UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE ENERGETICĂ ȘI MANAGEMENT INDUSTRIAL

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ENERGETICĂ

SIMULAREA ȘI OPTIMIZAREA SISTEMELOR ENERGETICE

CONF. DR. ING. SECUI CALIN

2017
 PROIECT SOSE II

Tema I:Stabilirea puterilor optime de compensare în nodurile unei reţele

electrice aparţinând unui sistem zonal abordată ca o problema de optimizare

Tema II: Programarea funcţionării pe termen scurt a centralelor

termoelectrice şi hidroelectrice dintr-o zonă de sistem

2
 Tema I:Stabilirea puterilor optime de compensare in nodurile unei retele
electrice aparținând unui sistem zonal abordată ca o problemă de optimizare

I.1. Structura reţelei şi datele de intrare

Reţeaua electrică de distribuţie de medie tensiune analizată are o structură radială formată
din trei secţiuni (secţiunea 1 între nodurile 0 şi 1, secţiunea 2 între nodurile 1 şi 2, secţiunea 3 între
nodurile 2 şi 3), fiind prezentată în Fig. I.1, iar caracteristicile acesteia sunt prezentate în Tabelul
I.1.
U0 U1 U2 U3
S1=P1+jQ1 S2=P2+jQ2 S3=P3+jQ3

Qc1 Qc2 Qc3

SL1 SL2 SL3

Fig. I.1. Reţeaua de distribuţie radială analizată.

Tabelul I.1 – Datele privind caracteristicile rețelei electrice (n*).

Sectiune\Nod Secţiunea 1 (sau Nodul 1) Secţiunea 2 (Nodul 2) Secţiunea 3 (sau Nodul 3)
Marime
Ri [Ω] 2.1 1.85 1.5
Xi [Ω] 2.15 1.95 1.6
PLi [MW] 4+n∙0.05 2+n∙0.05 0.8+n∙0.05
QLi [Mvar] 1.9+n∙0.05 1.3+n∙0.05 1.8+n∙0.05
Qcmin [Mvar] 0 0 0
Qcmax [Mvar] 10 10 10
Umin [kV] 20 20 20
Umax [kV] 22 22 22
L [km] n∙0.2 n∙0.3 n∙0.2
*
n este numărul de ordine al studentului

Pentru reţeaua electrică analizată se consideră cunoscute următoarele date (Tabelul I.1) :
 Rezistenţa şi reactanţa (Ri, Xi, în , i=1,2,3) longitudinală a fiecărui tronson/secţiuni. Astfel,
impedanţa longitudinală a fiecărei secţiuni se poate scrie sub forma Zi=Ri+jXi , i=1,3. Deoarece
reţeaua electrică este de medie tensiune parametrii transversali se neglijează;
 Puterile active (PLi, i=1,3, în MW) şi reactive (QLi, i=1,3, în MVA) cerute de consumatori
racordaţi în fiecare nod al reţelei. Astfel, puterea aparentă cerută (S Li) de consumatorii racordaţi în
fiecare nod al reţelei este: SLi=PLi+jQLi, i=1,3;
 Tensiunea de la începutul reţelei de distribuţie (U 0) care este tensiunea de pe barele staţiei la
care este racordată reţeaua de distribuţie (linia electrică). Această valoare este cunoscută, impusă
şi constantă în procesul de calcul al regimului permanent normal şi de optimizare. Valoare sa fiind
U0=22 kV;
 Limitele minime şi maxime pentru tensiunile din nodurile reţelei (U imin, Uimax, i=1,2,3) şi pentru
puterile reactive de compensare (Qcimin, Qcimax, i=1,2,3) plasate în aceste noduri;

3
  Costul specific al puterii active (Cp, $/kW) şi costul specific al bateriilor de condensatoare (Ci,
$/MVAr instalat, i=1,2,3);
 Lungimea secţiunilor reţelei, L.
Se cere să se determine valorile puterilor reactive optime (Qc 1, Qc2, Qc3) ale bateriilor de
condensatoare din fiecare nod al reţelei electrice de distribuţie, printr-un proces de optimizare
utilizâ metoda multiplicatorilor lui Lagrange combinata cu metoda gradientului.

I.2. Introducere
Compensarea optimă a reţelelor electrice de distribuţie, cu funcţionare radială, prezintă un
interes deosebit atât în ceea ce priveşte controlul tensiunilor în nodurile reţelei, cât şi al minimizării
pierderilor de putere activă pe ansamblul reţelei analizate. Principala problemă care se pune este
determinarea locaţiei şi mărimii puterii reactive de compensare din nodurile reţelei electrice
analizate, precum şi a capacităţii bateriilor de compensare. Instalaţiile de compensare a puterii
reactive fiind baterii de condensatoare.
Compensarea optimă a reţelelor electrice este văzută ca problemă de optimizare cu restricţii,
neliniară, fapt care impune formularea modelului matematic de optimizare, precum şi soluţionarea
acestuia. Formularea modelului matematic presupune precizarea variabilelor de optimizat, a
restricţiilor impuse şi a funcţiei obiectiv (care exprimă criteriul de optimizare).
Soluţionarea modelului matematic se va baza pe metoda multiplicatorilor lui Lagrange şi pe
metoda gradienţilor conjugaţi, pasul de calcul fiind constant.
Sarcina reactivă a unui sistem energetic se compune din puterea de magnetizare cerută de
echipamentul electric al consumatorilor şi de cea necesară pentru transportul şi distribuţia energiei
electrice prin linii şi transformatoare. În general, ea se poate aprecia, considerând că sarcina
inductivă a consumatorilor este de circa 0,75 kVAr/kW, iar pierderile de putere reactivă în
instalaţiile de transport şi distribuţie sunt de 0,25 kvar/kW. Deci, în medie, necesarul de putere
reactivă în sistemele energetice este de acelaşi ordin de mărime cu sarcina activă.
Principalele surse de putere reactivă sunt: generatoarele electrice din centrale, liniile
electrice, bateriile de condensatoare şi compensatoarele sincrone.
În condiţiile actuale a devenit mai avantajos să se producă local puterea reactivă (în baterii
de condensatoare sau compensatoare sincrone) instalată în sistem sau la consumatori decât această
energie să fie transportată de la centrale electrice îndepărtate. Aceasta fiind una din metodele
importante de reducere a consumurilor proprii tehnologice în transportul şi distribuţia energiei
electrice.
În acţiunea de compensare a locală a comsumului de putere reactivă, consumatorilor
industriali le revine sarcina de a realiza un factor de putere de 0,92 numit factor de putere neutral.
Depăşirea acestie valori impune aplicarea de penalizări funcţie de nivelul de tensiune.
Căile de reducere a consumului de putere reactivă de către consumatori pentru a obţine un
factor de putere cât mai ridicat sunt: utilizarea de motoare sincrone în locul celor asincrone,
înlocuirea transformatoarelor şi motoarelor asincrone supradimensionate, utilizarea limitatoarelor
de mers în gol.
Stabilirea amplasamentelor bateriilor de condensatoare se va face pentru a obţine reduceri
maxime de pierderi în reţelele electrice. Ele se instalează cu prioritate pe barele alimentate prin
circuite puternic încărcate şi cu niveluri scăzute de tensiune. De regula bateriile de condensatoare se
instalează cât mai aproape de sarcini, astfel:
4
  În posturi de MT/JT interioare, pe partea de joasă tensiune;
 Pe liniile electrice aeriene de medie tensiune;
 În punctele de alimentare şi în posturi de derivaţie din reţeaua de medie tensiune;
 Pe barele de medie tensiune din staţiile coborâtoare de 110 kV etc.

I.3. Calculul regimului permanent normal pentru reţeaua de distribuţie radială

Calculul regimului permanent normal se realizează pentru determinarea circulaţiei de puteri
pe laturile reţelei de distribuţie, a tensiunilor din nodurile reţelei, pierderilor de putere activă şi
reactivă pe elementele reţelei (transformatoare şi linii), a căderilor de tensiune pe laturi.
În procesul de optimizare pentru determinarea puterilor reactive de compensare din fiecare
nod, este necesară calcularea la fiecare pas (iteraţie) a mărimilor de stare care descriu funcţionarea
reţelei electrice: puterile active (Pi, i=1,2..n) şi reactive (Qi, i=1,2..,n) care circulă pe secţiunile
(laturile) reţelei, tensiunile din fiecare nod al reţelei (U i, i=1,2..n), precum şi pierderile de putere
activă pe fiecare tronson (Pi, i=1,2..n). Din acest motiv ne vom concentra asupra determinării
acestor mărimi, lăsând în planul secundar calculul explicit al pierderilor de putere reactivă şi al
căderilor de tensiune pe laturile reţelei. Variabilele de stare reprezintă mărimi care descriu starea
sistemului analizat, dar care se consideră cunoscute în procesul de optimizare. Aceste mărimi se
determină la fiecare pas de optimizare printr-un calcul de regim permanent normal, valorile acestor
mărimi nefiind însă optime.
Dacă se consideră cunoscute puterea activă, reactivă şi tensiunea de la sfârşitul fiecărui
tronson, atunci mărimile corespunzătoare la începutul fiecărui tronson se determină cu următoarele
relaţii de calcul:

Pi 21  Qi21
Pi  Pi 1  Ri 1  PLi , i  1, n (I.1)
U i21

Pi 21  Qi21
Qi  Qi 1  X i 1  QLi  Qci , i  1, n (I.2)
U i21

2 2
 P  R  Qi 1  X i 1   P  X  Qi 1  Ri 1 
U i2  U i 1  i 1 i 1    i 1 i 1  , i  1, n (I.3)
 U i 1   U i 1 

Pentru cazul reţelei electrice de distribuţie radială, relaţiile (I.1), (I.2) şi (I.3) pot fi scrise şi sub
următoarea formă:

Pi 21  Qi21
FPi  Pi 1  Pi  Ri 1  PLi  0 , i  1, n  1
U i21
(I.4)

FPn=-Pn+PLn=0 (pentru ultimul nod) (I.5)

Pi 21  Qi21
FQi  Qi 1  Qi  X i 1  QLi  Qci , i  1, n  1 (I.6)
U i21

FQn=-Qn+QLn–Qcn=0 (I.pentru ultimul nod) (I.7)

5
FUi  U i2  U i21  2 Pi  Ri  Qi  X i  
P i
2

 Qi2 Ri2  X i2 , i  1, n (I.8)
U i2

Pentru scrierea uşoară a relaţiilor (I.1)-(I.8) se poate utiliza următoarea schemă echivalentă
ce caracterizează o secţiune i+1 a reţelei electrice de distribuţie (Fig. I.2).

Ui Secţiunea i+1 Ui+1

Secţiunea i
Si=Pi+jQi Zi+1=Ri+1+jXi+1 Si+1=Pi+1+jQi+1 Secţiunea i+2

Qci Qci+1

SLi=PLi+QLi SL i+1=PL i+1+QL i+1

Fig. I.2. Schema echivalentă a unei secţiuni i+1 din reţeaua de distribuţie radială

n  0 n reprezintã numãrul de ordine al studentului

R1  2.568 R2  2.247 R3  1.926

X1  2.672 X2  2.338 X3  2.004
PL2  2  n  0.1 PL3  1  n  0.1 PL1  6  n  0.1
QL2  1.5  n  0.1 QL3  2  n  0.1 QL1  2  n  0.1

U0  22 U1  22 U2  22 U3  22 Q1  QL1  QL2  QL3 P1  PL1  PL2  PL3

Q2  QL2  QL3 P2  PL2  PL3
Qc10  0 Qc20  0 Qc30  0
Q3  QL3 P3  PL3

Given

2 2  ( R1) 2  ( X1) 2   ( P1) 2  ( Q1) 2

( U1)  ( U0)  2 ( P1 R1  Q1 X1)  0
2
( U1)

2 2  ( R2) 2  ( X2) 2   ( P2) 2  ( Q2) 2

( U2)  ( U1)  2 ( P2 R2  Q2 X2)  0
2
( U2)

2 2  ( R3) 2  ( X3) 2   ( P3) 2  ( Q3) 2

( U3)  ( U2)  2 ( P3 R3  Q3 X3)  0
2
( U3)

2 2 2 2
( P2)  ( Q2) ( P3)  ( Q3)
P2  P1   R2  PL1 0 P3  P2   R3  PL2 0
2 2
( U2) ( U3)

2 2 2 2
( P2)  ( Q2) ( P3)  ( Q3)
Q2  Q1   X2  QL1  Qc10 0 Q3  Q2   X3  QL2  Qc20 0
2 2
( U2) ( U3)

P3  PL3 0 Q3  QL3  Qc30 0 U0 22

V  Find( U1  U2  U3  P1  P2  P3  Q1  Q2  Q3)

Soluþia sistemului de ecuaþii este:

T
V 

Fig. I.3 Modulul mathcad (RegimPQU) pentru soluţionarea sistemului de ecuaţii ce

caracterizează funcţionarea reţelei.

6
Determinarea mărimilor de stare presupune soluţionarea unui sistem neliniar de 3n ecuaţii cu 3n
necunoscute, acestea fiind (Pi, Qi, Ui, i=1..n), n reprezentând numărul de secţiuni al reţelei electrice
radiale.
Pentru aplicaţia de faţă reţeaua electrică de distribuţie radială are n=3 secţiuni, deci se vor
putea scrie nouă ecuaţii cu nouă necunoscute, acestea fiind: puterile active care circulă pe fiecare
secţiune (P1, P2, P3), puterile reactive care circulă pe secţiuni (Q1, Q2, Q3) şi tensiunile din
nodurile reţelei (U1, U2, U3). Cele nouă relaţii sunt scrie mai jos, respectând notaţiile efectuate.
Pentru soluţionarea sistemului de ecuaţii se pot utiliza fie metode numerice (metoda
Newton), fie se recurge la scrierea unui modul de calcul în mathcad (Fig. I.3) pentru rezolvarea
sistemului de ecuaţii (I.1)-(I.3) care asigură funcţionarea reţelei. Modulul mathcad este prezentat
mai jos, unde se introduc ca date de intrare valorile mărimilor R, X, P L, QL, Qc. Iniţializarea soluţiei
se face la limită, prin scrierea ecuaţiilor de bilanţ pentru fiecare secţiune cu neglijarea pierderilor de
putere activă şi reactivă, iar tensiunile din noduri care consideră iniţial egale cu 22 kV.
Astfel, pentru faza de iniţializare avem: U0=U1=U2=U3=22 kV; P1=PL1+PL2+PL3,
P2=PL2+PL3, P3=PL3; Q1=QL1+QL2+QL3, Q2=QL2+QL3, Q3=QL3.
Soluţia sistemului de ecuaţii este unică şi se regăseşte în vectorul V sub forma V=[(U1, U2, U3),
(P1, P2, P3), (Q1, Q2, Q3)]. Acest vector conţine soluţia problemei în ordinea: tensiunile din nodurile
reţelei (U1, U2, U3), puterile active care circulă pe laturile reţelei (P1, P2, P3) şi puterile reactive care
circulă pe laturile reţelei (Q1, Q2, Q3). Iniţial (la începutul procesului de optimizare, pentru prima
iteraţie) valorile puterilor de compensare în noduri se consideră nule (Qci, i=1..n care reprezintă şi
necunoscutele problemei).
Given si Find sunt cuvinte rezervate din mathcad, care permit soluţionarea sistemului de ecuaţii neliniar.

I.4. Structura modelului matematic de optimizare

Modelul matematic de optimizare cuprinde trei elemente de bază (variabile de control şi
stare, relaţii de restricţie şi funcţia obiectiv) care sunt descriese mai jos:
i). variabilele de control sau mărimile de optimizat (necunoscutele problemei): aceste mărimi se
determină la fiecare pas de calcul, în procesul de optimizare, pe baza mărimilor de stare şi a
mărimilor care caracterizează reţeaua (rezistenţa şi reactanţa reţelei). Spre deosebire de
variabilele de stare valorile variabilelor de control sunt optime la finalul procesului de
optimizare.
Variabilele de stare: reprezintă mărimi care descriu starea sistemului analizat, dar care se consideră
cunoscute în procesul de optimizare. Aceste mărimi se determină la fiecare pas de optimizare printr-
un calcul de regim permanent normal, valorile acestor mărimi nefiind însă optime. Variabilele de
stare sunt: puterile active (P1,P2,P3) şi reactive (Q1,Q2,Q3) care circula pe laturile
(secţiunile/tonsoanele) reţelei şi tensiunile din noduri (U1,U2,U3);
Variabilele de control sunt puterile reactive de compensare în fiecare nod al reţelei: Qc1,
Qc2, Qc3.
ii). Relaţiile de restricţie sau constrângerile problemei se referă la:
1) stabilirea unor limite inferioare şi superioare pentru variabilele de control (reprezentate
de puterile reactive de compensat Qci):

7
 Q cmin max min max
1  Q c1  Q c1 , Q c 2  Q c 2  Q c 2 , Q cmin max
3  Qc3  Qc3

(I.9)
2) stabilirea unor limite inferioare şi superioare pentru variabilele de stare (tensiunile din
nodurile reţelei):
U1min  U1  U1max , U min
2  U 2  U max
2 , U 3min  U 3  U 3max
(I.10)
3) relaţii de restricţii de egalitate care descriu funcţionarea reţelei:
P22  Q22
P1  P2  R2  PL1 , (I.11)
U 22
P32  Q32 2
P2  P3  R 3  PL 2 (I.12)
U 32
P3  PL 3 (I.13)
P22 Q22
Q1  Q2  X 2  Q L1  Qc1 , (I.14)
U 22
P32  Q32
Q2  Q3  X 3  Q L 2  Qc 2 (I.15)
U 32
Q 3  Q L 3  Q c3
(I.16)

U 02  U 12  2 P  R  Q  X  
P 1
2

 Q12 R12  X 12 , (I.17)
1 1 1 1
U 12

U 12  U 22  2 P2  R2  Q2  X 2  
P2
2

 Q22 R22  X 22  (I.18)
U 22

U 22  U 32  2 P3  R3 Q X  
P 3
2

 Q32 R32  X 32  (I.19)
3 3
U 32
Relaţiile (I.9)-(I.19) trebuie verificate la fiecare pas de calcul, în procesul de optimizare. Din
acest motiv la fiecare iteraţie prima dată se rezolvă sistemul de ecuaţii (I.11)-(I.19) având ca
date de intrare valorile puterilor Qc1, Qc2, Qc3 obţinute la ultima iteraţie (pentru prima iteraţie
Qc1=Qc2=Qc3=0). Cu valorile obţinute pentru (P1, P2, P3), (Q1, Q2, Q3), (U1, U2, U3) se vor
efectua, în continuare, calculele necesare procesului de optimizare.
iii). Funcţia obiectivă (FOB) exprimă criteriul de optimizare ales. În cazul de faţă criteriul de
optimizare ales este minimizarea costurilor legate de pierderile active pe ansamblul reţelei şi a
costurilor legate de achiziţionarea şi instalarea compensatoarelor de putere reactivă:
3 3
Pi2  Qi2
FOB([P],[Q],[ U], [Qc])  C p  i 1 U i2
Ri  C Q
i 1
i ci  min im

(I.20)
Funcţia FOB(k) se evaluează la fiecare iteraţie k în raport cu valorile variabilelor (Pi(k), Qi(k), Ui(k),
i=1,2,3 şi k=1,2,..kmax) determinate la iteraţia k.

I.5. Soluţionarea modelului matematic de optimizare

8
 I.5.1 Metoda multiplicatorilor Lagrange
Soluţionarea modelului matematic de optimizare, exprimat prin relaţiile (I.9)-(I.20) se
realizează printr-un proces iterativ aplicând metoda gradienţilor conjugaţi cu pas de calcul constant.
Pentru soluţionare modelul se aduce la o formă convenabilă prin definirea unei noi funcţii de
optimizat (numită funcţia Lagrange) formată din funcţia obiectiv FOB([P],[Q],[U],[Qc]) la care se
adaugă restricţia de inegalitate (I.10) şi restricţiile de egalitate (I.11)-(I.19) - înmulţite cu
multiplicatorii lui Lagrange. Astfel, rezultă următoarea funcţie auxiliară , pentru care se caută
minimul:
3 3
 ([ P], [Q], [ U], [Qc ], [ U ], [ P ], [ Q ])  FOB([P], [Q], [ U], [Qc])    Ui  FUi    Pi  FPi 
i 1 i 1
3 3
  Qi  FQi  r   p Ui  ( Ui  U*i )
i 1 i 1
(I.21)
notaţii:
[U]=[U1, U2, U3], reprezintă multiplicatorii lui Lagrange cu referire la ecuaţiile de egalitate ale
tensiunilor din noduri;
[P]=[P1, P2, P3], reprezintă multiplicatorii lui Lagrange cu referire la ecuaţiile de egalitate ale
puterilor active din noduri;
[Q]=[Q1, Q2, Q3], reprezintă multiplicatorii lui Lagrange cu referire la ecuaţiile de egalitate ale
puterilor reactive din noduri;
r - reprezintă un factor de penalizare care se consideră având valoarea: r=1;
pU1, pU2, pU3 – coeficienţi a căror valoare se consideră egală cu: pU1=pU2=pU3=1;
Ui* - mărime definită astfel:
 U imin pentru U i  U imin

U*i   U i pentru U imin  U i  U imax
U max pentru U i  U imax
 i
(I.22)

Se pune problema determinării multiplicatorilor lui Lagrange []=[[U1, U2, U3], [P1, P2,
P3], [Q1, Q2, Q3]] prin anularea derivatelor parţiale ale funcţiei auxiliară , în raport cu variabile
de stare (P1, P2, P3), (Q1, Q2, Q3) şi (U1, U2, U3). Astfel, rezultă următorul sistem liniar de nouă
ecuaţii cu nouă necunoscute []:
 P 2  Q12   (R 12  X12 )(P12  Q12 ) 

 C p   2 1 R 1   2 U1   U1     U 2    2U1   2r  p U1 ( U1  U1 )  0
*
U1  U 3   U 3
 1   1 
(I.23)
  P2  Q2   (R 2  X 22 )(P22  Q 22 ) 
 Cp   2 2 3 2 R 2   2 U 2   U 2  2      2U 2  
U 2  U   U 3  U3
 2   2 
 P 2  Q2   P2  Q2 
 P1    2 2 3 2 R 2    Q1  2 2 3 2 X 2   2( U 2  U*2 )  0
 U2   U2 
   
(I.24)

9
   P 2  Q 32   (R 2  X 32 )(P32  Q 32 ) 
 Cp  2 3 R 3   2 U3   U 3  3 
U3  U 3   U 3 
 3   3 
(I.25)
 2
P  Q3 2   2
P  Q3 2 
 P2    2 3 R 3    Q2   2 3 X 3   2r  p U3 ( U 3  U *3 )  0
 3
U3   U33 
   
 P   (R 2  X12 )  P1 

 C p  2 1 R 1   2 U1   R 1  1    P1    1  0
P1  U2   U12
 1   
(I.26)
 P   (R 22  X 22 )  P2     

 C p  2 2 R 2   2 U 2   R 2      1  2 R 2  P2     (1)     2 X 2  P2 0
P 2  U2  P1   P2 Q1  
 2



 U 22 

 U 22 

 U 22 
(I.27)
 P   (R 32  X 32 )  P3   R 3  P3   X P 
        
 C p  2 3 R 3   2 U3   R 3     P 2 1  2
    P3  ( 1)   
Q2  2
3 3
  0
P3  U2   U 32  U 32  U 2
 3       3 
(I.28)
 Q   (R 2  X12 )  Q1 

 C p  2 1 R 1   2 U1   X1  1    Q1    1  0
Q1  U2   U 2
 1   1 
(I.29)
 Q   (R 22  X 22 )  Q 2     

 C p  2 2 R 2   2 U 2   X 2       2 R 2  Q2     (1)    1  2 X 2  Q 2 0
Q2  U2  P1   Q2 Q1  
 2



 U 22 

 U 22 

 U 22 
(I.30)
 Q   (R 32  X 32 )  Q 3   R Q   X 3  Q3 
        
 C p  2 3 R 3   2 U3   X 3     
P2  2
3 3
   Q3  ( 1)   Q 2 1  2
   0
Q3  U2   U 32  U32  U 32
 3       
(I.31)

La fiecare pas de calcul în procesul de optimizare se rezolvă sistemul liniar (I.23)-(I.31), care are
soluţie unică, rezultând valorile multiplicatorilor: ([U1, U2, U3], [P1, P2, P3], [Q1, Q2, Q3]).

I.5.2. Algoritmul de optimizare bazat pe gradienţii conjugaţi

Algoritmul de optimizare bazat pe gradienţii conjugaţi presupune parcurgerea următorilor paşi:
a) se iniţializează valorile variabilelor de optimizat (la pasul de calcul k=1), astfel:
Qc1=Qc2=Qc3=0 MVAr;
b) la fiecare pas de calcul k în procesul de optimizare, se efectuează un calcul al circulaţiei de
puteri în reţeaua de distribuţie radială, considerând cunoscute valorile variabilelor Qc1(k-1), Qc2(k-
1)
, Qc3(k-1) obţinute la pasul anterior k-1. Astfel, prin soluţionarea sistemului de ecuaţii dat de
relaţiile (I.11)-(I.19), utilizând modulul mathcad prezentat în Fig. I.3, se obţin valorile
variabilelor de stare: (P1(k), P2(k), P3(k)), (Q1(k), Q2(k), Q3(k)) şi (U1(k), U2(k), U3(k)). Cu aceste valori
se efectuează calculele de optimizare la pasul k;

10
c) la fiecare pas k al procesului de optimizare, se soluţionează sistemul de ecuaţii liniar (I.23)-
(I.31), obţinut prin anularea derivatelor parţiale (sistem de nouă ecuaţii şi nouă variabile). Prin
soluţionarea sistemului de ecuaţii se obţin valorile multiplicatorilor lui Lagrange: ([]=[[U1,
U2, U3], [P1, P2, P3], [Q1, Q2, Q3]]). Pentru rezolvarea sistemului se utilizează valorile
variabilelor de stare (P1(k), P2(k), P3(k)), (Q1(k), Q2(k), Q3(k)) şi (U1(k), U2(k), U3(k)) determinate la
pasul k;
d) se calculează valoarea funcţiei obiectiv FOB(k) şi a funcţiei auxiliare (k) la pasul k, cunoscute
fiind: valorile variabilelor de stare (P1(k), P2(k), P3(k)), (Q1(k), Q2(k), Q3(k)) şi (U1(k), U2(k), U3(k)) la
pasul k, valorile multiplicatorilor lui Lagrange: ([U1, U2, U3], [P1, P2, P3], [Q1, Q2, Q3]) la
pasul k, valorile necunoscutelor Qc1(k-1), Qc2(k-1), Qc3(k-1) la pasul anterior k-1;
e) se calculează componentele gradientului G, la fiecare pas de calcul k, cu relaţia:

 Gi ( k )  Ci  (Qk ) , i  1,3
Qci i

(I.32)
f) se calculează noul vector al direcţie de căutare [D(k)], la fiecare pas k, cu relaţia:

D i( k )  G i( k )   ( k )  D i( k 1) , i  1,3 (I.33)

unde: k reprezintă pasul de calcul, iar i desemnează una din componentele direcţiei de căutare
[D(k)].
(k) reprezintă un coeficient de corecţie care se calculează cu relaţia:

 (k )

G   G   .G 
1
k 2 k 2
2
k 2
3

 G   G   G 
k 1 2
1
k 1 2
2
k 1 2
3

(I.34)
Observaţie: La prima iteraţie se consideră (1)=0. Dacă se doreşte soluţionarea cu metoda
gradientului simplu atunci coeficientul (k) se consideră egal cu zero pentru toate iteraţiile (în
întregul proces de optimizare), iar direcţia se calcul cu relaţia simplificată:
D i( k )  G i( k ) , i  1,3 ;

g) pasul de calcul  se poate considera constant (=1), sau orice valoare reală între [0.2-1]. În
situaţia în care procesul de optimizare este divergent (procesul nu converge spre o soluţie finită
într-un număr de paşi rezonabil - 20 paşi) atunci se va recurge la un calcul mai laborios pentru
determinarea pasului . Divergenţa procesului se observă la calculul funcţiei  (sau al
componentelor gradientului), când la fiecare pas efectuat valoarea funcţiei, respectiv valoarea
componentelor gradientului trebuie să scadă continuu (cu excepţia componentelor impuse ale
gradienţilor, care au depăşit limitele impuse de restricţii).
În cazul divergenţei recomandăm determinarea pasului  prin interpolare pătratică (vezi
aplicaţia din Tehnici de optimizare în energetică, paginile 188-194). Astfel va fi necesar
calcularea valorilor funcţiei  în trei puncte echidistante. Cele trei puncte fiind: (h=0, 0), (h=1,
1), (h=2, 2). Calculul celor trei puncte trebuie efectuat la fiecare pas de calcul k al procesului
de optimizare, astfel:

11
g1). Punctul h=0. Pentru h=0 se determină 0, cunoscând soluţia determinată la un pas k, (Q c1(k),
Qc2(k), Qc3(k)), valorile variabilelor de stare (P1(k), P2(k), P3(k)), (Q1(k), Q2(k), Q3(k)) şi (U1(k), U2(k),
U3(k)). În mod normal ar trebui determinate şi valorile multiplicatorilor lui Lagrange ([U1, U2,
U3], [P1, P2, P3], [Q1, Q2, Q3]), dar aceste valori sunt înmulţite cu F Ui, FQi şi FPi care sunt
egale cu zero, deci termenii sumă care conţin aceşti factori vor deveni nuli. Valorile obţinute
((Qc1(k), Qc2(k), Qc3(k)), (P1(k), P2(k), P3(k)), (Q1(k), Q2(k), Q3(k)) şi (U1(k), U2(k), U3(k))) se înlocuiesc în
expresia funcţiei auxiliare , obţinându-se valoarea lui 0;
g2). Punctul h=1. Pentru h=1 se determină 1, calculând o soluţie la un pas k, astfel:
Q 
k
c1 h 1  
 Q (ck1 )  h  D1( k ) , Q ck2 h 1  
 Q (ck2)  h  D (2k ) , Q ck3 h 1  Q (ck3)  h  D3( k ) ,

(I.35)
Unde: D1( k ) , D (2k ) , D 3( k ) , reprezintă direcţia calculată la pasul k, aceeaşi pentru toate cele trei
puncte;
Cu soluţia tocmai obţinută Q ck1   h 1 , Q 
k
c 2 h 1 , Q k
c 3 h 1 , se calculează valorile variabilelor
de stare P1,P2,P3, Q1,Q2,Q3 şi U1,U2,U3 (prin rezolvarea sistemului de ecuaţii de forma (I.11)-
(I.19) utilizând modulul mathcad din Fig. I.3). Valorile obţinute se înlocuiesc în expresia funcţiei
auxiliare , obţinându-se valoarea lui 1;
g3). Punctul h=2. Pentru h=2 se determină 2, calculând o soluţie la un pas k, astfel:
Q 
k
c1 h  2  
 Q (ck1 )  h  D1( k ) , Q ck2 h2  
 Q (ck2)  h  D (2k ) , Q ck3 h 2  Q (ck3)  h  D 3( k ) ,

(I.36)
Cu soluţia tocmai obţinută Q ck1   h2 , Q k
c2 h  2 , Q 
k
c3 h  2 , se calculează valorile variabilelor
de stare P1,P2,P3, Q1,Q2,Q3 şi U1,U2,U3 (prin rezolvarea sistemului de ecuaţii de forma
(I.11)-(I.19) utilizând modulul mathcad din Fig. I.3). Valorile obţinute se înlocuiesc în expresia
funcţiei auxiliare , obţinându-se valoarea lui 2;
(k )
Valoarea pasului de calcul optim (  optim ) se calculează cu relaţia:
h  (3 0  41   2 )
 (optim
k)
 (I.37)
2( 0  21   2 )

h) se calculează la fiecare pas k, noi valori ale variabilelor de control ((Qc1(k), Qc2(k), Qc3(k)), cu
relaţia:
Q ck1  Q (ck1 1)   (optim
k)
 D1( k ) , Q ck2  Q (ck21)   (optim
k)
 D (2k ) , Q ck3  Q (ck3 1)   (optim
k)
 D 3( k ) ,

(I.38)
i) se verifică constrângerile referitoare la variabilele de control, la fiecare iteraţie k ((Qc1(k), Qc2(k),
Qc3(k)). Dacă se găsesc în limite algoritmul continua cu valorile tocmai determinate. În caz
contrat se impune limita minimă sau maximă depăşită. Pentru variabila care s-a impus o
anumită limită (minimă sau maximă) acea variabilă iese din rândul variabilelor de control
păstrându-şi valoarea constantă impusă pe tot parcursul procesului iterativ ulterior;
j) Procesul de optimizare se încheie când sunt satisfăcute condiţiile:
Q (ck1 ) - Q (k =0.02 MVAr
-1)
c1 , Q (ck2) - Q (k
c2
-1)
 , Q (ck3) - Q (k
c3
-1)
 ,

(I.39)

12
 Schema sintetică de calcul este prezentată în Tabelul I.2 (metoda gradienţilor conjugaţi)

Tabelul I.2. – Schema sintetică de calcul prin metoda gradienţilor conjugaţi.

Mărimea
Iteraţia 1,2,...,k,.....n
calculată
Qc1 Qc1(0)=0 (pentru iteratia 0). Pentru iteratiile k=2,..n Qc1 (k) se calculează cu
relaţia (I.34).
Qc2 Qc2(0)=0 (pentru iteratia 0). Pentru iteratiile k=2,..n Qc2 (k) se calculează cu
relaţia (I.34).
Qc3 Qc3(0)=0 (pentru iteratia 0). Pentru iteratiile k=2,..n Qc31 (k) se calculează cu
relaţia (I.34).
P1, P2, P3 Valorile variabilelor de stare se obţin prin rezolvarea sistemului de ecuaţii
Q1, Q2, Q3 neliniar de forma (I.4)-(I.8), utilizând modului mathcad din Fig.I.3. La fiecare
U1, U2, U3 iteraţie se modifică doar valorile puterilor reactive obţinute.
P1, P2, P3 Se determină multiplicatorii lui Lagrange prin rezolvarea unui sistem de
Q1, Q2, Q3 ecuaţii liniar de forma (I.19)-(I.27). La scrierea sistemului se vor utiliza
U1, U2, U3 valorile obţinute de P1, P2, P3, Q1, Q2, Q3, U1, U2, U3 la iteraţia
respectivă.
G1 Se calculează componentele gradientului [G] cu relaţiile (I.28). Practic avem
G2 nevoie de valorile lui Q1, Q2, Q3.
G3 Se verifică condiţia de oprire (I.35). Dacă este satisfăcută algoritmul se
opreşte, soluţia fiind ultima determinată. În caz contrar algoritmul continuă.
 La prima iteraţie =0. La celelalte iteraţii  se calculează cu relaţia (I.30).
D1 La iteratia k=0 se calculează direcţia [D] cu relaţia:
D2 D i(1)  G i(1) , i  1,3
D3
La o iteratie k=2,...n se calculează direcţia [D] cu relaţia (I.29):
D i( k )  G i( k )   ( k )  D i( k 1) , i  1,3 , k2
(k )
Determinarea pasului de calcul  optim
0 (h=0) Se calculează pentru h=0 funcţia 0, considerând valorile stabilite pentru P1,
P2, P3, Q1, Q2, Q3, U1, U2, U3 şi Qc1(k), Qc2(k), Qc3(k)
1 (h=1) Pentru h=1 se calculează soluţia (Qc1, Qc2, Qc3) cu (I.31), apoi se
resoluţionează sistemul de ecuaţii (I.4)-(I.8), rezultând alte valori pentru P1,
P2, P3, Q1, Q2, Q3, U1, U2, U3. Aceste valori împreună cu soluţia obţinută
la h=1 se înlocuiesc în funcţia auxiliară , rezultând 1
2 (h=2) Pentru h=2 se calculează soluţia (Qc1, Qc2, Qc3) cu (I.31), apoi se
resoluţionează sistemul de ecuaţii (I.4)-(I.8), rezultând alte valori pentru P1,
P2, P3, Q1, Q2, Q3, U1, U2, U3. Aceste valori împreună cu soluţia obţinută
la h=2 se înlocuiesc în funcţia auxiliară , rezultând 2
 (optim
k) (k )
Se calculează pasul  optim cu relaţia (I.33)
FOB Calculul valorii functiei obiectiv, la fiecare iteratie.
ΔP Calculul pierderilopr de putere activa din retea, la fiecare iteratie

Soluţiile obţinute sunt sintetizate într-un tabel de forma (Tabel I.3).

Tabelul I.3 – Soţiile problemei la fiecare iteraţie.

Qc1 Qc2 Qc3 FOB P Direcţia Direcţia Direcţia
Nr. iteraţie
[MVAr] [MVAr] [MVAr] [UM] [kW] D1 D2 D3

13
 1

În cadrul proiectului (tema I) se vor efectua următoarele reprezentari grafice si calcule:

1. Variatia FOB si a pasului α cu numarul de iteratii;
2. Variatia tensiunilor din noduri cu numarul de iteratii:
U1=f(nr. iteratii), U2=f(nr. iteratii), U3=f(nr. iteratii);
3. Variatia pierderilor de putere activa totale cu numarul de iteratii: P=f(nr. iteratii);
4. Variatia puterilor reactive instalate in noduri cu numarul de iteratii:
Qc1=f(nr. iteratii), Qc2=f(nr. iteratii), ,Qc3=f(nr. iteratii);
5. Variatia tensiunilor initiale si finale, pentru fiecare nod (U0, U1, U2, U3);
6. Calculul caderilor de tensiune din noduri fata de U0 (în kV si în procente):
DU0-1=U0-U1, DU0-2=U0-U2; DU0-3=U0-U3;
7. Scaderea relativa a FOB si a pierderilor de putere active totala P:
FOBNeCompensat  FOBCompensat PNeCompensat  PCompensat
FOB  100 ; P  100
FOBNeCompensat PNeCompensat

14
I.6. Exemplu privind efectuarea unui pas de calcul in mathcad, pentru stabilirea puterilor
optime de compensare.
Un pas de calcul pentru stabilirea puterilor optime de compensare cuprinde trei etape principale,
prezentate mai jos:
Etapa 1. Determinarea marimilor electrice (P1, P2, P3; Q1, Q2, Q3 si U1, U2, U3);
Etapa 2. Determinarea multiplicatorilor lui Lagrange [P1, P2, P3; Q1, Q2, Q3; U1, U2, U3];
Etapa 3. Determinarea noilor valori ale puterilor reactive ale bateriilor de condensatoare din
nodurile retelei (Qc1, Qc2, Qc3).

Cp  3

Calculul coeficientilor U1, UUP P2, P3, Q1, Q2, Q3

U1  0 U2  0 U3  0 U1  V U2  V U3  V

0 1 2
P1  0 P2  0 P3  0 P1  V P2  V P3  V
3 4 5
Q1  0 Q2  0 Q3  0 Q1  V Q2  V Q3  V
6 7 8

Given


Cp ( 2) 
 P12  Q12  R1  2U1 U1   R12  X12  P12  Q12   U2(2) U1 0
 3   3 
 U1   U1 

Cp ( 2) 
 P22  Q22 R2  2 U2 U2   R22  X22  P22  Q22   U3(2)U2  P1 (2)  P22  Q22 R2  Q1(2)  P22  Q22  X2 0
3  3  3 3
U2  U2  U2 U2

Cp ( 2) 
 P32  Q32 R3  2 U3 U3   R32  X32  P32  Q32   P2 (2)  P32  Q32  R3  Q2(2)  P32  Q32  X3 0
3  3  3 3
U3  U3  U3 U3

Cp  2
P1 
 R1  2 U1  R1 
2 
R1  X1  P1 
2
 P1 ( 1) 0

 2   2 
 U1   U1 

Cp  2
P2 
 R2  2 U2  R2 

R2  X2  P2 
2 2
 P1  1  2

R2 P2 
 P2 ( 1)  Q1  2
X2 P2 
0
 2   2   2   2 
 U2   U2   U2   U2 

Cp  2
P3 
 R3  2 U3  R3 
 R32  X32  P3   P2 1  2 R3P3   P3(1)  Q2 2 X3 P3 
 2   2   2   2  0
 U3   U3   U3   U3 

Cp  2
Q1 
 R1  2 U1  X1 
 R12  X12 Q1   Q1 (1) 0
 2   2 
 U1   U1 

Cp  2
Q2 
 R2  2 U2  X2 
 R22  X22 Q2   P1 1  2 X2 Q2   Q2 (1)  P1  2 R2 Q2 
 2   2   2   2  0
 U2   U2   U2   U2 

Cp  2
Q3 
 R3  2 U3  X3 

R3  X3  Q3 
2 2
 Q2  1  2

X3 Q3 
 Q3  P2  2
R3 Q3 
0
 2   2   2   2 
 U3   U3   U3   U3 

W  Find U1 U2  U3  P1  P2  P3  Q1  Q2  Q3
T 
W  7.169 10
3
1.592 10
3
3.059 10
4
0.392 0.533 0.578 0.258 0.561 0.651 
Fig. I.4. Modulul de calcul mathcad MultiplicatoriLagrange pentru determinarea
multiplicatorilor ([U1, U2, U3], [P1, P2, P3], [Q1, Q2, Q3]

15
Etapa 1. Modul de calcul, in mathcad (denumit RegimPQU), pentru determinarea marimilor: (P1,
P2, P3), (Q1, Q2, Q3), (U1, U2, U3).
In aceasta etapa sunt determinate marimile electrice (P1, P2, P3), (Q1, Q2, Q3), (U1, U2, U3) prin
rezolvarea sistemului de ecuaţii neliniar definit de relatiile (I.11)-(I.19) si particularizat pentru o
retea cu patru noduri. Modulul de calcul (RegimPQU) pentru determinarea regimului de funcţionare
al reţelei este prezentat in Fig. I.3. Marimile utilizate in modulul de calcul au semnificatia
prezentata anterior.

C1  0.1 C2  0.1 C3  0.1

Calculul gradientilor (G) si al directieei de cautare (D):

Q1  W Q2  W Q3  W

6 7 8

G1  C1  Q1 G1  0.158 D1  G1 D1  0.158

G2  C2  Q2 G2  0.461 D2  G2 D2  0.461
G3  C3  Q3 G3  0.551 D3  G3 D3  0.551

Noile valori ale puterilor reactive (Qc):

Pasul de calcul   1

Qc11  Qc10    D1 Qc11  0.1578

Qc21  Qc20    D2 Qc21  0.461

Qc31  Qc30    D3 Qc31  0.551

Verificare puterilor!!!!!!!!!

Qc11  Qc10  0.158

Qc21  Qc20  0.461

Qc31  Qc30  0.551

 P12  Q12 2
P2  Q2
2 2
P3  Q3
2 
FOB  Cp   R1   R2   R3  C1 Qc11  C2 Qc21  C3 Qc31
 U12 2 2 
 U2 U3 

FOB  2.806

2 2 2 2 2 2
P1  Q1 P2  Q2 P3  Q3
DP   R1   R2   R3
2 2 2
U1 U2 U3

DP  0.896
Fig. I.5. Modul de calcul mathcad (SolutieBateriiCondensatoare) pentru determinarea
noilor soluţii ale puterilor bateriilor de condensatoare

16
Etapa 2. Determinarea multiplicatorilor lui Lagrange. În această etapă sunt determinaţi
multiplicatorii lui Lagrange P1, P2, P3, Q1, Q2, Q3, U1, U2, U3, prin soluţionarea sistemului de
ecuaţii definit de relaţiile (I.23)-(I.31), utilizand modulul de calcul mathcad MultiplicatoriLagrange
prezentat în Fig. I.4. Pentru determinarea multiplicatorilor se utilizează mărimile electrice (P1, P2,
P3), (Q1, Q2, Q3), (U1, U2, U3) determinate în etapa 1. Iniţializarea valorilor multiplicatorilor se
realizează cu zero. Rezultatele calculelor sunt reţinute în vectorul W.

Etapa 3. În această etapă se determină noile valori ale puterilor reactive ale bateriilor de
condensatoare, utilizând modulul de calcul mathcad, denumit SolutieBateriiCondensatoare.
Trecerea de la un set de soluţii la un alt set de soluţii se realizează cu relaţia:
( k 1)
k
Qci  Qci   (optim
k)
 Di( k ) , i=1,2..n (I.40)
Semnificaţia mărimilor a fost descrisă în paragrafele anterioare. În mathcad relaţia (I.40) este srisă
sub forma:
Qc11:=Qc10+D1
Qc21:=Qc20+D2 (I.41)
Qc31:=Qc30+D3
Unde, Qc10, Q20, Qc30 sunt puterile reactive ale baterilor de condensatoare la pasul anterior, iar
Qc10, Q20, Qc30 sunt puterile reactive la pasul curent de calcul;
Pasul de calcul  se consideră constant căteva iteraţii (=1), apoi se reduce succesiv cu 0.25.
Deasemenea, tot în acest modul se calculează valoarea funcţiei obiectiv (FOB) şi valoarea
pierderilor de putere (DP). Etapele 1, 2 şi 3 se repetă suucesiv până se îndeplinesc condiţiile (I.39).

I.7. Exemplu. Reprezentări grafice şi interpretarea rezultatelor

In Fig. I.6 se reprezintă variației FOB cu numărul de iterații.

Fig. I.6. Variația FOB șia pasului de calcul α cu numărul de iterații

FOB - funcția obiectiv;

α – pasul de calcul este un scalar pozitiv ce indică mărimea deplasării între două puncte pe direcția
de căutare;
Pasul de calcul rămâne constant în primele 5 iterații α=1, la iterația 6 acesta se înjumătățește.
La ultima iterație deși α se reduce cu 0,25 valoarea FOB este mai mare, ca urmare algortimul se
oprește (soluția fiind obținută cu o precizie suficient de bună).

17
 Fig. I.7. Variația tensiunii U1 (corespunzătoare nodului 1 din rețea) cu numărul de iterații

Fig. I.8. Variația tensiunii U2 (corespunzătoare nodului 2 din rețea) cu numărul de iterații

Fig. I.9. Variația tensiunii U3 (corespunzătoare noduluii 3 din rețea) cu numărul de iterații

În Fig. I.7 - Fig. I.9. se observă că în primele iterații valorile tensiunilor din nodurile rețelei
sunt mai scăzute, în timp ce la pasul 6 valorile tensiunilor cresc fără a depăși limitele admise.

18
 Fig. I.10. Variația pierderilor de putere activă totale ΔP cu numărul de iterații

Variația pierderilor de putere activă totale este reprezentată grafic în Fig. I.10. Pierderile de
puetre se reduc cu creșterea numărului de iterații.

Fig. I.11. Variația tensiunii Qc1 (puterea reactivă a bateriilor de condensatoare din nodul 1 al rețelei
electrice) cu numărul de iterații

Fig. I.12. Variația tensiunii Qc2 (puterea reactivă a bateriilor de condensatoare din nodul 2 al rețelei
electrice) cu numărul de iterații

19
 Fig. I.13.Variația tensiunii Qc3 (puterea reactivă compensată din nodul 3 al rețelei electrice) cu
numărul de iterații
In Fig. I.11-Fig.I.13 se reprezintă variația puterilor reactive (Qc1, Qc2, Qc3) care trebuie instalate in
cele trei noduri cu numărul de iterații. Din reprezentarea puterilor reactive de compensare din cele
trei noduri ale rețelei se observă că în nodul 3 al rețelei valoare puterii reactive compensate este mai
mare, acesta fiind nodul cel mai depărtat de sursă.

Fig. I.14.Variația tensiunilor din noduri, cu numărul de iterații

Fig. I.15.Variația tensiunilor inițiale și finale din nodurile rețelei

20
 In Fig. I.14 se reprezintă variația tensiunilor (U0, U1, U2, U3) cu numărul de iterații. Se
observă că inițial (la iterația 1) tensiunile au valori mai mici, apoi cu creșterea numărului de iterații
și apropierea de soluția optimă tensiunile cresc în toate nodurile rețelei (face excepție tensiunea U0
care se păstrează constantă). In Fig. I.15 se reprezintă variația tensiunilor inițiale (la iterația 1) și a
tensiunilor finale (de la ultima iterație).

Fig. I.16. Căderile de tensiune din noduri față de tensiunea de referință U0 exprimate în kV

Fig. I.17. Căderile de tensiune din noduri față de tensiunea de referință U0 exprimate procentual

Căderile de tensiune din nodurile rețelei, exprimate în kV și în procente, sunt reprezentate

grafic în Fig. I.16 și Fig. I.17. Față de valoare tensiunii de referintă (U0 de la barele stației) cele mai
mari căderi de tensiune se înregistrează pe nodul cel mai îndepărtat (nodul 3).

Scăderea relativă a FOB, față de varianta necompensată, este de aproximativ 12%:

FOBNeCompensat  FOBCompensat 1, 4530  1,2750
FOB  100  *100  12, 25%
FOBNeCompensat 1, 4530
Pierderi de putere activă relative, față de varianta necompensată se reduc cu aproximativ 30%:
P  PCompensat 0,4620  0,326
 P  NeCompensat 100  *100  29, 44%
PNeCompensat 0,4620

21
 Tema II: Programarea functionarii pe termen scurt a centralelor
termoelectrice si hidroelectrice dintr-o zona de sistem.

II.1. Formularea problemei şi date de intrare

Se consideră un sistem electroenergetic care conţine 6 centrale termoelectrice (CTE) şi 2 parcuri
eoliene (CWE). Schema electrică a sistemului este prezentată în Fig. 1. Coeficienţii caracteristicilor
orare cost-putere (ai, bi, ci, ei, fi, i=1..6) şi limitele puterilor active ale generatoarelor (P min,i şi Pmax,i,
i=1..6) pentru CTE sunt date în Tabelul 1. Caracteristicile locaţiilor parcurilor eoliene, coeficienţii
de cost pentru cele doua tipuri de centrale eoliene sunt prezentate în Tabelul 2. Fiecare tip de
centrală eoliană conţine 10 generatoare eoliene, fiecare unitate având 1 MW. Pentru puterea cerută de
consumatori se consideră trei valori: Pc1=900+10n MW, Pc2=1150+10n MW şi Pc3=1300+10n MW.

Tabelul II.1. Coeficienţii de cost pentru unităţile din centralele termoelectrice.

Unit ai bi ci ei fi Pmin,i Pmax,i
($/MW2h) ($/MWh) ($/h) ($/h) (rad/MWh) (MW) (MW)
1 0.0070 7.0 240 300 0.035 320 500
2 0.0095 10.0 200 200 0.042 80 200
3 0.0090 8.5 220 200 0.063 100 265
4 0.0090 11.0 200 150 0.063 60 150
5 0.0080 10.5 220 150 0.084 110 200
6 0.0075 12 190 100 0.084 50 120

Tabelul II.2. Caracteristicile costurilor specifice si ale locaţiilor centralelor eoliene.

Unit c k vin vr vout wr Crw Cpw q NW
(m/s) (m/s) (m/s) (m/s) ($/MW) ($/MW) ($/MW)
1 19 2 5 15 45 0.8 310 100 120 10x1
2 17 1.5 4 14 40 0.8 290 90 120 10x1

Fig. II.1. Schema electrică a sistemului analizat.

22
Se cere:
1). Să se scrie modelul matematic de optimizare pentru determinarea puterilor optime ale
generatoarelor, astfel încât costul total al generării puterii în sistem să fie minim, în condiţiile
respectării relaţiilor de restricţie impuse;
2). Să se prezinte modalitatea de aplicare a unui algoritm metaheuristic (PSO) pentru soluţionarea
modelul de optimizare de la punctul 1;
3). Să se implementeze în mathcad sau alte mediu de programare algoritmul metaheuristic pentru
soluţionarea problemei formulate la punctul 1;
4). Să se prezinte şi să se interpreteze rezultatele simulărilor efectuate pentru sistemul în cauză. Se
vor reţine următoarele rezultate:
4.1. Valoare minimă, maximă şi medie a costului total al puterii generate, pentru cazul A și cazul B;
4.2. Soluţia optimă (valorile puterilor generatoarelor pentru programarea optima a funcţionării lor),
pentru cazul A și cazul B;
4.3. Costul generării pentru centralele termoelectrice, centralele eoliene si pe ansamblul centralelor;
4.4 Caloarea pierderilor de putere in sistemul analizat, cu modificarea sarcinii cerute de
consumatori (Pc) (daca pierderile de putere sunt considerate in efectuarea analizei);
4.5. Se vor compara rezultatele obţinute in cazul în care în sistem funcţionează doar centralele
termoelectrice pentru acoperirea întregului consum, cu cazul în care în sistem funcţionează atât
centralele termoelectrice cât şi cele eoliene.

5). Se vor realiza următoarele reprezentări grafice:

5.1 Caracteristica de convergenţă a algoritmului aplicat, pentru cazul A și cazul B;
5.2 Variaţia costului total (determinat de centralele termoelectrice si eoliene) cu numărul de
simulări (numărul de simulări se va considera egal cu minimum N sim=20), pentru cazul A și
cazul B;
5.3 Variaţia puterii fiecărui generator cu numărul de iteraţii;
5.4 Distribuţia Weibull a vitezei vântului pentru locaţiile centralelor eoliene, precum şi puterile
centralelor eoliene în funcţie de viteza vântului;
5.5 Caracteristicile cost-putere pentru fiecare unitate generatoare din centralele termoelectrice.

6). De asemenea, se vor face comentarii referire la:

6.1. Calitatea soluţiilor obţinute, comparând rezultatele obţinute prin diferiti algoritmi utilizați (de
exemplu, PSO şi/sau HS). De asemenea, pentru compararea performanţelor a doi algoritmi se
vor aplica teste statistice parametrice şi/sau neparametrice;
6.2. Procesul de convergenţă rezultat din utilizarea diferiţilor algoritmi;
6.3. Stabilitatea soluţiilor obţinute prin diferiţi algoritmi şi timpul de calcul efectuat de aceştia.

23
II.2. Modelul matematic de optimizare
Modelul matematic de optimizare cuprinde trei elemente de baza: variabilele de optimizat, funcţia
obiectiv şi relaţiile de restricţie.
Variabilele de optimizat sunt reprezentate de puterile generatoarelor din centralele termoelectrice
(PTi, i=1,2,..,NT) şi din centralele eoliene (PWj, j=1,2,..,NW), unde NT şi NW reprezintă numărul
de generatoare din centralele termoelectrice, respectiv numărul de generatoare din centralele
eoliene.
Funcţia obiectiv, este definită de costul total al generării determinat de ansamblul centralelor
termoelecrice şi eoliene:

(1)

unde, Ct,i(PTi) reprezintă costul datorita consumului de combustibil în centralele termoelectrice,

expresia acestuia fiind:
(2)

Ce,i(PTi) reprezintă costul emisiilor eliberate în mediul înconjurător datorită arderii combustibilului
în centralele termoelectrice, expresia acestuia fiind:
Ce,i(PTi)=Ctaxa·Ei=CTaxa·CEmisie,i·(αi+βi·PTi+γi·PTi2) (3)
unde, ai, bi, ci, di, ei sunt coeficienţii de cost ai generatoarelor electrice;
PTi,min valoare minimă a puterii generatorului i;
CTaxa coeficient care reprezintă taxa pentru emisiile degajată în mediul înconjurător;
CEmisie este un coeficient de emisie care ţine seama de eficienţa fiecărui tip de generator dintr-o
centrală termoelectrică;

E[Cu,j(Wu,j)] reprezintă un cost mediu datorită supraestimării puterii produse dintr-o centrală eoliana
j. Acest cost se poate calcula cu relaţia:

(4)

E[Co,j(Wo,j)] reprezintă un cost mediu datorită subestimării puterii produse dintr-o centrală eoliana j.
Acest cost se poate calcula cu relaţia:

(5)
unde,
vin, vout sunt vitezele vântului la care centrala eoliană intră, respectiv ies din funcţiune;
vr viteza vântului la care turbina eoliană începe să funcţionează la putere nominală wr;
wr este puterea electrică nominală a unei turbine eoliene;
v1 este viteza vântului corespunzătoare puterii w1 a turbine eoliene;

24
c, k sunt parametrii ce caracterizează caracteristicile distribuţiei vântului pentru o anumită locaţie;

este funcţia gamma incomplete;

Relaţiile de restricţie:
Puterile din centrale termoelectrice si centralele eoliene trebuie să se încadreze între limitele
minime şi maxime:
PTmin,i ≤ PTi ≤ PTmax,i , i=1,2,..,NT (6)
PWmin,i ≤ PWi ≤ PWmax,i , i=1,2,..,NW (7)

(8)
Unde pierderile de putere se calculează cu relaţia aproximativă:
NT  NW NT  NW NT NW
P    Pu B uv Pv   Pu B 0u  B 00 (9)
u 1 v 1 u 1
Trebuie menţionat că vectorii Pu şi Pv au forma [PT1, PT2,..PTi,..,PTNT, PW1, PW2,..PWj,..,PWNW]
cuprinzând atât puterile termocentralelor PTii=1,2..,NT, cât şi a puterilor eoliene PWjj=1,2..,NW .

II.3. Aplicarea algoritmului PSO pentru soluţionarea modelului de optimizare

Aplicarea algoritmului PSO pentru soluţionarea problemei dispecerizării economice a sarcinii între
diverse tipuri de centrale electrice din sistem, presupune efectuarea următorilor paşi de calcul:
Pasul 1. Setarea datelor de intrare ale problemei (a i, bi, ci, di,ei; PTmin,i, PTmax,i, i=1,2..NT şi PWmin,i, PWmax,i,
i=1,2..NW; datele privind caracteristicile centralelor eoliene şi ale vântului) şi calculul coeficienţilor de
pierderi (Bij, B0i, B00, i,j=1,2,..,NT+NW) pentru sistemul analizat, în regimul de funcţionare considerat.
Pasul 2. Iniţializarea parametrilor PSO se realizează prin setarea celor mai potrivite valorilor pentru
parametrii specifici algoritmului PSO: valorile limită pentru parametrul w (w max, wmin); numărul maxim de
iteraţii (kmax), numărul de particule (NP), coeficienţii c 1 si c2, limitele minime şi maxime ale velocităţii (V min,i,
Vmax,i);
Pasul 3. Iniţializarea soluţiei PSO. Iniţial se formează aleator o populaţie de NP particule. Fiecare particulă
defineşte o soluţie posibilă a problemei, care trebuie sa respecte toate constrângerile problemei. De
asemenea, fiecare soluţie iniţială (k=0) este evaluată prin funcţia obiectiv (costul total de generare pe
ansamblul sistemului), apoi se reţine cea mai bună valoare a costului (Cost minim) cu soluţia
corespunzătoare (GBest) şi cele mai performante particule (PBest i, i=1,2,..NP);
Pasul 4. Evaluarea funcţiei obiectiv. Pentru fiecare particulă si la fiecare iteraţie se vor calcula valorile
funcţiei obiectiv (Costul total), iar prin compararea acestora se selectează soluţiile PBest i, i=1,2..NP şi
GBest.
Pasul 5. Actualizarea velocităţii. Pentru fiecare unitate generatoare termoelectrică sau eoliană j se calculează
limitele minime (Vmin,i) şi maxime (Vmax,i) ale velocităţii cu relaţiile:
Vmax,i=β∙(Pmax,i - Pmin,i) şi Vmin,i=-Vmax,i (10)

unde, factorul  s-a considerat intre 0.05 si 0.1.

Actualizarea poziţiei particulelor (PTi(k+1) şi PWi(k+1)) şi a velocităţii (Vi(k+1)) se efectuează cu relaţiile:

   
Vik 1  w  Vik  c1  r1  PBest ik  PTik  c 2  r2  GBest k  PTik , i=1, 2,..NT
(11)

25
PTik 1  PTik  Vik 1 , i=1, 2,...,NT (12)

   
Vik 1  w  Vik  c1  r1  PBest ik  PWik  c 2  r2  GBest k  PWik , i=1, 2,..NW (13)

PWik 1  PWik  Vik 1 , i=1, 2,...,NW (14)

unde: Vik, Vik+1 reprezintă vectorul velocităţii particulei i la iteraţia k, respectiv k+1;
PTi(k+1)/PTi(k) şi PWi(k+1)/PWi(k) reprezintă vectorul soluţiilor pentru centrale termoelectrice, respectiv eoliene,
pentru o particulă i la iteraţia k, respectiv k+1;
PBestik reprezintă vectorul celei mai bune poziţii a particulei i până la iteraţia k;
GBestk reprezintă vectorul celei mai bune poziţii globale din grup până la iteraţia k (vectorii PBest i şi GBest
conţin atât soluţiile pentru puterile din centralele termoelectrice, cţt şi pentru centralele eoliene);
c1 and c2 sunt coeficienţi care reflectă comportamentul cognitive şi sociale;
r1 şi r2 are numere aleatoare între 0 şi 1, iar w este factorul de inerţie care se determina cu relaţia:
w max  w min
w  w max  k (15)
k max
unde wmax şi wmin reprezintă valorile iniţiale şi finale ale factorului w;
kmax este numărul maxim de iteraţii, iar k este numărul curent al iteraţiei.

Prin evaluarea funcţiei obiectiv şi compararea valorilor obţinute pentru particule se calculează valorile PBest i
şi GBest. Daca noua valoare a funcţiei obiectiv este mai bună decât valoarea lui GBest la iteraţia anterioară,
atunci GBest se setează cu noua valoare. Similar se procedează şi cu vectorul PBest.
Pasul 6. Criteriul de oprire. Criteriul de oprire al procesului de calcul este dat de atingerea numărului maxim
de iteraţii stabilit (kmax).

II.4. Implementarea algoritmului PSO în matcad

Pentru implementarea algoritmului PSO în soluţionarea problemei repartizării optime a puterilor
între diversele tipuri de centrale electrice se utilizează un modul de calcul mathcad, prezentat mai
jos.
Pasul 1. Iniţial sunt setate datele de intrare ale problemei: coeficienţii ai, bi, ci, di, ei; limitele PTmin,i,
PTmax,i, i=1,2..NT şi PWmin,i, PWmax,i, i=1,2..NW; datele privind caracteristicile centralelor eoliene şi ale
vântului şi coeficienţilor de pierderi (Bij, B0i, B00, i, j=1,2,..,NT+NW).
Pasul 2. Sunt setaţi parametrii specifici algoritmului PSO (setarea parametrilor se realizează în urma unui
proces de cvasi-optimizare): kmax şi NP; coeficienţii c1 si c2; limitele velocităţii (Vmin,i, Vmax,i); limitele
factorului w (wmax, wmin).
Pasul 3. Iniţializarea soluţiei se realizează cu secvenţă de calcul din Fig. 2, în mathcad. S-au
efectuat următoarele notaţii:
FGO este cel mai bun cost de generare rezultat din compararea tuturor soluţiilor, calculat cu relaţia
(1);
FGi1 este costul corespunzător particulei i1 (i1=1,2..,NP), la o anumită iteraţie. Valorile FG i1 sunt
calculate cu relaţia xx prin intermediul funcţiei f.
f este expresia funcţiei obiectiv, în funcţie de vectorul soluţie Y<i1>;
JJ(Y1) este un submodul, apelat pentru satisfacerea restricţiei de egalitate a puterilor din sistem;
FG=[FG1, FG2, .., FGi1,.., FGNP] este un vector care reţine costurile determinate de fiecare particulă,
la o anumită iteraţie.

26
FL este un vector care memorează cel mai bun cost obţinut de fiecare particulă în procesul de
optimizare (la prima iteraţie vectorul FL este identic cu vectorul FG);
Y<i1> este un vector soluţie corespunzător particulei i1, i1=1,2..,NP;
Y este o matrice care memorează soluţia fiecărei particule i1, iar Y j1,i1 este o componentă a soluţiei
i1 pentru generatorul j1;
Y1j1 este componenta j1 a vectorului soluţie Y1;
YL este o matrice care păstrează cele mai bune soluţii pentru fiecare particulă, la o iteraţie oarecare
(iniţial YL este identică cu Y);
V este o matrice care reţine valorile velocităţii, iar V j1,i1 este velocitatea pentru o particulă i1 şi
generatorul j1;
XGO este un vector care reţine cea mai bună soluţie de-alungul procesului de optimizare (XGO este
identic cu GBest);
xmj1 şi xMj1 sunt valorile minime şi maxime ale puterilor generatorului j1;
Vmj3 şi VMj3 sunt valorile minime şi maxime ale velocităţii pentru generatorul j3;
i1 şi j1 sunt indici care se referă la numărul curent al particulei şi la numărul curent al generatorului;
NP şi NG sunt numărul de particule, respectiv numărul de generatoare termoelectrice;

FGO  
for i1  1  NP
for j1  1  NT  NW

j1 j1 
Y1  xm  rnd ( 1)  xM  xm
j1 
j1
V
j1  i1 j1 
 Vm  rnd ( 1)  VM
j1
 Vm
j1 
i1
Y  JJ( Y1)

FG  f Y
i1

i1

if FG  FGO
i1
FGO  FG
i1
i1
XGO  Y
YL  Y
FL  FG

Fig. II.2 Modul mathcad pentru iniţializarea soluţiei.

Pasul 4. Actualizarea poziţiei şi velocităţii particulelor

Actualizarea poziţiei (notată cu Y) şi a velocităţii particulelor (notată cu V) se realizează cu relaţiile
(12)-(14). Modulul mathcad realizarea procesului de optimizare propriu-zis este prezentat în Fig. 3.
S-au efectuat următoarele notaţii:
Vnewj3 este valoarea actualizată a velocităţii pentru generatorul j3 şi particula curentă i3;
Ynewj3 este valoarea actualizată a poziţiei pentru generatorul j3 şi particula curentă i3;
Ynew este soluţia actualizată a particulei curente i1;

27
Fnew este valoarea costului (calculat prin relaţia care defineşte funcţia obiectiv f) corespunzător
soluţiei actualizate Ynew. JJ este un submodul mathcad care asigură satisfacerea constrângerilor de
egalitate.
k şi kmax sunt iteraţia curentă şi numărul maxim de iteraţii;
r1 şi r2 sunt doua numere aleatoare între 0 şi 1;
w1, w2 sunt limitele factorului de inerţie;

for k  1  kmax
( w2  w1)  k
w  w2 
kmax
for i3  1  NP
for j3  1  NT  NG
r1  rnd ( 1)
r2  rnd ( 1)
Vnew  w V
j3 j3  i3 
 c1 r1 YL
j3  i3
Y
j3  i3   c2 r2  XGOj3  Yj3  i3
Vnew  Vm if Vnew  Vm
j3 j3 j3 j3
Vnew  VM if Vnew  VM
j3 j3 j3 j3
Ynew  Y  Vnew
j3 j3  i3 j3
Ynew  xm if Ynew  xm
j3 j3 j3 j3
Ynew  xM if Ynew  xM
j3 j3 j3 j3
Ynew  JJ( Ynew)
Fnew  f ( Ynew)
if Fnew  FG
i3
i3
V  Vnew
i3
Y  Ynew
FG  Fnew
i3
if Fnew  FGO
XGO  Ynew
FGO  Fnew
if Fnew  FL
i3
i3
YL  Ynew
FL  Fnew
i3

Fig. II.3. Modul mathcad pentru actualizarea poziţiei şi velocităţii.

Urmărind secvenţele de program din Fig. 3 se observă că la fiecare iteraţie k valorile velocităţii şi
poziţiile particulelor sunt menţinute între limitele minime şi maxime stabilite. De asemenea, poziţia
fiecărei particule şi a velocităţii se actualizează dacă costul actualizat Fnew este mai bun decât
costul existent (Fnew<FGi3). În cazul în care costul actualizat (Fnew) este mai bun decât cel mai
bun cost obţinut (FGO), atunci se actualizează acest cost (FGO←Fnew), precum şi soluţia
corespunzătoare (XGO←Ynew). În mod similar se actualizează cel mai bun costul obţinut pentru
fiecare particulă (FLi3←Fnew) şi soluţiile corespunzătoare (YL<i3>←Ynew).

28
În urma rulării modului mathcad, cea mai bună soluţie este reţinută în vectorul XGO şi cel mai bun
cost este reţinut în variabila FGO (costul FGO reprezintă costul total de generare produs de
centralele termoelectrice şi eoliene). Soluţia XGO conţine atât puterile centralelor termoelectrice
(PTi, i=1,2,..NT), cât a centralelor eoliene (PWj, j=1,2,..NW). Programul trebuie rulat de mai multe
ori pentru a obţine caracteristicile algoritmului: cea mai bună valoare obţinută din mai multe rulări
(CostMin), valoarea medie a costului obţinut din mai multe rulări (CostMediu), valoarea maximă a
costului din mai multe rulări (CostMax), abaterea maximă standard obţinută din mai multe rulări
(CostSD). Dacă considerăm că au fost efectuate NR rulări şi valoarea costului la o rulare r este
FGOr, atunci mărimile statistice prezentate mai sus se calculează în mathcad astfel:
CostMin=min(FGOr)r=1,2,..NR; CostMediu=mean(FGOr)r=1,2,..NR;
CostMax=max(FGOr)r=1,2,..NR; CostSD=Stdev(FGOr)r=1,2,..NR;

II.5. Aplicaţie: repartizarea optimă a sarcinii într-un sistem cu două tipuri de centrale electrice
Considerăm un sistem electroenergetic cu două tipuri de centrale electrice: 4 centrale termoelectrice
şi 1 centrală eoliană. Caracteristicile sistemului relativ la cele două tipuri de centrale sunt prezentate
în Tabelul II.3 şi Tabelul II.4. Puterea totală cerută de consumatori este concentrată pe o bară şi are
valoarea constantă pe durata unei ore (Pc=850 MW), iar pierderile de putere considerăm că sunt
neglijate (ΔP=0).

Tabelul II.3. Coeficienţii de cost pentru unităţile din centralele termoelectrice.

Unit ai bi ci ei fi Pmin,i Pmax,i
($/MW2h) ($/MWh) ($/h) ($/h) (rad/MWh) (MW) (MW)
1 0.0070 7.0 240 300 0.035 320 500
2 0.0095 10.0 200 200 0.042 80 200
3 0.0090 8.5 220 200 0.063 100 265
4 0.0090 11.0 200 150 0.063 60 150
5 0.0090 11.0 200 150 0.063 60 150

Tabelul II4. Caracteristicile costurilor specifice si ale locaţiilor centralelor eoliene.

vin vr vout wr Crw Cpw q
Unit c k NW
(m/s) (m/s) (m/s) (m/s) ($/MW) ($/MW) ($/MW)
1 19 2 5 15 45 0.8 310 100 120 10x1

Bazându-ne pe modelul matematic de optimizare prezentat în paragraful 1, iar algoritmul de

optimizare selectat este PSO, se cere să se determine puterile programate la care trebuie să
funcţioneze centrale astfel costul de generare total să fie minim şi să fie respectate restricţiile
impuse prin modelul de optimizare.
Pentru determinarea celei mai bune soluţii se efectuează 30 de simulări. Parametrii utilizaţi în
algoritmul PSO sunt: w1=0.3, w2=0.9, c1=2, c2=2, NP=20, kmax=200.

Cazul A: Considerarea a două tipuri de centrale electrice (termoelectrice şi eoliene)

Tablelul II.4. Cea mai bună soluţie şi cel mai bun cost obţinut cu algoritmul PSO (cazul A)
Mărimea Cea mai bună soluţia
PT1 [MW] 409.729459576173
PT2 [MW] 80
PT3 [MW] 249.598990400927
PT4 [MW] 106.54688037776

29
 PW1 [MW] 4.12466964513931
Pc [MW] 850
Cost minim ($/oră) 10197.7091748381
Cost mediu ($/oră) 10303.726579157
Cost maxim ($/oră) 10358.6592925748
Abaterea standard ($/oră) 29.6946575438898
Cost centrale Termo ($/oră) 9751.9974455826
Cost centrale eoliene ($/oră) 445.711729255528
Cost total Termo+Eolian ($/oră) 10197.7091748381

Cea mai bună soluţie obţinută pentru funcţionarea optimă a centralelor este prezentată în Table II.4.
Se observă că centrale PT1 şi PT3 se încărcă aproape de limita maximă, iar PT2 se încarcă la limita
minimă (PT2=80MW). Centrala eoliană se încarcă cu PW1=4.12 MW, la un cost total de 445.71 $/h.
Cele mai bune soluţii obţinute prin efectuarea a 30 de simulări, în cazul A, sunt prezentate în Tabelul II.5 şi
Fig. II. 4. Se observă că cel mai bun cost total, din cele 30 de simulări, este 10197.709 $/h, în care
contribuţia centralelor termo este 9751.997 $/h (representând 95.6% din costul total) şi contribuţia
centralei eoliene este 445.71 $/h (reprezentând 4.4% din costul total).
Cea mai defavorabilă simulare are un cost de 10358.659 $/h, iar costul total mediu este 10303.72$/h
(reprezentat şi în Fig. II.4). Stabilitatea algoritmului este relative mare (abaterea fiind de 29.69$/h).
Procesul de convergenţă arată o reducere relativ rapidă a costului însă fără a se obţine un cost
minimla fiecare simulare. Acest fapt ar necesita o creştere a numărului de iteraţii şi/sau particule
pentru îmbunătăţirea performanţelor algorimului PSO.

Tabelul II.5 Cele mai bune valori ale funcției obiectiv obţinute din 30 de simulări (cazul A).
P1/P11/P21 [MW] 10325.30390 10327.30643 10325.27902
P2/P12/P22 [MW] 10282.90188 10285.23494 10278.00627
P3/P13/P23 [MW] 10282.95077 10283.94542 10310.26647
P4/P14/P24 [MW] 10314.85341 10310.11052 10312.47789
P5/P15/P25 [MW] 10346.66109 10325.73047 10310.46678
P6/P16/P26 [MW] 10282.96486 10282.91418 10282.89567
P7/P17/P27 [MW] 10197.70917 10311.01730 10283.02473
P8/P18/P28 [MW] 10310.20146 10310.33629 10283.08937
P9/P19/P29 [MW] 10310.25738 10326.75589 10358.65929
P10/P20/P30 [MW] 10285.66645 10354.28416 10310.52592

În Fig. II.4 se marchează pe grafic costul maxim, costul minim şi costul mediu obţinut de algoritmul PSO în
30 de simulări. Marea majoritate a simulărilor sunt în jurul valorii medii considerând un ecart de aproximativ
50$/h.

30
 10400
Cost maxim

.
10350

Cost minim ($/ora)

10300

Cost mediu
10250

10200
Cost minima
Nr. simulari
10150
0 5 10 15 20 25 30 35

Fig. II.4 Variaţia costului minimpentru cele 30 de simulări (cazul A).

.

10400
Cost minim ($/ora)

10350

10300

10250

10200
Nr. iteratii
10150
0 25 50 75 100 125 150 175 200

Fig. II.5. Procesul de convergenţă al PSO (cazul A).

Cazul B: Considerarea doar a centrale termoelectrică (5 centrale)

În acest caz consideram că avem un sistem electroenergetic care conţine un singur tip de centrale electrice
(centrale termoelectrice). Modelul matematic de optimizare este similar cu modelul prezentat în paragraful
II.2 cu următoarele modificări:
- variabilele sunt reprezentate de puterile grupurilor din centralele termoelectrice;
- se elimină din expresia funcţiei obiectiv costurile aferente centralelor eoliene (componentele costului
E[Cu,j(Wu,j)] şi E[Co,j(Wo,j)]);
- se elimină din mulţimea restricţiilor constrângerile aferente centralelor eoliene (relaţia (7));
- se elimină din ecuaţia de bilanţ a puterilor (relaţia (8)), scrisă la nivelul sistemului, puterile
centralelor eoliene.

Tablelul II.6. Cea mai bună soluţie şi cel mai bun cost obţinut cu algoritmul PSO (cazul B)
Mărimea Cea mai bună soluţia
PT1 [MW] 409.759690681188
PT2 [MW] 80.7635161794525
PT3 [MW] 249.606326033951

31
 PT4 [MW] 109.870467105408
PT5 [MW] 0
Pc [MW] 850
Cost minim ($/oră) 9979.37716
Cost mediu ($/oră) 10089.32800
Cost maxim ($/oră) 10164.179441
Abaterea standard ($/oră) 51.922179083
Cost centrale termo ($/oră) 9979.37716

În cazul B sunt 5 centrale termoelectrice, din care primele 4 sunt identice cu cele din cazul A şi ultima
centrală (PT5) înlocuieşte centrala eoliană (parametrii de intrare pentru grupul termo sunt prezentaţi în
Tabelul II.3). Din Tabelul II.4 şi Tabelul II.6 se observă că cele mai bune soluţii obţinute în cele două cazuri
diferă, precum şi costurile aferente. În cazul B centralele PT1 şi PT3 se încarcă spre limita superioară, iar
centralele PT2 şi PT5 la limita minimă inferioară. Centrala PT5 este mai rentabil să nu fie încarcată (PT5=0
MW) deoarece limitele de încărcare sunt reduse şi costul acestui grup este ridicat.
De asemenea. Se observă că în cazul A costul total este mai ridicat decât în cazul A ( 10197.7091 $/h în
cazul A faţă de 9979.37716 $/h în cazul B). Acest fapt se poate datora fie costurilor unitare ridicate
pentru erorile de estimarea puterii eoliene (Crw=310$/MW şi Cpw=100$/h), fie caracteristicilor vântului (c=19
şi k=2), fie incapacităţii algoritmului PSO de a produce soluţii mai bune în cele două cazuri. Practic, pentru
aceste date de intrate este mai economic să se funcţioneze cu 4 grupuri termo (din calcule reiese că grupul 5
nu este încărcat) decăt cu 4 grupuri termo şi o centrală eoliană. Totuşi trebuie menţionat că în acestecayuri nu
s+a ţinut cont de costurile aferente emisiilor de gaze eliberate în atmosferă, ceea ce a determinat un cost mai
scăzut pentru cazul când se funcţionează doar cu centralele termo.

Tabelul II.7. Cele mai bune valori ale funcției obiectiv obţinute din 30 de simulări (cazul B).
P1/P11/P21 [MW] 10094.8026 10094.8053 10094.7797
P2/P12/P22 [MW] 9979.3772 10094.7763 10094.7720
P3/P13/P23 [MW] 10124.8243 9981.3494 10116.8333
P4/P14/P24 [MW] 10116.6181 10164.1794 9981.2774
P5/P15/P25 [MW] 10094.7853 10118.5362 10094.7787
P6/P16/P26 [MW] 10117.4266 10094.7801 10162.2878
P7/P17/P27 [MW] 10094.9161 10116.0423 10094.7740
P8/P18/P28 [MW] 10127.9646 10136.6696 9981.3367
P9/P19/P29 [MW] 10117.3103 10113.4666 9979.8751
P10/P20/P30 [MW] 10094.7783 10094.7770 10106.9397

Din Fig. II.6 se observă că este o abatere relativ mare a costurilor rezltate din cele 30 de simulări efectuate.
Patru din costuri sunt apropiate de costul minim, 2 de costul maxim, iar celelalte valori sunt sunt destul de
ridicate. În cazul B, ca şi în cazul A algoritmul prezintă o instabilitate relativ mare, ne fiind capabilsă obţină
valori apropiate de costul minim la fiecare simulare.
Cele mai bune soluţii obţinute prin efectuarea a 30 de simulări, în cazul B, sunt prezentate în Tabelul II.7 şi
Fig. II. 7. Din Fig. II.7 se observă că caracteristica de convergenţă tinde spre valoarea minimă după un număr
relativ mic de iteraţii, dar calitatea soluţiei nu este suficient de bună, necesitând îmbunătăţiri.

32
.
10200 Cost maxim

Cost ($/h)
Cost mediu
10150

10100

10050

10000
Cost minim
9950
Nr. simulari
9900
0 5 10 15 20 25 30 35

Fig. II.6 Variaţia costului minimpentru cele 30 de simulări (cazul B).

.

10200
Cost ($/h)

10150

10100

10050

10000
Nr. iteratii
9950
0 50 100 150 200 250

Fig. II.7. Procesul de convergenţă al PSO (cazul B).

33
34
Continutul proiectului:
1. Pagina de garda (nume studentului, titlul proiectului, an, specializare);
2. Tema proiectului (datele initiale de calcul, ce se da si ce se cere);
3. Partea teoretica (Tema I):
3.1 Prezentarea modelului matematic de optimizare pentru compensarea puterii reactive din
retelele electrice de medie tensiune;
3.2 Descrierea metodei de solutionare (metoda gradientului) a modelului matematic privind
compensarea puterii reactive in retelele electrice de medie tensiune;
3.3 Prezentarea pasilor de calcul interativ prin metoda gradientului ;
4. Partea teoretica (Tema II):
4.1 Formularea modelului matematic de optimizare pentru repartizarea optima, pe termen
scurt, a sarcinii intre centralele termoelectrice si hidroelectrice;
4.2. Descrierea metodei de solutionare (metoda gradientului) a modelului matematic privind
repartizarea sarciii intre centralele termoelectrice si hidroelectrice ale sistemului;
4.3 Prezentarea algoritmului de solutionare;

5. Partea aplicativa (Tema I):

- efectuarea pasii de calcul in mathcad (modul mathcad se preia din program direct);
- sinteza calculelor in tabelul centralizator Excel sau/si Word;
- reprezentări grafice şi sintetizarea rezultatelor în tabele (vezi cerintele de la “Reprezentari
grafice si calcule”)
- interpretarea rezultatelor obtinute;

6. Partea aplicativa (Tema II):

- implementarea apgoritmului PSO în mathcad pentru soluţionarea roblemei repartizării
sarcinii între grupurile generatoare ale centralelor termo electrice şi eoliene;
- determinarea puterilor optime pentru grupurile din centralele termoelectrice şi centralele
eoliene utilizând modelul matematic de optimizare prezentat şi algoritmul PSO. Două cazuri
vor fi analizate: considerarea atât a centralelor termoelectrice, cât şi a centralelor eoliene
(cazul A) şi considerarea doar a centralelor termoelectrice (cazul B). În ambele cazuri vor fi
considerate 2 scenarii pentru sarcina cerută (Pc=850 Mw şi Pc=1200 MW);
- reprezentări grafice (variaţia celor mai bune costuri obţinute din simulări şi studiul
convergenţei) şi sintetizarea rezultatelor obţinute pentru fiecare caz şi scenariu (prezentarea
celor mai bune soluţii de operare a centralelor şi costuri aferente acestora);
- interpretarea/compararea rezultatelor obţinute.

7. Concluziilor proiectului (1-2 pag)

8. Bibliografie

35
Aplicatii (curs):
7. Determinarea puterilor optime de compensare utilizând un model mathematic de
optimizare
Se cunsidera reteaua electrica din figura pentru care se cunosc puterile absorbite active si
reactive, parametri R(R1, R2, R3); X(X1, X2, X3); ai transformatoarelor. Tensiunea nominala a
retelei electrice 20 KV.
Se cere:
1. Determinarea pierderilor de putere active si reactive ΔQ1 si ΔQ2 pe fiecare tronson;
2. Determinarea puterii absorbite din sistem de ansamblul consumatorilor (Pa). Determinarea
lui cosφ pe bara de medie tensiune comuna;
3. Determinarea puterii reactive totala (Qc) instalate in reteaua electrica la barele
consumatorilor;
4. Determinarea valorilor puterilor active de compensare pentru fiecare consumator (Qc1, Qc2,
Qc3) astfel incat pierderile de putere in reteaua electrica sa fie minime.
R1  20.16 x1  7,5 P1  3MW Q1  2.6 MVAr
R2  20.06 x 2  8.1 P2  3MW Q2  2.1MVAr
R3  8.69 x3  3.2 P3  6 MW Q3  5.82 MVAr

P1=3 MW
Bară Q1=2.6 MVAr
R1=20.1 W X1=7.5 W
MT
S0=?, Qc1=?
cosj=?
P2=3 MW
Q2=2.1 MVAr
R2=20.06 W X1=8.1 W
Qc2=?

P3=6 MW
Q3=5.82 MVAr
R3=8.69 W X3=3.2 W
Qc3=?

Fig. 4 Reţeaua de analizat

1. Determinarea pierderilor de putere active si reactive

P12  Q12 3
3000 2  2600 2
P0 1  R1  10  20.16  10 3  794.3KW
U n2 20 2

P22  Q22 3
30002  21002
P0 2  R2 2
 10  20.06 2
 10 3  672.51KW
Un 20

P32  Q32 3
6000 2  58202
P03  R3 2
 10  8.69 2
 10 3  1517.97 KW
Un 20

P12  Q12 3
3000 2  2600 2
Q01  x1  10  7 .5  10 3  295.5 KVAr
U n2 20 2

36
 P22  Q22 3
3000 2  2100 2
Q0 2  x 2  10  8 . 1  10 3  271.55KVAr
U n2 20 2

P32  Q32 3
6000 2  5820 2
Q03  x3 2
 10  3.2 2
 10 3  558.9 KVAr
Un 20
2. Determinarea puterii absorbite din sistem de ansamblul consumatorilor (Pa). Determinarea lui
cosφ pe bara de medie tensiune comuna;
S 0  P0  jQ0
P0  P1  P01  P2  P02  P3  P03  3000  794.3  3000  672.5  6000  1517.97  14984.78KW
Q0  Q1  Q01  Q2  Q0 2  Q3  Q03  2600  2100  5820  295.5  271.55  558.9  11645.95KVAr
S 0  14984.78  j11645.95

3. Determinarea puterii reactive totala (Qc) instalate in reteaua electrica la barele

consumatorilor;
P0 14984.78
cos 1    0.7895
P02  Q02 14984.78 2  11645.95 2

sin  1  cos 2  1  0.7895 2

tg1     0.777
cos  cos  0.7895
cos  2  0.92(impus)
tg 2  0.424
 QC  P0  (tg1  tg 2 )  14984,78  (0.777  0.424)  5289.62 KVAr
4. Determinarea valorilor puterilor active de compensare pentru fiecare consumator (Qc1, Qc2,
Qc3)
Variabile: Qc1 , Qc 2 , Qc 3

Relaţiile de restricţie:
Qc1  Qc 2  Qc 3  Qc
0  Qc1  Q1
0  Qc 2  Q 2
0  Qc 3  Q3

Functia obiectiv:
3
1
FOB(Qc1 , Qc 2 , Qc 3 )  P  2
Un
[P
i 1
i
2
 (Qi  Qci ) 2 ]Ri  minim

  FOB    (Qc1  Qc2  Qc3  Q c )

  2  (Q1  Qc1 )  R1 U n2
    0  Q c1  Q1  
Qc1 U n2 2 R1

37
   2  (Q2  Qc 2 )  R2 U n2
    0  Q c2  Q 2  
Qc 2 U n2 2 R2
  2  (Q3  Qc 3 )  R3 U n2
    0  Qc3  Q3  
Qc 3 U n2 2 R3
Qc1  Qc 2  Qc 3  Qc

U n2 U n2 U n2
Q1    Q2    Q3    Qc
2 R1 2 R2 2 R3
U n2 1 1 1 
Q1  Q2  Q3         Qc
2  R1 R2 R3 
 3   
  Qi  Qc   10 3  
 i 1   2600  2100  5820  5289.62  3
  2  10
U n2 3 1 20  1 1 1 

2 i 1 Ri
   
 2  20.16 20.06 8.69  
 

KW
  0.1219
KVAr
U n2 20 2  10 6
Qc1  Q1     2600  10  0.1219 
3
 1.39 KVAr
2 R1 2  20.16
U n2 20 2  10 6
Qc 2  Q2     2100  10 3  0.1219   0.884KVAr
2 R2 2  20.06
U n2 20 2  10 6
Qc 3  Q3     5820  10 3  0.1219   3.014KVAr
2 R3 2  8.69

8. Calculul puterii optime totale de compensare pentru o reţea electrică

Se consideră reţeaua electrică care alimentează din sistem un consumator industrial (fig. 1).
Caracteristicile elementelor schemei electrice sunt sintetizate în tabelul 1.

Alimentare din sistem

1 6 kV
2x3x240 AL, 500m
3x3x150AL, 800m

2x3x120AL, 500m

6 kV 6 kV
2 3 5

300+j200 MVA
M 630 kVA 1600 kVA
~ 0.4 kV 0.4 kV
4 6
2500 kW
350+j200 kVA 700+j500 kVA
cosj =0.89
1280.8 kVAr

Fig. 1 Schema reţelei de distribuţie a unui consumator industrial

38
Tabelul 1 Caracteristicile elementelor de reţea
Elementul de reţea Caracteristicile electrice
Rezistenţa Reactanţa Admitanţa PFe i0
Tronsonul Tipul
R [] X [] Y [S] [kW] [%]
1-2 cablu 0.0544 0.0213 0.000408 - -
1-3 Cablu 0.0642 0.02 0.00014 - -
3–4 Trafo. 0.8816 3.428 - 1.53 2.4
1-5 Cablu 0.0332 0.02 0.00033 - -
5-6 Trafo. 0.284 1.35 - 3.5 1.7

Se cere:
1) Determinarea pierderilor de putere activă şi reactivă pe cabluri şi transformatoare
2) Determinarea puterii active şi reactive absorbite de sistem
3) Determinarea factorului de putere cos şi a puterii totale reactive ce urmează să fie instalată
în bateriile de condensatoare, în vederea realizării compensării.

1) Determinarea pierderilor de putere activă şi reactivă pe cabluri şi transformatoare

Pierderile de putere active (P(1-2) şi reactive (Q(1-2) pe tronsonul 1-2:
P 2 10 3 2500 2 10 3
P1 2  R 1 2  0.0544  11 .92 kW
U 2n cos  2 6 2  0.89 2

P 2 10 3 2500 2 10 3

Q1 2  X 1 2  0.0213  4.668 kVAr
U 2n cos  2 6 2  0.89 2
Puterea reactivă debitată de cablu (Q1-2):
Q1 2  Y  U 2 10 3  0.000408  6 2 10 3  14.688 kVAr
Pierderile de putere active pe tronsonul 3-4:
P 2 10 3 350 2 10 3
P3 4  PFe (3 4)  R T (3 4)  1.53  0.8816  5.511 kW
U 2n cos  2 6 2  0.868 2

Factorul de putere cos:

P 350
cos     0.868
2 2
P Q 350 2  200 2

Pierderile de putere reactive pe tronsonul 3-4:

P 2 10 3 i 0 % 100 P 2 10 3 2.4 100 350 2 10 3
Q 3 4  Q Fe (3 4)  X T ( 3 4 )   2 X T ( 3 4 )   2 3.428  30.602 kV
U 2n cos  2 Sn U n cos  2 630 6 0.868 2
Pierderile de putere active (P(1-3) şi reactive (Q(1-3) pe tronsonul 1-3:
P 2 10 3 350 2 10 3
P13  R 13  0.0642  0.289 kW
U 2n cos  2 6 2  0.868 2

P 2 10 3 350 2 10 3

Q13  X 13  0.02  0.090 kVAr
U 2n cos  2 6 2  0.868 2
Puterea reactivă debitată de cablu 1-3 (Q1-3):

39
 Q 13  Y  U 2 10 3  0.00014  6 2 10 3  5.04 kVAr

Pierderile de putere active (P(1-4)) şi reactive (Q(1-4)) pe tronsonul 1-4:

P(1-4)= P(1-3)+ P(3-4)=0.289+5.511=5.800 kW
Q(1-4)= Q(1-3)+ Q(3-4)=0.09+30.602=30.692 kVAr
Pierderile de putere active pe tronsonul 5-6:
P 2 10 3 700 2 10 3
P5 6  PFe (5 6)  R T (5 6)  3.5  0.284  9.348 kW
U 2n cos  2 6 2  0.8132

Factorul de putere cos:

P 700
cos     0.813
2 2
P Q 700 2  500 2

Pierderile de putere reactive pe tronsonul 5-6:

P 2 10 3 i 0 % 100 P 2 10 3 1.7 100 700 2 10 3
Q 56  Q Fe (56)  X T (5  6)   2 X T (5 6 )   2 1.35  27.906 kVA
U 2n cos  2 Sn U n cos  2 1600 6  0.8132
Pierderile de putere active (P(1-5) şi reactive (Q(1-5) pe tronsonul 1-5:
P 2 10 3 (300  700) 2 10 3
P15  R 15  0.0332  1.375 kW
U 2n cos  2 6 2  0.819 2

P 2 10 3 (300  700) 2 10 3

Q15  X 15  0.02  0.828 kVAr
U 2n cos  2 6 2  0.819 2
P 700  300
cos     0.819
2 2
P Q (700  300) 2  (500  200) 2

Puterea reactivă debitată de cablu 1-5 (Q1-5):

Q15  Y  U 2 10 3  0.00033  6 2 10 3  11 .88 kVAr

Pierderile de putere active (P(1-6)) şi reactive (Q(1-6)) pe tronsonul 1-6:

P(1-6)= P(1-5)+ P(5-6)=1.375+9.348=10.723 kW
Q(1-6)= Q(1-5)+ Q(5-6)=0.828+27.906=28.734 kVAr

2) Determinarea puterii active (P) şi reactive (Q) absorbite de sistem

Psistem=2500+350+700+300+P(1-2)+ P(1-4)+ P(1-6)=
2500+350+700+300+11.92+5.800+10.723=3878.443 kW
Qsistem=1280.8+200+500+200+Q(1-2)+ Q(1-4)+ Q(1-6)-Q1-2-Q1-3-Q1-
5=1280.8+200+500+200+4.668+30.692 +28.734 - 14.688 - 5.04 - 11 .88 =2213.286 kVAr

3) Determinarea factorului de putere cos şi a puterii totale reactive ce urmează să fie instalată în
bateriile de condensatoare, în vederea realizării compensării.

40
 Psistem 3878.443
cos     0.8685 
2 2 2 2
Psistem  Q sistem (3878.443)  (2213.286)

1  cos  2
tg   0.5707
cos 

Puterea reactivă totală instalată:

Qc=Psistem(tg1- tg2)=3878.443(0.5707-0.424)=568.96 kVAr
Unde tg2 corespunde unui factor de putere neutral cos2=0.92 (tg2=0.424).

41