Tema: Proteze dentare. Descriere. Clasificări.

Scopul și metodele de
tratament

1. Noțiune de proteze dentare, aparate și aparate-proteze.

Protezele dentare sunt corpuri fizice, confecționate din diverse biomateriale, cu

scopul restaurării integrității morfofuncționale a sistemului stomatognat.
2. Clasificarea protezelor dentare după Rumpel, Oksman, Betelman, după material,
după metoda de realizare, după metoda de fixare, după aspectul fizionomic.

După Rumpel:
1. În funcție de destinație:
Deprofixie
 Curative

2. În funcție de modul de transmitere a presiunii masticatorii:

 Fiziologice
 Semifiziologice
 Nefiziologice

După Oksman:
 Proteze utilizate la restaurarea leziunilor tesuturilor odontale coronare
 Proteze utilizate la restaurarea breselor partiale ale arcadelor dentare
 Proteze utilizate la restaurarea arcadelor dentare la maxilarele edentale total
 Proteze dento-maxilo-faciale

După Beteleman:
 Supradentare
 Supragingivale
 Dentogingivale

După material:
 Metalice
 Acrilice
 Din compozite
 Din porțelan
 Mixte
După metoda de realizare:
 Prin ștanțare
 Prin turnare
 Din două bucăți
 Prin polimerizare
 Prin ardere
 După metoda de fixare:
 Protezele cu sprijin dento-parodonatal.
 Protezele cu sprijin muco-osos.
 Protezele cu suport mixt.

După aspectul fizionomic:

 Fizionomice
 Semifizionomice
 Nefizionomice

3. Protezele cu sprijin dento-parodonatal.

Sunt construcțiile protetice care transmit presiunea masticatoare pe cale fiziologică,

adică asupra parodontului dinților stâlpi.

De exemplu: incrustațiile, coroanele de înveliș, coroanele de substituție, dispozitive

corono-radiculare, punți dentare; acestea sunt fixate prin cimentare de pereții șlefuiți ai
dintelui.

4. Protezele cu sprijin muco-osos.

Sunt construcțiile protetice care transmit presiunea masticatoare pe cale

nefiziologică, adică asupra fibromucoasei și substratului osos al cîmpului protetic.
 De exemplu: protezele totale și parțiale mobilizabile; acestea sunt fixate pe cîmpul
protetic prin fenomenul de adeziune (datorită salivei) și presiunii negative dintre baza
protezei și mucoasă (succiune).

5. Protezele cu suport mixt.

Sunt construcțiile protetice care transmit o parte a presiunii masticatorii pe cale

fiziologică, asupra parodontului dinților stîlpi (elemente de agregare ale punților,
sistemele de menținere, sprijin și stabilizare ale protezelor scheletate) iar cealaltă parte
pe cale nefiziologică, pe fibromucoasă și substratul osos (șaua protezei mobilizabile)

6. Metodele de tratament protetic.

Deosebim tratament protetic imediat și tardiv.

Tratamentul imediat presupune confecționarea protezei pînă la intervenția în zona

maxilo-facială și este ajustată pe cîmpul protetic îndată sau timp de 24 de ore după
întervenție. Acest tratament se numește protezare postoperatorie iar protezele utilizate
în acest scop se numesc immediate.

Tratamentul tardiv presupune confecționarea și fixarea protezei pe cîmpul protetic

după mai mult de 3-4 luni după intervenția chirurgicală.