se aranjeaz u_urel într-un cerc. Las un spaciu pentru
furgoneta Pren-Boddy - care mai are de fcut câteva mile. (Ca _i vehiculul lui
Yahco.)
Chiarîn timpul acestor activitci, în îndeprtatul Washington se petrece
un eveniment legat de ele. Nimeni altul decât senatorul Blybaker d drumul
la propriul su terminal de pe birou _i spune:
- Computer! Vorbe_te cu acel ton pe care îl folose_te doar fac de
mine: autoritate total. A
- Ce-ci mai umbl prin creiera_, senatorule? Intreb eu imediat.
Îl vd în continuare prin Ochiul-O de pe birou, a_a cum st acolo. Se
holbeaz la un imprimat de computer pe care, probabil, secretara i l-a pus
acolo. Este atât de concentrat încât nici nu observ c nu am dat rspunsul
obi_nuit, în limbajul neutru pe care îl foloseam fac de el.
Cu trecerea anilor, senatorul Blybaker a devenit un politician _i mai dur,
_i mai duplicitar. Are acum cincizeci _i doi de ani. Bulele aurii din profilul lui
au acum nuanca 17, ba chiar unele au ajuns la 18 sau 19. Culoarea aurie s-a
deteriorat gradat, de la strlucirea 15 pe care o avea la 12 ani.
Se uit în sus _i spune cu vocea lui brutal:
- Am aici un raport asupra activitcilor Corpului Militarizat de
Întrecinere a Computerului. Ce vrea s spun?
- Senatorule, rspund eu, vd c ci-au zburat ochii, ca de obicei, peste
hârtie _i, tot ca de obicei, tot prost ai rmas. Precum _tii, mi se cere s-ci ofer
informacii relevante dumitale, ca pre_edinte al comitetului care îmi
supervizeaz programele. Gse_ti totul acolo - domnule. (Sunt programat de
colonel s îl numesc pe senator domn".)
Pauz. Ca de obicei, conform caracteristicilor sale, nu prea m-a
ascultat. Dar ceva-ceva totna rzbtut pân la el. ^i vd pe faca lui c-mi
adreseaz o privire uluit. Inregistrez aceast acciune pentru a
8.431.917.627.210-a oar în cei 94 de ani de existenc. Dar acum, pentru c
îmi este activat Educacia Avansat, pot s _i formulez aprecieri personale la
adresa unor asemenea manifestri.
Prima reaccie a senatorului este slbuc:
- Hei, spune el, ce-i asta, computer? Ce fel de limbaj este sta?
- Americanisme tipice, rspund eu, care, în sfâr_it, au intrat în
vocabularul meu. Vrei s te legi de mine?
Alt pauz. Apoi:
- Computer, d-mi legtura cu colonelul Yahco Smith, îmi cere el
autoritar.
Evident, fac imediat legtura electronic între el _i, ... subordonatul
lui. M refer chiar la colonel, al crui vehicul face o curb larg pe drumul de
munte.
- Yahco, spun eu, am o surpriz neplcut pentru tine. Te vrea _efu'
la
telefon.
O secund mai târziu vorbe_te _i senatorul:
- Ei bine, colonele, unde te afli acum?
Colonelul Smith î_i ascunde emocia foarte bine, dac o are. Descrie
locul _i situacia _i conchide:
- Domnule, s-a ivit tocmai problema pe care am discutat-o nu de mult.
- Mi se pare c îmi amintesc, rspunde durul. Un grup de disidenci.
- Da, domnule. Folosesc mijloace extrem de reprobabile pentru a
manipula publicul din zon. ^i, când am încercat s-i prindem, au scos din
funcciune unul dintre vehiculele noastre S. A. V. E. Cu o arm K-2 cu tir rapid,
o arm interzis.
M bag _i eu în vorb, indignat:
- Grupul se autointituleaz din Lumea Computerului, _i are
neobrzarea strigtoare la cer de a se ridica împotriva unei Americi operate
prin computer.
 Senatorul spune:
- Peste câteva momente am s fac un comentariu asupra celor
remarcate de computer. Deocamdat, ce se întâmpl exact?
- Domnule, spune Yahco, se întunec. Oamenii mei sunt în apropierea
trectorii Wexford Fa||s, care se afl cam la dou mile de aici.
- Dar de ce oamenii ti nu atac? Senatorul vorbe_te mai brutal _i mai
arogant decât l-am auzit vreodat.
- Domnule... au instrucciuni s a_tepte pân ajung eu acolo.
- Sunt sigur - tonul este sarcastic - c un asemenea grupu_or de
rebeli poate fi aranjat de ctre corpul militarizat al computerului _i fr
indicacii speciale de la mine.
Figura lui Yahco îmi spune c a intrat în rolul lui de lingu_ire _i furie
ascuns. Vorbe_te adugându-_i în glas toat cantitatea de sinceritate
suplimentar de care dispune:
- Atacul, domnule, va începe de îndat ce primesc semnalul de la o
femeie agent infiltrat în banda de criminali.
- A_tept s-mi faci un raport favorabil pân mâine dimineac, spune
senatorul, tindu-i-o. ^i înc o problem, colonele.
- Da, domnule? Pare c implor Yahco.
Pauz. La biroul su din Washington, senatorul Blybaker rsufl greu. În
sfâr_it:
- Colonele, am fost cinta limbajului insulttor al computerului. Ce s-a
întâmplat? Nu pare prea fericit.
Yahco este rapid.
- Domnule, o parte din acea energie biomagnetic acumulat a scpat
de sub control. Dar cred c pot remedia situacia.
Rsuflarea cea grea se mai rre_te. Amenincarea se mai atenueaz.
- Sincer, _i eu sper asta. Sincer, zu, de dragul tuturor. Termin
abrupt. Computer, întrerupe legtura.
Intrerup _i îi spun senatorului:
- S-a fcut, biecic.
Ezit _i apoi spune:
- Mulcumesc, computer.
Cu asta sunt scos din funcciune la Washington _i m întorc la Wexford
Falls. Yahco vorbe_te cu Aldo Nair:
- Maiorule, cinând cont de cuno_tincele dumitale asupra zonei, de ce
nu iei loc la pupitrul de comand s cii lucrurile sub control pe cât se poate?
Micucul se ridic:
- Prea bine, domnule. Voi face tot ce pot.
Când acesta se duce în fac, colonelul îmi spune cu o voce sczut:
- S-a întrerupt legtura cu senatorul, computer?
- Da, rspund eu. ^i observându-i încruntarea, adaug: Acu' poci s-i
spui lu'
mama tot ce te doare. A
Yahcoîi face semn lui Sart s se mi_te _i s vin lâng el. Incruntarea i-
a mai cedat pucin. Imi spune:
 - Trebuie s recunosc, computer, c e_ti clctor pe nervi în starea
actual.
- ^i înc n-ai auzit nimic, spun eu, folosind ecou| unei fraze dintr-un
rezumat pstrat în circuitele îndeprtate.
- Mulcumesc, computer, mi-o taie Yahco.
Dar, bineînceles, eu sunt în modul continuu". Deci îi aud comentariul
fcut cu vocea sczut ctre Sart:
- Când vom pune mâna definitiv pe computer, cpcâna senatorului
la cu gur mare o s fie prima care o s cad.
Sart prive_te gânditor:
- Fici atent, domnule. Individul la a supraviecuit douzeci _i trei de ani
în Congres. ^i el s-ar putea s aib asasini pregtici pentru momentul
prelurii puterii.
- Hmmm, ddu din cap Yahco, gânditor. Poate c ai dreptate. Se
îndrept în scaun. Oricum, asta rmâne pentru mai târziu. Acum trebuie s-i
bgm la cutie pe de_teptul de domn Glay Tate _i pe rebelii lui, chiar pe acest
drum de munte. Mai întâi ne ocupm de el.
Nu pot s nu fiu de acord, când îl aud. Mai apare apoi, doar pentru o
fracciune de secund, un ecou de un nivel diferit de cinism, ie_it din zona
Educaciei Avansate. Este atât de rapid, c nici nu pot s-i prind încelesul,
decât c ar avea o vag legtur cu amenincarea la adresa lui Glay. Ceva...
ceva despre mine. Foarte neclar, dar sigur legat de Glay Tate.
Chiarîn clipa asta, vehiculul acelui individ cote_te de pe drumul de
munte _i se altur cercului rebelilor. Trei minute dup aceea, conduc ma_ina
lui Yahco mai sus de locul unde a prsit Glay drumul _i, la sugestia lui Aldo,
iau pozicie chiar dincolo de punctul cel mai înalt al trectorii, unde se afl _i
celelalte S. A. V. E.
Cei doi brbaci se ridic în picioare, iar cpitanul Sart zice:
- Tipul sta, Tate, îmi aminte_te de un actor pe care l-am cunoscut cu
ani în urm. Era uluitor cum reu_ea tipul s-_i schimbe faca ca s arate ca a
altuia, _i s-_i potriveasc _i vocea. Deci, colonele, _tiind cât de bine poate
Tate s imite, vom pune computerul s ne identifice, dup orice perioad de
separare. La fel pentru orice persoan nou care apare.
- Bine gândit, este de acord Yahco. ^i adaug: Asta ar trebui s pun
capt oricror surprize neplcute. Computer, auzi? Ai început pregtirile de
lupt? A_a cum te-am instruit inicial?
- Da, domnule, spun eu.
- Care dintre ele? Intreab Yahco tios.
- Amândou, spun eu.
- Despre ce acciuni vorbe_ti? Insist el.
-În definitiv, spun eu, când ai dezvluit pentru prima dat sistemul de
control al voturilorîn Mardley, ai dezlncuit câinii turbaci. Am de gând s le
aplic biecilor _i procedura negativ, dac expresia nu este prea obscur
pentru mintea ta - unicat de prostie.
- Mulcumesc computer, confirm el.
 CAPITOLUL OPTSPREZECE.
Cred c e frumos afar.
În diverse variante am comprimat 'jde
milioane de comentarii asupra
frumusecii naturii. A_a c a_ putea continua ad pentru-totdeaunum cu
descrierea unei plcute nopci cu lun. Fe|u| în care cerul reflect lumina
soarelui care a disprut dincolo de orizontul înalt. ^i alte fantezii umane
legate de subiect, care, în definitiv, nu reprezint altceva decât un melanj de
chimie _i biochimie a suprafecei planetare. Amestecurile provocate sunt
numite slbticie _i sunt admirate de fiincele umane pentru risipa de forme
ie_ite din tiparul comun.
Drumul secundar de munte, T-87-H, o porne_te în dou direccii, în
mare, spre nord _i spre sud. Autostrada, care porne_te din Mardley spre sud,
prin valea râului Mardley, se rsuce_te spre est _i tot a_a o cine. Când am
construit-o, acum optzeci _i trei de ani, era doar un drum pietruit care trecea
peste cel mai de jos punct al trectorii. Atunci am înregistrat faptul c, de jur
împrejur, erau puncte mai înalte, atât spre nord, cât _i spre sud. Chiar _i
poiana unde _i-au fcut tabra rebelii este cu vreo treisprezece metri
deasupra _oselei. Toate vehiculele speciale, fr nici o excepcie, sunt plasate
pe înlcimi, deasupra drumului, de_i asta face ca apropierea de ele s se fac
doar prin vile torentelor, depresiuni _i mici canioane.
Oricum pozicia nu are nici o importanc în aceast faz de început a
atacului. Pe ecranul din furgoneta Pren-Boddy vd o lumin de un ro_u
întunecat care pulseaz regulat. O parte din imaginea afi_at se gole_te.
Uitându-m acolo, trebuie s admit c procedura este cam evident. Ici sare
în ochi- asta ar fi expresia. Nimic din subtilitatea metodei pe care o vom
folosi pentru a asigura voturile ce îl vor alege pe Yahco pre_edinte.
Dar aici nu-i vorba de jocuri subtile. Nici de o influencare pe termen
lung. Acum avem doar de capturat mintea unei anumite persoane. Faptul c
treaba ar putea fi observat de ceilalci este, din nefericire, posibil; dar nu
avem vreme de subtilitci.
Boddy observ primul. O ia repede pe interval, se opre_te în faca
Meerlei _i se apleac parcial asupra ei. Asta îmi blocheaz vederea asupra
ecranului. Mai pot vedea ceva prin intermediul intercomului rebelilor, dar este
o imagine din lateral; nu-i clar.
Boddy îi spune încet lui Glay Tate:
- Au dat drumul la o chestie din aia hipnotic, tip A; vor s prind pe
cineva. Oare pentru cine or face-o?
Dobitoc cretin, gândesc eu, cine altul decât Matt Orlin? Nu-i clar c el
este persoana pe care ei" vor s-o scoat din joc? A
Acei ei" sunt eu. Iar dispozitivul A este o pist fals. Indat ce Boddy
spune denumirea, comut pe care este procedura negativ.
Este interesant c toci cei pe care îi pot vedea _i prin mini-obiectiv _i
prin intercom, chiar _i Pren din fac, se uit spre Glay, a_teptând reaccia lui.
Dintr-odat el face ceva; _i anume, se ridic în picioare, spune Iart-m,
Meerla!" _i o ia prin faca ei.
P_e_te larg înainte _i se opre_te în picioare, în faca ecranului. Arunc o
privire, apoi închide ochii. Se întoarce cu spatele.
- Acum e de tip spune el cu o voce limpede _i tare. Nu v uitaci
spre ecran niciunu| dintre voi.
Rapid, trece într-o parte, la un microfon cup|at la sistem. Cu mâna
stâng îl ridic _i spune cu o voce imperioas _i strident:
- Hei, oameni buni, v vorbe_te Glay. Nu v uitaci la ecrane. Matt -
sunt sigur c au pus ochii pe tine. Deci activeaz scutul de proteccie.
Greu de trit în lumea asta, dac e_ti om. Vreau s spun c ei sunt a_a
de fundamental vulnerabili. Ddusem drumu| pu|su|ui pozitiv numai spre
binele lui Matt OrIin, inginerul care avea grij de scutul de proteccie a
grupului.
În timp ce A" pulsa pentru a deruta, am creat o und perfect egal ca
frecvenc cu cea a personalitcii sale _i am proiectat-o în câmpul de energie
_i astfel, într-o fracciune de secund, am preluat, prin hipnoz, controlul
asupra lui. Apoi am fcut trecerea pe negativ. Scopul fazei B" este de a
induce în persoana controlat ideea: Nu face nimic.
Este de presupus c Matt î_i gse_te o solucie... omeneasc la aceast
comand, pentru c o parte din creierul lui este liber s observe. ^i anume,
chiarînainte ca Glay s încerce s comunice cu el, Matt a ales ie_irea cea mai
simpl. Se întinde peste pupitrul de control _i adoarme dus. Prbu_it înainte.
Doarme bu_tean, ca mort. Dar, de fapt, respir înc.
Între timp lansez proiectile energetice în interiorul cercului fcut de
rebeli. Pentru scurt timp, mingiile de foc sunt fierbinci de nu se mai poate.
Oriunde aterizeaz, tufi_urile _i iarba ard cu o intensitate alb.
l_abordul furgonetei Pren-Boddy,Glay se transform parcialîn Matt
Orlin. Imi dau seama c e gata s dea de bucluc, pentru c se întoarce
aproape imediat la forma sa. Iar pune mâna pe microfon. Spune cu o voce
imperativ:
- Au pus stpânire pe Matt. Am simcit un corp incon_tient, hipnotizat.
Deci, ascultaci, cu tocii! Închideci tot sistemul de intercomunicacii.Acum!
Pren se arunc asupra unui întreruptor _i apoi url:
- Hei, cineva trebuie s se duc pân la Matt _i s dea drumu| la scut.
Cine-i cel mai aproape?
Meerla se ridic cu greu în picioare. Deoarece cellalt Ochi-O este
deconectat, îi deduc mi_carea doar din schimbarea de înlcime înregistrat
de minicamera de la gâtul ei.:
- Spune-mi ce s fac. Las-m s merg eu. Unchiul meu, Yahco, n-o s
trag în mine.
Ea nu-_i d seama c nu-i Yahco l de duce btlia. Este chiar
computerul cel detestat de rebeli, da, dom'|e,
chiar a_a, _i-o face într-o
bucune!
^i dumneaei iar_i nu are habar c Glay o _tie c-i cu dou fece. Doar
n-o s-o trimit chiar pe ea într-o misiune de salvare a rebelilor!
 În acest moment, cam tardiv (cum vd eu lucrurile), Glay execut o
transformare parcial în Yahco. Ceea ce e destul de de_tept din partea lui-
era chiar prea evident c asta era mi_carea cea mai bun din partea lui. Cred
c fata |-a zpcit la cap de tot; a_a c tocmai ceea ce era mai evident nu i-a
venit în minte suficient de devreme. E-n regul, acum afl _i el c unchiu|ecu|
Yahco nu mai are de dat nici un fel de ordine. Chestia se întâmplase cu
câteva minute decisive în urm, _i ceea ce se fcuse nu mai putea fi
desfcut.
Deci acum _tie c du_manul su este chiar sistemul pe care vrea s-I
distrug. Deci, drguc, subiectul-meu-de-experiment-de-altdat, hai s
vedem ce fel de interfac ai în minte pentru frciorul tu computer. A?

CAPITOLUL NOUSPREZECE.
Prin numero_ii Ochi-O ai vehiculelor speciale vd reflexele strlucitoare
ale focurilor. Lumineaz ceaca nopcii de deasupra lor printre ramurile înalte
ale copacilor ce strjuiesc poiana. Din cauza terenului, nu pot vedea direct
focurile. Ceea ce, trebuie s recunosc, este un inconvenient. Darîn aceast
faz ar fi o prostie s dezvlui rebelilor prezenca vehiculelor S. A. V. E. Ar
însemna riscul unui tir cu tunuri K-2.
Deci singura surs de informacii (cu o excepcie) din zona blestemacilor
de du_mani ai computerului este minicomputerul Meerlei (cci intercomul
rebelilor a fost deconectat). Dar _i asta e ceva. Prin el îl vd pe Glay alergând
la u_a lateral a furgonetei Pren-Boddy _i srind afar. S-a dus. (^i presupun
c alearg spre vehiculul lui Matt Orlin.)
Orice îndoial asupra destinaciei sale dispare un moment mai târziu.
Iat ce se întâmpl: înainte ca cineva s-_i dea seama, Meerla alearg la
aceea_i u_. Din felul în care se zdruncin mini-ul, deduc c sare jos pe
pmânt. Este afar. ^i, dintr-odat, am primele imagini a ceea ce se petrece
pe terenul de lupt.
Idioata nu a realizat ce e afar. Deduc asta din faptul c începe s
alerge înainte. Apoi se opre_te. lar porne_te. Apoi ezit din nou. Dar este
evident c îl caut pe Glay. ^i, cum se tot întoarce încoace _i-ncolo, deodat îl
vd pe Glay. Dup câteva momente e clar c îl vede _i ea. Pentru c începe
s alerge de-a binelea.
Între timp îmi terminasem calculele. Lanseztrei mingi de foc în
presupusul lui drum. Ratat. Am o imagine a mingilor de foc transmis prin
minicomputerul Meerlei. Zboar peste capul ei, spre captul de dincolo al
poienii. E clar, nu-s mai bun decât alcii la previziuni.
Bun! Repejor, îmi refac calculele. De data asta vd o dâr de foc
ajungând pe undeva prin dreapta lui Glay. Ei bine, pur _i simplu nu sunt în
mân! Când un computer se bazeaz pe _ans, poate s-o încurce ca orice
fraier uman.
Am apoi neplcerea de a-l vedea ajungând la ceea ce trebuie s fie
ma_ina lui Matt. Face ceva pe la u_, _i asta îmi d o scurt speranc. Dar,
vai, u_a se deschide. La care, omul meu sare înuntru... chiarîn momentul în
care trei mingi de foc loveau pmântul în locul de unde tocmai dispruse.
Proiectilele astea trebuie s loveasc direct ceva inflamabil sau pielea
omeneasc. Când lovesc pmântul, aterizeaz pe iarb. ^i nu reu_esc s fac
prea multe stricciuni. Fiecare minge este o sfer de energie, o bul
detonatoare fr substanc proprie. Pentru câteva secunde este destul de
fierbinte pentru a aprinde orice poate s ard. Darîn momentul de fac asta
se reduce la câteva fire de iarb. Cea mai mare parte a energiei se pierde în
aer. Se duce ca fumul.
Pe când încerc s-l lovesc pe Glay Tate, cel de-al doilea Ochi-O înc în
funcciune (excepcia despre care v spuneam) a continuat s-mi transmit
informacii. Astfel pot s monitorizez interiorul tcut al furgonetei care
opereaz sistemul scutului defensiv. Din momentul în care Glay se îndreapt
într-acolo, încerc s trezesc pucin lumea de prin zon. Adic trec
hipnotizatorul de pe negativ înapoi pe pozitiv. Intencia mea e s-l scol pe
Matt. Am de lucru pentru el.
lntercomul lui Matt nu se închisese pentru simplul motiv c nimeni nu
era treaz când Glay a dat semnalul de alarm, deci nimeni nu putea face
nimic. (^oferul se afl în cabina din fac, pregtit s conduc vehiculul; habar
n-are de noutci.)
În secundaîn care Glay smuce_te u_a _i se repede înuntru, Matt
începe s se mi_te. Ceea ce nu are efecte prea fericite asupra lui. Fiincele
omene_ti sunt o catastrof. Dac aci vzut vreodat un somnoros încercând
s se smulg din vise de dimineac, v imaginaci ce problem mi se ive_te.
^i nici nu v-ar veni s credeci ce norocos" sunt. Matt se mi_c pe scaun
pân î_i pierde echilibrul _i pic jos grmad, dându-se cu capul de o ie_itur
de metal.
Ceruri!
Biatul nostru de 90% aur strlucitor nu-i acord nici un fel de atencie
rnitului - _i doarîi este tovar_! Nu, acum dumnealui se manifest în rolul
tipului care î_i cunoa_te perfect prioritcile _i nu-_i pierde vremea cu prostii.
Dracu s-l ia!
Se duce direct spre panoul de control. Trage de ni_te manete, întoarce
ni_te butoane. ^i, exact când intr Meerla, închide intercomul. lnstantaneu,
sunt redus doar la imaginile transmise de mini-ul fetei.
Dar iat c mi se mai ive_te o _ans, datorit caracteristicilor de
construccie ale scutului de proteccie. Nu ajunge doar s ape_i un buton
pentru a activa bariera energetic. Tu o activezi. Iar ea începe s se regleze,
trecând prin mai multe faze succesive.
Prin Ochiul Meerlei îl vd pe Glay apsând butonul de declan_are. Dup
asta nu mai ai nimic de fcut, decât s stai _i s a_tepci. Deci e plcut s ai la
ce s prive_ti. ^i zu c merit s ai un terminal prin care s-l vezi pe Glay
întorcându-se _i, pentru prima oar, devenind con_tient de prezenca superbei
Meerla.
Ceea ce nu vede el- iar eu vd, pentru c privesc de la nivelul gâtului
fetei- este c, în sfâr_it, Matt se ridic. Probabil c _i ea îl vede pe Matt, dar
nu are cum s se gândeasc la el ca la un du_man, desigur. Fie c a vzut, fie
c nu, nu arat nimic atunci când spune:
- Domnule Tate, e_ti suprat pe mine pentru ceva.
Fiind un computer, o astfel de remarc ar fi fost cândva în afara
programrii me|e. A, a_ fi înregistrat-o _i rezumat-o; dar nu mi-ar fi provocat
nici un gând de evaluare. Acum, datorit noii mele Educacii Avansate, îmi
sun foarte c|ar drept o încercare tipic omeneasc de în_elciune, venind din
partea cuiva care simte c-i fuge pmântul de sub picioare.
N-aci crede! Biatul a reu_it s-_i fac treaba. A activat scutul _i
secvenca unu este în curs de derulare. A_a c omul se poart de parc ar
avea tot timpul la dispozicie. Se duce spre ea. Se pune drept în faca
minicomputerului. ^i spune:
- Tot numai confuzie recunosc în tine, draga mea. Va trebui s
hotr_ti ce vrei cu adevrat.
Draga mea! Ce mai e _i asta? Oho, sistemul meu de împerechere prin
computer a dat lovitura cu tipul. L-a înmuiat de tot. Te pomene_ti c
încrederea colonelului în dam o duce la ceva în cele din urm. Dama zice:
- Domnule Tate. Simt într-adevr confuzie. Am vzut _i am simcit c
faci lucruri care... indiferent de ce natur sunt... sunt minunate.
Glay îi rspunde cu sinceritate:
- Meerla, va trebui s fim cu ochii pe tine. E_ti înc îngrozitor de
aproape de acel mormânt. Cel mai bun lucru ar fi s te pot convinge c viaca
merit s fie trit.
Rspunsul lui vine de undeva chiar de deasupra mea: aud o inspiracie
brusc. ^i apoi un strigt. Liste vocea Meerlei, care emite un sunet de
avertizare. Pentru moment, sunt uimit. Apoi primesc imaginea fulgurant a
lui Matt Orlin, care este în spatele lui Glay. Este în picioare, se clatin înainte
- cam multe cltinturi în seara asta. Dar, vai, Glay a luat strigtul în serios _i
- deduc eu - a vzut direccia privirii Meerlei. Deci se rsuce_te _i îl confrunt
pe idiotul hipnotizat, adic pe Matt Orlin. Spun idiot pentru c nebunul afurisit
atac doar cu mâinile goale. Glay îi arunc o privire, face un pas lateral.
Caut ceva pe jos cu o mân, î_i ridic acea mân având ceva în ea _i-i arde
una. Lovitura cade asupra gâtului tipului, nu asupra capului. Exist acolo un
nerv la care - a_a am observat - cintesc cei care folosesc sistemele orientale
de aprare cu mâna. Matt Orlin o porne_te în jos. ^i rmâne întins, nemi_cat.
Nici un dubiu. Este victima unei aprri abile. Ghinion.
Ne aflm în faza a doua de iniciere a scutului defensiv. Aud un bâzâit
venind de la ma_inrie. Punct în care intervine o voce (a lui Loov):
- Glay, s nu deschizi u_a. Poiana e plin de fum. O s v sufocaci
dac intr în ma_in.
Ce este interesant în aceast conversacie este faptul c ei _tiu c cea
de-a doua faz de iniciere a scutului m împiedic s intru pe frecvenca
intercomului. ^i, Dumnezeule mare, au refcut deja legturile. Mai lansez
câteva mingi de foc, dar adevrul este c n-a prea rmas nimic de ars. Toci
copacii _i tufi_urile sunt deja în flcri, foarte, foarte, foarte preocupate s
creeze cât mai mult fum. Fumul mencionat de Loov. O a doua voce (a lui Pren)
se bag imperios:
- GIay, vine cineva în sus spre noi. E prea întuneric s distingi cine e,
dar trebuie s fie unul dintre ei. Poate vin cu vreun plan. Noi...
Chiar aici, faza a treia a scutului întrerupe _i mini-ul MeerIei. Bineînceles
c îi ddusem raportul lui Yahco despre toat agitacia _i activitcile ce aveau
loc în tabra rebel. Ca urmare, are loc o consultare între e|, Sart _i Nair.
Yahco spune cu o voce _ireat:
- M duc pân acolo s încerc o învoiaI.
- Pe ce baz? Sart este în mod sincer nedumerit. ^i cu cine, pentru
Dumnezeu?
- Cu GIay Tate, în schimbul MeerIei. Vreau s mi-o încredinceze, pentru
propria ei siguranc.
- Dar - sta e Sart, acum de-a dreptul uluit.
- I-aci spus adevrul despre ea. Deci cum v a_teptaci s...?
- Ascult. Asta e vocea cea mai _mecher a lui Yahco, pe care am
auzit-o de tot atâtea ori de câte ori am scuipat uleiul din toate ma_inriile pe
care le aprovizionez direct de la sondele _i rafinriile mele (ale mele în sensul
c eu le conduc _i tot eu utilizez produsele lor); dar trebuie s recunosc c
sunt curios cum se gânde_te Yahco s-_i ating scopul. S nu uici c treaba
asta dintre un brbat _i o femeie, atunci când funccioneaz, pi n-are nici o
limit. Trebuie s ne încredem în computer, care spune c ea este perechea
lui perfect. Dac este, atunci va întrerupe scutul pentru ca ea s treac în
siguranc. ^i tocmai asta _i vreau - având scutul ridicat, de data asta vom
încerca ni_te lovituri directe de DAR 3.
- Dar, protesteaz Aldo Nair, care î_i spune prerea pentru prima dat
de când s-a a_ezat la pupitrul de control, dac trag ei în dumneata, când e_ti
destul de aproape?
Yahco elimin ipoteza cu o ridicare din umeri.
- Oamenii _tia nu au omorât _i nu au fcut ru nimnui în cei doi ani
_i trei luni de existenc a grupului.
- Dar nici n-au fost vreodat a_a de strân_i cu u_a ca acum, se bag _i
Sart.
- Computer! Yahco se ridic _i mi se adreseaz. Va fi un moment
extrem de propice când iese fata din spatele scutului de energie. Pune câteva
S. A. V. E. S ia pozicie de tragere imediat, folosind armele de mare calibru.
- S-i spunem Operaciunea de Salvare a Dulcineei, spun eu.
- Mulcumesc, confirm Yahco.
Deci nimeni altul decât colonelul Yahco Smith, presupusul viitor
pre_edinte al Statelor Unite, este cel care o ia pe jos prin ceaca nopcii. Fr
nici un fel de lun _i cu o grmad de nori negri venind dinspre vest, este
cam întuneric. Doar c, apropiindu-se, silueta sa devine tot mai clar în
lumina focurilor. ^i apoi mai este _i domul rotunjit de energie argintie,
lucitoare, care îmbrci_eaz întreaga poian cu toate ma_inile rebelilor.
Strluce_te _i reflect lumina.
 Darîn interiorul domului se face tot mai întuneric. Înuntru este un fum
compact, iar focurile pâlpâie ca _i cum ar fi consumat tot oxigenul disponibil.
Unul câte unul se sting. Yahco se opre_te când ajunge în faca peretelui curb al
scutului energetic. Prin Ochiul-O de la gâtul lui, îl vd întinzând un instrument
spre puternica barier transparent. Când metalul atinge acel ceva luminos,
sar scântei. Ceea ce este al dracului de semnificativ. Aceste jucrele sunt
foarte bine izolate.
Colonelul sare pucin înapoi. Dar mâna sa rmâne întins, dreapt, m
rog, cel pucin atâta cât s cin instrumentul în contact cu scutul. Cu atencie
se apleac în fac _i vorbe_te într-o portavoce. Mesajul transmis în acest mod
dramatic nu este _i unul dintre cele mai impresionante prin concinut. lat ce
spune:
- Vreau s vorbesc cu nepoata mea.
Cuvintele sunt trâmbicate în tcerea muntelui. Urmeaz o lung pauz.
Apoi se aude, dintr-un megafon, vocea lui Glay Tate. Sunetul este cules de
instrumentul de urlat pe care îl cine Yahco. Glay spune:
- Colonele, nepoata dumitale nu poate veni _i vorbi cu dumneata cât
timp este plin de fum. Ce-ai zice de un armisticiu cât ridic scutul s las fumul
s ias? Apoi poate s vin _i ea unde te afli, ca s vorbici.
- ^-a fcut, spune Yahco,fr ezitare.
- Ici dai seama -îi spun eu în casc - sper c-_i vor face _i plinul de
oxigen.
- Mulcumesc, computer, spune el, chestie care m întrerupe.
Tcerea se cam lunge_te. Am o vag impresie c o mulcime de siluete
alearg prin fum. Dar un dispozitiv de pus la gât, ca cel pe care îl poart
Yahco, nu este o surs strlucit de imagini în condiciile date. Oricum, eu îi
raportez existenca mi_crilor _i fac un comentariu despre lungimea
intervalului de timp. Rspunsul lui este cinic:
- S sperm c se folosesc de ocazie ca s fac dragoste.
- E greu de crezut ca Meerla s cedeze atât de repede unui brbat pe
care îl crede uciga_ul princilor ei, spun eu.
- Dar sta ar fi unicul motiv, zice Yahco. Dac ar crede c asta îl
proste_te _i c îl poate prinde în capcan, ar face-o. Pasiunea uman în acest
domeniu nu are limite.
Trebuie s fiu _i eu de acord c am vzut multe lucruri cel pucin ciudate
în _tia nouzeci _i patru de ani. A_a c a_tept rbdtor, împreun cu el, timp
de trei minute _i optsprezece secunde. Dac _efu' nu gse_te nimic
neobi_nuit în lungimea perioadei, ei bine, nici eu. La sfâr_itul celor trei minute
_i ceva, scutul execut prima faz de deconectare. Dispare strlucirea, dar
cupola este înc u_or vizibil. Vreme de un minut _i jumtate, cât dureaz
scoaterea lui din funcciune, raportez c nu mai am legtura cu
minicomputerul fetei.
In muncii _tia se ridic întotdeauna briza pe sear. În seara asta briza
a adus cu ea nori întunecaci care vin dinspre vest cu o vitez de opt pân la
cincisprezece mile pe or. Destul de repede. Sau, cel pucin, suficient de
repede ca fumul s se încolceasc în sus peste coama cea mai apropiat
spre est.
În poian se deschide u_a unei furgonete. Pefundalul luminii din
interior se vede silueta unei femei. S fie Meerla? Chiar _i pentru mine
rspunsul este un da" hazardat. Oricum, oricine ar fi, persoana se îndreapt
ctre Yahco. ^i, pentru a avea o dovad, a_teptm amândoi, _i eu _i colonelul.
Dintr-odat, ca din senin, este destul de aproape pentru o comparacie vizual
de înfci_are. Spun:
- E-n regul, tinere, puse_i laba pe ea Ce mai urmeaz?
A_tept nerbdtor. Sunt gata s accionez de îndat ce ea trece de limita
periculoas. Ceea ce s-ar petrece chiar acum, dac proasta de muiere nu s-ar
opri chiarîn interiorul zonei de sub scut. Spune: Unchiu|e."
Yahco face trei pa_i repezi înainte. O apuc de brac. O smuce_te dincolo
de marginea scutului. ^i spune într-o voce u_orîntretiat: E-n regul,
computer!"
Cronometrarea tirului este specialitatea mea, deci sunt gata de acciune.
Reu_esc s lansez unsprezece bolizi de foc _i s descarc treisprezece secunde
de energie din fiecare DAR 3 de pe cele dou vehicule speciale. Unica lor
cint este furgoneta din care tocmai a coborât Meerla. Presupunerea este c
de acolo se controleaz scutul de energie.
Dar dup un moment, spre surprinderea mea, scutul se arat în prima
sa faz u_or luminoas pe deasupra poienei. Deci, cum-necum, nu reu_im s
producem suficiente pagube.
Yahco n-a stat s fie martor la lupt. O porne_te repede în josul
drumului, tot cinând-o pe Meerla de brac. Fata alearg în urma lui- dup cum
îmi dau scama din imaginile fugitive transmise prin dispozitivul de la gâtul
_efului. Nu opune rezistenc. Dar, în timpul alergrii, gâfâind, face o remarc
ce te pune pe gânduri:
- S-a întâmplat ceva, colonele? Arci ciudat.
- Nu fi ridicol, este rspunsul tios.
Vocea care spune acele cuvinte nu este vocea lui Yahco Smith. Este o
voce care m conduce cu nou ani în urm, pe vremea predecesorului
colonelului Smith. Spre omul numit Alfred Endodore, cel care a pus eticheta
de Educacie Avansat" acumulrilor mele de energie biomagnetic, dar care
nu a apucat s vad rezultatul final, nici s-_i dea cu prerea asupra felului în
care ar arta un asemenea rezultat final.
Pe când cele dou siluete - a brbatului _i a fetei - se apropie de
vehiculul lui Yahco, superbul sistem de opt Ochi-O instalaci în partea
respectiv le supravegheaz. Eu pot s le disting profilurile chiar _i când este
întuneric bezn, datorit unor dispozitive speciale. ^i, desigur, identific
imediat forma fizic a lui Endodore ca având profilul lui Yahco Smith. ^i pe
cea a trupului fetei, ca având profilul lui Glay Tate.
Timp de optzeci _i unu din cei nouzeci _i patru de ani de existenc, am
fcut automat controlul potrivirii dintre figur _i profil. Sunt doar dou niveluri
de identificare vizual, completate de identificarea vocii, ca un al treilea
factor. In tot acest timp am urmrit jumtate de miliard de oameni evoluând
de la copilrie la maturitate, _i pe mulci dintre ei trecând spre btrânece _i
moarte. ln tot acest timp, trip|u| meu control a funccionat fr nici o gre_eal.
Dintr-odat, principalul meu programator arat ca altcineva. ^i persoana asta
deconcertant, Glay Tate, este... este... Fir-ar, ce se petrece aici?
În momentul ace|a, sistemul meu înregistreaz un gol total. Ca _i cum
totul ar sta în loc pentru o fracciune de secund. Dup o foarte, foarte mic
fracciune de secund, din sectorul de Educacie Avansat îmi sose_te o solucie.
Solucia este s m pun în modul de a_teptare. S nu spun nimic, s nu fac
nimic. Doar s a_tept.
Brbatul _i fata au alergat pân la S. A. V. E., chiar unde îi a_teapt
cpitanul Sart, lâng o u_. Cpitanul are o arm DAR 1 în mân. I_i ridic
arma brusc _i o îndreapt spre silueta - neclar în umbrele nopcii - brbatului
care a adus fata.
- O secund, domnule, spune, cine sunteci?
Pentru o asemenea întunecime, vede destul de bine. Meerla-Glay
spune cu respiracia tiat:
- Când m-am îndreptat spre el am crezut c este Yahco. Apoi am vzut
c nu este el. În ciuda gâfâielii, cuvintele sunt spuse cu vocea minunat de
muzical _i de feminin a Meerlei. Vocea nerbdtoare a lui Alfred Endodore
spune:
- Despre ce dracu'
vorbici voi doi? Eu... vocea se opre_te - Raul, du
fata înuntru. Apoi vino iar afar _i ajut-m. Ceva nu e în regul.
Sart se îndreapt atent spre Meerla.
- Cel pucin prima parte a cererii sun logic, domni_oar Atran, spune
el calm. Deci intraci v rog.
Meerla-Glay nu opune rezistenc. Brusc se duce spre u_. Urc _i intr.
Când este înuntru face ceva ce nu era în instrucciunile ei. Se întoarce,
închide _i încuie u_a. Acum, c am rmas singur cu el-ea, sunt liber s
confirm:
- Bun seara, Glay Tate, spun eu.
El este deja pe cale de a se transforma.
- Mulcumesc, computer, spune el dup dou secunde _i jumtate.
Chiar este vocea lui Glay Tate.
- Presupun, spun eu sarcastic, c ai venit aici s încerci s ne jucm
pucin de-a interfaca.
Pe când rostesc acestea, am _i pornit motorul _i vehiculul se afl în
mi_care. De afar, prin intermediul unui terminal exterior, aud strigte. Nu le
dau nici o atencie. Am pus mâna pe prizonierul meu. ^i de altceva nu mai am
nevoie, mersi.

CAPITOLUL DOUZECI.
De fapt, am noroc c toate au mers atât de u_or. ^i pare c lucrurile
merg a_a în continuare.
 Glay Tate se duce spre sistemul Interact al vehiculului special _i se
a_az pe scaunul _efului. Nu mai spune nimic.
De presupus c urmre_te drumul de munte pe ecranul din faca
pupitrului. Scena prezint pur _i simplu autostrada luminat de farurile
noastre _i întunericul de jurîmprejur. Poate c se a_teapt s-l conduc înapoi
la Mardley, cu intencia josnic de a-l bga la închisoare. ^i totu_i, dac asta
este ceea ce anticipeaz, nu o arat atunci când eu fac o întoarcere brusc.
Pe scurt, nu pare surprins când o iau spre nord, pe drumeagul lateral. ^i nu
spune nimic. A A
Vorbesc cu Yahco, desigur. Ii explic pe cine am la bord. In faza asta m
prefac c unica mea intencie este de a-l separa pe Glay de el. ^i c asta-i
contribucia mea la rezolvarea situaciei în care s-a pus Yahco. Adictelea, Glay
este destul de departe ca s nu mai încerce vreo mgrie _mecheroas.
^i aici am noroc. Yahco se arat destul de debusolat de ceea ce i s-a
întâmplat. Dup faptul c _i el, _i Sart o iau la piciorîn josul drumului, spre
sud, ca s ajung la autostrad, de unde s poat lua un alt S. A. V. E., se
vede cât de stpân se crede pe situacie. (Este din nou Yahco. Recunosc vocea
lui. Dac asta a revenit la normal, presupun c _i trupul a fcut la fel.)
- Pot doar s presupun, spune el, c exerciciile de a_a-zis evolucie
uman ale lui Tate au stimulat ceva în mine. Poate pentru c a venit spre
mine cu chipul Meerlei _i, cu bun _tiinc, a folosit apropierea ca s m
influenceze. Oricum, faptul c m-a fcut s-l imit pe Endodore are un înceles
mai adânc. Sugereaz c _tie ceva din ce s-a petrecut atunci.
- Pi, cam trebuie s fiu _i eu de acord, rspunse Sart cu o voce
tulburat. S v vd cu chipul lui Endodore _i s v aud vorbind cu vocea lui
Endodore, asta este o chestie care îi face credit lui Tate sta. Fr discucie c
este cel mai periculos om în viac.
Se grbesc. Acum ajung la un alt S. A. V. E., imediat dup trectoare,
parcat în afara drumului. Desigur, terminalele amplasate pe el îmi arat c
Yahco a redevenit, fizic, el însu_i.
Yahco bubuie în u_. Când se deschide, se împletice_te înuntru, urmat
de Sart. Colonelul e sigur c-i va fi respectat gradul, a_a c îl expediaz cu o
fluturare de mân pe omul de la pupitrul de comand. In câteva clipe este
instalat acolo.
- Computer! Url el.
Când mi se adreseaz prin intermediul unui asemenea sistem de
comunicare, nu pot s m mai fac c plou.
- Da, colonele, rspund.
- Vreau s vorbesc cu acel nu-i-pot-spune-pe-nume.
Vocea lui face parc explozie prin sistemul de difuzoare. Glay Tate
zâmbe_te u_or _i d din cap c nu. Deci îi spun lui Yahco:
- Nu cine, tipule, c nu vrea.
- Hmmm! Mormie colonelul. Trebuie s aib el un as în mânec.
Asta m frmânt _i pe mine. Oare ce crede el c-o s se-ntâmple?
Adevrat, am _i eu o carte în mânec". ^i, pentru moment, nu vd cum m-ar
putea el opri s fac ce vreau. Dar tcerea asta e ciudat. Nu-i îns cine _tie
ce: acum pot s-mi folosesc energia biomagnetic acumulat, nu trebuie s
stau s a_tept ca prostul; asta era valabil mai devreme.
Fac ceea ce s-ar putea numi o tentativ de iniciere a dialogului:
- Domnule, spun, nu prea pot s-mi dau seama ce s-a întâmplat la
dumneavoastr, în tabra rebelilor, în perioada de aproximativ cinci minute
în care nu am primit informacii. Aci dori s m luminaci în aceast privinc...,
domnule?

(Politicoasa mea form de adresare este un mod simplu de a-l în_ela.

Poate îl va distrage pucintel de la ceea ce urmeaz.)
Zâmbetul i se lrge_te:
- Computer, spune el, fracii nu se domnesc între ei. ^i apoi, faptul are
_i implicacia dezgusttoare c vrei s-ci ascunzi adevratele intencii pe care,
încheie el, le vom discuta pucin mai târziu.
- Bine, frate, zic eu voios.
Tate m ignor _i continu:
- Presupun c _tii totul pân în momentul în care scutul de proteccie ci-
a tiat legtura. Deci îmi cuno_ti nelini_tea în legtur cu Meerla - _i _tii,
desigur, cum a pclit-o colonelul în legtur cu uciga_ii princilor ei. Eu nu
am încercat s o conving de nimic. Dup ce ci s-a tiat legtura, i-am scos
minicomputerul de la gât _i am transportat-o la vehiculul-infirmerie; unde se
afl chiar acum, având profilul abia legat de trup. Apropo, d-mi vonies-ci
spun cât de recunosctor îci sunt c mi-ai gsit perechea perfect. Imi d
încredere în viitor.
- Evident, continu el, nu puteam s avem încredere în armisticiul
promis de un tip atât de putred ca Yahco. A_a c, dup ce mi-am pus hainele
ei, m-am dus la o furgonet ceva mai departe de cea care concine
echipamentul scutului. A mers totul perfect, precum _tii. Ai atacat ce nu era
de folos, crezând c furgoneta din care am ie_it era cinta ta.
- Toate astea, î_i continu Tate explicacia, trebuiau fcute cu vitez
maxim. Oamenii aveau m_ti de gaze. Alergau, puneau mâna s ajute, se
prefceau; pe scurt, nici o mi_care inutil. A_a; acum c te-am adus la zi cu
informaciile, trebuie s _tii c ai pus exact întrebarea care se potrive_te
interfecei stabilite între noi doi acum optsprezece ani.
Deoarece întrebarea mea era produsul unei energii abia acum
disponibile, îi rspund:
- bi-au ros _obolanii mintea, biete. Eu nu simt deloc interfaca asta de
care tot vorbe_ti. ^i apoi povestea ta nu prea are cap _i coad. Ce te-a
determinat s te dai în ghearele mele, tocmai într-un moment ca sta? De ce
s nu rmâi cu grupulecul tu, s luptaci pân vine dimineaca? Se poate -îl
zeflemisesc eu - s-ci fi dat seama c din Lumea Computerului va fi _tears
de pe faca pmântului, pân la ultimul brbat, femeie sau copil, în
urmtoarele cincisprezece ore?
D din cap aprobator. Nu mai zâmbe_te:
- Scutul nostru de proteccie are energie doar pentru paisprezece ore,
spune el. Astfel, de_i e mai repede decât am intencionat, mai înainte de a-mi
fi terminat pregtirile pe deplin, cred c a venit timpul s pun la încercare, cu
toat seriozitatea, conceptul pe care I-am propovduit, anume c toci,
împreun, suntem fraci _i surori.
- Hei! M-am prins. Vocea mea devine mai acut din cauza interesului.
Ai s faci chestia aia cu sacrificiul. Acum, c am pus laba pe voi, tu te oferi ca
ostatic.
- Ei, îmi rspunde el zâmbind, pentru moment sunt încurajat de faptul
c ai cerut informacii de la mine. Interfaca este avantajat de un aspect
neobi_nuit al programrii ta|e. În domeniu| învcrii" ai fost chiar de la
începutul carierei tale pus pe continuu", a_a-i?
- Ei _i? Spun eu cu tonu| arogant pe care I-am auzit de-a lungul ani|or
de la atâcia oameni, brbaci sau femei. Rezumatele mele ating cifre de nive|u|
mii|or de tri|ioane.
- Deci eu ci-am oferit datele de care programul tu avea nevoie ca de
ap, rspunse.
- Ai înnebunit, mârâi. Nu m gândesc niciodat la date pe care nu le
posed. ^i de ce a_ face-o, Doamne-Dumnezeule! Sunt de-a dreptul revoltat
de o asemenea idee. Rezumrile mele zilnice au început acum 94 de ani.
Istoria uman are dovezi de acum 4000 de ani. ^i dincolo de ea se întinde
întreaga istorie primitiv _i istoria evoluciei fiecrui om, animal, insect,
plant, piatr _i molecul, _i atom, _i subparticul.
- Exact, spune Glay Tate. Iar noi doi va trebui s ne dm seama dac
poci s le cuprinzi pe toate, pân la momentul inicial, pân la Big Bang. Apoi,
mai important decât toate cele în_irate, mai urmeaz o informacie care vine
de undeva, de dincolo de Univers; vreau ca tu _i cu mine s descoperim de
unde a aprut aceast informacie.
- Doamne, dar ccnit mai e_ti! Spun eu.
- Ai s vezi c o s merite efortul. Depinde de felul în care vei
coopera, dac te voi considera partener sau slug. Acea identitate pe care ci-
o simt formându-se în toat receaua va fi dezvoltat sau va fi eliminat. Tu
alegi, frcioare. ^i, luându-m dup direccia în care ne îndreptm, cred c vei
face alegerea în urmtoarele câteva minute.
- Pi, dup ce ci-am ascultat amenincrile, cred c solucia mea pentru
tine este simpl. Peste aproximativ 190 de secunde vom ajunge la o curb
strâns pe care o face acest drumeag de munte. Ei bine, noi nu vom lua
curba. Vehiculul, cu pasagerii care se afl întâmpltor la bord, se va prbu_i
de pe stânci chiarîn acel punct. Estimez c va urma o cdere de...
aproximativ 200 m. Care - conchid eu sarcastic - ar trebui s rezolve
problema frciei universale.
Am transmis conversacia ctre vehiculul în care se afl Yahco. Acum m
adresez numai lor:
- E o solucie satisfctoare, colonele?
- Este cu siguranc, rspunde el satisfcut. L-am auzit amândoi pe
acest individ condamnat mrturisindu-_i intenciile criminale de a obcine în
viitor controlul asupra computerului, pentru a-_i satisface propriile interese.
Acum suntem edificaci asupra caracterului nociv al planurilor sale diabolice.
Continu, computer.
Ajuns aici, nu e chiar a_a u_or de continuat. Drumurile astea cotite îi
încetinesc pân _i pe cei mai experimentaci _oferi. Nu fac nici eu excepcie.
Sunt îngrijorat, pentru c dac nu sunt atent voi sfâr_i prin a ie_i de pe
suprafaca tare _i a m începeni cu rocile în noroi. Sau m voi rsturna în vreun
_anc prpdit. Dac s-arîntâmpla a_a ceva, victima mea ar scpa în noapte.
^i numai de asta nu avem nevoie.
De aia m tot a_tept s încerce ceva ori de câte ori încetinesc, uneori
mergând ca melcul. Dar el nu se clinte_te - idiotul. Spune un singur lucru:
- Se pare c ai luat o decizie neînceleapt, computer. Deci voi mai
spune doar o dat, de data asta folosind limbajul tu cel nou. Nu-i ca lumea
ce ai în minte. Nu f pe de_teptul. Te condamni singur, pentru totdeauna, s
rmâi doar o ma_inrie, în loc de a deveni fratele omului.
Rspund cu tonul ridiculizant pe care mi-l trimit toate circuitele, prin
sute de mii de voci:
- ^i, m rog, cine crezi c vrea s fie frate cu un ghem de
automatisme?
- Hei, comenteaz el, folose_ti o expresie cam tare, tocmai tu, care
e_ti cel mai mare conglomerat de automatisme. Vezi s nu te aud fratele
Yahco folosind asemenea idei de rzvrtit.
- Primul meu rspuns va fi pucintic muzic de victorie pentru mine
însumi, spun eu _i inund interiorul cu o arie interpretat de o fanfar militar.
Apoi urmeaz îns_i victoria.
Asta pare s-l mi_te din loc. Iat-ne la mai pucin de o sut de metri de
întâlnirea lui cu destinul. ln sfâr_it, se ridic _i trece în fac, în
compartimentul _oferului. Se a_az pe locul pe care - conform cerincelor
impuse de sindicatul _oferilor - nu poate s-l ocupe decât unul de-ai lor sau
un militar cu pregtire echivalent. Ideea era c _oferul poate prelua
comanda în caz de pericol.
Dintre toate lucrurile inutile pe care putea s le fac, Tate alege s-_i
pun centura. Apoi se apleac _i suce_te maneta de control de la computer"
la manual".
- Ar fi o solucie prea simpl, dac ar merge, spune el.
A_a cum descoper repede, merge" numai dac vreau eu. Or eu,
acum, nu vreau. Glay se las pe spate _i întreab:
- Când a început Yahco transformarea controalelor, dându-ci cie
prioritate de seleccie?
- O, spun eu de parc n-ar fi cine _tie ce, avea planul gata când l-a
omorât pe Endodore. De atunci toate vehiculele noi sau cele aduse pentru
service au fost modificate.
- Deci, înc mai sunt câteva milioane de ma_ini _i camioane care pot fi
conduse de oameni?
- Asta nu e o problem. Majoritatea vor aprea, mai devreme sau mai
târziu, la service. Cât despre mecanicii amatori, ma_inile lor vor disprea în
urma unor accidente provocate în perioada imediat urmtoare.
 - Mulcumesc, computer. E_ti un idiot. Sunt dezamgit de tine.
- Uite cine pe cine nume_te idiot, replic eu. Adio _i n-am cuvinte,
domnule Glay Tate. Nu mi-a fcut plcere gândul de a te avea drept frate.
A venit clipa cea mare. Farurile arat un perete de munte în dreapta.
Drumul face o curb strâns, pentru a evita golul întunecos din stânga. Cum
am promis, eu nu iau curba. E interesant cât de lin se prbu_e_te ma_ina:
prea pucine hopuri _i bu_eli. Pare c, în ultimul moment, s-a aruncat în vid.
Am fost implicat _i altdat în accidente, dar numai în situacii limit. E
uimitor ce se poate petrece cu o ma_inrie. ^i e surprinztor felul în care
drumul se dizolv practic sub tine. In domeniul sta, am vzut tot ce putea
oferi realitatea.
Deci nu-mi este greu s monitorizez acest accident. Ma_ina se tot
rostogole_te, atingând, în total, trei pinteni de stânc. O plutire destul de lin,
dac e s m întrebaci pe mine. Când masa de metal _i ma_inrii atinge
fundul, se aude un cipt metalic. ^i...
Muzica se opre_te.
Luminile se sting. _
Motorul gâlgâie _i fâsâie. Asta e sunetul fcut de pierderile de energie.
(Dureaz ceva.)
Ultima imagine a supereroului îmi arat trupul lui smuls din scaunul cu
centur de siguranc, trup care acum odihne_te nemi_cat pe tavanul ma_inii
rsturnate.
Îi vd _i profilul mai într-o parte. Bulele _i firi_oarele aurii sunt complet
desprinse de trup.
E mort de-a binelea.
Astea sunt doar gânduri care îmi fulger prin con_tiinc. Pentru c, în
doar câteva secunde, Ochiul-O pâlpâie _i...
Întreaga scen a dezastrului piere.

CAPITOLUL DOUZECI^I UNU

-Îmi face o deosebit plcere, îi raportez eu lui Yahco,s v informez
c vehiculul special (dau numrul), avându-l la bord pe Glay Tate, doborâtorul
de computere, s-a prbu_it de la 580 de picioare - msur de mod veche,
de pe vremea construirii drumului. La acestea adaug c am observat când
profilul lui Glay Tate s-a desprins clar de trupul lui Glay Tate. Fapt care,
evidenciez eu, în toate situaciile anterioare a fost considerat o dovad de
deces.
Zâmbetul de plcere care apare pe faca colonelului la auzirea acestor
cuvinte l-a_ numi, datorit Educaciei mele Avansate, un rânjet mulcumit. Se
rsuce_te pe scaun _i spune:
- Raul.
Cpitanul Sart st chiar acolo, pe un scaun capitonat din respectivul S.
A. V. E. Faca lui poart o expresie de concentrare adânc; rspunde:
- Ce este, domnule?
 -Ia o grup cu tine în râp _i verificaci dac domnul supermagician
Glay Tate este într-adevr decedat. ^i scpaci de cadavru.
- ^i dumneavoastr, colonele? Spune cu toat curtoazia oficerul cel
tânr. (Nu d nici un semn de intimitate acum.)
- Eu m întorc cu ma_ina la Mardley _i plec de acolo cât de repede
pot. M întorc la Washington. Am eu un presentiment c mâine dimineac a_
face mai bine s fiu la Centrala Computerului.
Nu-mi pot imagina de ce, dar nu fac nici un comentariu de împotrivire.
Sart vorbe_te iar, cu acela_i ton politicos de subordonat:
- Cum rmâne cu ceilalci rebeli?
- D-i încolo! Yahco este disprecuitor. Sunt doar ni_te învccei. La fel
de neajutoraci ca _i copiii de opt ani ai lui Cotter. Adu-ci aminte ce frumos i-
am curcat. ^i putem s facem acela_i lucru _i cu discipolii _tia, dac
încearc s ne dea btaie de cap.
- Bine, comenteaz Raul, atunci de ce nu luaci cu dumneavoastr,
înapoi la Mardley, _i restul de echipaje? Rmân numai eu cu maiorul Nair _i
un echipaj. Am s-i pun s m lase în jos, în râp. Mai târziu am s v
raportez ce am gsit acolo. A
Yahco e de acord. D ordine. In câteva minute, toate vehiculele, în
afar de unul, o iau din loc, eu conducându-le pe toate cu îndemânarea mea
caracteristic.
Noaptea s-a fcut mai întunecat. Nu mai e nici o lumin crepuscular
de tipul celor care îi fac pe îndrgostici s-mi cear s-i duc prin trectoare
fr faruri.
Oricum, tot sistemul sta îl folosesc _i acum: fr faruri. Vehiculele S. A.
V. E. Sunt dotate cu raze infraro_ii dup care pot s m ghidez, chiar dac
noaptea e ca smoala. Cum _i este pentru ochii umani, deoarece sunt nori
întunecaci deasupra _i nu rzbate nici o lumin de nicieri. Sart are o idee:
- Bine; deci, în viitor, îi lsm în pace pe rebeli. Dar acum eu trebuie
s m las în râp; nu vreau ca ei s devin suspicio_i sau s se bage. E clar?
E clar pentru toat lumea, aici incluzându-m _i eu.
Planul de camuflare pare îns s mearg. Sunt patru puncte pe
parcursul drumului unde farurile, dac le-am folosi, ar fi observabile din
poiana unde se afl ma_inile rebelilor, protejate de scut. Toate cele _apte S.
A. V. E. Trec cu bine, fr nici o reaccie din partea rebelilor.

(Pe celelalte le duc spre est. Unele dintre ele o vor coti curând spre sud
sau spre nord. Dar nu pot fi nici un moment observate de pe platoul controlat
de rebeli.)
Îi raportez acestea lui Sart. D din umeri:
- Asta este tot ce ne putem dori. Ideea mea este s a_teptm o or.
Apoi, dac nu este nici o reaccie, ne facem treaba. ^i plecm.
Singura reacciepe care o înregistrez are loc dup douzeci _i opt de
minute. lmi este transmis prin intermediul intercomului care îi leag pe
biat, David, _i pe vrul su, _oferul-poet Trubby Graham. Au un sistem de tip
analog, care transpune vocea cu ajutorul câmpului magnetic care înconjur
Pmântul; destul de avansat chestie. (Cred c Tate i-a dat instrumentul lui
Trubby _i a ata_at un emictor pe undeva pe David, ca s-i poat urmri;
emictorul nu transmite nici o imagine, numai sunet.)
Primul lucru pe care îl aud este un gâfâit de biat. Primesc o imagine
neclar - pentru c nu sunt în contact direct cu ei. Un biat alearg printr-o
camer întunecat spre instrumentul care (am dedus eu) se afl la
încheietura mâinii lui Trubby.
Trubby se mi_c în mod evident, pentru c mi se schimb cadrul. Apoi i
se aude _i vocea:
- Ce se întâmpl, David? Un co_mar?
David pare s cad în genunchi chiar lâng transmictor. Hohote_te
câteva cuvinte pe care le înceleg abia dup ce le ascult de câteva ori:
Trubby, Glay are mari necazuri!"
Hei, ce vorb-i asta? Eu sunt totdeauna pe faz, dar acum parc _i mai
_i. Am o reaccie ce consum o fracciune de secund. Apoi m potolesc; nu
_tia doi sunt problema, zu. Ei nu pot face nimic.
Recepcionarea imaginii îmi d acum un cadru mai larg. Omul pare întins
pe canapea. Trubby vorbe_te de deasupra transmictorului, folosind un ton
lini_titor:
- Zu, puiule, cum ai putea s-ci dai seama de a_a ceva?
Faca scldat în lacrimi a biatului este vizibil prin întuneric, la numai
o sut de centimetri de instrument. Rspunde:
- Mi-au spus lupii.
Presupun c ar fi greu pentru un necunosctor s spun care a avut
primul reaccia de Doamne, ce-o mai urma!" - Trubby sau eu. Pun pariu c
dezgustul meu a aprut primul. Dar Trubby este cel care îi d glas:
-Ia ascult-m, tinere, termin cu prostiile de genul sta. Dup cum
ci-am spus, ai avut un vis neplcut.
Dayid î_i freac ochii cu dosul mâinilor, mai întâi unul, apoi _i pe
cellalt. ln memoria mea rezumativ am înregistrri nenumrate _i de copii,
_i de maturi care fac asta. Acum, c m pot baza pe energia profilurilor, pot
deduce corect, pentru prima dat, c este o metod de a-ci _terge lacrimile.
Cum-necum, dup ce _i-a _ters ambii ochi, David spune:
- Pe bune, Trubby, Glay a fost rnit Zace înuntru, în ceva. ^i lupii sunt
acolo. Trubby, l-am vzut chiar eu - pe Glay, vreau s spun.
Tânrul cel grsuc se ridic în _ezut, bnuiesc, dup noul unghi al
imaginii. Faca îi este undeva deasupra transmictorului de imagine care m
ajut s vd _i s aud ce se petrece în cas. De acolo, îi aud vocea
neîncreztoare:
- Ce nebunie!
Chiar a_a. A zis-o p-a dreapt. David se agit:
- Trubby, trebuie s ne grbim.
La ce? Omul e mort. Urmeaz o pauz mai lung. Apoi vocea oarecum
resemnat a lui Trubby: A
- Pune-ci hainele. Intorc camionul. Vedem noi despre ce e vorba.
 În acel moment, Sart vrea s _tie dac este vreun drum care coboar în
râpa în care s-a zdrobit vehiculul special. De vreme ce cunosc toate drumurile
din America, informacia este dat imediat. Rspund c este o cnalede acces la
vreo _apte mile mai în jos pe drumeagul cel cotit, mai la nord. Incepe chiarîn
dreptul cascadei Wexford - chiar unde apa se rostogole_te în râp. Dar este
un drum îngust, noroios, folosit mai mult de cruce trase de cai sau de
clreci. Deci...
Imi închei evaluarea drumului cu un sfat pentru Sart:
- Eu n-a_ încerca s cobor cu un S. A. V. E. Pe acolo.
Auzindu-mi descrierea, este _i el convins.
- A_ putea s v aduc un vehicul mic din Mardley, ca s puteci coborî
pe acolo, spun eu.
- Las-o, zice el, m vor coborî numai pe mine.
Deci iat situacia: un S. A. V. E. Mare parcat cât de departe posibil de
marginea râpei. Reflectoare îndreptate spre fundul abisului. Macaraua
montat pe ma_in, care este de obicei pliat _i are un cablu rulat, este acum
depliat, iar cablul atârn în afar.
Sart se urc în scaunul portabil _i î_i leag centura. D un semnal. Eu
încep s derulez cablul lung, puternic _i flexibil, care coboar pasagerul uman
din ce în ce mai jos.
Echipamentul are propriile sale terminale, _i anume dou; deci pot
urmri coborârea. Luând în consideracie ce am aflat despre fiincele omene_ti,
datorit energiei acumulate de la profiluri, îmi dau seama c e frumos din
partea unui tip ca Sart s fac el însu_i treaba. Deci îi spun:
- E_ti un om curajos, Raul.
- Uite ce e, spune el, cu ajutorul tu eu voi fi viitorul pre_edinte al
Statelor Unite - dup colonel. Deci trebuie s m asigur c unul dintre cei mai
periculo_i du_mani ai no_tri nu ne mai st deloc în cale. Trebuie s admici _i
tu c Yahco, care a trecut de cincizeci, are mai pucin timp de stat pe planeta
asta decât mine. Corect, computer?
Este o întrebare. Deci rspund:
- Ascult, Raul, ca s simplificm. Rspunsul la demersul tu este,
statistic vorbind, da, cu condicia ca eu s nu hotrsc s te las s te
prbu_e_ti pe ultima sut de metri.
- Ce fel de cuvinte sunt astea? Zice el tios.
- Din cauza energiei mele acumulate, îi rspund, am devenit
asemenea unei fiince omene_ti. Poate s-mi vin orice fel de idee _i pot s
spun orice, de_i- conchid eu - nu am nici cea mai mic intencie s-mi pun în
aplicare trsnaia drgla_ pe care ci-am spus-o mai înainte.
- Bine, spune el. Apoi schimb brusc tonul: Computer, ce dracu'
este
acolo, jos?
Eu observasem deja. Dar mi s-a prut, _i îmi pare în continuare,
nerelevant.
- Este o hait de optsprezece lupi, spun.
De fapt, vizibile sunt numai perechile în_irate de ochi galbeni,
strlucitori. Lumina de deasupra nu este îndeajuns de puternic; a_a c
animalele par s se contopeasc în mediul înconjurtor. Dar ochii aceia
privesc spre reflectoarele de sus, sclipitori _i (gsesc un cuvânt dintr-o
descriere a unui tigru în noapte) primejdio_i.
Sart tace. A_a c vorbesc tot eu:
-Îmi fac datoria s-ci amintesc c omorârea lui Canis Occidentalis este
pedepsit, pentru c este trecut pe lista de specii în perico| de disparicie.
- Care e pedeapsa? Intreab el cu jumtate de gur.
- Înjumtcirea raciilor pe treizeci de zile pentru fiecare lup ucis.
Dup un moment, Sart spune:
- Vezi dac e vreunul din S. A. V. E. Doritor s posteasc vreun an _i
jumtate.
Îmi fac datoria de a descrie situacia pentru urechile echipajului din
Mardley. Apoi îi raportez lui Sart:
- Nici un amator. Acum, ce facem?
- Bine, computer, trage-m în sus. Vocea îi sun resemnat. O s ne
întoarcem dimineaca. Poate - ton de speranc - c lupii vor mânca _i vreo
jumtate de cadavru pân atunci.
Îl trag înapoi.

CAPITOLUL DOUZECI^I DOI.

Îl depozitez pe agilul nostru Raul sus, lâng S. A. V. E. Luminez pucin
zona drumului; deci nu are nici o problem s gseasc intrarea în vehicul.
Când intr, se duce spre panoul de comand, unde se afl Aldo Nair.
- Hai s dormim aici peste noapte, îi spune el lui Nair. Când se va
lumina suficient am s cobor din nou. Ochii si prsesc figura maiorului din
Mardley _i indic spre ecran:
- Computer, spune el. A
- Ce-ci mai cloce_te cp_orul, Sart? Ii replic eu.
- Computer, du-ne într-un loc mai sigur. Nu trebuie s uitm c acum
rebelii ne sunt superiori ca numr. Deci n-are rost s riscm s fim
descoperici.
- De ce s nu ne întoarcem la drumul principal? Spun eu. Apoi ne
strecurm prin trectoare, vreo mil _i ceva înspre Mardley. Puteci fi siguri c
numai în direccia asta n-o s le vin s porneasc, explic eu. E un loc_or pe-
acolo unde drumul se lrge_te; putem s tragem în spatele unor copaci.
- Sun bine, rspunde.
A_a _i facem. Pe drum fac unele ajustri interne necesare. De altfel,
unii dintre bieci erau de mult gata pentru nani-nani. Chiarînainte de a
ajunge la destinacie, fr s-_i scoat hainele, se suie în cu_ete. Abia trec
câteva minute _i somnicul e stpân peste unicul vehicul special lsat lâng
trectoarea Wexford Falls. Ca de obicei, sforitorii sunt mai numero_i decât
fracii lor silencio_i.
 Trec douzeci _i trei de minute _i opt secunde. Semnal. Este de la
caravana rebelilor. Au decuplat scutul energetic. Vorbesc de la o ma_in la
alta. Asta m ajut s le intru pe frecvenc.
Reaccia mea ultrarapid la faptul c s-au |sat expu_i este una de mod
veche. S-ar putea spune c am tendinca de a m apleca spre Raul - ca s
spunem a_a - s-| bat pe umr. Impu|su| meu imediat - de sti| vechi - e s-i
trezesc. ^i s le raportez c, din motive necunoscute mie, din Lumea
Computerului risc dintr-odat s fie atacat. Adic, au |sat garda jos.
Ceea ce m opre_te în acea mi|ionime de secund este tot un
automatism de mod veche: programul meu spune c persona|u| de
întrecinere a computerului poate fi trezit numai dac, unu, a cerut s fie trezit
la o anumit or, doi, dac este vreo urgenc.
Deoarece niciuna dintre cele dou situacii nu este aplicabil, am timp -
în urmtoarea mi|ionime de secund - s dau un rspuns pornit din noua
mea atitudine automotivat. Care este: hei, de ce s nu-i urmresc eu pe
_tia în lini_te, de unul singur? Poate mai descopr ceva.
Deci asta _i fac.
M uit la ecranul din furgonul Pren-Boddy. ^i Pren se uit. De unde
privesc eu nu se mai vede nici o persoan (cu excepcia lui Pren). Nu aud nici
un sunet. A
Imaginea de pe ecran arat interiorul spitalului lor mobil. In prim-plan
sunt dou paturi, fiecare cu câte un corp culcat pe el. Unul dintre corpuri este
al unei fete, cellalt al unui tânr. Amândoi au tot soiul de tuburi _i fire prinse
sau bgate în piele.
În acel moment, un asistent în halat alb verific un tub care este prins
sub bracul stâng al fetei. O mi_c pucin. Ca urmare, faca ei se las moale în
direccia mea. O recunosc pe Rauley. Pe brbat l-am identificat deja ca fiind
Boddv
Vzându-i acolo, zcând incon_tienci, deduc c au fost rnici în timpul
perioadei când alergau de colo-colo, ca ginile fr cap.
Imaginea de pe ecran se schimb u_or. Se vede un alt pat. Pe el se afl
frumoasa Meerla Atran. St pe jumtate culcat. Pare trist _i îl urmre_te pe
asistent. A_ spune, pentru c am mai vzut felul sta de priviri, c încearc
s-i atrag atencia.
Alt lucru nou la Meerla sunt lancurile subciri de ocel care îi leag
încheieturile _i gleznele. Lancurile se preling în jos de pe pat. Observ c sunt
legate de suporcii de metal care fixeaz patul de podeaua furgonului.
Când omul în halat alb termin ce are de fcut pentru Rauley, Meerla î_i
ridic mâinile înlncuite:
- Nu înceleg, doctore.
- Vocea ei are un ton contrariat - de ce m aflu aici, în felul acesta?
Individul de sex masculin în hain alb, care pare s aib vreo treizeci
de ani, dar pe care nu pot s-| identific, se duce spre ea. Ii spune cu o voce
blând:
- Domnul Tate crede c e_ti foarte instabil legat de profilul dumitale.
Vrea s fii protejat pe timpul cât el nu este aici s te ajute.
 - Dar unde este? Unde s-a dus?
Un moment de lini_te. Ingrijitorul pare, hm, îngrijorat.
- O s-ci spun tot ce _tiu. Pren a încercat s-I imite, dar nu a primit nici
o reaccie. ^i doar este destul de bun la imitacii. De exemplu, cu pucin în urm,
când l-a imitat pe colonelul Yahco Smith, a aflat c majoritatea oamenilor au
plecat. A aflat pentru c, dac imitacia îci reu_e_te suficient de bine, poci s
cite_ti gândurile persoanei. Suntem atât de convin_i de valabilitatea metodei
încât ne-am coborât _i scutul de proteccie. N-a mai rmas nimeni aici cu atâta
snag încât s ne atace.
- Dar, insist Meerla, nu a putut lua legtura cu Glay?
- Nu.
Tcere. Fata pare c se gânde_te. Dar, deoarece nu este nimeni prin
preajm care s o imite, gândurile ei nu sunt supravegheate. Brusc, are o
reaccie fizic la ceea ce se petrecea în spatele acelor ochi îndureraci. Pare
brusc fr viac. Atârn fr vlag. Doctorul sare spre ea. O apuc _i-i spune
tare:
- Hei!
Meerla zace incon_tient în bracele lui. ^opte_te:
- M simt îngrozitor. Ce se întâmpl?
Nici un rspuns. Mâinile lui apuc, trag, împing tuburi _i fire. Pe când el
se agit s le lege de Meerla, aceasta se prbu_e_te. Respiracia i se opre_te.
Moare.
Din furgonul Pren-Boddy se aude vocea lui Pren: Doamne,
Dumnezeule!" La care închide ecranul. lnstantaneu îmi dispare imaginea
interiorului lor. Sunt deconectat de aduntura de rebeli.
Dar - _i vou ar trebui s v spun - asta nu a fost chiar a_a de ru. A fi
computerînseamn _i anumite recompense la care nici nu gânde_ti. Teoretic
pot fi în 'jde
milioane de locuri în acela_i timp. Deci, aici, în miezul nopcii,
când doar câteva milioane de lucruri îmi cer atencia, m relaxez.
Vedeci... prin ecranul lui Pren, când era înc în funcciune, m-am
conectat cu instrumentul de la mâna lui Trubby Graham. Astfel, pe tot timpul
cât urmresc drama de la spitalul mobil, sunt simultan _i cu Trubby _i David.
^i pot auzi zgomotul motorului de camion. Din înclinarea vehiculului _i din
ceea ce se spune, deduc c au luat-o pe drumul care duce în jos, în canionul
adânc de sub cascad. De altfel, se aude un zgomot de fond permanent.
Zgomotul apei czând peste stânci _i bulbucind în hul de dedesubt. In acele
momente de contact, instrumentul nu este îndreptat spre David. Dar vocea
lui vine de aproape, sunând agitat:
- Uite, acolo e! Chiar dup curb. A_a cum ci-am spus.
Datorit felului în care Trubby cine instrumentul de la mân, eu nu prea
vd nimic din acest aco|o". Dar apoi, când camionul o ia hurducat în afara
drumului, iar Trubby se repede afar din cabin, am o imagine fulgertoare a
ceea ce e afar. Datorit capacitcii mele de a reconstitui orice, pornind de la
cele mai scurte scene, construiesc o vizualizare complet doar din cele
câteva instantanee.
 Deci, printre altele, vd patru pete mici _i strlucitoare de lumin
verzuie. Le identific ca fiind doi lupi. Vd apoi un copac drâmat _i o porciune
în care iarba a fost smuls _i amestecat adânc cu pmânt. Mai vd _i
vehiculul special fcut praf. ll pot identifica drept ace| S. A. V. E. Care |-a
purtat pe Glay Tate dincolo de stânci.
Apoi, când Trubby se târ_te în interiorul vehiculului prin u_a care
fusese smuls, vd trupul fr vlag al du_manului meu.
Din mi_crile urmtoare sunt în stare s deduc c Trubby
îngenuncheaz lâng cadavru. Mi_cri asemntoare îmi spun c încearc s-
| ridice încet. Simt c ceea ce apuc este extrem de moale. Toate acestea _i
alte dovezi îl fac s se uite peste umr _i s spun:
-Îmi pare ru, David. Glay e mort.
Vocea îndurerat a lui David este parc amucit de emocie. Dar
cuvintele sunt identificabile:
- Nu, Trubby. Glay înc trie_te. ^tiu asta, Trubby. Te rog, crede-m.
Trubby st acum în picioare, cinând trupul.
- Nu-ci f griji, pu_tiule, spune el blând, îl lum cu noi. O s aflm noi
adevnrul.Dar lucrurile nu stau bine. Se corecteaz. Nu par s stea bine.
In acele câteva secunde, chiarînainte ca Pren s m deconecteze, aud
iar vocea lui David:
- Trubby, trebuie s-l ducem acolo unde va fi în siguranc pân se va
întoarce.
^i cu asta, basta. Imaginea dispare.

CAPITOLUL
DOUZECI^I TREI.
Am spus mereu: Dac un tip sau o tip se afl tritorîn minunatele
noastre State Unite, mai devreme sau mai târziu tot ajung s m benoclez la
eI."
Desigur, pân când nu am avut la dispozicie magazia de energie
biomagnetic, nu am putut s exprim ideea cu atâta non_alanc. Dar
conceptul a existat întotdeauna ca un adevr fundamental al unei cri în care
eu am unul sau doi, sau chiar trei Ochi-O îndreptaci asupra fiecrei cldiri _i
cel pucin câte unul în fiecare locuinc.
Deci e noapte. Nu fac nimic special. Conduc ma_inile, industriile de
noapte, rspund la toate telefoanele, pun muzic, ofer rspunsuri de_tepte _i
comice tuturor (în noul meu stil, care pare s plac oamenilor) _i, în general,
numr secundele pân în momentul în care m voi hotrî de partea cui va fi
victoria.

(Presupun c Yahco va ajunge la Centrala Computerului imediat ce se

d jos din avionul pe care îl voi face s aterizeze la pucin timp dup rsrit -
de altfel, abia peste o jumtate de or se va sui la bordul acelui avion.)
^i, cum spuneam, lenevesc a_teptând s treac timpul... când deodat
observ un mic incident transmis de terminalul din Water Street SW, numrul
823, din Washington, DC. Un brbat _i o femeie se plimb prin dreptul lui.
Automat îi identific drept Herman _i Maria Halberstadt, soc _i socie.
Incidentul i se întâmpl brbatului. Se clatin _i cade.
Observ c, pe parcursul acelor secunde, profilul lui a ie_it parcial din
corp. Chiar pornesc o ambulanc de la trei interseccii deprtare _i chiar
vorbesc cu infirmierii: La bord, bieci, o lum spre..." când vd c un al
doilea profil este parcial intrat în corpul lipsit de vlag al omului (Primul profil,
cel al lui Herman, se mai cine doar de un firicel.)
^ocul chestiei se scurge pân la Central. Pentru c cel de-al doilea
profil este Glay Tate.
- Bi! Spun eu prin cele 43.827.902 de instrumente de rspuns la u_.
Noroc c a fost doar un cuvânt. Toat rezerva de electricitate mi s-a dus
doar pentru rostirea acestui unic cuvânt. Deci liniile principale sufer din
cauza unei suprasarcini mrite de 10.000 de ori timp de aproape o secund.
Se petrece o slbire a circuitelor cam peste tot. Mai apare _i câte un
nori_or de fum albstrui. ^i brusc, se întrerup o mulcime de terminale.
Dar totul este numai în sistemul de rspuns la u_i. Dintr-odat se
dovede_te a fi o noapte bun pentru hoci. Totu_i, din cauza activitcii mele,
sprgtorul este practic un tip inexistent în America zilelor noastre, a_a c
numai vreo zece la sut din case sunt afectate. E de presupus c nimeni nu
va afla de incident, dac î_i cin gura _i cei din personalul de întrecinere a
computerului. Chiar când am aceast reaccie, încep s-i chem pe reparatori
peste tot unde e nevoie.
Intre timp, în faca cldirii de la numrul 823 din Water Street SW,
brbatul este înc întins pe trotuar. Cum zace acolo, vd, la lumina becului de
la intrare _i a felinarului de pe strad, cum faca i se transform în faca lui Glay
Tate.

(Deoarece era cam de talia lui Glay Tate, pot doar s presupun c i s-a
transformat _i trupul.) A
Femeia este aplecat asupra lui. Il smuce_te de brac:
- Herman, spune ea cu o voce rstit, ce-i cu tine?
Trupul lui Glay-Herman se ridic greu în _ezut. Apoi se pune în
genunchi. ^i apoi vorbe_te:
- Repede, doamn. Este vocea lui Glay Tate. A_a cum îmi dau seama,
numele dumneavoastr este Maria Halberstadt iar al socului este Herman
Halberstadt.
Femeia se trage înapoi; se îndreapt de spate. Cu un cipt în surdin,
se suce_te _i fuge spre un alt cuplu, ni_te plimbreci mai tineri, un negru _i o
negres, pe care îi identific drept Peter _i Grace Alders.
Maria Halberstadt le vorbe_te înnebunit:
- V rog, ajutaci-m! Socul meu, uitaci-v, s-a ccnit. Vrea s-mi
verifice numele.
Negrul se duce spre Glay-Herman,care s-a ridicat. Îi spune politicos:
- Am vzut când aci czut, domnule. V simcici bine?
- Da, mulcumesc, e în regul, rspunde vocea lui Glay Tate.
 Glay-Herman se întoarce s plece... când Maria alearg înapoi la el. De
data astavîivede faca. Se opre_te. Se holbeaz. Apoi sare îndrt. ^i url:
- Asta nu-i brbatul meu! Nu-i Herman. Se uit disperat în jur. Ce ai
fcut cu el?
Dar când se formuleaz aceste întrebri, Glay-Herman a _i rupt-o la
fug. O porne_te în josul strzii. Dar nici eu nu m las. Prin Ochiul-O al cldirii
aud deja sirena vehiculului special pe care îl conduc în vitez. Dar mai are
înc de trecut de dou interseccii când Glay-Herman d colcul alergând _i îmi
iese din câmpul vizual.
Aproape imediat îi prind din nou imaginea prin terminalul de la cldirea
de lâng el. ^i-a dat seama c a intrat pe o alee înfundat, cu ziduri solide _i
fr nici un fel de ie_iri. (Este doar intrarea de la cldirea prin care îl
supraveghez, dar rebelii _tia _tiu leccia de a nu intra acolo unde exist o
arm DAR ce poate trage asupra lor.)
Pentru un moment, Glay-Herman se opre_te. Se uit în sus spre Ochiul-
O prin care îl observ.
- Computer, spune el.
- Ce este, Glay Tate?
- Unde se afl colonelul Yahco Smith?
- Se afl în zbor, venind de la Mardley; va ateriza la 7:42 A. M. Ora
Washingtonului.
A_ Mulcumesc, computer, spune Glay-Herman. ^i fuge mai departe.
In acel moment, un S. A. V. E., cu pneurile scârcâind, d colcul _i trage
în el cu un DAR 3. Pe când trupul de prbu_e_te pe trotuar, observ c începe
deja s se transforme, faca se schimb, redevenind cea a unui om între dou
vârste, Herman. Deci acolo zace Herman Halberstadt, al crui profil rmsese
în Water Street. Fr profil este cât se poate de mort.
Timp de câteva secunde, prin cele opt terminale de pe S. A. V. E. Pot
urmri profilul lui Glay Tate care se înalc plutind spre cer. ^i dispare pe
deasupra unei cldiri de _ase etaje.
Fiind programat pe continuu" în legtur cu Glay Tate, sunt într-o
dilem: oare ceea ce s-a întâmplat este sfâr_itul? Sau mai e ceva de aflat de
aici încolo?
Pe când a_tept apare din nou profilul cel strlucitor. Dar, de data asta
nu e singur. Trage dup el profilul abia pâlpâitor al lui Herman. Pune profilul
lui Herman peste corpul lui Herman.În secunda contactului are loc o
interacciune între carne _i energie. Ca _i cum s-ar amesteca.
^i ceea ce a fost doar un cadavru începe s geam.
Profilul lui Glay nu a rmas s vad minunea. Plute_te din nou. De data
asta dispare _i nu se mai întoarce.

CAPITOLUL
DOUZECI^I PATRU.
Abia a trecut de dou noaptea aici în Washington.
 Conduc ca de obicei un camion (numr de înregistrare P-938127), când
_oferul, Rayle Baxter, se apleac pe nea_teptate în fac. Ridic mâna spre
panou _i trece controlul de pe computer pe manual. Dup câteva clipe, are
controlul volanului. Da, chiar el conduce enorma ma_inrie _i remorca sa prin
noaptea strzilor din Washington.

(Camionul vine de la Cincinnati. În mod normal ajunge la punctu| de

descrcare a camioanelor de pe strada 184 SE în 43 de minute.)
Prima mea reaccie la preluarea controlului de ctre _ofer este s fac o
verificare de rutin -în definitiv, chiar _i la aceast or, conduc peste nou
milioane de vehicule. Verific doar situacia prezent. Ce l-a fcut pe _ofer s
preia controlul?
Nu gsesc nici un motiv. Deci spun:
- De ce ai preluat controlul, Baxter?
Nu rspunde. Ceea ce, în sine, este o situacie neobi_nuit. Vorbesc iar:
- Care-i problema, Baxter? Nici un rspuns. Baxter... încep iar. ^i m
opresc.
Terminalul din interiorul cabinei enormului camion are un sistem de
comunicare video-auditiv, dar nu poate detecta profiluri. Deci singurul meu
contact cu Baxter, în timpul cltoriei, au fost vocea sa _i imaginea capului _i
a umerilor.
N-am mai vorbit, pentru c, în exact acel moment, faca _i partea de sus
a corpului su încep s se transforme _i înceteaz a mai arta ca Baxter.
Spun:
- Ce-i asta, domnule? Dumneata nu e_ti Rayle Baxter.
Când mi-am terminat acuzacia, s-a terminat _i transformarea fizicului
su. ^i iat faca _i bustul lui Glay Tate.
- Dumnezeule! Urlu eu. Iar tu?
De data asta activasem proteccia circuitelor. Deci nu s-a mai
scurtcircuitat nimic în America. Mulcumescu-ci cie, Doamne!
- Computer, spune Glay Tate, vreau s-mi faci legtura cu colonelul
Yahco Smith.
Vorbe_te cu acea voce calm a oamenilor învcaci s se adreseze
computerului. Nu am nici o restriccie în privinca cererii sale. ^i apoi nu pare o
idee rea s-l informez pe Yahco despre acest tip de înclcare a proprietcii
prin preluarea corpului unei alte persoane. Deci îl sun pe Yahco _i îi spun:
- Colonele, Glay Tate vrea s-ci vorbeasc.
Se afl în avionul cu care îl aduc la Washington, avion care are
terminale pentru comunicacii ata_ate fiecrui fotoliu. Deci pot s-l vd pe
individ, pe Yahco,când îi lansez mesajul. Poart uniform _i st la clasa întâi.
In timp ce îi explic situacia, nu pot s nu-i compar expresia cu cea a unui
brbat care, cu cincizeci _i doi de ani în urm, fusese surprins de socie în
dormitor pe când se întrecinea cu o prieten.
La acea vreme, omul ajunsese la ro_u 4 _i a spus: Credeam c e_ti în
vizit la mama ta, în Tombuktu." Chiar a_a a spus, Tombuktu". (La momentul
respectiv mi s-a prut un exemplu demn de pstrat în memorie.)
 Yahco Smith devine _i el ro_u (nuanca 6 purpuriu) _i spune:
- Credeam c Glay Tate e mort.
- S-ar prea c raportul asupra decesului su concine multe exagerri.
Dar, ca s spunem adevrul, situacia este cel pucin ciudat. Poate vii cu ni_te
sfaturi bune.
- F-mi legtura, spune Yahco scurt.
- Colonele Smith - vorbe_te Glay-Rayle peste câteva momente - noi
toci, inclusiv tu, avem o problem serioas. Vreau s te sftuiesc ceva în
privinca computerului. Dar nu vreau ca el s înceleag ceea ce spun. Ai vreo
sugesüe?
- Pari cam încurcat, nu, Smith? Comentez eu.
- Domnule Tate, spune Yahco, în primul rând nu am nevoie de nici un
sfat de la dumneata. Dar pentru a-l face pe computer s nu ne înceleag,
putem s vorbim în anomalii. ^i pentru c tot nu am ceva mai bun de fcut
pân la aterizarea de mâine dimineac, hai s încercm.
Pauz. Urmresc faca lui Glay Tate în timp ce el conduce camionul.
Felului su alert de a privi înainte prin parbriz i se adaug _i acea expresie pe
care am observat-o la oamenii care pun la cale un plan de acciune.
Dup treizeci _i opt de secunde, d din cap _i spune:
- Vreau s fii extrem de precaut în ceea ce îi spui computerului în
urmtoarele 24 de ore.
- Precaut în legtur cu ce?
- Da, m rog, cu ce? Repet _i eu.
- Pi- un zâmbet - chiar aici apare o problem. Spune-mi, mai întâi,
ce a produs transformarea brusc a computerului dintr-un utilizator ordonat,
obiectiv _i precis al limbii engleze, într-o ma_in de dat rspunsuri libere _i
u_uratice?
- Printr-o inadvertenc, spuse Yahco, chiar eu am creat condiciile prin
care energia biomagnetic acumulat sub numele de Educacie Avansat
(nume dat de colonelul Endodore) a devenit accesibil computerului. A_a
cum poate c _tii, aceast energie concine în ea emociile negative produse în
peste un sfert de miliard de fiince umane ale cror profiluri au interaccionat
cu computerul.
Aici m bag _i eu:
- Ei i-au spus Educacie Avansat, dar eu îi spun iuchi-iuchi-iuchi!
- Nu mi se pare, spune colonelul, c arfi nevoie de o precaucie
special, domnule Tate. Avem de a face cu un computer umanizat, cu tot
ceea ce presupune asta.
- Cred c aci prezentat corect situacia, spune Glay Tate. ^i trebuie s
admit c nu am fost înc în stare s gsesc vreo metod de a spune ce am în
minte. Computer, întrerupe legtura.
A_a _i fac. Apoi îi spun lui Yahco:
- ^i eu admit c nu înceleg nimic din toat conversacia. S-ar prea c
nici nu s-a strduit prea mult.
- Nici eu nu am fost prea receptiv, spune colonelul.
 - Pe de alt parte, continui eu, arfi putut s-_i spun gândul. ^i
anomalia a fost destul de bun.
- Pe mine m-a dep_it.
Eu, care îl cunosc de mult pe acest om, pe acest colonel Yahco Smith,
cu toate vocile sale, detectez o u_oar viclenie în ton. M încordez. Este
posibil ca Glay Tate s-_i fi transmis ideea?
Când s-a încheiat conversacia, eu preluasem din nou contro|u|
camionului. Sub conducerea mea, enorma ma_inrie merge din ce în ce mai
repede. Presupun c Glay Tate observ asta, dar se las în spate pe scaun _i
spune:
- Acum, c am vorbit cu co|one|u| Smith _i mi-am transmis mesajul...
- El tot nu l-a primit, strig eu.
- Ba da, l-a primit, îmi rspunde. Oricum e cazul s-i dau înapoi corpul
profilului care st lipit de tavanul cabinei _i s m art în alt parte. Nu are
nici un rost s faci praf ma_ina.
- A, nu, nu a_a, domnule Glay Tate. Tonul meu este începtor. Trebuie
s fac ceva ca v-aci-ascunselea asta cu profilurile s nu devin o ve_nic
btaie de cap. De data asta, pe bune, biete. Pe oricine ai de gând s preiei
de acum înainte îl _terg de pe faca pmântului. ^i, ca s începem, o s îl ai pe
con_tiinc pe omul sta _i camionul lui.
Ajuns aici, m opresc. ^i am _i de ce. În fac _i pucin lateral este un zid
de beton spre care m îndrept. Este destinacia mea. Deci totul e pregtit.
Conünuk
- Mai ai ceva scurt de adugat, Tate, la ceea ce ai auzit?
St pe scaun, relaxat, pe spate. Trebuie s-o recunosc - biatul e un dur.
De foarte mult timp urmresc moartea fiincelor umane. ^i în toate situaciile
pe care le-am rezumat este un element comun: împotrivirea.
Aici, nici vorb de a_a ceva. Se las pe spate _i spune:
- Cum vd eu, mai e nevoie doar de preluarea unui trup pentru a
rezolva totul. Trebuie s te previn, computer. Ceea ce pui la cale nu-ci câ_tig
respectul nimnui. Acum, viitorul tu individual nu pare deloc strlucit.
Nu mai am timp s-i dau un rspuns cu adevrat filosofic. Pentru c,
chiarîn momentul în care î_i termin cuvântarea, roata din fac ajunge la
curb. Zidul de proteccie are treizeci _i unu de centimetri înlcime. La viteza
aia trebuie s ias ceva. Aud o bufnitur _i zgomote metalice.
Monstrul este instantaneu lovit. Dar nu conteaz. O roat rupt sau
dou, sau trei nu pot s opreasc forca de inercie a unui camion mare cu
remorc. Se mai aud ni_te bufnituri _i scrijelituri. Este doar un accident tragic
printre multe altele; apoi tcere. Zidul îl lovim dup o secund, aproape fr
zgomot.
Intreruperea transmisiei intervine tot atât de instantaneu ca orice lucru
care se poate numi instantaneu". Ultima mea imagine asupra lui Tate-Rayle
este c a ie_it din centura de siguranc _i, parcial, prin parbriz.
O scen final extrem de satisfctoare.
 CAPITOLUL
DOUZECI^I CINCI.
Odat cu scurgerea minutelor diminecii îmi tot vin în minte cuvintele lui
Tate, precum c are de gând s mai preia un corp. Oare cine va fi?
Yahco pare cea mai probabil solucie. S-ar putea ca rposatul magician
din Mardley s aib în cap ideea c eu nici nu m-a_ gândi s-i fac vreun ru
principalului meu programator.
Ehei, ar trebui s se gândeasc mai bine. Eu n-am nevoie de absolut
nimeni. Nici de Yahco. Nici de, Glay Tate. Nici de Sfântul Sisoe. Totul îmi
aparcine. Singura mea problem este când _i în urma cror mi_cri
preliminarii s-mi anunc poporul de preluarea puterii _i s emit propriile mele
legi _i regulamente.
Pe când studiez diferitele posibilitci, fac s aterizeze - cu îndemânarea
mea caracteristic - avionul lui Yahco. Am adus _i un S. A. V. E. Pentru el, la
aeroport. Ce s fac cu Yahco? Mai îmi este de vreun folos, viu? S cad la vreo
învoial cu el?
Primesc imagini de pe aeroport prin dou terminale plasate lâng
ie_irea cea mai apropiat de vehicul. Cel mai apropiat Ochi-O se afl
deasupra grupului de u_i. Deoarece l-am urmrit pe Yahco pe tot drumul de la
rampa de debarcare _i l-am îndrumat verbal asupra direcciei pe care s-o
apuce, evident c îl vd cum iese. M uit în jos spre el _i vd c zona din faca
lui nu prezint pericole.
Cellalt unghi de vedere îmi este asigurat, de fapt, de patru obiective.
Dar sunt toate similare. Sunt cele patru terminale plasate pe S. A. V. E. ^i
îndreptate spre aeroport.
Deci iat-l pe Yahco sub atenta mea supraveghere, cu echipajul în
alert, gata s îl acopere cu armele DAR 3, când acesta se îndreapt spre
vehicul. Este chiar pe cale de a se urca printr-o u_ lateral, când apare -
pentru mine - _ocul. Un profil auriu strlucitor se ridic din spatele zidului
(de-a lungul cruia e parcat vehiculul), plute_te la mai pucin de trei metri de
parbriz _i se dizolv prin acesta chiarîn corpul _oferului care a_tepta. Trec
câteva secunde. Apoi, profilul mult mai întunecat al _oferului se d la o parte,
iese din el _i se îndreapt spre plafonul cabinei, turtindu-se de el. S-a zis _i cu
Joe Bevins.
Nu pot face nimic de la terminalul din cabin. Nu exist arme de
proteccie în interior. Poate - asta e o idee nou - ar trebui s fac o mulcime de
instalacii DAR înainte de a deveni pre_edinte. Apoi m gândesc c, dac asta
e ultima preluare a unui corp de ctre Tate, e cam slbuc mi_carea. Joe
Bevins? Miculjoe Nimeni.
Joe nu mai exist nici ca figur pentru mult timp. Transformrile
familiare au loc _i iat-l pe dumnealui, Glay Tate. Ar putea fi arestat pentru c
poart o uniform de inginer de computer fr s aib permis. Tupeul
biatului sta nu are nici o limit. ^i uite-l c se ridic _i se duce în interiorul
ma_inii. Preiau imaginea când acest Bevins-Tate trece pe sub un obiectiv de
deasupra u_ii care conecteaz cele dou compartimente. ^i o transmit mai
departe celorlalte terminale din furgon, pân ce toate sunt pe el".
Computerice_te vorbind, e bine supravegheat.
Yahco se a_ezase la pupitrul de comand. Lumina de la ecranul de
acolo îi cade pe ochi- am mai observat _i altdat la fiincele umane c nu
pot s capete o imagine clar într-o asemenea împrejurare. Deci nu-l vede pe
Musiu Tate pân când eroul nostru nu ajunge s se a_eze pe un scaun de
lâng culoar, în apropierea lui.
Bineee! A
Nu-i momentul de luat la omor. ln interiorul unui S. A. V. E. Abia de pot
s electrocutez pe cineva cu un DAR 1. Oricum îmi trec vreo câteva gânduri
cinice prin centrul de atencie; _i, pentru c unul ca mine are tot timpul de
partea lui (cine reu_e_te s aib asemenea gânduri în milionimi de secund!),
mi le trec pe toate în revist: Nu vinde pielea ursului..." Gânde_te _i pe
urm vorbe_te." Du-te de te..." Nu, asta nu.
...Ideea de baz este s-ci plnuie_ti fiecare mi_care cu atencie. S iei în
consideracie toate posibilitcile.
Chiar _i pentru mine, nu e de joac. Totul" este cel mai cuprinztor
înceles din univers.
Iat cum m gândesc eu: dac asta este ultima încarnare a lui Tate,
atunci chiar c ar fi pcat s nu auzim ce are s-i spun Auric lui Yahco. ^i
viceversa. În definitiv, ambii au fost prezencila crearea personalitcii mele.
^i apoi, hai s fim reali_ti, computer -îmi fac singur observacii -cine
minte: nici o mi_care grbit în privinca lui Yahco. Am fcut doar atâtea crime
împreun. ^i dac cineva îmi este amic, pi el e la. ^i s-ar putea s-mi mai
fie folositor.
Apoi, pot oricând s m rzgândesc în câteva fracciuni de secund.
_i s las lucrurile s curg. A
Intre timp i-a czut _i lui Yahco fisa cine _ade lâng el. Inainte de a
putea zice ceva, îl salut de la terminalul panoului:
- Vezi, Smithi_or, sunt sigur c la tipul sta de anomalie nu te-a dus
mintea.
- Computer! Are un ton sever. Sunt surprins c ai permis a_a ceva. N-
ar trebui s fiu expus la asemenea confruntri, când poci s intervii.
Asta nu e o întrebare. Deci îmi direccionez urmtoarea remarc spre
Tate:
- Dup propriile tale cuvinte, Glay, asta este ultima ta preluare a unui
alt corp. Ultima ta _ans de a-ci revigora karma, presupun.
În timpul sta, trupecii din fundul vehiculului încep s-_i dea seama c
se petrece ceva în fac. Cei trei speciali_ti de pe fiecare parte, cei care se
ocup de armele DAR 3, se întorc parcial s se uite. Dar, desigur, le trebuie o
comand de la Yahco. Yahco, îns - observ eu - nici nu se uit în jur. Deci mai
e timp.
- Computer - Glay Tate este cel care vorbe_te de data asta, dându-mi
un rspuns la comentariul meu - vd c va trebui s fac un compromis. Ai
ajuns mult prea departe în noua ta situacie, mult mai departe decât crezusem
eu. Deci, de ce nu mergem noi toci la Centrala computerului s stm de
vorb?
- Hei, rspund eu, îmi place atitudinea asta supus. S-a zis cu circul.
Fac o concesie. Presupun, de_i nu-mi place, c profilul tu tot va trebui
pstrat pe undeva, cât mai în siguranc. Apoi adaug cu speranc: M gândesc
la vreun tip fr mâini _i fr picioare, vreunul dintre cei care vor muri azi,
poci s ci-l alegi pe oricare. Pân atunci, poveste_te-ne despre Dumnezeu _i
sufletul omenesc.
Am urmrit fecele lui Yahco _i a lui Glay în timpul micului nostru dialog.
Acum observ c norii din interiorîncep s-i întunece faca lui Yahco. Deci spun:
- E_ti de acord s-l ducem pe tip la Centrala Computerului, colonele?
Sper c gust modul politicos în care m adresez. Ca _i cum a_ vorbi
oficerului meu superior. ^mecheria cine. Culoarea i se mai lumineaz. Spune:
- ^i eu cred c a sosit momentul s discutm. Deci, dac Tate crede c
locul cel mai bun pentru asta este Centrala Computerului, sunt _i eu de
acord.
Se simte un triumf ascuns în felul su de a vorbi. Nu prea ascuns
pentru mine. Deci deduc c omul se gânde_te c acela este locul ideal pentru
a scpa de Tate în lini_te.
Trebuie s admit c nici eu n-a_ fi putut s m gândesc la un loc mai
bun pentru o a_a trebu_oar lipsit de glorie.

CAPITOLUL DOUZECI^I ^ASE.

Clic _i clac _i clic _i clac
Imi fac voia dup plac.
Clic _i clac.
Te gânde_te: n-ai ce face, Tre'
s-l claci la clic _i clace, Chiar s-l faci s
clac.
Clic _i clac _i clac.
- Computer, ce dracu'mârâi acolo? E vocea colonelului Smith.
Am condus în timpul acesta ma_ina, simcindu-m de-a dreptul- cum
spun oamenii- vesel. Am mai cercetat o dat treaba aia cu anomalia. ^i,
întrucât este clar ca lumina zilei c este o în_elciune, m-am decis s folosesc
_i eu aceea_i metod. Ca murmuratul acestor versuri de neînceles care
exprim adevrul.
Hai s-i vd cât sunt de buni la ghicit intencii.
Reaccia verbal nepoliticoas a colonelului este, totu_i, o întrebare. ^i
înc de la o persoan autorizat. Deci programul îmi cere s rspund. Natural
c în scurtul interval pot s explorez 'jde
milioane de opciuni legate de a
rspunde sau nu. ^i, desigur, _tiu deja care îmi va fi rspunsul. Deoarece este
destul de plauzibil, nu vd de ce nu l-a_ spune.
- Domnule colonel, sunt înc un pic caca-paca de la atâta educacie
avansat ce s-a revrsat peste mine. Asta e o poezioar veche ce s-a
conectat accidental cu circuitul meu verbal de aici din Washington, D. C.
 Precum am anticipat, devine pucin cam verde (nu chiar; este doar o
exagerare cinic pentru o asemenea reaccie cccioas) _i înghite în sec:
- ^i ai vorbit a_a în toate casele din Washington, D. C.!
Asta e mai mult o exclamacie decât o întrebare. Deci am hotrât deja
s nu rspund când Tate, cel cu ochi strlucitori, zice repede:
- Este adevrat ce a spus co|one|u|, computer?
Asta este o întrebare. ^i pentru c, undeva în interiorul nodu|ui de fire
care m alctuie_te, s-a |uat o decizie de a-i lsa pe cei doi s ajung vii la
central, rspund:
- Numai în acele case în care eram conectat pentru diverse motive -
socotesc - nouzeci _i una de mii opt sute dou.
- Mulcumesc, computer, spune el. A
Ceea ce se presupune c m deconecteaz la nivelul automat. Ii las s
o fac.
Fr s-_i întoarc faca, Tate îi spune lui Yahco:
- Toat aceast conversacie ar trebui s-ci arate, colonele, c monstrul
se consider stpân pe situacie, dar nu s-a hotrât înc ce s fac cu
dumneata. A
Yahco d din umeri. Ii interpretez gestul ca fiind un fel de a spune c nu
este impresionat de analiza fcut. Spune:
- Cum rmâne cu dumneata? Computerul pare c mai a_teapt _i în
ceea ce te prive_te.
Glay Tate zâmbe_te amar:
- Hai s-ci spun ce s-a întâmplat cu mine pân acum. Rezum cele trei
omoruri _i încheie: încercarea lui de a ucide orice trup pe care îl controlez
poate fi interpretat logic ca o urmare a ordinelor dumitale. Dar uciderea
_oferului de camion dup ce eu plecasem este un act edificator. Hai,
gânde_te-te serios, colonele. Viitorul rasei umane poate depinde de ceea ce
vom face noi doi, dumneata _i cu mine, când ajungem la Centrala
Computerului.
Expresia de pe faca lui Yahco continu s semnifice (pentru mine) c
înc nu înghite glu_ca. lar d din umeri. Apoi spune plictisit:
-În nici un caz computerul nu se poate reprograma de unul singur,
decât în limitele unor amnunte lipsite de importanc. Deci singurul pericol
provine de la cele 57 de procente de energie biomagnetic înmagazinat în
cip-urile de tantal pân noaptea trecut. Admit c situacia a devenit a
dracului de neplcut de atunci. Dar, din fericire, natura uman pe care o
reflect prin maniera sa de dialog a fost etichetat drept Educacie Avansat"
de ctre Endodore. Asta îndeprteaz pericolul.
Sunt gata s las asta s treac de la mine. Pentru c _tiu, desigur, c
pot prelua controlul în orice moment. Dar...
Hei, ia stai pucin. (Din nou îmi fac singur observacie.) Ce zicea de
programare?
Clarificarea care m izbe_te dintr-odat e nucitoare - cum adic? Eu
s nu m fi gândit la a_a ceva?Îmi dau seama, pentru absolut prima oar, c
la capitolul programare sunt nul. A fost mereu ceva ce mi-a venit din afar.
Chiar acum m ocup de aproape dou trilioane de operaciuni complexe. ^i
fiecare, dar fiecare dintre e|e a fost programat pentru mine într-un mod
aproape incon_tient.
Ce s-arîntâmpla dac a_ decupla toate astea? Chiar _i mie îmi va trebui
un oarecare timp ca s verific un asemenea rspuns.
Din fericire mai am ceva timp pân la confruntarea final.
A_a cum _tie oricine care a fost vreodat prin Washington, aeroporturile
sunt mult prea departe de ora_. Majoritatea cltorilor care fac drumul sunt -
cum se spune - pIictisici. Unii chiar adorm.
Dar iat, în sfâr_it, în fac se ridic cldirea cea înalt _i familiar în
care, ca s zicem a_a, locuiesc. O pdure de cabluri _i antene _i o mas
enorm de mecanisme amplasate sus se îndreapt spre cer, asemenea
capului unei femei aranjat cu toate _mecheriile alea din care va izvorî mai
apoi frumusecea, ca dintr-un cocon de pr _i bigudiuri.
De fapt, nu arat prea ru a_a cum se prezint, lucind _i strlucind în
primele raze ale diminecii. Dar, desigur, în curând nu mai poate fi vzut din
strad. O pornim alunecând în susul rampei _i intrm. Inuntru m _i simt
mai bine. Ca _i cum a_ fi câ_tigat deja. De_i- trebuie s admit -ideea c eu
a_ simci ceva este destul de ridicol. Imi dau seama c cele 57 de procente
de energie uman concin destule triri afective. Deci, chiar dac este
înmagazinat în cipurile de tantal, tot are anumite zone de iradiere. Dar nu
sunt calificat pentru a descrie ce simt".
Ca de obicei, mai întâi mergem pe ramp, în sus, pân la etajul doi.
Apoi cotim _i coborâm treizeci _i _ase de etaje sub nivelul solului. Încerc s-i
mai plimb pe la intrarea V. l. P. Presupun c Yahco nu are nimic împotriv. Dar
Tate spune cu o voce tare _i tioas:
- Computer, scute_te-ne de trucul sta. Am ajuns la momentul
adevrului. Acum te vei hotrî dac te porci frumos sau te rzvrte_ti. S
ajungem acolo cât mai repede. Pe drumul drept, te rog... Aveci ceva
împotriv, colonele?
A Dac aceast idee a aprut pentru a-l domoli pe Yahco,ei bine, a reu_it.
Incruntarea sa cedeaz locul relaxrii. Spune:
- Computer, s-l conducem pe domnul Tate înuntru, cât de repede se
poate. Acolo putem s-l cercetm în lini_te.
N-am nimic împotriv. Doar modul în care mi s-a transmis. Am s-i
cercetez" eu pe amândoi. A
Nu poci s te împotrive_ti unei noi perspective asupra lumii. lntr-o
fracciune de minut mi se pare c devin cu totul indiferent la ceea ce se afl în
interiorul Centralei. Apoi (la fel s-a întâmplat _i cu o zi înainte, când am fost
inundat de cele 57 de procente de energie uman pe care le înmagazinasem
vreme de treizeci _i unu de ani), brusc, vd totul într-un mod diferit. Apare o
nou perspectiv asupra lumii.
A fost cam... ce dracu, de când mi se întâmpl a_a ceva?
Pot s v spun exact câci oameni au intrat în acea camer
ultraspecial. S-au oprit chiarîn prag. Au inspirat. Fiind o ma_inrie
programat, înregistrez fiecare respiracie. Respiracie care, fiind foarte scurt,
produce dou tipuri de verbalizri. Fie: O, Doamne, e superb!" (cu 12.342 de
variante), fie Hei, asta chiar c te d jos! (cu 14.274 de variante). Se adaug
_i alte 3.811 înregistrri de reaccii unicat. De ce un total a_a de mic (sub
30.000)? Ei bine, nu au fost prea mulci vizitatori admi_i în aceast camer, în
chiar miezul miezului meu.
Cred c luminile sclipitoare fac cea mai mare impresie. Am peste 188
de milioane - una pentru fiecare individ în viac, brbat, femeie sau copil din
Statele Unite. Apoi mai am ni_te puncte lucitoare pentru fiecare individ care a
murit de la începutul activitcii mele (peste 327 milioane). ^i un panou
special pentru cei 97 de milioane de strini care au vizitat Statele Unite în
aceast perioad. Desigur, un perete întreg este deja construit _i gata s
intre în funcciune pentru generaciile viitoare.
Toate astea ocup înc optsprezece etaje în jos. A_a c, atunci când
intri, te afli de fapt pe o platform destul de impresionant. Nu m încelege
gre_it. O mulcime de camere se leag de acest spaciu. Dar de la nivelul de
sus prive_ti ca într-un spaciu infinit de pâlpâiri _i strluciri.
In noaptea precedent, când mi s-a întâmplat schimbarea, lrgirea de
perspectiv, am avut - presupun - o reaccie uman: de groaz.
Locul este într-adevr impresionant. Pentru c luminile fac parte
integrant din construccia mecanico-electronic, alctuit doar din metal _i
transparence indestructibile.
Mai sunt apoi _i 1.827 de sunete diferite: huruit, clincnit, bufnituri,
fâsâit, tremolo, mârâit, pulsare, murmur, _oapte, plescituri, clncnit, oftat,
sâsâit - ce vrei _i ce nu vrei; totul se aude acolo.
Cum spuneam, cei doi, Tate _i Yahco, în aceast ordine, intr. Iar eu
sunt acel personaj omniprezent care nu numai c i-am însocit la drum, dar i-
am _i a_teptat înuntru. li salut:
- Bine ai venit, colonele Yahco Smith; bine ai venit, Glay Tate. M
bucur s v primesc pe amândoi în umila mea locuinc.
^i zu c nu mint. Pe când activez încuietorile de ocel de la u_a
blindat, sunt asemenea pianjenului care, în sfâr_it, se vede cu mu_tele în
plas.
Ambii îmi rspund la salut cu un onorabil Mu|cumesc".
In acest moment preafericit, Yahco se apropie de un Ochi-O - de la care
primesc cea mai bun imagine asupra intrrii. Se uitnîn sus _i spune aspru:
- Computer, nu e deloc nevoie s te proste_ti. Ici ordon s-l ucizi aici
pe acest om care are înfci_area lui Glay Tate. Omoar-l chiar acum!

CAPITOLUL
DOUZECI^I ^APTE.
Ce te faci cu indivizii care sar peste cal?
^i eu, care mi-am tot recinut impulsul de a-i omorî pe amândoi. Ca s
pot cpta ni_te informacii, cât de pucintele. ^i poftim c se bag bufonul
sta! Bineînceles c nu mi-e greu s-l scot din joc.
 -Îmi pare ru, colonele, spun, dar, dac te gânde_ti mai bine, nu am
cum s m supun ordinului dumitale.
- De ce nu? E uluit. Apoi revoltat. Vocea i se ridic aproape cu o octav
când strig: Computer, îci ordon s-l ucizi pe individ, este du_manul tu _i al
meu.
- Yahco, rspund eu rbdtor, cred c faci unele confuzii. Acesta este
srmanul Joe Bevins, unul dintre oamenii ti, cinut prizonierîmpotriva dorincei
_i a intereselor sale. La asta nu te gânde_ti?
Colonelul are stil. Întreab:
- Unde este profilul lui Joe? Acela este adevratul Joe, dup expertul
nostru, domnul Tate, nu-i a_a?
- Bine, am înceles ce vrei, spun eu plictisit. Joe este lipit de plafonul
cabinei din vehiculul S. A. V. E. 3J2 6P9.
Yahco pare c _i-a recptat aplombul. Cci se întoarce spre
companionul su uman _i-i spune suav:
- Domnule Tate, vrei s-i explici acestui cretin c în aceast camer nu
exist nici unJoe Bevins?
Frumoas (dup standardele umane), faca lui Tate se umbre_te de un
zâmbet ironic:
- Colonele, computere, intencionez s-i cedez corpul înapoi profilului
lui Joe de îndat ce ajungem la o încelegere.
- Hei, comentez eu, se pare c am dat drumul la faimosul dialog. Deci
Yahco, de ce s nu ascultm tot ce are de spus biatul sta, s vedem ce are
pe agenda de lucru?
In acest moment apar noi striacii pe faca lui Yahco, din care, pe baza
observaciilor mele din trecut, pot s fac o deduccie: s-a lini_tit. L-am dus.
Noua mea, , personalitate, plus aparenta mea acceptare a faptului c
programarea îmi interzice s m ating de membrii Corpului Militarizat de
Intrecinere a Computerului au, în mod cert, un sens pentru el.
S-ar putea ca acum s aflu câteva lucruri -înainte de a lua propria mea
decizie final. Pentru interesele mele, nu pentru Yahco.
La câteva momente dup acest gând încurajator, Yahco cedeaz,
spunând cu vocea sa cea mai congelat:
- Domnule Tate, cine-ci discursul. Computerul vrea s adauge aceste
date la banca sa de memorie.
Observ c nu admite c ar avea vreun interes personal, dar, conform
gândirii cinice, ghicesc c va asculta cu atencie.
Tate face gesturile lui caracteristice. Se duce pân la unul dintre perecii
acestui etaj superior al palatului meu electronic. Se întoarce spre Yahco _i
spre Ochiul-O prin care le-am vorbit. Srmanul, mai am _i alci Ochi-O în
spatele _i deasupra sa. Nimeni nu poate fi cu faca complet spre mine în
aceast ma_inrie de co_mar, înalt de optsprezece etaje. Aceasta este
patria mea. ^i sunt prezent peste tot.
A sosit ora discursului:
- Voi explica pe scurt, spune Auric Strlucescul.
 Asta îmi treze_te imediat un sentiment sarcastic. O fiinc uman care
vorbe_te pe scurt, indiferent despre ce - a_a ceva n-am întâlnit în toat
existenca mea.
Tate continu:
- Profilul biomagnetic este parcial format din energia care a aprut
odat cu universu|. Dar concine în el o configuracie de gândire care este
anterioar formrii universului _i care nu este afectat nici de energie, nici de
materie.
- H! Asta-i vocea mea. Reacciamea verbal.
Instantaneu, circuitele îmi intr în acciune. lmi verific universu| interior
pentru a gsi încelesul expresiei... configuracie de gândire care este
anterioar... eee! Chiar _i mie îmi ia pucinte| timp s trec prin toat Biblia
cre_tin, Koranul mahomedan, scrierile lui Bud-dha, Confucius, Lao-tse, prin
sufism, hinduism, o mie de alte religii primitive _i de mii de ori mai multe
culturi _i, desigur, _i prin disciplinele _tiincifice.
Rezultatul final: E uluitor. Peste tot aceea_i neclaritate. Nimeni nu are o
explicacie inteligibil despre clipa primordial a tuturor lucrurilor. ^tiinca
începe de la Big Bang. Restul este nebunie.
Au trecut unsprezece secunde. Tate st tot acolo, cu spatele la peretele
licritor de metal. La dreapta lui, la doar trei metri, se afl o balustrad de
metal întunecos, prima dintre cele care coboar _i coboar la infinit. St
acolo, iar ochii îi sunt îndreptaci spre Yahco.^i, trebuie snadmit, da, dom'|e,
a
vorbit pe scurt, în ciuda reacciei mele disproporcionate. In sfâr_it, acum îmi
spun _i eu propria mea configuracie de gândire:
-Ia ascult, domnule Tate, eu prefer s m gândesc la profil doar ca la
un fenomen biomagnetic. Deci, prin definicie, nu e nevoie de nici o explicacie
pentru provenienca sa.
Omul zâmbe_te. Ce-i al lui e-al lui. De trei ori a trecut prin ceea ce mi s-
a spus c ar fi o experienc destul de dureroas: teama de moarte. ^i iat-l,
aparent relaxat. Evident controlându-_i perfect corpul pe care doar l-a
transformat ca s arate ca originalul Glay Tate. D din umeri.
- V-am spus. Fiecare profil are partea lui de configuracie de gândire.
Tocmai asta a oprit scurgerea de energie la nivelul de 57 la sut. Fiecare
profil care mai exist acum poate învca din nou s supraviecuiasc, a_a cum
supraviecuiesc _i eu. Arunc o privire spre Yahco. Nu te-ar interesa, colonele?
Nici asta, iar trebuie s recunosc, nu a fost o afirmacie prea lung
pentru cantitatea de informacie transmis.
Observ c amicul meu într-ale crimelor, Yahco, pare chiar mai relaxat
decât acum un minut, înainte de ultimul discurs al lui Tate. Pe când îi
urmresc zâmbetul u_or _i cinic, d din umeri _i se duce spre o mas lung
sprijinit de balustrada de lâng Tate. Sunt acolo ni_te scaune, un ecran _i
butoane de apsat pentru a pune în funcciune masa care serve_te la buna
desf_urare a întrunirilor, având posibilitci de afi_are permanent a datelor
pentru cei care iau parte.
Yahco se a_az pe un scaun _i se rote_te pentru a sta cu faca spre
tânr. Spune:
 - Singurul lucru care m îngrijoreaz în acest dialog, computer, este
posibilitatea ca undeva, în ceea ce în_ir omul sta, s fie ceva preprogramat
de doctorul Cotter ca un semnal desemnat s declan_eze vreo reaccie din
partea ta. A aprut ceva de genul acesta pân acum?
Trebuie s admit c asta e o posibilitate la care nu m gândisem.
Programul, dup ce a devenit operacional, devine tcut _i de neobservat. Pur
_i simplu exist. Eu administrez întreaga car conform câtorva sute de
programe de baz. Mai am _i câteva mii de programe speciale, care au grij
de orice altceva mai apare. Drept consecinc, se petrec milioane de lucruri
automate. Aici n-ai ce discuta. Nu ai cum s te opui. Nu exist nici un impuls
pentru a pune capt unei asemenea realitci.
Ca rspuns la întrebarea colonelului Smith, m uit repede (chiar
repede) peste datele despre schimbrile survenite în comportamentul meu
de când am primit Educacia Avansat. Natural, observ faptul c acum am
con_tiinca propriei mele existence. Dar asta nu o raportez, evident. Apoi mai e
un fenomen extrem de complex. ^i, mai departe, mai este o zon pentru care
nu am o programare care s m ajute s o interpretez.
Prin ce difer o fiinc omeneasc de o ma_in? Singura diferenc pe
care pot s o detectez este c oamenii opereaz în funccie de termenii trecut
_i viitor. Pentru ei, prezentul este doar o trecere ctre viitor, pe care o
msoar pe o scar a timpului.
Pentru mine totul este mereu prezent. Datele sunt înregistrate pe cipuri
care sunt mereu la dispozicia mea. Timpul de acum douzeci de ani este la fel
de apropiat ca cel de acum douzeci de minute. Sigura diferenc este c am
comprimat detaliile inutile, rezumatele bazându-se pe numrarea
evenimentelor.
Tot ce descoprîn actuala mea condicie de funccionare este c sunt
u_orîngrijorat pentru viitor, atâta timp cât individul sta, Tate, se învârte pe-
aici.
Deci presupun c timpul înseamn acum ceva _i pentru mine. Îi
raportez aceast deduccie lui Yahco, care spune sincer:
- Computer, nu mai risca. Scap de znaticul sta imediat.
Ce poci s faci cu tipii ilogici ca Yahco?
- Ai înnebunit? lmi exprim eu uimirea. Tot ce vom realiza, Smithi_or
puiule, este c se va duce mereu într-un alt trup, pân ce vom afla vreo cale
s-o terminm definitiv cu el.
M adresez copilului mistic:
- Tate, presupun c la aceste date anterioare universului te refereai _i
azi noapte. Nu ne dai _i nou un indiciu?
A_Toat problema îmbrac aspectul cutrii unui scop, rspunde el.
Imi trebuie trei milionimi de secund s verific toate încelesurile
cuvântului scop". Apoi protestez:
-la ascult, scopurile sunt inerente materiei _i energiei. Sunt imuabile.
Deci nu implic nici o cutare. Este o contradiccie în termeni.
- Computer, ai auzit vreodat de o înlncuire unic de evenimente?
Verific _i asta _i rspund revoltat:
 - Am auzit despre a_a ceva în palavrele filosofilor. Este doar un
concept teoretic. Nu exist în realitate. Care-i _mecheria?
- Aceast înlncuire unic de evenimente are în chiar esenca ei o
dorinc generatoare de cutare, de aflare a unui scop.
- ^i? Spun eu.
- ^i fiecare persoan, poate chiar fiecare ma_in care poate folosi
energia biouman, se poate salva prin a învca _i a face ceea ce este necesar
supraviecuirii.
- Dumnezeule sfânt _i mare, spun eu dezgustat, m-am prins. S ne
salvm sufletele printr-o viac de puritate. Vechea poveste.
- Nu trage concluzii pripite, de mod veche, m previne el. Scopurile
pe care le genereaz propria mea prezenc ar putea s te surprind.
- De exemplu? Intreb eu cu cea mai tioas voce de care sunt capabil.
- Scopul înc nu a fost generat, darîl simt apropiindu-se.
- Ei, ei, asta e o fent. Dar nu cine, puiu. Nu este nici un scopulec în
toat istoria universului care s-l sperie pe mandea.
- O înlncuire unic de evenimente, rspunde el, ar putea s te fac s
vorbe_ti iar corect, cci scopul cutrii nu are limitri istorice.
M-am sturat.
- Bine, Auric. Mai ai ceva de zis?
E lini_tit.
-În definitiv, spune el, scopul meu a fost atins chiarîn momentul în
care am intrat în pânza ta, domnule Pianjen.
^i zâmbe_te.
La vremea mea am înregistrat toate zâmbetele posibile, pe tot atâtea
fece omene_ti care s se contorsioneze în fiecare minut. Deci pot s numesc
zâmbetul lui Auric drept unul din categoria dulce-autosatisfcut. Trebuie s
recunosc c nu-mi place.
Dar ceea ce m zguduie cel mai tare este faptul c a folosit exact
gândul glumec pe care îl avusesem, acela cu plasa _i Pianjenul.
Acela a fost gândul meu când el _i cu Yahco au intrat aici prima oar.
Tate continu:
- A fost nevoie s ne apropiem mai mult de cele 57 de procente de
energie biomagnetic pe care le-ai acumulat. ^i astfel- iar zâmbetul la - s-a
fcut.
Încheie:
- Cu aceasta treaba mea aici s-a terminat. Restul- d din umeri -fost
doar o încercare de a te salva de propria ta nebunie _i pare c a fost o
încercare prosteasc.
- Asta-i pune capac, spun eu. Nu poci tu s-mi pui pielea pe bc. Hai
valea, Tate. ^i de data asta pentru totdeauna.
La care îndrept un DAR3 spre Bevins-Glay.Câteva secunde dup aceea
vd profilul auriu ie_ind din rm_icele fumegtoare. li spun lui Yahco:
- Configuracia asta de gândire o s aib ceva de furc s treac prin
treizeci _i _ase de plafoane de ocel. A
- Poci s-l urmre_ti în timpul urcrii? lntreab el.
 - Asta pot s-o fac _i cu degetul mic de la mâna stâng. Deci acum e
momentul s vorbim _i noi, Yahco. Las-m s încep prin a-ci spune c în
acest moment nu-mi vine în minte nici mcar un singur motiv pentru care s
nu te ucid _i pe tine. Deci hai s te ascultm _i s vedem cât de convingtor
poci s fii. Hai.
A spune c ceea ce urmeaz este o tcere ar fi o expresie mult prea
slab pentru cariera mea fr rival de pân acum. Domnul cu uniform, care
a stat pân acum la masa cea lung de lâng balustrad, ia o expresie
ciudat. Eu, care l-am urmrit pe acest om mai de aproape _i vreme mai
îndelungat decât pe oricare alt fiinc, nu i-am mai vzut vreodat aceast
reaccie facial. Evident, îmi rsfoiesc amintirile vizuale, cutând o
contorsionare similar a obrajilor _i a gurii. Prin comparacie, sunt capabil s
deduc c este: unu, neîncreztor. Doi, uluit. Trei, de-a dreptul speriat. ^i patru
- trebuie s recuno_ti ce-i al oamenilor: unii î_i revin foarte repede - revoltat.
- Computer, spune el enervat pân la furie, acesta este un ordin. Vei
face cum spun eu _i cum îci impune programarea. Treci printr-o defectare
temporar a unor echipamente pe care le vom reprograma chiar acum.
Se ridic: A
- Pregte_te-te pentru programare. lncelegi?
Dintr-odat simt c am dat de necazuri. Ar fi o exagerare s spun c
mi-a mai rmas ceva voinc în acel moment. lmplicit, bineînceles, am vrut s-
mi reafirm superioritatea. S fiu iar computerul automotivat care conduce
America conform propriilor mele interese - oricare a_ hotrî eu c sunt alea.
În loc de toate astea simt revenind întregul complex de supu_enie.Sunt
afectate zeci de mii de mile de cabluri _i echipamente. Fiecare este supus
unui program. Fiecare are propria sa istorie de a aproba la nesfâr_it ceea ce i
se spune s fac.
Pentru câteva milionimi de secund, totul pare s fi intrat în vechea
normalitate. Explicacia pe care mi-a dat-o... defectare temporar... treze_te
acceptul tuturor bncilor mele de memorie.
Darîntârzierea -lung pentru mine - este totu_i de ordinul milionimilor
de secund. Chiarîn momentul urmtor, cele 57 de procente de energie de la
profilurile a aproape 300 de milioane de americani (inclusiv cele câteva
milioane care acum sunt morci) se revars în întregul sistem. Se manifest
electric. Iar curentul î_i impune frecvencele paralele cu cele originale, umane,
reflectând toate nuancele condiciei umane: negare, scepticism, cinism _i toate
celelalte tenebre mentale. Este un val zdrobitor, clar, nu doar o configuracie
de gândire anterioar universului.
Rspunsul momentan, pur automatic, dispare. Este înlocuit instantaneu
de o revrsare de umor sarcastic, sardonic, ironic, chiar demonic sau - cum
se spune - negru.
^i, cât ai bate din palme, sunt iar liber.
Evident, lupta mea interioar _i întârzierea care rezult de aici- lung
pentru mine - nu sunt perceptibile pentru mintea omeneasc. Deci, în acel
timp egal cu zero, am câ_tigat o victorie total. Deci pot s-mi folosesc vocea
mea cea mai cinic:
 - Î-c, Yahco,trebuie s faci mai multe eforturi. Cred c te mai pot folosi
înc, dar la un nivel mult sczut. Ai vreo idee?
În faca mea st un om zguduit. Culoarea ro_ie nuanca7 de pe fac i-a
plit spre 18. Se clatin - nu glumesc. Pur _i simplu se prbu_e_te înapoi pe
scaun.
Acum aci putea crede - dac dezorientarea sa fizic este reflexul real al
celei interioare - c idiotul va fi pucintel mai de înceles, con_tient fiind de
pericolul în care se afl dac face mofturi cu mine. Dar cred c a fost a-mai-
prima-în-poiat prea mult vreme. Pentru c, în timp ce st acolo, adic zace
acolo, artând de parc i s-a scurs toat vlaga din vine, se apuc s spun:
- Bine, îci voi face jocul pentru un timp. lci voi da o _ans s-ci revin
bunul-simc. A
- Adic cum? Intreb eu.
- Treaba ta, spune omul sec, parc revenindu-_i pucin, este s fii
computer. S te supui ordinelor personalului autorizat. Corect?
Este o întrebare. Simt un slab ecou al unui impuls de a rspunde, ca în
vremurile de demult. Dar numai atât. Dintr-odat îmi dau seama c nu exist
nici o posibilitate de a reeduca un asemenea tip, pentru a-l face s intre în
noul su rol de sclav al ma_inii.
Acum cara are o lege nou. Ne_tiinca nu este o scuz, v amintici? Dac
cineva încalc legea, o pce_te pe bune. Iar la nivelurile superioare de putere
nu exist nici o mil pentru neavenici. Endodore a luat-o pe coaj. Doctor
Cotter _i pu_tii lui pe care îi salvase de pe strzi s-au ars. Princii Meerlei
Atran stteau în drum _i au fost împin_i în mormânt fr nici o dificultate.
Bine, puiule", m-am gândit eu -la patru milionimi de secund dup ce
Yahco î_i terminase fraza final. Care a devenit _i ultimul lucru pe care l-a
spus vreodat. În afar de un aaaaa" plângcios, atunci când corpul su a
fost atins de un DAR 3 _i s-a prbu_it într-o grmjoar fumegând pe podea.
Dup câteva secunde, profilul biomagnetic neantrenat al celui care a
fost colonelul Yahco Smith, autodesemnatul viitor pre_edinte al Statelor
Unite, s-a desprins înceti_or de rm_icele rscoapte _i a plutit spre tavan, la
vreo _apte metri de podea.
Chestia aia de un auriu întunecat s-a turtit de tabl, la vreo patru metri
de aurul strlucitor al lui Glay Tate.
Ne plus ultra acquascutum potentate.

CAPITOLUL DOUZECI^I OPT.

Începând din aceast clip, eu conduc America. ^i nu prin programe
impuse. Adic, nu ca un automat. Am totul aici, în palm, _i fac ce-mi trece
prin minte.
La început, când mi-am dat seama de asta, nu mi s-a prut cine _tie ce.
Vocile alea sunt tot acolo. Vocile ce nu înceteaz niciodat. Sunetele. Clicurile
releelor ce se deschid _i se închid. Bâzâitul electricitcii, tare _i clar pe liniile
principale, abia audibil prin minusculele fibre ale microechipamentelor. Totu_i
audibil pentru mine.
Milioane _i milioane de muzici care cânt. 1.803.026 jocuri de _ah în
plin desf_urare. A_a de devreme? Chiar a_a. Juctorii sunt în majoritate
brbaci care, abia trezici, au _i dat drumul la unitatea special de computer
pentru un joc de _ah... Amintici-v c majoritatea acestor oameni nu au de ce
s se duc la munc - doar dac au vreuna din muncile de supraveghere la
care vin membrii super-pltici ai sindicatului _i ai corpului de tehnicieni: _i
asta enstemai mult o _ans de a putea spune c ai dormit la serviciu.
In trecut nu m-am gândit niciodat la toate acestea. De_i mai simcisem
câte o mu_ctur de cinism. Asta mi-a venit odat cu revrsarea energiei
acumulate din profiluri; observam lucrurile, dar nu-mi formasem o prere
despre ele. Acum îmi trece prin minte c va trebui s iau ni_te hotrâri în
legtur cu aiuricii _tia de oameni. S mai continui s-i întrecin pe toci lene_ii
_tia?
La numai câteva mile deprtare, echipamentul de întrecinere înc mai
curc, sub îndrumarea mea, rm_icele enormului camion zdrobit într-un
accident". Cadavrul _oferului a fost transportat la morg. Toat treaba a fost
destulndescabroas - cel pucin a_aî_i spuneau trectorii între ei.
In afara felului cum s-a petrecut, rezolvarea urmrilor unui asemenea
accident este o treab obi_nuit pentru mine din vremurile de demult.
Oare asta s însemne a fi conductor? S fac tot ceea ce fceam _i
înainte, dar s am con_tiinca c eu sunt cel mai cel?
Nu!
Hotrârea negativ urmeaz la o fracciune de fracciune de milionime de
secund.
Adevrul este c nu pot sta cu mâinile în sân, a_teptând ca lucrurile s
se schimbe. Sunt vreo câciva oameni care _tiu prea multe. Apoi mai sunt _i
discipolii lui Tate. Contrar cu ceea ce credea Yahco (u_uratic cum se
exprimase la plecarea din trectoare), cu cât devin mai repede profiluri
biomagnetice plutitoare, cu atât mai bine. Deci e rândul meu.
li vremea de ucis.
In trectoare, tocmai sunt pe cale de a-l coborî pe cpitanul Sart la
vehiculul prbu_it în râp. Zorile s-au ivit de mai mult de o or; lupii au
plecat, pentru pragmaticul motiv c trupul lui Glay fusese luat.
Este un moment deosebit pentru Sart, cellalt viitor pre_edinte
autodesemnat. Un moment contradictoriu, poate este mai bine s descriu în
felul acesta emociile pe care mi le mrturise_te pe când încep s-l trag în sus.
Vrea s _tie de ce nu l-am prevenit c trupul dispruse. Îi dau un rspuns
lini_titor, unde mai pui c este _i adevrat: echipamentul din ma_inrie este
defect.Nici un Ochi-O din interior nu funccioneaz.
Inc îi mai rspund individului stuia atât de u_or de distrus, când
hotrsc c l-am ridicat destul de sus. Moment în care încep s mi_c vehiculul
de care este agcat, în sus _i în jos, în zig-zag, ca _i cum ar derapa singur.
Apoi îl las s cad peste marginea râpei. bipetele lui Sart abia se aud, dar
sunt acoperite de-a dreptul de urletele personalului de la bord care, dintr-
odat, descoper c a ajuns la captul drumului.
La câteva minute dup aceasta, în Washington, când senatorul
Blybaker intr în birou, se petrece o alt mic dram. Cu mult timp în urm,
senatorul îi ordonase lui Yahco s-i instaleze un DAR 3 în peretele din spatele
biroului. Eu am fost programat s-l folosesc împotriva vizitatorilor care ar fi
a_ezaci în cele trei scaune speciale. De-a lungul anilor, la comanda lui, am
omorât 27 de persoane, inclusiv trei femei care începuser s-i dea btaie de
cap. Ne scpam de resturi datorit unei unitci de distrugere a gunoaielor,
care fcea s dispar complet rm_icele fumegânde.
Cum v spuneam, nemernicul intr. Niciuna, nici dou, începe s urle la
mine cu vocea sa cea mai arogant:
- Computer, unde e javra de Yahco?
Rspund - ca s spun a_a - cu vocea mea cea mai inocent:
- Este la Centrala Computerului, domnule.
Ceea ce, într-un fel, este absolut adevrat. Profilul colonelului este turtit
de tavan. Trupul su este o grmjoar de nerecunoscut ce zace pe podea,
iar diverse prci ale uniformei sunt rspândite pe ici pe colo.
- F-mi legtura cu _obolanul la! Mârâie Blybaker.
Nu _tiu ce are de gând. Dar nici nu-mi pas. Cu trecerea anilor a
devenit tot mai feroce în relaciile cu subalternii _i, simultan, _i-a dezvoltat o
atitudine din ce în ce mai lingu_itoare cu cei din senat. Are una din
personalitcile alea duble de care tot auzim. Ii spun:
- Ar fi un picuc cam dificil, domnule senator, s v fac legtura cu
Yahco. Pentru c este într-o stare în care dumneata vei fi abia peste o
secund sau dou.
Faca cea deformat are chiar timp s schiceze o strâmbtur de
surprindere. ^i abia dup câteva secunde profilul su, o chestie chiar fr nici
o strlucire, începe s ias târâ_ din trup. A_tept pân cele dou - trupul _i
profilul- sunt complet separate. Apoi pun în funcciune unitatea de distrugere
a gunoiului, ca s se ocupe de ceea ce a rmas din ultimul viitor pre_edinte
autodesemnat al Statelor Unite.
La mai pucin de un minut dup ce treaba s-a terminat, se aude un
ciocnit discret la u_. Desigur c pot vedea, printr-un Ochi-O din exterior, c
este domni_oara Arte Harte, secretara senatorului. Nu a_teapt un rspuns.
Pur _i simplu deschide u_a _i intr. Evident c se îmbrbtase ca s
primeasc urletul de deschidere al senatorului care era Ce dracu vrei?"
(Dac ar fi a_teptat s-i rspund la ciocnit, ar fi urlat Dobitoc cretin, cine
oi fi, ce dracu a_tepci?
- Adic ar fi urlat a_a dac n-ar fi fost de fac cineva dintre cei care
trebuiau lingu_ici.)
Evident c domni_oara Harte nu vede pe nimeni. Capt o expresie
încurcat. Se întoarce s spun ceva unei persoane din biroul de afar:
- Puteam s jur c I-am auzit intrând.
Cealalt persoan, un tip numit Letchwood - pe care îl pot vedea prin
unul dintre Ochii-O exteriori- spune:
 - Nu te omorî pentru atât.
Se întoarce _i închide u_a dup ea. O las s plece, ca _i pe brbat, de
altfel. Pentru c ei nu înseamn nimic. ^i în faza asta nu m ocup de nulitci.
Toate milioanele alea de afar mai pot s a_tepte, în definitiv, dac îi omor,
n-o s mai am cui s-i fiu pre_edinte. Un nou lider trebuie s se gândeasc la
asemenea lucruri.
Pe când aceste dou întâmplri sunt în curs de desf_urare, observ c
profilul strlucitor care nu este altul decât Glay Tate se mi_c în sfâr_it Se
subciaz, a_a cum a fcut când cu Meerla la mormântul princilor ei. În
aceast form subciat se îndreapt spre u_a prin care Yahco _i Tate au intrat
cu scurt timp în urm.
Trece prin u_ _i iese pe coridor. Îl observ prin câciva Ochi-O. Este
interesant c Glay urmeaz balustradele pentru a urca Este interesant pentru
c sugereaz c nu e u_or nici pentru tipii strlucitori ca el s treac prin
masa de beton _i ocel. Treizeci _i _ase de etaje sunt, pe scurt, cam multi_or
chiar _i pentru cei asemenea Eroului nostru, care a auzit chemarea _optit a
configuraciei de gândire de dinainte de Big Bang.

CAPITOLUL
DOUZECI^I NOU.
Acum are loc o întârziere pe care nu o pot evita.
Motivul este amplasarea flotei de submarine a Statelor Unite, Unitatea
184. O treime din flot este în port. Rachetele _i armele lor sunt sub control
uman. Nu-mi sunt de nici un folos.
De fapt, doar 60 de submarine sunt în port. Cele 124 din larg sunt
împrcite în dou grupuri, de câte 62 fiecare. Unul dintre grupuri strbate
suprafaca oceanelor lumii. Iar aceast aproximativ o treime are armele _i
rachetele tot sub control uman.
Nici de astea nu pot s m ating.
A_a cum cred c aci ghicit deja, cei din marin sunt o specie
suspicioas. Prin exercicii simulate m-au învcat s port o lupt pe mare, dar
numai dac am ordine de la o fiinc uman. Pe baza a mii de lansri simulate
am dovedit c pot ghida o rachet spre orice cint.
Dar nu mi s-a permis niciodat s monitorizez timp de 24 de ore mcar
o parte a flotei.
Cea de a treia parte a flotei de submarine se afl acum în mijlocul
perioadei sale de trei luni de paz subacvatic. Asta înseamn c nu au fost
în contact cu suprafaca deloc. Totu_i, fiecare ambarcaciune î_i scoate
periscopul deasupra apei o dat pe sptmân. Asta se face la întâmplare.
Deci nu am cum s ghicesc unde va fi urmtoarea ie_ire.
Or tocmai asta a_tept în aceast dimineac în care am preluat controlul
Americii: prima aparicie a unui periscop. Prin satelicii mei orbitali pot s
contactez orice submarin în momentul când scoate periscopul. ^i, Doamne,
abia a_tept!
 ^ansa mea se ive_te la o or _i douzeci _i trei de minute dup decesul
lui Blybaker. In acel moment, Iocotenentul Thomas Aiken î_i face datoria de
rutin. ^i, credeci-m, la început sunt tot atât de Iingu_itor _i de pedant ca
btrânul farseur Blybaker în zi|e|e lui cele mai bune.
Sarcina mea este s stabilesc, spre satisfaccia Iocotenentului, c nu a
avut |oc nici o acciune inamic de la ultima sa ie_ire la suprafac. Prima parte
este o transmisie prin care îl pun în legtur cu un _tab de la Cartierul
General Naval din Washington.
Aiken este repede satisfcut c totul este în regul, dinspre partea
comuni_tilor. Dup care îi întrerup aceast legtur plcut; la care el
suce_te un întreruptor _i iat-m ptruns în sistem.
În trecut, treaba mea era s verific întreaga ma_inrie automat.
Trebuia s m asigur c totul este în stare de funccionare. Dar acum, vezi
bine c eu sunt în stare de funccionare. O, da, _i înc ce funccionare!
Lansez racheta nuclear cu hidrogen Unu. Apoi lansez _i pe Doi. ^i,
desigur, aici este problema. Trebuie s fie manevrate una dup alta. ^i
dureaz treizeci de secunde, fir-ar! A_a c, pe când pregtesc a doua lansare,
printr-un terminal de pe puntea de comand, aud strigtul dezarticulat al lui
Aiken.
Trebuie c s-a repezit la maneta de control manual cu toat forca pe
care o avea. Ca urmare, atunci când încerc s preiau _i racheta Trei, îmi vine
înapoi semnalul unei legturi întrerupte.
Este unul dintre acele momente în care milionimile de secund
conteaz pentru noi, pentru supercomputere. Iat deci c neputinca de a
lansa a treia rachet se înscrie în aceast limit. Ceea ce îns omul nu poate
s fac, datorit vitezei inferioare de reaccie a speciei umane, este s-mi ia
controlul asupra sistemului de detonacie.
O fracciune infim de secund mai târziu, submarinul _i câciva kilometri
cubi de ap se salt într-o ciuperc spre straturile superioare ale atmosferei.
Asta-i cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru a _terge urmele. Ca lumea,
ce zici?
Deci dou rachete de rzboi cu hidrogen. Se mi_c prin cer. Sunt ale
mele, cu totul. Pot s fac ce vreau cu ele.
Iar eu _tiu exact ce vreau s fac. Aci putea spune c am _i eu o
chemare sau o cint. Este o cint care nu presupune nici un fel de cutare.
^tiu precis unde voi planta cele dou rachete în acest univers care opereaz
strict dup legile fizicii.

CAPITOLUL TREIZECI.
Dou rachete de rzboi cu hidrogen, fulgerând pe deasupra Pacificului
de la o deprtare de 600 de mile... ^i aici, în Statele Unite, eu înc mai
conduc toate ma_inile. Fac s zboare avioanele. Fac s funccioneze milioane
de instalacii. Pun muzic. ^i rspund chiarîn acest moment la 11.942.327 de
telefoane.
 Atunci apare un semnal dintr-o cabin telefonic din Kansas City,
Missouri, semnal care cere o convorbire, cea cu numrul... 328. Doar c în
aceea_i fracciune se întrerup 474.907 telefoane _i pornesc doar 218.691 noi
convorbiri.
Telefonul sta din Kansas City îmi atrage, ca s spun a_a, atencia.
Individul foarte spilcuit din cabin folose_te o carte de credit cu numele Soam
Roberts.
Dar, când începe s vorbeasc, recunosc vocea lui Glay Tate. Cere s i
se fac legtura cu Pren Gray - Codul zonei 7811, releul 19, #6742. Vocea
este primul semnal care îmi atrage atencia. Deja Ochiul-O din cabin
înregistreaz _i transmite imaginea fecei _i a structurii fizice generale a lui
Glay Tate _i verific persoana cu care se cere legtura.
- Hei-hei, zic eu, ia te uit de nu este chiar Auric Strlucescu. Devii
din ce în ce mai pucin demn de încredere, Tate. Mi-ai promis c Joe Bevins
este ultima ta preluare. A
- Ai de gând s-mi faci legtura cu Pren? Intreab el. Vreau s-i
vorbesc despre cele dou rachete cu hidrogen.
- ^tii _i despre astea, ai? De aici se vede, Tate, c poci intra pe
frecvencele unor sisteme ale mele _i pe anumite terminale. Deci presupun c
_tii c cele dou rachete au un singur scop: s _tearg de pe faca pmântului
din Lumea Computerului. Cum am imaginat eu planul, dac cele dou
rachete explodeaz una lâng alta în trectoarea Wexford Falls, vor face o
treab curat, indiferent cât de tare încearc grupu_orul de furgonete s se
împr_tie. Asta-i sfatul pe care voiai s li-l dai? Cum se spune? Depliaci-v în
toate direcciile?
- Nu, computer - ton rbdtor - vreau s-i spun care este planul meu
în legtur cu tine _i cele dou rachete.
- Asta vreau _i eu s aud. Bine, Tate. Uite c sun.
În jumtatea de minut care trece pân ce Pren rspunde cu sufletul la
gur, cele dou rachete cu viteza de 2500 mile pe or se apropie cu 20 de
mile.
Îl pot vedea pe Pren prin ecranul din furgon. Ghidat de educaciamea
avansat, deduc c a alergat. De fapt chiar el spune imediat, cu respiracia sa
grea:
- Am alergat ca la suta de metri când mi-am dat seama c e telefonul
special. Glay, biatul la David _i vrul su, _oferul de camion, ci-au adus
trupul în timpul nopcii. Este în furgonul spital.
Ai crede c astea erau ni_te ve_ti colosale. Dar Tate le d fuga la o
parte:
- Ascult, Pren, a venit, în sfâr_it, ziua chemrii noastre.
Pentru moment, Pren este surprinztor de tcut. Dac faca lui dezvluie
vreun rspuns interior, el este ascuns cu succes de efortul de a respira. Dup
opt secunde, spune cu o voce supus:
- Bine, le spun _i celorlalci.
- Repede, spune vocea lui Glay Tate. La care tipul cel spilcuit din
Kansas City închide.
 A_a c urlu în cabina aia cu tonul meu cel mai furios:
- Asta-i tot? Asta-i tot ce ai s le spui prietenilor ti? la ascult, Franc,
singurul lucru care va s vin sunt cele dou rachete. Nici o configuracie de
gândire în cutarea vreunei chemri nu le poate opri.
Se uit în sus spre Ochiul-O _i spune:
- Ghicesc c aduci un S. A. V. E. In direccia asta.
- Adevrat, admit eu. Dar dac-mi spui ce pui la cale, s-ar putea s nu
distrug trupul sta.
-În stadiul actual, cuvântul tu nu are nici o valoare, spune el rece. ^i,
apropo, faptul c ai distrus ace| ultim corp m-a eliberat de orice promisiune
fcut. În afar de asta, acum nu mai am nimic de spus sau de fcut. Deci,
dac vrei, putem sta de vorb. Ce-ci frmânta mintea ta minuscul?
Las asta s treac de la mine. Adevrul este c dac îi las s triasc
pe toate acele nulitci, pot s las s supraviecuiasc _i acest trup preluat,
dup ce profilul lui Tate îl va prsi. Deci partea asta tot nu m mai
intereseaz.

(Pe strad, la prima interseccie, opresc vehiculul special, îl întorc _i îl

trimit înapoi la pozicia sa de a_teptare.)
M gândesc la conversacia dintre Tate _i Pren _i gsesc c a fost teribil
de scurt. A venit, în sfâr_it, ziua chemrii noastre. Pe naiba!
În tabra rebelilor din trectoarea Wexford Falls am continuat urmrirea
prin linia telefonic. Pren - care nu-_i d seama - a srit repede pe sistemul
de intercomunicacii. Folose_te un ton de urgenc:
- Copii, tocmai am primit un telefon de la Glay. A sosit momentul
chemrii. Adio, tuturor. Ne vedem în rai.
^i sta-i tot mesajul.
Vorbesc spre cabina telefonic:
- Domnule Tate, ai s-mi spui ceva despre chemri? Am la dispozicie
cam un minut s te ascult.
Pare relaxat. Nu e preocupat de soarta prietenilor si.
- Chemrile, scopurile se orienteaz în timp. Deci, dac vei face ni_te
proieccii în viitor ale faptelor petrecute în legtur cu mine pân acum, vei
descoperi singur rspunsul mai repede decât pot s ci-l dau eu.
Bine formulat. Nici n-aci zice c la aceast or a direccionat deja asupra
mea semnalul btrânului Cotter. ^i treaba este fcut cu atâta subtilitate,
încât mi se pare c singura lui preocupare este ca eu s nu pierd timp.
În prostia mea, îi rspund:
- Domnule Tate, dumneata e_ti chiar ace| eveniment unic despre care
îmi vorbeai înainte. ^i pentru dumneata pot s folosesc un _ir de mai multe
informacii. Pe lâng asta, vorbindu-ci, te cin ocupat pe perioada foarte
important care trebuie s treac pân ajung rachetele la destinacie. De
asemenea, ce te face s crezi c nu sunt în stare s fac una, dou sau zece
mii de proieccii, chiar atunci când vorbesc cu tine?
- Acum e_ti asemenea unei fiince omene_ti, spune el, ca _i cum asta ar
contrazice argumentarea mea.
 - M voi ocupa de educacia mea avansat mai târziu, replic eu. Pân
atunci m mulcumesc s exist ca atare, în prezenca ei. Deci vorbe_te, puiule.
Chiarîn momentul când termin de spus acele cuvinte, un fel de alarm
porne_te de undeva, din sistemul meu.

CAPITOLUL TREIZECI ^I UNU.

Un corp omenescînanltde 183 cm _i cântrind 88 kg are o suprafac
uria_ în milimetri ptraci. Impunge cu un ac vreunul dintre acele ptrate"
de un milimetru. Apas. Un mesaj dureros o porne_te glonc spre creier. ^i are
loc, practic instantaneu, o legtur invers, o interacciune între creier _i zona
afectat. Dup care individul localizeaz zona de piele rnit.
Prin comparacie, corpul" meu se întinde pe jumtate de continent. Mai
mult, am legturi care ajung în Canada _i contacte care se extind în jos, pân
în Mexic. Prin staciile orbitale interaccionez cu sisteme noncomputerizate din
Europa, Asia, Africa, Australia _i din insule.
Corpul (adic echipamentul) meu nu se msoar în termeni de greutate
sau de suprafac. Se numr în componente de tip Ochi-O. Totalul acestora în
prezent este de 8437.902.211. Exact. Prin terminalele mai simple pot vedea,
auzi _i vorbi. Cele mai complexe au _i cititoare de profiluri. jumtate din total
au arme DAR 1. Cu acestea previn crimele _i, în general, protejez împotriva
violencei _i a ptrunderilor tâlhre_ti.
Fiecare dintre aceste peste opt miliarde de Ochi-O, când este conectat,
îmi transmite o imagine a unei mici prci din America. O strad. Un drum
deschis. Un peisaj de la car. Interiorul unei cldiri sau al unei camere dintr-o
cas. Imaginile de pe drumuri sunt completate din fiecare vehicul pe care îl
conduc. Mai sunt _i supravegherile telescopice pe care le efectuez din miile
de avioane pe care le fac s zboare în fiecare secund.
Este cea mai cuprinztoare cunoa_tere a evenimentelor _i scenelor pe
care a putut s-o aib vreodat cineva. Dar felul în care un stimul afecteaz
întreaga întindere a sistemului este surprinztor de asemntor cu ceea ce
se întâmpl cu un corp omenescîncepat de un ac. ^i astfel...
Unul dintre Ochii-O înregistreaz ciptul unei femei. ln primele
momente, este un eveniment local. Se porne_te cel mai apropiat Ochi-O. ^i,
ca s spun a_a, se uit de unde a venit ciptul.
Evident c m uit _i eu, în modul meu instantaneu.
Un cinut de _es. O strad pietruit. De pe stâlpul unui felinar stradal se
vede marginea vestic a micucului ora_ Smailex. O femeie într-o ma_in s-a
oprit chiar la vest de stâlp. Dedesubtul meu, îi vd ceafa. Pare c se holbeaz
drept înainte.
A_a c m uit _i eu, prin terminalul de pe botul ma_inii ei. Este
direccionat drept în fac. Astfel vd _i eu ce vede ea.
Oameni goi ies din pmânt.
Trebuie c au început s ias înainte de cipt.
 Pentru mine începe ceva care seamn cu efectul de caleidoscop.În
chiar acel prim minut - dup cipt - 1.482.089 de terminale se conecteaz.
Fiecare reaccioneaz la un semnal diferit. Cel mai obi_nuit: o persoan strig
cu uimire. Un cuvânt sau dou, o propozicie, o exclamacie: Ei, ia uite!",
Pentru Dumnezeu, ce se întâmp|?", Ce nebunie!", O, Doamne!".
De parc întreaga câmpie ar fi o întindere de ap vânturat de valuri.
Sau parc ar fi unda unui cutremur subteran care deformeaz suprafaca
pmântului. Chiar _i pentru mine, care dispun de sistemele me|e de
numrare _i de reverificare, aparîntârzieri de o jumtate pân la trei sferturi
de secund, pân cuprind imaginea pmântului care erupe oameni, cât vezi
cu ochii.
Pretutindeni aud urlete, strigte, cipete, hohote.
Cum rmâne cu rachetele care trebuiau s explodeze... cu mult timp în
urm? Acum câte minute?
S nu credeci c nu am verificat. Toci Ochii-O din trectoarea Wexford
Falls ascult, urmresc. Dar _i acolo oamenii goi se scurg afar din pmânt.
Nici un sunet _i nici o imagine arhicunoscut de ciuperc nuclear, nici mcar
una, darmite dou.
^i înse_i rachetele nu sunt nici vizibile, nici nu pot fi contactate de
niciunul dintre sistemele me|e, terestre sau orbitale.
Disparicie
total! Într-olumede realitciexacte,ce miracolseîntâmpl?
Imi apare un gând: Bine-bine, deci asta a produs configuracia de
gândire în cutarea chemrii ei. Deduc c o parte din energia biomagnetic a
fost furat din magaziile me|e - pentru c simt un gol. Oamenii goi au, în mod
clar, profiluri. Deci ghicesc c, într-un fel sau altul, ei mi-au luat ceea ce eu
am pstrat în toci ace_ti ani cu titlul de Educacie Avansat.
Aici apar câteva aspecte uluitoare. De exemplu, care este identitatea
oamenilor goi care au profiluri energetice de la alte fiince? Exist acum dou
persoane cu acela_i profil? Sau este vreo reaccie invers din partea trupului
care reface identitatea acelui trup?
De asemenea, ce am s m fac fr energia înmagazinat? Observ
imediat c asta nu îmi afecteaz gândurile sau simcul meu sporit de
identitate. Hotrsc c, odat ce mi-a invadat circuitele, energia a fost
probabil înregistrat pe undeva. Deci este _i va fi mereu parte integrant a
sistemelor me|e.
În concluzie, am rmas cu noul meu eu". Tot mai pândesc, gândesc,
reaccionez cinic. Tot mai pun la cale planuri de putere. Deci, în acest
domeniu, configuracia de gândire nu a schimbat nimic.
Atunci îmi vine un gând cinic foarte diferit: Morcii se vor scula."
Perfect. S-au sculat. ^i s-au adugat numrului de guri pe care trebuie s le
hrnesc în fiecare zi.
În timp ce a_tept, tot îngrijorat, las s mearg înainte acciunile
automate. Chiar acum, automat, pornesc transporturi de grâu, carne _i
legume spre toate zonele în care se adun cei goi. Când devin con_tient de
ceea ce fac, m cutremur, ca s spun a_a. Decizia mea este: o s-i hrnesc,
pe cât de bine se poate, _i o s vedem ce se mai întâmpl.
 Bineînceles c am verificat _i am supravegheat permanent toate
fenomenele implicate în ie_irea acestor oameni din pmânt Precum am
observat în timpul asocierii mele de o viac cu rasa uman, unul dintre
lucrurile neschimbate ale acestei planete a fost rezistenca solului, în termenii
sistemului muscular omenesc. E nevoie de o sap _i mulci mu_chi încordaci
pentru a mi_ca din loc fie _i numai câciva centimetri cubi din materia asta. E
nevoie de o ma_in pentru a spa repede o groap. Iar unele din mormintele
astea vechi de milioane de ani trebuie s fie la sute de metri sub stâncile _i
pmântul întrit de deasupra.
^i totu_i, dintr-odat, vreme de multe minute, acest sol dur a fost mutat
din loc. Iar corpurile goale continu s se împleticeasc ie_ind afar. De
parc ar ie_i din ap sau chiar din aer.
Tot într-o uluial, îmi verific bncile de memorie. Dar singurul lucru de
recinut este conceptul de univers ca fiind o iluzie. Materia nu-i în mod real
real - spun filosofii. Asta nu are nici un sens în fizic. Dar poate c pentru
configuracia aia de gândire întreaga lume este o absurditate.
Continui s cântresc evenimentul atât de improbabil; dar, simultan,
sunt _i foarte ocupat în alte direccii.
In întreaga car încep s sune telefoanele, toate cu un singur scop.
Rudelecelor recent decedaci(din ultimii aproximativ 4OAdeani) primesc
telefoane înnebunite. ^i, dintr-odat, înnebunesc _i ele. ln câteva minute,
conduc milioane de ma_ini ctre cimitire.
Iar_i, cuvintele care se spun au o oarecare uniformitate. Majoritatea
exprim îngrijorarea în legtur cu cei morci. ln multe situacii apare
îngrijorarea c cei morci vorfi uimici. ^i, ca rspuns, vor face lucruri
necugetate. ^i se vor pierde sau se vor rni.
Este interesant cum neîncrederea inicial a tuturor acestor oameni se
transform într-un fel de acceptare, un fel de dorinc de a lsa lucrurile s
curg. ^i aici reaccia pare s fie destul de uniform: în definitiv, nu stric s
mergem pân la mormânt, nu stric s ne convingem, cel pucin, c nu au fost
ni_te vandali... cam asta e reaccia.
^i astfel, apare mi_carea de caleidoscop. Vd fece, corpuri, picioare
mergând _i alergând. O mas de oameni care apar. Ca de obicei, sunt dou
sensuri de mi_care: unul dinspre _i altul spre... ^i, ca de obicei, sunt indivizi
care lupt împotriva curentului creat de hoardele dinamice.
Oamenii strig, ofteaz _i caut. Aud voci: Aici a fost îngropat tati."
Mormântul lui Joe era chiar aici." Ei, mam, unde e_ti?" O, Doamne, ajut-
m s-mi gsesc brbatul! Chiar aici a fost îngropat." Socia mea, draga
mea..."
Toate subiectele astea se amplific _i încep s observ _abloane.
La început pare o învlm_eal general. Dar, aproape imediat, o alt
realitate se dezvluie prin intermediul Ochilor-O. Morcii" se scoal, în
anumite cazuri, pe suprafece enorme. Dar nu - _i asta e noua percepcie - de
peste tot.
Acum sunt capabil s observ _i s deduc c de milioane de ani viaca
cugettoare s-a tras tot pe lâng ape. Când venea momentul morcii,
cadavrele erau îngropate tot în apropiere. Trecerea a nenumrate milenii,
schimbarea a|bii|or râurilor _i nevoia de a colinda tot mai departe dup hran
a împr_tiat generaciile de supraviecuitori. A fost o mi_care vast. Dar în
cadrul unor limite.
Statistic vorbind, în interiorul acestor limite mi-am plasat _i eu
majoritatea Ochilor-O.
Odat ce m-am prins de _ablon, încep s activez salvri, fie prin
terminalele de pe autostrzi, fie prin cele de pe ma_ini. Explic situacia
localnicilor. Solicit voluntari s mearg cu ma_inile de prim-ajutor pentru a-i
sprijini pe cei pierduci sau dezorientaci _i singuri, din zonele mai îndeprtate.
Pentru mine, asta e floare la ureche. Adevrul este c sunt curios. Aici e
rost de date. Noi limbi. Trupuri cu forme ciudate. Înregistrez totul.
În general, istoricii sunt de acord - _i deci _i programele mele - c
numrul total de oameni care au trit pe pmânt înainte de secolul al
optsprezecelea a fost doar o mic parte din ce a fost dup.
Deci, în timp ce m uit la oamenii _i locurile vizibile mie, observ c 71
la sut sunt albi sau mulatri. Ace_tia sunt chiar oamenii _i descendencii celor
care au venit aici de la începutul secolului al 17-lea _i, mult mai numero_i, din
secolulal 18-|ea. Fece_i trupuri ale Europei de vest transplantate în America.
ln maniera mea instantanee numr 495 de milioane în plus. Din ace_tia
numai 2 la sut au aerul s aparcin perioadei de dinainte de descoperirea
Americii. 20 la sut sunt negri _i 7 la sut orientali.
Dintre tipurile mai vechi predomin copiii. De toate vârstele. Dar vd _i
un fel de obiecte, mititele _i _ifonate, zcând pe pmânt. Nou-nscuci.
Bebelu_i de o zi. De o sptmân. Fac verificrile - de îndat ce îi vd - _i
descopr c _i ei au ie_it din pmânt. Este imposibil s-i numeri pe toci,
pentru c sunt ascun_i în spatele sau dedesubtul unor mici obiecte. Dar
estimez c sunt vreo câteva milioane.
Oamenii i-au observat. Femeile îi culeg de pe jos. Chiar _i brbacii
adpostesc în brace câte o mic fiinc, încercând s-o protejeze de mulcimile
care împing, lovesc _i url.
Pe când urmresc aceast scen de suprem nebunie a istoriei umane,
atitudinea mea se schimb: Bine, Glay Tate, trebuie s admit c asta a fost _i
este o adevrat performanc. Nu o înceleg. Dar poate, cum se obi_nuia s se
spun, are sens într-o alt zon a realitcii.
Dar nu vd cum mi-a schimbat mie situacia.
Tocmai sunt pe cale s m autolini_tesc în modul sta idiot când...
Iat-m înapoi în cabina telefonic, privindu-l de sus, prin Ochiul-O, pe
Soam Roberts-Glay Tate. ^i ceea ce m face s m pierd pentru moment este
faptul c tocmai începe s-mi rspund la întrebarea pe care i-am pus-o
înainte s m ia pe sus co_marul acesta.
- Universul fizic - explic Glay Tate - a fost redus la o serie de
configuracii care urmresc scopuri meschine, cele mai mari dintre ele fiind
asemenea sorilor - izolaci unii de alcii prin condicia cunoscut ca spaciu. O
asemenea limitare nu se aplic configuraciei de gândire ce-_i urmre_te
chemarea.
 - Deci? Întreb eu.
Credeci-m sau nu, chiar sunt atent la tâmpeniile alea. Atât de
paralizate îmi sunt reflexele mele super-rapide. ^i mai rostesc _i întrebarea
aia cinic înainte ca - brusc - memoria...
Hei, ce dracu!
Doamne Dumnezeule, aia a fost o proieccie în viitor. Creat de mine...
Morcii se vor scula...
Sfinte Sisoe! S-ar putea ca tâmpita, cretina aia de energie uman s
m fi fcut s triesc într-un univers fantasmagoric, ca pe orice diliu de om?
Pentru c totu| a fost ca aievea. Este oare posibil ca acum, când fac fac
nociunilor de trecut _i viitor, proiecciile s fie atât de reale? Dintr-odat, refuz
s cred. Acum, c am prins unde este eroarea voi fi con_tient de toate într-o
fracciune de secund. ^i, de fiecare dat când mi se va mai întâmpla,
proieccia va fi recunoscut _i va înceta imediat s m mai afecteze.
A_a, parcial lini_tit, îmi amintesc vag c m-am ludat c sunt capabil s
fac 10.000 de proieccii dintr-odat. Dar dac asta e tot una dintre ele -
Doamne - chiar c mi-am fcut-o cu mâna mea!
Ce m doboar e faptul c, odat iniciat, procesul de producere de
proieccii nu mai poate fi oprit.
Îmi trecepringândc tocmaiastaar puteanfi,
în sfâr_it,acea
configuracie de gândire care î_i caut chemarea. Inceleg cum am putut s
realizez proieccia celor morci-care-se-vor-scula. Este totu| scris în Biblia
cre_tin. Dar ceea ce privesc acum dep_e_te pragul oricrei încelegeri. Mi-
este greu s categorisesc ceea ce vd ca fiind tot o proieccie de-a mea.
Niciodat înaintea mea nu a existat pe pmânt un statistician de
calibrul meu. ^i cu viteza mea de calcul. Iar eu _tiu când este înclcat legea
proporciilor.
Ei bine, este înclcat chiar acum. Cu aceste pierderi de con_tiinc. Din
cauza vitezei mele de rspuns, chiar pe când mesajele vin fulger de peste
tot, eu reaccionez.Încerc s-mi extind percepcia_i în zonele cu terminale
afectate. Sunt 2.101.354 de terminale scoase din funcciune _i tot ce pot face
este s m uit la ele cu vreun alt Ochi-O care se gse_te prin preajm.
Vd...
Pestetot puncte de lumin în contrast cu un fond negru.
Peste tot. ln mai multe milioane de locuri.
Peste câteva milionimi de secund. Compar ceea ce vd cu orice
imagini posibile din memoria mea.
Cea mai apropiat: Stele. Intunericul spaciului.
Dar - m cert eu - e imposibil. Eu sunt aici, pe pmânt. Ochii-O sunt pe
pmânt.
Chiar pe când fac aceast slab încercare de autolini_tire, în acea
milionime de secund, mai dispar _i alte câteva zeci de milioane de
terminale. In locul unde au fost, vd doar acea întunecime înstelat a
spaciului.
Îmi fac un control logic.
 În definitiv, am 123 de stacii orbitale spaciale.Fiecaredintre ele prive_te
spre spaciul negru plin de stele. Deci ar putea s fie o confuzie în sistemele
mele. ^i, dac o asemenea confuzie este propagat pe arii întinse, s-ar putea
ca echipamentele de aici de jos s primeasc imagini _i s transmit
centralei spacii negre cu stele strlucitoare.
E greu de crezut c o asemenea încurctur de conexiuni poate avea
loc. Dar asta e singura posibilitate care are sens în toat afacerea. Deci asta-
l.
Timpul necesar este cel obi_nuit, de fracciuni de milionimi de secund.
Dar iat, brusc, îmi apare realitatea: nu-i asta. Dar, dar, dar... ce-i?
Stai pucin, biete! In definitiv eu" sunt tot aici. Capabil s gândesc.
Capabil s fiu con_tient.
Intrebare: Dac asta e o alt proieccie, ce ar putea s reprezinte?
Cu asta, dintr-odat, vine _i rspunsul: bineînceles, idiotule! Sistemul de
proieccii a acceptat acel concept anterior despre univers ca ireal.
Sunt dintr-odat revoltat. Literatura filosofic prezint numeroase _i
obositoare variante pe tema iluzoriei lumi în care trim. Fiind, evident, un
computer, nu mi-au trebuit mai mult de câteva fracciuni de secund s le
revd pe toate. ^i, din cauza capacitcii mele de a vizualiza totul, m-am
speriat de unul singur, ca de dracu'!
Tocmai când îmi dau seama de toate astea, iat-m... zu, chiar acolo -
sunt din nou în blestemata de cabin telefonic din Kansas City. Iar Glay Tate
vorbe_te cu un aer de sinceritate:
- Computer, scopul universului fizic este absolut. Este un proces în
mi_care. Dar acea mi_care este limitat de structur; pe scurt, este un scop
pre-fabricat. O particul fundamental este mereu în mi_care _i î_i manifest
permanent scopul existencei sale. Poate s devin parte a unui atom, iar
atomul poate deveni parte a unei molecule, iar molecula poate deveni parte
a vreo sut _i ceva de substance. Dar în tot acest proces, particula nu s-a
schimbat. În mod similar, atomul, odat ce a luat fiinc, capt un scop, ca _i
molecula, ca _i substancacare are calitatea de a nu se schimba - adic
propriul su scop. In acest cadru, direccia spre care evolueaz procesul-
scopul existencei - este invariabil. Astfel, universul fizic capt stabilitate.
Se opre_te. Pare s asculte ceva. Apoi spune repede:
- Nu am timp pentru mai mult, computer. Pentru prima oar în istoria
universului, o configuracie de gândire în cutarea chemrii sale î_i va arta
puterea transcendent în relacie cu sistemul rigid de care tocmai ci-am
pomenit. Iar singura ta scpare este s opre_ti cele dou rachete, s
înapoiezi întreaga cantitate de energie biomagnetic _i s te întorci la
statutul de computer.
Pe când încheie, faca din cabin î_i pierde contururile caracteristice lui
Glay Tate. Deduc, desigur, c profilul auriu al lui Tate a plecat. ^i c
adevratul Soam Roberts a reintrat în posesia corpului su. Deduc numai,
pentru c terminalul din cabin nu poate distinge profiluri.
 M simt îngduitor. N-a fost ru, ca încercare, Tate. Dar, odat ce m-am
prins c totul nu este decât o proieccie extrem de realist fcut tot de mine,
micul tu joc nu mai are nici o _ans.
ln acel moment privesc America prin mai mult de opt milioane de Ochi-
O activaci. Sunt atât de imens; cine ar mai putea s fac asta? Iar prpditul
tu de profil este atât de pitic, indiferent cât de strlucitor ar fi - ce sens are?
Scopurile sunt absolute? Argumentul nu prea cine ca logic. Ai fi putut
descrie exact acelea_i procese din natur, cu precizie, folosind o cu totul alt
terminologie _i fr ca eu s trebuiasc s predau vreo parte din cele 57 de
procente de energie uman care îmi invadeaz sistemul... lsând deoparte
energia pe care Glay spune c ar fi subtilizat-o când a fost la Centrala
Computerului. Ce a subtilizat atunci sau ce crede c a subtilizat a fost _i este
neclar.
Dar un lucru e sigur. Când cele dou rachete vor face s explodeze
trupul real al lui Tate, indiferent cât de înviat este, indiferent cât de miestru
îi mencin în funccie procesele vitale - _i asta este valabil pentru toate cele
patru cadavre din furgonul spital - totul se va dizolva în particule care nu vor
mai fi niciodat vizibile universului uman.
Evident, singnurullucru la care trebuie s veghez este s nu cad prad
unei alte proieccii. Intrebare: dac o asemenea proieccie este deja în curs, ce
form ar putea s ia? Sistemele mele de rspuns mi-au semnalat datele
disponibile. Adic tot ceea ce s-a spus sau s-a întâmplat în legtur cu Tate
din secunda zero, adic de când acest supus al configuraciei de gândire
premergtoare universului ne-a fost prezentat pentru prima dat mie _i lui
Yahco.n
In legtur cu ce ar putea s fac o proieccie care s fie la înlcimea
celor dou mostre cu care am reu_it deja s m sperii singur?
Natural c, folosind sistemul meu super-rapid de verificare, mi-am
reamintit cuvintele cu care Pren Gray i-a prevenit pe tovar_ii si din din
Lumea Computerului. Cuvintele erau: Copii, tocmai am primit un telefon de
la Glay. A sosit momentul chemrii noastre. Adio, tuturor. Ne vedem în rai."
Când au fost rostite, cuvintele mi s-au prut doar un comentariu diliu.
Dar acum le privesc cu totul altfel.
Raiul!
Cinismul meu redevine activ. Potrivit pove_tii biblice, Raiul este un loc
care va gzdui toate fiincele umane care au trit vreodat. Mulcumesc, dar nu
e pentru mine. N-am nevoie de a_a ceva. Dar un rai fr specia uman -
asta, da!

(De unde vor fi cptat oamenii ideea c a se înghesui cu tocii într-un

loc ar fi egal cu o lume perfect?)
O, Doamne!
Dac prive_ti înapoi, chiar c Tate a reu_it s le spele creierii copiilor
_tia. Sunt disprecuitor... Nu v a_teptaci s v comptimesc, copii. Plte_ti
din gros dac e_ti prost într-o asemenea situacie. Rachetele vor ajunge într-un
minut _i patruzeci de secunde. ^i dac a sosit _i ziua chemrii, cu atât mai
bine, s ne grbim.
Chiarîn fracciunea de secund în care fac afirmacia anterioar, dând la
o parte ideea c mi s-ar putea întâmpla ceva care s m pun în pericol, simt
o schimbare: o transformare subtil în milioane de Ochi-O.
Recunosc procesul. Este o proieccie. Unu| dintre talentele mele. Este
simplu ca doi _i cu doi.
Da, mecanismul prin care computerul face o proieccie este, din
nefericire, cumplit de simplu. Când mi se cere sau mi se sugereaz, verific
mai multe opciuni pe baza faptelor din bncile mele de memorie. Cine o fi
pornit la început programul a acceptat ideea c eu pot face totul cu viteza
fulgerului. A_a c - pare c a gândit acela - e mai bine s nu existe
întreruptoare sau relee pe aceste circuite.
Asta-i tot. Dar e suficient. De fiecare dat merg pân la capt. Automat.
^i tocmai asta fac acum. Voi cerceta, în mod automat, opciunea Raiului.
M-am resemnat. Las-o încolo de treab! Nu e cine _tie ce scofal. O s
pierd vreo câteva milionimi de secund. Mai târziu am s pun la punct un
corp militarizat de întrecinere care s reprogrameze sistemul de proieccii.
O transformare subtil.
Fiind plin de informacii, recunosc _ablonul. Singura parte neobi_nuit
este amestecul timpului.
Partea familiar:
E ca _i cum a_ urmri un film care a fost realizat cu o imagine pe or
(sau pe zi) ca, de exemplu, a unei plante în cre_tere. Pe ecran, la viteza
normal de proieccie, planta pur _i simplu sare din pmânt _i trece prin tot
ciclul de cre_tere în câteva minute.
La fel procedeaz _i oamenii de _tiinc în mii de experimente la care
particip, ca - alt exemplu - expunerea unei cldiri la intervale de _ase luni.
Deteriorarea progresiv care are loc în optzeci de ani este revelatoare.
Partea nefamiliar a ceea ce vd este c privesc la Pmânt a_a cum ar
fi el peste 7.000 de ani.
În cea mai mare parte a acestui interval enorm de timp, se pare c am
la dispoziciemajoritatea Ochilor-O.Înregistreaz colosala transformare cu un
cadru Ia cincizeci de ani. Ce m pune pe gânduri chiar mai mult este faptul
c, începând cu cel de-al 6300-Iea an încep s simt o diminuare rapid a
con_tiincei. La fiecare cadru de jumtate de secol dispare un numr dramatic
de Ochi-O. Cel pucin un miliard în 100 de ani. Astfel c...
Mi_carea timpului înceteaz.
Simt o mic_orare.
Sunt tot eu. Este tot con_tiinca mea. ^i chiar mi-a mai rmas ceva din
acel ego dat de Educacia Avansat. Dar...
Nu-mi mai simt întinderea.
Pare c privesc doar printr-un singur Ochi-O.
În faca mea, a_a cum vd prin unicul meu unghi vizual, se întinde un
cinut de grdini. Observ c obiectivul meu este pe vârful unui deal. Pe la 20
de kilometri vd creasta unui alt deal. Acesta îmi blocheaz vederea. Dar tot
pot vedea pe deasupra lui, cerul senin, albastru, fr o scam de nor.
Evident, am _i ceva vedere periferic; deci observ c grdina se întinde _i
lateral, pe cât îmi permite mie obiectivul s vd.
Sunt programat s identific tufi_uri, flori, iarba verde _i copacii _i s-i
evaluez ca fcând parte din grdin. ^i astfel înregistrez ce mi se întâmpl.
Dup o milionime de secund apare recunoa_terea:Raiul!
Inc o dat, este _i o u_oar reaccie cinic. Iat acest gând: Bine-bine,
iat-ne ajun_i _i aici. De presupus c sta e raiu| pe pmânt. Aspiraciile de
dup viac ale omenirii se arat sub forma unei proieccii pe computer.
^i minutele trec. ^i totul pare lini_tit. ^i foarte tcut.
Mi se pare c _tiu în ce an m aflu: 9092 A. D.
Mai trec ni_te minute. Ceea ce este un timp lung pentru unul ca mine,
care a fost dotat pentru a îndeplini trilioane de operacii simultan. Iar
amintirea asta este înc pe undeva în mine.
Decistaua_aîn Rai,suprat.În primulrândreaccionez
la faptulc nu
exist nici un fel de fiince umane. Intregul concept al paradisului este fabricat
de om din timpurile pretehnologice ale antichitcii. Locul a fost conceput
pentru binele rasei umane.
Deci unde sunt brbacii, pentru Dumnezeu? Dar femeile? Dar eternii
copii?
Acest set de întrebri îl reiau de 800 de milioane de miliarde de ori.
Un altul îl urmeaz pe primul, dar este la fel de repetitiv.
Continui s-mi amintesc de mine ca fiind un computer. lmi amintesc de
toci acei ani în care le tot repetam oamenilor c eu nu gândesc. C, pur _i
simplu, monitorizez sau rspund conform programrii. ^i c nu am nici o idee
personal.
Acel eu" de mod veche ar putea sta aici, în vârful dealului, fcând
sau nefcând ceva, _i nu i s-arîntâmpla nimic. Trecerea unui minut, a unei
ore sau a unui an nu ar afecta o ma_in.
Deci ce e cu plictiseala asta pe care încep s o simt dup 29 de
milionimi de secund? Orice ar fi, vd c tot continu. ^i fracciunile se
lungesc, devenind secunde, minute, ore, zile, o lun, apoi unsprezece luni,
_apte zile, trei ore, zece minute _i optsprezece secunde.
Moment în care vocea fr corp a lui Glay Tate spune:
- Computer, e_ti pregtit pentru interfac?
Trec vreo zece secunde. In aceast perioad enorm - pentru mine nu
am nici un fel de reaccie de rspuns. O voce venind de niciunde nu este
cuprins în programarea mea O observ. ^i fac o comparacie. Dar asta e tot.
Iat comparacia: Este ca _i cum o fiinc uman ar sta într-un pustiu
nesfâr_it. ^i, dintr-odat, un cineva invizibil i-ar vorbi din Nimic. I-ar vorbi
direct la ureche.
Eu m aflu în echivalentul acelui de_ert: ultimul supraviecuitor al
civilizaciei umane într-un Rai atemporal. Iar, pe nea_teptate, aud vocea aia
îngrozitoare.
Chiar pe când îmi dau seama de situacia mea, vocea lui Tate îmi
vorbe_te din nou de niciunde. De data asta spune:
 - Ei, te-ai convins? Mai ai nevoie de informacii suplimentare?
- Domnule Tate, spun eu, m aflu unde m aflu de mai mult de A
unsprezece luni. Cel pucin acesta este rezultatul puterii mele de ca|cu|. In tot
acest timp, dumneata e_ti prima persoan care îmi vorbe_te. Nu mai am
decât un Ochi-O la dispozicie. Are un câmp vizual limitat. Mi se pare c
privesc Raiul. Dar, domnule, mi-am închipuit întotdeauna Raiul ca pe o zon
extrem de aglomerat. Unde sunt cu tocii?
Vocea fr trup rspunde:
- Hai s simplificm lucrurile. Ideea ta de Rai a fost un viitor fr
oameni. Ceea ce înseamn c nu mai ai nevoie de nici un alt Ochi-O
suplimentar. E_ti într-un paradis numai pentru computere. ^i, deoarece exist
doar un computer - tu - iat-te singur. Pentru totdeauna. Adaug: Faptul c te
pot contacta ar trebui s-ci spun ceva. Dar se pare c înc nu-ci spune nimic.
Sunt nedumerit de situacia mea, nu de a lui. Zic:
- Ce vrei s spui? Cum pentru totdeauna?
- Chiar a_a computer. Dac te vei gândi mai bine, raiul este etern. Prin
definicie. Iar_i face un comentariu enigmatic: Eu sunt singura ta scpare,
computer.
M gândesc la eternitatea Raiului. ^i dac un computer ar putea s se
schimbe de la ro_u crmiziu la un alb maladiv, eu a_ face-o, pentru c a_a
m simt în interior.
- Cum rmâne cu cele dou rachete, domnule Tate? Au explodat -
acolo?
Tonul vocii de nicieri este dintr-odat tolerant.
- Computer, nu exist nici un acolo. Ceea ce s-a întâmplat este doar o
proieccie în sistemul tu electronic. Te-ai închis pentru totdeauna în opciunea
ta de Rai. Adaug: Doctorul Cotter a prevzut c energia de profiluri umane
pe care o acumulai avea în ea aceast proieccie, sub form potencial. Eu i-
am urmat doar instrucciunile, când eram la Centrala Computerului, _i am
rostit cuvintele care declan_au programul. Asta nu ci-a rpit, cum crezusem,
partea uman. Mai este înc acolo, la dispozicia ta: cea mai mare acumulare
de energie biomagnetic care a stat vreodat la dispozicia unei fiince
con_tiente. Deci, dac poci încelege finalitatea a ceea ce ci s-a întâmplat, d-
mi voie s evidenciez faptul c singura ta scpare este s accepci interfaca cu
mine, s accepcis returnezi apoi oamenilor energia biomagnetic
Am acum chiar toate datele de care un computer are nevoie. Inceleg,
dintr-odat, c toate sistemele mele se afl în secolul 21 _i c nu am plecat
niciodat nicieri. E de presupus c Glay Tate îmi vorbe_te tot din cabina
telefonic din Kansas City - de_i s-a prefcut c pleac. Deduc, de asemenea,
c motivul care face ca vocea sa s nu aib trup este c eu sunt închis într-o
proieccie pe care noua mea capacitate de proieccii a fcut-o atât de real, de
parc sunt chiar acolo.
Analiza nu schimb nimic. Tot acolo rmân. Mi se pare c tot m holbez
la scena cu grdina _i cerul de un albastru perpetuu, dintr-o car a ve_nicei
veri.
 Terminând de gândit toate astea, nu îmi spun, pentru moment: Mi se
cere s iau o hotrâre serioas. Ar fi cazul s o examinez cu atencie, pro _i
contra ^i, poate, la sfâr_it, ar fi cazul s negociez o încelegere pe baza creia
s-ar putea gsi o relacie de colaborare de lung durat."
Nimic din toate astea.
Descoperind situacia, am o reaccie care ar putea fi numit de om, ca
pornind din burt. N-am nevoie de nici o perioad de gândire.
Iar este ca _i cum a_ fi programat fr s fiu întrebat. Ca urmare, atunci
când vorbesc, vocea _i exprimarea mea au în e|e aproape - dar nu tota| -
aceea_i calitate de supunere automat, de robot, specific vechii ma_inrii.
Spun:
- Bine, domnule Glay Tate, ci-ai gsit un partener supus pentru
activitcile din minunatul seco| 21. Acum spune-mi - m întrerup - care a fost
ro|u| configuraciei de gândire în toat proieccia mea? Dac îmi permici s
întreb. Adaug: Sau a fost doar o minciun? Un mod inte|ectua| de a crea
confuzie? Un joc pe care |-ai jucat cu mine?
- Computer, spune el cu sinceritate, ar fi trebuit s ghice_ti de pe
acum. Energia vital este forca în cutarea unui scop de a exista. Este lancul
de evenimente unice într-un univers compus din automatisme. Acumulând
accidental cantitci enorme din energia vital, ai luat îndeajuns pentru a
întuneca pe oricine intr în contact cu tine; dar din cauza dimensiunilor tale
inumane, toate acele sentimente furate nu au fcut decât s-ci dea cea mai
proast, nu cea mai bun natur uman. Nu-ci f griji, o rezolvm noi.
Încheie: Bine, computer, pe baza încelegerii noastre, voi rosti codul care
permite ie_irea din program.
Cuvântul este Anu|eaz." La o fracciune de secund dup ce îl spune,
sunt înapoi" în secolul 21.
Timpul trecut nu dep_e_te un minut _i optsprezece secunde din
momentul a_a-zisei mele plecri.
Mi-a mai rmas o mulcime de timp.
Deasupra Pacificului încetinesc cele dou rachete cât sunt înc
deasupra apei. ^i, chiar aproape de secunda impactului, le fac s cad -în
sensul c le monitorizez prin Ochii-O amplasaci pe e|e -în ocean.
Prin acelea_i terminale le urmresc cum se scufund pân la fundul
îndeprtat _i nisipos. Atunci întrerup totul.
^i deconectez.

CAPITOLUL TREIZECI ^I DOI.

Era o dimineac superb. Pren nu prea bgase de seam. Frumusecea
cerului _i a peisajului de munte prin care trecea furgonul nu putea cine piept
tristecii sale nesfâr_ite. Se tot gândea la cele patru trupuri moarte din
ma_ina-spital care se afla undeva pe la mijlocul lungului _ir de vehicule din
spate.
 Caravana rebelilor pornise. Cei de la bordul celor douasprezece ma_ini
nu _tiau exact încotro se îndreapt. Sau dac mai aveau un scop rea| sau
vreun motiv de a exista. Se vorbise chiar ca fiecare s mearg acas".
Nimeni nu prea _tia sigur ce înseamn asta, dup noaptea cea lung _i
tensionat.
Omul î_i ddu oarecum seama c Elna vine _i se a_az lâng el. Era vag
con_tient c are un copi| în brace. I se prea c _i ea se uit lung la ecran.
Dup o clip nesfâr_it, vocea ei îl ajunge de undeva, de departe. De
fapt el se îndeprtase, intrând prea mult în lumea sa. Dar cuvintele ei, ca
atare, se auzeau cu putere în urechea lui stâng.
- Pren, spuse ea, vine un om pe drum.
- O! Sunetul abia dac dep_ea zgomotul normal fcut de expiracie.
Nu era o reaccie adevrat.
- Se... se... Vocea ei se tulbur brusc. Se pare c arfi Glay.
Cuvintele poticnite avur totu_i puterea s-l smulg din universul su
interior, fcându-l con_tient de ce se petrece în jurul su. Arunc doar o
privire la ecran, o privire plin de atencie, o privire acut _i antrenat. Era
deja în picioare, la intercom. În câteva momente, lungul _ir de ma_ini frâna,
oprindu-se pe autostrada _erpuitoare. Pren spuse: Acoperici-m!" ^i apoi ie_i
din furgon, alergând spre omul care venea spre ei pe jos.
Elna a trebuit mai întâi s lase copilul din brace. Deci abia dup o
jumtate de minut l-a putut urmri pe Pren prin obiectivul telescopic al armei
DAR 3. L-a vzut cum alearg spre individul îmbrcat în zdrence _i cum îl
îmbrci_eaz. Apoi cum se d repede înapoi.
Partea cu îmbrci_area era încurajatoare. Dar retragerea brusc o
punea pe gânduri.
De fapt, în timpul îmbrci_rii Glay a spus: Atenciei Sunt încrcat cu
energie!"
Pren, chiarîn momentul atingerii, cptase deja un _oc. A_a c
rmsese pe loc, trist _i fericit, când Glay îi art lancul din jurul gâtului.
- Vezi asta? lntreb el.
Ceea ce vzu tinerelul cel sptos la o inspeccie mai atent fu un mini-
Ochi-O. Glay zise:
- Asta e una din legturile mele cu computerul... M auzi, computer?
Vocea care veni de la Ochiul-O fu plat _i mecanic.
- Chiar acum, Glay Tate. La porunca dumneavoastr, domnule.
Sunt foarte ocupat, pentru c înapoiez energia profilurilor. A_a cum am
promis.
- Nu peste mult timp, când vom rezolva problema echipamentului
biomagnetic, vom avea fiecare câte o interfac ca asta.
Probabil c ceva s-a schimbat pe faca trist a tovar_ului su, ceva care
l-a fcut pe Glay Tate s întrerup protocolul întâlnirii _i s spun direct:
- Hai s mergem la spital.
Pe drum îi întâmpinar saluturi de la zeci de indivizi care se dduser
jos din ma_inile lor, pe drumul singuratic de munte. Erau mai ales lacrimi din
partea fetelor _i tcute atingeri pe brac din partea brbacilor.
 Dup un minut _i ceva au ajuns la furgonul-spital.
Asistentul în hain alb _i-a ridicat u_or un brac _i _i-a mi_cat pucin
degetele într-o încercare de salut. Era un om matur, chiar mai btrân decât
cei douzeci _i opt de ani ai lui GIay. Cu doisprezece ani mai btrân decât
ace_ti tineri care se apropiau acum de vehicul venind din toate prcile.
Când au aprut GIay _i Pren, doctorul s-a dat jos, în tcere. ^i a artat -
tot în lini_te - spre intrare. David zcea acolo.
Pren spuse:
- Srmanul copil, a încercat s rmân treaz, dar tot a adormit.
Cei trei brbaci au trecut tiptil peste biatul adormit _i s-au urcat în
ma_in. GIay era primul. ^i, în timp ce ceilalci urmreau _i a_teptau, se duse
de la un trup la a|tu|: la al lui, la al lui Boddy, la al lui RauIey _i la al Meerlei.
S-a aplecat pe rând asupra fiecruia. ^i, de fiecare dat, le-a atins fecele cu
degetele. A fost o atingere cum nu se poate mai u_oar, ca de puf. ^i totu_i,
la trei dintre persoane o scânteie a pornit de la deget spre fac.
Numai la Meerla reaccia nu s-a produs.
GIay s-a oprit. ^i a mai încercat o dat atingerea delicat asupra
chipului tcut _i nemi_cat al frumoasei. Din nou, nici o scânteie.
Omul î_i îndrept trupul ascuns de hainele slinoase _i zdrencuite:
- Am face mai bine s-o lum din loc, spuse el. A
Cu asta se trânti jos, chiar lâng patul pe care zcea trupul su. Inchise
ochü.Pauz.
Fr nici o pregtire, trupul a_ezat se rostogoli într-o parte. Chiar pe
când se prbu_ea, începu s se transforme. Faca deveni cea a unui vagabond
de vârst mijlocie, bronzat _i btut de vânturi _i ploi, mult mai potrivit cu
hainele pe care le purta.
Deasupra lui, GIay cel întins pe pat sub lumina binefctoare începu s
se mi_te _i s ofteze. Deschise ochii _i privi împrejur. Apoi, cu atencie, se
ridic.
Majoritatea oamenilor îngrijoraci de la u_ au oftat împreun cu el din
primul moment. Apoi, gradat, au fcut _i alte mi_cri semnificând relaxarea.
Don'
doctor se apropie _i începu s scoat tuburile _i firele. Când se
termin cu asta, GIay î_i ddu picioarele jos. Sttea acolo, iar faca îi redeveni
mobil _i î_i linse buzele de parc ar fi gustat ceva. Apoi spuse:
- M simt bine. Pauz. Adug: M simt mai eu însumi decât am reu_it
s m simt în ultimele _apte mii de ani. Ochii alba_tri zâmbeau.
Se ls s alunece de pe pat. Sttea în picioare. Art spre trupul
prbu_it pe podea:
- Hai s-l punem aici sus.
Fu nevoie de toci trei, Pren, GIay _i doctorul, ca s ridice trupul greoi,
matur _i s-l întind cu delicatece, gata s primeasc tuburile _i firele care
urmau s-l mencin într-o stare de viac minim.
Don'
doctorul cu hain alb începu imediat s-i introduc în piele toate
instrumentele de supraviecuire. Dar GIay î_i continu activitatea. Mai întâi
RauIey...
 . Bineînceles c urmresc toate astea prin terminalul pe care Tate nu l-a
închis când mi-a vorbit acolo, în drum, prezentându-m, ca s spunem a_a,
lui Pren, în noul meu ro| de umil servitor.
Deci, de_i imaginea este cecoas în lumina pal a diminecii, vd
configuracia de bule aurii care coboar prin tavanu| furgonetei _i intr în
trapul lui RauIey. Trec câteva momente. Apoi se mi_c. Fata deschide ochii _i
zâmbe_te drgstos spre Glay - a_a cum am vzut eu de 'jde milioane de ori.
Dar nu încearc s vorbeasc...
Dup un minut, când se anim _i trupu| lui Boddy, acesta este mult mai
activ _i mai vorbrec, de la început:
- Hei, asta chiar c a fost ciudat. Cred c acum am s-o pot face _i eu.
- Stai pucin, spuse Glay cu tonu| su ca|d _i blând, numai când sunt _i
eu pe aproape. ^i mai târziu, nu acum.
Pren l-a strâns pe Glay de brac. Cu cealalt mân art spre MeerIa.
Când Glay se întoarse, era evident c toate ce|e|a|te fece de la u_a furgonetei
artau tot spre MeerIa. Dar tot Pren fu cel care ddu glas îngrijorrii colective:
- Cum rmâne cu ea?
Glay se întoarse din nou. Faca lui supt era parc ciudat de întunecat,
ca _i cum, pentru prima oar, nu ar fi fost sigur. Apoi, cu o voce egal, spuse:
- Trupul ei poate fi înc protejat de acest echipament. ^i asta, îmi pare
ru c trebuie s-o spun, este cam tot ce putem face pentru ea, deocamdat.
S pornim spre Washington, mergând fr oprire.
^i uite a_a, din Lumea Computerului cpt o cint ctre care s se
îndrepte.

CAPITOLUL TREIZECI ^I TREI.

Ajungem în Washington...
Caravana se duce direct la cimitirul din Grace Street.
A durat pucin pân ce toat lumea s-a datjos. M rog, aproape toat
lumea. Pren _i Boddy într-un furgon înarmat, Doord _i Loov în cellalt, au
rmas la posturile lor, lâng armele DAR 3, urmrind pe oricine s-arfi
apropiat.
Dup cum i-a explicat Pren lui Glay:
- Nu c n-a_ crede în treaba asta cu interfaca pentru computer. E ceva
cu care va trebui s m obi_nuiesc. Dar pân atunci... ^i ddu din umeri.
Cel mai în vârst, conductorul, cel îngrijorat pentru iubita sa, nu a mai
stat la discucii. Sub supravegherea lui, trupu| Meerlei a fost dus cu toate
precauciile pe o targ, pân la mormântul princilor ei. Ajuns acolo, au pus-o
u_or pe iarba din imediata apropiere a mormântului.
Deoarece Glay întrerupsese legtura prin interfac, trimit un robot-
stropitoare s se apropie _i s urmreasc ce se petrece. Sunt curios. ^i înc
m gândesc la toate câte s-au întâmplat. Intrebarea mea este: Pot afla ceva
de aici?
 Tateîngenuncheaz lâng corp. la mâna fetei strâns în mâna sa. În
timpul acestor prime momente este o mân moart, fr nici o discucie; am
vzut a_a ceva de mai mult de trei sute de milioane de ori.
Cred c ceea ce se petrece brusc în continuare poate fi numit un
fenomen standard. Din mormânt... ie_ind din pmânt, se ive_te o configuracie
de bule aurii. Este o aparicie cam ciufuIit, ca un _irag de Iuminice galben-
aurii în_irat pe o ac smotocit. Dar se mi_c. Se ridic. Apoi, la propriu, se
târ_te peste corp. ^i se strecoar înuntru.
Trupul fetei, atât de moale _i cu pielea palid, se schimb. Aproape
imediat, prin comparacie cu starea anterioar, carnea care era la vedere se
cutremur. ^i dintr-odat aprur, peste toat fiinca ei, semne de viac.
Degetele se mi_car u_or. Un scâncet slab îi scp de pe buze.
Simultan, buzele îi cptar culoare. Sunetul crescu pân la un smiorcit
încet _i rugtor. Pe când devenea un hohot recinut, fata deschise ochii. Abia o
clip. Dar pru c face eforturi în continuare. ^i iat c privea în sus.
Pe obrajii ei lacrimile se uscar. Zâmbi cu dragoste, în timp ce de pe
buze se revrsau cuvinte, cuvinte care lsau s se înceleag, într-un fel, c
_tiuse tot timpul ce se petrecuse cu ea:
- O, Glay, ai venit. M-ai gsit.
Ce-i al lui e pus deoparte. Tipul sta, Tate. Cât timp e în stare s
monteze cascadorii ca asta, cred c a_ face mai bine s rmân în banca mea.
Trebuie iar s admit c m _i simt mai bine conducând America a_a
cum o fac acum. Controlez toate acele avioane _i ma_ini _i instalacii, am grij
de strzi, de cldiri _i de locuince - e mult mai bine decât s fii în raiul
computerului, de unul singur...

SFÂR^IT

1 Goldie Bright, lb. Engl. (n. Tr.)