UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

ANUL III -SEMESTRUL-II IFR
ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
DISCIPLINA:DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

REFERAT

RĂSPUNDEREA DE MEDIU CONFORM OUG 68 DIN 2007

Student:
Jecu (Condei) Mariana-Alina
GR II.
Nr.matricol 1805

Profesor disciplină:
Conf.univ.dr. Daniela Marinescu

1
Introducere.
Noţiunea generală de răspundere este întâlnită în toate ramurile dreptului, s-a format şi a

evoluat odată cu dinamica societăţii umane, impunând o anumită conduită a oricărui subiect, pe care îl

obligă să nu aducă atingere intereselor generale sau drepturilor legitime ale unei persoane şi să nu

provoace un prejudiciu. Orice abatere de la regulile de conduită, urmată de producerea unui prejudiciu

sau de crearea unei stări de pericol, atrage responsabilitatea autorului faptului ilicit.

Degradarea mediului înconjurător constituie astăzi una din marile probleme ale omenirii.

Mediul este afectat atât de consecinţele subdezvoltării cât şi de consecințele dezvoltării excesive. În

ţara noastră, protecţia mediului reprezintă o problemă de interes naţional, constituind o obligaţie a

autorităţilor, administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

Nevoia de exploatare, dar şi de protecţie a componentelor mediului natural (mediul geografic, factori

fiziologici, biologici, demografici) au determinat adoptarea unui complex de norme juridice specifice

fiecărui stat.

Protecţia juridică a mediului este inseparabilă de existenţa răspunderii juridice a celui ce a

cauzat producerea unui prejudiciu sau a unei daune. Recunoaşterea şi garantarea dreptului la
un mediu sănătos şi echilibrat din punct de vedere ecologic are loc atât la nivelul legislaţiilor
naţionale, cât şi în planul reglementărilor internaţionale.

În afară de faptul că este dificil de identificat şi de evaluat dauna adusă mediului („prejudiciul
ecologic pur”), modurile de reparare prin echivalent nu permit asigurarea restaurării mediului
prejudicat, ceea ce presupune orientarea spre soluţia readucerii în starea anterioară sub
constrângere, singura veritabilă reparaţie în natură, ori de a învinge principiul liberei dispoziţii
de indemnizare a creditorului său. În România o asemenea abordare se impune şi prin
consideraţii de ordin constituţional, având în vedere obligaţia statului de a crea cadrul legal
menit să asigure „refacerea mediului” (art. 135 (2) lit. e din Constituţie). Accentuarea
caracterului preventiv al sistemului de răspundere presupune şi o distingere mai netă între

2
încetarea activităţii ilicite, ce poate fi obţinută pe baza constatării unui simplu risc de daună, de
reparare a sa, care presupune o daună, prezentă ori viitoare, dar certă.

Totodată, daunele aduse mediului au adesea un caracter internaţional, transnaţional care reclamă
soluţii de aceeaşi amploare. În această perspectivă, o serie de reglementări sectoriale au adus
rezultate notabile. Se afirmă astfel un drept convenţional al răspunderii civile pentru daune
nucleare ori pentru poluarea produsă de hidrocarburi.

În amonte de problema reparaţiei efective şi adecvate a consecinţelor acesteia şi în mod

indisociabil cu aceasta se situează prevenirea daunei adusă mediului, vorbindu-se astfel de
„răspunderea pentru mediu în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului”.

Este vorba de reglementarea special data prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr 68/2007,
care transpune si implementează integral instituit prin Directiva 2004/35/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004, privind răspunderea pentru mediul înconjurător în
legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului.

I. Natura juridică a răspunderii de mediu.

Una dintre marile probleme ale omenirii este degradarea mediului înconjurător. Acesta este
afectat atât de consecinţele subdezvoltării, cât şi de cele ale dezvoltării excesive. Astfel, nevoia
de exploatare, dar şi de protecţie a componentelor mediului natural au determinat adoptarea
unui complex de norme juridice specifice fiecărui stat. Comportamentul oamenilor poate fi
dirijat în direcția respectării regulilor de conduită impuse de dreptul mediului, prin instituirea
unor forme de răspundere juridică severă.

Poate fi trasă la răspundere juridică orice persoană fizică sau juridică care nu respectă
legislația mediului. Persoanele ce răspund juridic se pot afla în situații de agenți poluanți (când
prin faptele lor poluează efectiv mediul) sau de agenți nepoluanți (când prin faptele lor ilicite
nu poluează mediul propriu-zis, dar acestea sunt sancționabile după normele de dreptul
mediului).

Prin aceste fapte se poluează mediul, se cauzează un prejudiciu ecologic. Răspunderea juridică
pentru faptele poluante este o răspundere specială, de dreptul mediului, ce presupune
existența unui element special – poluarea factorilor de mediu. Poluarea acestuia din urmă

3
poate fi rezultatul unor fenomene naturale, prin care agenții poluanți intoxică, poluează.
Poluarea factorilor de mediu (sol, subsol, păduri, ape, atmosferă) prin fapte poluante atrage
răspunderea juridică.

Normele de dreptul mediului reglementează și acele fapte care, deși nu poluează în mod eficient
mediul, sunt sancționabile în condițiile stipulate prin acestea și atrag răspunderea juridică.
Reglementarea-cadru în materie, dar și alte reglementări speciale prevăd astfel de fapte cum ar fi:
schimbarea categoriei de folosință a terenurilor agricole sau forestiere fără aprobare, refuzul de
prezentare autorităților pentru mediu a datelor privitoare la emisiile de poluanți, prezentarea de
date sau informații false în studiile de impact asupra mediului etc.

În dreptul românesc, răspunderea pentru faptele care aduc prejudicii mediului își are sediul în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, în O.U.G. nr.
68/2007 prin care a fost transpusă Directiva 2004/35/CE și în Directiva 2008/99/CE privind
protecția mediului prin intermediul dreptului penal transpusă în legislația românească prin Legea
nr. 101/2001 și publicată în Monitorul Oficial nr. 449 din 28 iunie 2011.

Răspunderea juridică ca formă a răspunderii sociale este o categorie juridică specifică tuturor
ramurilor de drept, ce sugerează ideea de sancțiune juridică întrucât intervine în cazul încălcării
prevederilor legale și are ca efect aplicarea de sancțiuni legale. În funcție de specificul normei
juridice încălcate, răspunderea juridică îmbracă o serie de forme concrete, cum ar fi: răspunderea
civilă, cea represivă (contravențională și penală), răspunderea disciplinară.

În ceea ce privește măsurile preventive și reparatorii și suportarea costurilor acestora,

OUG 68/2007 îi obligă atat pe poluatori, în înțelesul de operatori de activități profesionale, cât
și autoritățile publice competente, să ia, ori, după caz, să dispună toate măsurile de prevenire
si reparare a prejudiciului asupra mediului și stabileste modul de suportare a costurilor acestor
măsuri .

Răspunderea civilă delictuală își are sediul materiei în art. 1349 și următoarele din Codul Civil
,,(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul
locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau
intereselor legitime ale altor persoane”.

4
 Răspunderea operatorilor economici pentru prejudiciile de mediu este dupa caz,fie
obiectivă,fie subiectivă.La baza instituirii si funcționării acestei răspunderi stau pricipiile specific
dreptului mediului și in special,pricipiul precațiunii,al dezvoltării durabile,principiul acțiunii
preventive,principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specific cadrului biogeografic
natural,principiul “poluatorul plătește”.

II. Condițiile răspunderii de mediu potrivit OUG 68/2007

Desfăşurarea unei activităţi permise de lege care implică riscul cauzării unui prejudiciu
mediului

OUG 68/2007 se aplică:

1. Prejudiciului asupra mediului cauzat de orice tip de activitate profesională prevăzută în

anexa 3 şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu, determinată de oricare
din aceste activităţi.
Prin activitate profesională se înţelege orice activitate desfăşurată în cadrul unei afaceri,
activităţi economice sau a unei întreprinderi indiferent de caracterul său public sau privat,
profit sau nonprofit.

2. Prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricărei ameninţări

iminente cu un astfel de prejudiciu cauzat de orice activitate profesională alta decât cea
prevăzută în anexa 3 ori de câte ori operatorul acţionează cu intenţie sau din culpă.
În prima situaţie răspunderea este obiectivă, bazată pe risc, în timp ce în a doua situaţie
răspunderea este subiectivă bazată pe culpă.
Se remarcă, că în reglementarea OUG 68/2007 se au în vedere nu numai prejudiciile actuale
produse cât şi situaţiilor de ameninţare iminentă cu producerea unor astfel de prejudicii.
Considerăm că în această situaţie este vorba de o răspundere preventivă fără nici un
prejudiciu care urmăreşte prevenirea, reducerea şi evitarea unor astfel de prejudicii pentru
viaţa şi sănătatea umană şi pentru mediul înconjurător.

5
 Ca urmare considerăm că această răspundere, nefiind o răspundere civilă deoarece lipseşte
elementul esenţial – prejudiciul – este de asemenea o răspundere specială de drept al
mediului.
Sancţiunile ce se pot da în cazul ameninţărilor iminente cu producerea unor prejudicii sunt
sancţiuni specifice dreptului mediului şi pot consta în suspendarea sau retragerea acordului
sau autorizaţiei de mediu putânduse merge până la dispunerea încetării activităţii care
prezintă o ameninţare iminentă pentru mediu sau componentele sale.

OUG 68/2007 nu se aplică:

 Prejudiciului asupra mediului sau ameninţării iminente unui astfel de prejudiciu care
decurge dintr-un incident pentru care răspunderea sau compensarea sunt reglementate
de una din convenţiile internaţionale prevăzute în anexa 4.
 Riscurilor nucleare sau prejudiciului asupra mediului ori ameninţării cu un astfel de
prejudiciu cauzate de activităţile care intră sub incidenţa Tratatului pentru
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.
 Activităţilor al căror scop principal îl reprezintă apărarea naţională sau securitatea
internaţională
 Utilizării în scopuri agricole a nămolului provenit din staţiile de epurare a apelor
uzate urbane sau a unor alte activităţi expres prevăzute de lege.
 Prejudiciului cauzat de o emisie,eveniment sau incident care a avut loc:înainte de 30
aprilie 2007;pe data după data de 30 aprilie 2007și a fost determinat de o activitate
specifică ce a avut loc și s-a terminat înainte de data de 30 aprilie 2007;prejudiciului
produs în urma unei emisii ,eveniment de la producerea căruia atrecut mai mult de 30
ani.
PRODUCEREA UNUI PREJUDICIU
OUG 68/2007 defineşte prejudiciul în general ca fiind o schimbare negativă măsurabilă a unei
resurse naturale sau deteriorarea măsurabilă a unui serviciu legat de resursa naturală care poate
surveni direct sau indirect.
Această definiţie include nu numai schimbarea măsurabilă a resursei naturale ci şi deteriorarea
măsurabilă a unui serviciu legat de această resursă.
Prin prejudiciu asupra mediului se înţelege :

6
 a. prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate

Daunele aduse mediului se referă, de asemenea, la daunele cauzate de elementele prezente în aer,
în măsura în care acestea dăunează apelor, solului sau speciilor sau habitatelor naturale protejate.

b. prejudiciul asupra apelor

Daunele aduse apelor, şi anume orice daună cu efecte negative grave asupra stării ecologice,
chimice şi/sau cantitative şi/sau asupra potenţialului ecologic a apelor în cauză, astfel cum au
fost definite de Directiva 2000/60/CE, cu exceptia efectelor negative pentru care se aplică
articolul 4 alineatul (7) din directiva menționată anterior.
Orice prejudiciu care afecteaza in mod negativ si semnificativ starea ecologica, chimica si/sau
cantitativa si/sau potentialul ecologic al apelor in cauza, astfel cum au fost definite in Legea
apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia efectelor negative
pentru care se aplica art.2 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile
ulterioare;
c. prejudiciul asupra solului
Orice contaminare a solului care reprezinta un risc semnificativ pentru sanatatea umană care este
afectată negativ ca rezultat al introducerii directe sau indirecte a unor substante, preparate,
organisme sau microorganisme in sol sau in subsol. prejudiciu - o schimbare negativa masurabila
a unei resurse naturale sau o deteriorare.
Daunele aduse solului, şi anume orice contaminare a solului care creează un risc semnificativ
de consecinţe negative asupra sănătăţii umane prin introducerea directă sau indirectă în sol sau
în subsol a unor substante, preparate, organisme sau microorganisme;

Repararea prejudiciului

În ceea ce priveşte repararea prejudiciului aceasta se poate face printr-o reparare primară, o
reparare complementară şi o reparare compensatorie.
Scopul reparării primare este de a readuce resursele naturale sau după caz serviciile prejudiciate
la starea lor iniţială.
În situaţia când nu se poate ajunge la aceasta se recurge la repararea complementară a cărui scop
este de a furniza un nivel al resurselor naturale sau al serviciilor într-un sistem alternativ similar
cu cel ce ar fi fost furnizat dacă situl prejudiciat ar fi revenit la starea iniţială.

7
Repararea compensatorie se întreprinde pentru a compensa pierderile interimare ale resurselor
naturale sau ale serviciilor până la refacerea acestora.

Directiva nr. 2004/35 CE conţine parte de prevenţie şi parte de reparare.

În Europa, au existat legi şi măsuri înainte de introducerea DRM(directiva privind răspunderea

pentru mediul înconjurător). Soluţia propusă de acestea în cazul unui incident era compensarea
tradiţională a prejudiciului. (Ex: substanţe vărsate într-un râu – moarte peştilor – câţi peşti au
murit? Cât ar fi câştigat pescarii din vânzarea acestora – plata preţului)

Prevenirea și repararea daunelor aduse mediului trebuie să se pună în aplicare în conformitate

cu principiul „poluatorul plătește” prevăzut de tratat și cu principiul dezvoltării durabile. Prin
urmare, principiul fundamental al prezentei Directivei si al Ordonanței nr. 68/2007 ar trebui să
fie cel potrivit căruia operatorul a cărui activitate a cauzat o daună asupra mediului sau o
amenințare iminentă de producere a unei asemenea daune trebuie să răspundă financiar, pentru a-
i determina pe operatori să adopte măsuri și să dezvolte practici menite să diminueze riscurile de
producere a unor daune asupra mediului, astfel încât să se reducă expunerea la riscurile
financiare asociate.

Legătura este menţionată în preambulul Directivei Europene 35/2004 precum si în OUG

nr.68/2007 ,care arată că nu toate formele de daună de mediu pot fi reparate prin mecanismul
răspunderii.
Pentru ca acesta să fie efectiv este necesar să se stabilească legătura de cauzabilitate între daună
şi poluatorii identificaţi.

III.SUBIECTELE RĂSPUNDERII DE MEDIU POTRIVIT OUG nr.

68/2007

Subiectul Pasiv

Principiul poluatorul plăteşte stă la baza determinării subiectului pasiv al răspunderii de mediu.
Ca urmare, toate costurile măsurilor preventive şi reparatorii se suportă de către operator.

8
Ca excepţie, operatorul nu suportă costul măsurilor reparatorii luate dacă dovedeşte că nu a
acţionat din intenţie sau din culpă şi că prejudiciul a fost provocat de o emisie, o activitate sau un
eveniment autorizat şi în deplină concordanţă cu condiţiile prevăzute în autorizaţia de mediu.
Sunt situaţii în care costurile măsurilor preventive sau reparatorii se suportă de către autoritatea
de mediu.
Pentru garantarea recuperării acestor costuri, Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului
instituie o ipotecă asupra bunurilor imobile ale operatorului şi o poprire asiguratorie conform
legii.

Înscrierea în cartea funciară a ipotecii și instituirea popririi asiguratorii se realizează pe baza

dispoziției conducătorului agenției județene pentru protecția mediului care a stabilit măsurile
preventive sau reparatorii luate.

Daunele aduse mediului ca “daune aduse speciilor și habitatelor naturale protejate, respectiv
orice daune care au efecte negative grave asupra constituirii sau menținerii stării de conservare
favorabile a acestor habitate sau specii. Daune cauzate de apă , daune teren, care înseamnă orice
contaminare a solului care creează un risc semnificativ pentru sănătatea umană afectată în mod
negativ ca urmare a introducerii directe sau indirecte, în, pe sau/sub pământ, de substanțe,
preparate, organisme sau microorganisme “.

În caz de pericol iminent pentru mediul natural, un operator este obligat să ia imediat măsurile
preventive necesare.

Dacă daunele aduse mediului au fost provocate de un operator, acesta din urmă trebuie, fără
întârziere, să informeze autoritățile competente și să ia toate măsurile posibile pentru a
controla imediat, a limita, elimina sau gestiona contaminanții relevanți sau orice alți
factori dăunători, pentru a limita, sau pentru a preveni noi daune aduse mediului și efectele
negative asupra sănătății umane, sau deteriorarea ulterioară a serviciilor și este obligat să ia
măsurile de remediere necesare.

Operatorul suportă costurile acțiunilor de prevenire și de remediere.

9
Operatorul poate să refuze suportarea acestor costuri atunci când daunele asupra mediului sau
o amenințare iminentă au fost cauzate de un terț și au avut loc în ciuda faptului că măsurile de
securitate corespunzătoare, au avut loc sau au rezultat prin respectarea unui ordin sau a unei
instrucțiuni provenind de la o autoritate publică .

Operatorul poate fi, de asemenea, scutit de răspundere în cazul în care acesta demonstrează că
daunele aduse mediului sau o amenințare iminentă (…) nu sunt legate de vina sau neglijența sa
și au fost cauzate de o emisie sau un eveniment autorizat în mod special și garantat de
prevederile legislative acceptate de Comunitate și specificate in art (28). Operatorul poate fi, de
asemenea, scutit de răspundere în cazul în care daunele aduse mediului sau amenințarea iminentă
au fost cauzate de o emisie, sau o activitate, sau orice fel de utilizare a unui produs care nu este
considerat a fi de natură să-l provoace, în funcție de stadiul cunoștințelor științifice și tehnice.

Agenția județeană pentru protecția mediului poate decide să nu recupereze în totalitate costurile
suportate, în cazul în care cheltuielile necesare în acest scop sunt mai mari decât suma
recuperabilă sau când operatorul nu poate fi identificat.

Subiectul Activ

Nici Directiva Comunitară şi nici OUG 68/2007 nu conţin o definiţie a persoanei vătămate.
Artizanii au considerat necesar să determine sfera subiectului activ din punct de vedere al
calității procesuale active.În acest sens ,obligația revine autoritaților publice,care pot solicita
operatorilor,să ia măsurile necesare de reparare sau preventive. Posibilitatea persoanelor fizice și
juridice,inclusiv organizațiilor neguvernamentale de a solicita autorităților competente să
acționeze conform obligațiilor ce le revin.

Persoanele fizice care sunt afectate de iminența unui prejudiciu de mediu sau care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim are dreptul să transmită comisariatului
județean al Gărzii Naționale de Mediu orice observații referitoare la producerea unui prejudiciu
asupra mediului sau a unei amenințări iminente cu un astfel de prejudiciu.

10
Ele se pot adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru a ataca, din punct de
vedere procedural sau substanțial, actele, deciziile sau omisiunile autorităților competente
prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

IV.CONSECINŢE ALE RĂSPUNDERII DE MEDIU

Subiectul pasiv al răspunderii are obligaţia să ia măsurile preventive şi reparatorii stabilite de

Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului în colaborare cu Garda Naţională de Mediu.
Măsurile preventive trebuie să fie proporţionale cu ameninţarea iminentă şi să conducă la
evitarea producerii prejudiciului.
Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului are obligaţia să-l informeze pe operator de iminenţa
producerii prejudiciului şi să stabilească măsurile urgente pe care acesta trebuie să le ia.

În cazul unei amenințări iminente cu un prejudiciu asupra mediului, operatorul este obligat să ia
imediat măsurile preventive necesare și, în termen de 2 ore de la luarea la cunoștință a apariției
amenințării, să informeze agenția județeană pentru protecția mediului și comisariatul județean al
Gărzii Naționale de Mediu.

În cazul în care amenințarea iminentă persistă în ciuda măsurilor preventive adoptate, operatorul
informează, în termen de 6 ore de la momentul la care a constatat ineficiența măsurilor luate,
agenția județeană pentru protecția mediului și comisariatul județean al Gărzii Naționale de
Mediu despre:

a) măsurile întreprinse pentru prevenirea prejudiciului;

b) evoluția situației în urma aplicării măsurilor preventive;

c) alte măsuri suplimentare, după caz, care se iau pentru prevenirea înrăutățirii situației.

Operatorii au obligația de a transmite agenției județene pentru protecția mediului rezultatele

evaluărilor, precum și datele și informațiile solicitate de aceasta, în termen de 3 zile de la
obținerea lor.

11
Terții au obligația de a permite realizarea de măsuri preventive sau reparatorii pe proprietățile
lor. Aceste măsuri nu trebuie să conducă, pe cât posibil, la scăderea valorii proprietății.

Deciziile conducătorului agenției județene pentru protecția mediului privind stabilirea măsurilor
preventive sau reparatorii se motivează în fapt și în drept și conțin informații asupra termenelor
și procedurii contencios administrative prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările ulterioare și se comunică in termen de 24 ore de la
adoptare,operatorului.

V. PROTECȚIA FINANCIARĂ ÎN CAZUL PRODUCERII

PREJUDICIULUI
.
Dreptul agenției județene pentru protecția mediului de a acționa împotriva operatorului pentru
recuperarea costurilor se prescrie în termen de 5 ani de la data când acele măsuri au fost realizate
sau de la data când operatorul responsabil sau terța persoană a fost identificată.

VI .INSTRUMENTE FINACIARE ȘI COOPERAREA CU STATELE

MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Definirea formelor de garanție financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvență, și măsurile

pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în domeniul mediului,
care să permită operatorilor utilizarea acestora în scopul garantării obligațiilor ce le revin
conform prezentei Ordonanțe de Urgență nr 68/2007,se iau în considerare următoarele:

a) stabilirea garanției se face în funcție de gradul de periculozitate al activității profesionale

desfășurate sau propuse a fi desfășurată;

b) gradul de periculozitate al activității profesionale se stabilește în funcție de potențialele

prejudicii pe care le poate cauza asupra mediului;

c) potențialele prejudicii se determină pe baza evaluărilor de impact asupra mediului și a

evaluărilor de risc prezentate de operatori.

12
Este interzisă recuperarea dublă a costurilor în situația acțiunii concurente a autorităților
competente și a persoanei a cărei proprietate a fost afectată de prejudiciul asupra mediului.

În cazul în care comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu constată un prejudiciu a
cărui origine nu se situează pe teritoriul României, informează Comisia Europeană și alte state
interesate, prin intermediul autorității publice centrale pentru protecția mediului, despre
prejudiciul asupra mediului.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului poate face:

a) recomandări privind adoptarea măsurilor preventive sau reparatorii;

b) demersurile necesare pentru recuperarea costurilor suportate în legătură cu adoptarea

măsurilor preventive sau reparatorii.

VII. SANCȚIUNI

Potrivit art.40 din OUG nr. 68/2008,constituie contravenții și se sancționează cu amendă

nerespectarea unor prevederi legale cum sunt:

 Netransmiterea de către operatori agenției județene pentru protecția mediului a

rezultatelor evaluărilor,precum si a datelor și informațiilor solicitate de acesta ,în termen
de 3 zile de la obținerea lor;
 Neinformarea de către operator în termen de 6 ore de la momentul la care a constatat
ineficiența măsurilor preventive prevăzute de lege,a agenției județene pentru protecția
mediului și a comisariatului județean al Gărzii Naționale de Mediu;
 Încălcarea de către operator a obligației de a acționa imediat pentru a
controla,izola,elimina,sau gestiona poluanții sau orice alți factori determinanțti in scopul
limitării sau al prevenirii extinderii prejudiciului asupra mediului și asupra sănatății
umane;
 Nerespectareade către agenția județeană pentru protecția mediului a obligațiilor privind
furnizarea de informații operatorului despre orice amenințare iminentă cu un prejudiciu
asupra mediului;

13
  Nesolicitarea operatorului de a lua măsurile preventive necesare ;
 Omiterea trimiterii de instrucțiuni operatorului de legătură în legătură cu măsurile
preventive necesare .

Amenzile contravenționale sunt diferite pentru persoanele fzice și juridice.

Contravențiile se pot achita pe loc sau în 48 ore de la data incheierii procesului verbal ,sau de la
data comunicării de către personalul împuternicit al Gărzii Naționale de Mediu .

Dacă faptele considerate contravenții pun în pericol viața,sănătatea sau integritatea corporală a
uneia sau mai multor persoane ia naștere răspunderea penală,sancțiunile fiind închisoarea în
funcție de gravitatea faptei.

Pentru faptele care constituie infracțiune conform legii penale ,comisarii Gărzii Nționale de
Mediu au obligațtia de a sesiza oraganele de urmărire penală.

CONCLUZII

Sintetizând, putem spune că reglementările analizate consacră întâietatea obiectivului de interes

general, acela de protecţie a mediului, în faţa principiului autonomiei persoanei juridice. Este
vorba de aplicarea unui principiu preluat atât în politica de mediu cât și în dispoziţiile de aplicare
generală ale Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit cărora: „cerinţele de
protecţie a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acţiunilor
Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile” .

NU mediul natural este subiectul victimă care să reclame reparațiunea, ci mediul, este o
valoare fundamentală ocrotită pe plan intern şi internațional, prin lege.

Cazul în care repararea primară nu conduce la readucerea mediului la starea inițială, se iau
măsuri de reparare complementară. În afară de aceasta, pentru a compensa pierderile
interimare suferite se recurge la repararea compensatorie.

14
Repararea prejudiciului asupra apelor, speciilor sau a habitatelor naturale protejate implica, de
asemenea, îndepărtarea oricărui risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătății umane.

BIBLIOGRAFIE

 Marinescu Daniela-Tratat de Dreptul mediului-Ediția a-V-

a,revizuită.Editura Universitară - București 2014
 OUG nr.68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea
și repararea prejudiciului asupra mediului -cu modificările și completările și
completările ulterioare
 Directiva nr.2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător
în legatură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului
 Mircea Duțu- Dreptul mediului-Tratat –Volumul 1-1998

15