În capitolul respectiv urmează să analizăm diferite opinii ale autorilor din literatura de

specialitate și totodată să venim cu anumite păreri proprii în ceea ce privește acele aspectele
practice privind conducerea urmăririi penale, în acest context vom definitiva considerațiile
generale privind conducerea urmăririi penale, iar ulterior ne vom aprofunda în ceea ce privește
rolul și atribuțiile procurorului, cât și problemele practice în cadrul conducerii urmăririi penale,
tot ce este legat de aceste entități care într-o mare măsură alcătuiesc în ansamblu obiectul
lucrării noastre, iar spre finalul capitolului respectiv urmează să oferim o apreciere
considerabilă demersului științific ce a fost elucidat pîna la moment prin a formula niște
concluzii în legătură cu ideile ce au fost dezvoltate în conținutul capitolului respectiv.

2.1. Considerații generale privind conducerea urmăririi penale

Procurorul care conduce urmărirea penală într-o cauză penală, are calitate de
conducător al urmăririi penale, acesta urmând a îndeplini corect și în conformitate cu legea
atribuțiile sale în vederea realizării scopului urmăririi penale care este acela de a stabili toate
circumstanțele în care a fost comisă o infracțiune și a identifica toate persoanele care au fost
mai mult sau mai puțin implicate în comiterea acesteia.
Cu referire la atribuțiile conducătorului organului de urmărire penală, acestea pot fi
divizate în mai multe categorii:
a) controlul asupra efectuării la timp a acțiunilor de descoperire și prevenire a
infracțiunilor;
b) întreprinderea măsurilor pentru asigurarea efectuării sub toate aspectele, complet și
obiectiv a urmăririi penale;
c) asigurarea înregistrării, în modul stabilit de cadrul normativ, a sesizărilor despre
săvârșirea infracțiunilor.1
Dacă e să vorbim despre acele aspecte care se referă nemijlocit la conducerea urmăririi
penale cât și la atribuțiile pe care le au organele de drept ale Republicii Moldova în cadrul
exercitării funcțiilor care le revin, atunci este necesar de a face trimitere mai întâi de toate la
acele prevederi legale care ne interesează în vederea realizării ulterioare a unui comentariu pe
marginea celor enunțate.

1
I. Dolea, T. Vîzdoagă ș.a., DREPT PROCESUAL PENAL, Chișinău 2005, Vol. 1, Partea general, Ediția a II-a,
Tipografia Reclama, p. 128

1
 Conform prevederilor articolului 55 din Codul de Procedură Penală al Republicii
Moldova Organul de urmărire penală şi atribuţiile pe care acesta le are, sunt stipulate după cum
urmează:

(1) Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerii de urmărire penală desemnaţi ai

organelor de urmărire penală prevăzute în art. 56.

(2) Organele de urmărire penală efectuează sau dispun acţiuni de urmărire penală în
condiţiile prezentului cod.

(3) Organul de urmărire penală are, de asemenea, obligaţia de a lua toate măsurile
necesare pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii.

(4) Dacă există indici ai infracţiunii, organul de urmărire penală, concomitent cu

înregistrarea sesizării despre aceasta, porneşte procesul de urmărire penală şi, călăuzindu-se de
dispoziţiile prezentului cod, efectuează acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi
fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii, ia măsuri în vederea asigurării
acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobîndite ilicit.

(5) Organul de urmărire penală anunţă imediat procurorul despre infracţiunea săvîrşită
şi despre începerea acţiunilor de urmărire penală.2
Din conținutul prevederilor Codului de Procedură Penală, cu referire la atribuțiile pe
care le are organul de urmărire penală, care au fost indicate mai sus trebuie de menționat faptul
că expunerea în ceea ce ține de reglementările legislației în vigoare este mai mult ca necesară,
deoarece prin această metodă, venim în a oferi propriile păreri cu privire la cele ce au fost
analizate.
În ceea ce ține de faptul că în cadrul unei cauze penale concrete organul care exercită
nemijlocit urmărirea penală, în conformitate cu prevederile legale indicate mai sus, urmează de
a efectua sarcina stabilită fiind desemnați în legătură cu aceasta și totodată acțiunile ulterioare
care vor preceda pornirea unei cauze penale să fie efectuate într-un mod corespunzător, fără a
fi admise careva abateri.
În cadrul decurgerii urmăririi penale, ofițerul de urmărire penală care se află sub
conducerea procurorului urmează să dispună efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, acest
lucru fiind efectuat la indicația procurorului, iar fiecare acțiune care urmează a fi efectuată

2
Cod nr.122 din 14.03.2003 Cod de procedură penală al Republicii Moldova, Publicat : 07.06.2003 în Monitorul
Oficial Nr. 104-110 art Nr : 447, cu modificările din 19.03.2019

2
trebuie să fie coordoantă cu acesta în vederea asigurării unei desfășurăriri la un nivel eficient a
urmăririi penale.
Urmărirea penală reprezintă după cum am menționat în cadrul capitolului precedent o
activitate care este condusă și care este, ori se află sub supravegherea/controlul procurorului,
care își desfășoară activitatea în conformitate cu codul de procedură penală, cât și alte legi și
acte normative.
Procurorul fiind direct responsabil ca să fie efectuată o urmărire penală corespunzătoare
așteptărilor care întotdeauna se vor baza ori la baza acestor așteptări urmează a fi puse acele
prevederi legale şi temeinicia actelor care sunt adoptate în privința unei persoane care este
vizată în cadrul unui proces penal concret.
Temeinicia unei hotărîri ar fi pusă sub semnul îndoielii dacă atît urmărirea penală cât și
judecata ar fi efectuate de același organ judiciar, sau altfel spus, cine judecă nu poate urmări,
iar cine realizează activități de urmărire nu poate judeca.3
Iar ținta cea mai importantă care constituie conținutul obiectului unui proces penal este
ca în cadrul procesului de realizare nemijlocită a urmăririi penale, trebuie să fie realizate în
tocmai acele obiective ce au fost stabilite de comun acord, procurorul fiind în drept de a
efectua anumite verificări în ceea ce ține de acțiunile de urmărire penală care au fost efectuate
de către organul de urmărire penală.
Procurorul exercită funcţia de conducere a urmăririi penale, confirmă sau adoptă
hotărîri procesuale, specifice pentru această fază. La rîndul său, ofiţerul de urmărire penală, are
rolul de a strînge probe necesare în vederea descoperirii infracţiunii şi depistării infractorului.4
În conformitate cu prevederile legii cu privire la procuratură unde este reglementat
faptul că o funcție a procuraturii o reprezintă organizarea, conducerea și controlul asupra
activității organelor de urmărire penală în cadrul procesului penal5, trebuie de menționat faptul
că procurorul ca conducător al urmăririi penale în cadrul cauzelor pe care le instrumentează
urmează ca în măsura posibilităților și a acelor pîrghii care îi sunt oferite acestuia de lege în
vederea ca să asigure într-un mod corespunzător, realizarea scopului urmăririi penale, care este
cel de a acumula anumite probe care să poată fi utilizate în vederea învinuirii unei persoane
atunci când se bănuiește că aceasta a comis o infracțiune și invers, ca în privința unei persoane
care este bănuită de comiterea unei infracțiuni, în cazul în care s-a constatat faptul că nu are
nici o legătură cu fapta investigată, să fie stopată o ulterioară tragere la răspundere penală.

3
A. Pintea, Drept procesual penal, Partea generală și Partea specială, București 2002, Editura Lumina Lex, p. 308
4
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-specială
5
Legea Nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură, cu modificările din 21.09.2019

3
 Astfel, procurorul exercitând funcția de conducere a urmăririi penale, are puterea de a
confirma sau a adopta hotărîrile procesuale specifice acestei faze, pe când ofițerului de
urmărire penală îi revine rolul strângerii probelor necesare în vederea descoperirii infracțiunii
și identificării făptuitorului.6
În literatura de specialitate sunt mai multe păreri cu privire la activitatea pe care o
desfășoară procurorul în cadrul urmăririi penale una dintre acestea este că funcția procurorului
ca subiect al procesului penal are un caracter dublu. Exercitarea controlului conducerii,
supravegherea respectării legalității în cadrul urmăririi penale exercitată de OUP.

6
I. Dolea, T. Vîzdoagă ș.a., DREPT PROCESUAL PENAL, Chișinău 2005, Vol. 1, Partea general, Ediția a I-a,
Tipografia Centrală, p. 513