Sunteți pe pagina 1din 50

1.

Obiectul disciplinei
Disciplina „Tehnologia lucrarilor de constructii” studiaza metodele si
mijloacele de executie a principalelor categorii de lucrari de constructii.

Realizarea investitiilor in domeniul constructiilor, presupune pe langa


aplicarea unor procese de lucru si tehnologii moderne si mecanizarea larga a
lucrarilor din acest domeniu ca una din conditiile principale pentru cresterea
productivitatii muncii,scurtarea duratei de executie,reducerea costurilor si
imbunatatirea calitativa continua a lucrarilor executate.

Pentru fundamentarea introducerii tehnologiilor si metodelor noi in


executia constructiilor a dotarii lucrarilor de executie cu masini si utilaje
moderne de mare eficienta si pentru imbunatatirea continua a conditiilor de
exploatare a acestora prezinta o importanta deosebita cunoasterea
caracteristicilor si posibilitatilor acestor utilaje

2.Caracteristici tehnologice ale lucrarilor de constructii


Lucrarile de executie a constructiilor sunt alcatuite din procese de constructie
simple sau complexe care la randul lor se pot executa consecutiv sau
concomitent.

A) Se deosebesc mai multe categorii de procese de constructii simple:

a) Procese pregatitoare (de amenajare):

- defrisarea terenului

- sprijinirea sapaturilor

- devierea apelor

- etc

b) Procese de prelucrare:

- se executa in afara obiectului de constructie propriu-zis

- prelucrarea materialelor

- prepararea betonului

- prelucrarea armaturilor

c) Procese de transport:

- transportul pe orizontala si pe verticala la diverse distante al


materialelor,semifabricatelor,prefabricatelor,etc

- executia unui baraj realizat din materiale locale (transport mare)


- transportul betonului

- executia unor canale (transport mare)

d) Procese de punere in opera (de montaj):

- turnarea betonului

- realizarea zidariei

- montarea elementelor prefabricate

- etc

Doua sau mai multe procese simple legate intre ele organizatoric poarta
numele de proces complex de constructie si are drept scop executarea unor
parti de constructie si in el se cuprind procese pregatitoare,de transport si de
punere in opera.

Procesele simple de prelucrare pot intra in componenta unui proces


complex de constructie numai daca ele se realizeaza pe santier si daca sunt
direct legate de procesele de punere in opera.

B) Procesele de constructie se mai pot clasifica in:

a) Procese manuale

b) Procese mecanizate

Procesul simplu de constructie la care sunt mecanizate toate operatiile


sau cel putin operatiile principale se numeste proces de constructie mecanizat
(ex:saparea unei gropi de fundatie mecanizat)

Procesul complex de constructie la care o parte din procesele simple care


intra in componenta sa se executa mecanizat poarta denumirea de proces
complex de constructie partial mecanizat.

Procesul complex de constructie la care obiectul de executat se misca


sau este prelucrat pe intreg lantul tehnologic cu ajutorul unor masini si
mecanisme aproape fara utilizarea muncii fizice a omului,rolul acestuia
limitandu-se la supravegherea si conducerea mecanismelor,poarta denumirea
de proces complex de constructie mecanizat.

Mecanizarea complexa presupune mecanizarea tuturor operatiilor pe care


trebuie sa le suporte obiectul care se executa.

3.Executarea industrializata a lucrarilor de constructii


3.1.Definirea industrializarii constructiilor si importanta ei

Industrializarea in constructii se poate defini ca fiind totalitatea


procedeelor aplicate in practica de inalta productivitate cu o productie ritmica
si prin eliminarea caracterului sezonier a executiei constructiilor.

In conditiile inustrializarii constructiilor elementele de constructie se


confectioneaza in intreprinderi specializate cu folosirea unei largi mecanizari si
automatizari a procesului de executie.Prin aceasta santierul se transforma intr-
un atelier de montaj unde asamblarea constructiilor se face mecanizat folosind
elemente prefabricate si utlizand masini de ridicat si alte utilaje de inalta
productivitate.

In cazul constructiilor monolite santierul se transforma intr-o unitate


unde se folosesc metode de executie moderne si de productivitate ridicata.Ca
urmare a acestui fapt se reduc considerabil cheltuielile de munca si de mijloace
pentru confectionarea si montarea elementelor de constructii se reduc
considerabil duratele de executie,se elimina in mare parte executia
constructiilor provizorii care in alta situatie ar fi necesare pentru depozitarea si
prelucrarea diverselor materiale.

Industrializarea executiei constructiilor elimina aproape complet influenta


nefavorabila a conditiilor climatice asupra calitatii si duratei de executie a
constructiilor si permite desfasurarea ritmica pe aproape tot parcursul anului.

Industrializarea executiei creeaza o baza solida pentru cresterea continua


a volumului de constructie prin cresterea productivitatii muncii si asigurand
conditii pentru reducerea costului lucrarilor.

3.2.Caile de industrializare a executiei constructiilor

Procesul de industrializare a executiei constructiilor se bazeaza pe


urmatoarele trei directii principale:

1.Dezvoltarea constructiilor prefabricate

2.Extinderea mecanizarii si automatizarii proceselor de executie in constructii

2.1.Perfectionarea masinilor si utilajelor de constructii

2.2.Imbunatatirea exploatarii a utilizarii masinilor si utilajelor de


constructii

2.3.Introducerea automatizarii

3.Introducerea metodelor moderne de executie si folosirea unor metode


avansate de organizare si planificare a executiei constructiilor

1.Dezvoltarea puternica a constructiilor prefabricate


Ritmul de dezvoltare a productiei de elemente prefabricate determina in
mare masura si ritmul industrializarii executiei constructiilor.

Utilizarea pe scara larga a betonului armat prefabricat fata de cel monolit


are un efect economic important conducand in unele cazuri la economii de
manopera,otel si cofraje ce pot ajunge pana la 70%.

Principalele avantaje ale utilizarii prefabricatelor sunt urmatoarele:

- reducerea volumului de munca prestat pe santier si prin aceasta reducerea


duratei de executie a lucrarilor

- conduce la o productie industriala ritmica

- permite mecanizarea si automatizarea proceselor de munca

- se asigura cresterea substantiala a productivitatii muncii

- permite cresterea calitatii datorita unui control mai riguros si permanent

- se simplifca munca de organizare a santierului

- se asigura specializarea si mai buna calificare a fortelor de munca

- se creeaza conditii normale de munca pe intreg parcursul anului

- se permite reducerea consumurilor de materiale in special a celor deficitare


sau scumpe

- se permite o exploatare mai rationala a masinilor si utilajelor

- se creeaza posibilitatea aplicarii unor procedee tehnologice avanasate


(ex:vibrovacuumare,vibropresare,tratare termica)

- se asigura folosirea mai rationala a materialelor de calitate superioara

Atat in Romania cat si pe plan mondial pentru cresterea gradului de


industrializare a executiei constructiilor se actioneaza pentru perfectionarea
elementelor prefabricate in principal pe urmatoarele directii

a) Marirea dimensiunilor elementelor prefabricate concomitent cu reducerea


greutatii relative a lor precum si folosirea preasamblarii unor elemente
(ex:introducerea betonului armat precomprimat produce o reducere a greutatii
elementelor prefabricate cu pana la 40% ceea ce influenteaza in mod favorabil
operatiile de transport si montaj)

b) Ridicarea gradului de finisare a unor elemente prefabricate.In acest fel se


transforma in uzina o mare parte din lucrarile de finisaj de pe santier,putand fi
executate in conditii de calitate superioara sub un control mai bun

c) Reducerea numarului de tipuri de elemente prefabricate si a numarului de


dimensiuni-tip
d) Imbunatatirea calitatii executiei pe baza mecanizarii complexe si a
automatizarii proceselor de productie a elementelor prefabricate

2.Extinderea mecanizarii si automatizarii proceselor de executie in constructii

Mecanizarea complexa si automatizarea executiei constructiilor


reprezinta principalele directii ale progresului tehnic in constructii.

Mecanizarea in evolutia sa trece prin mai multe stadii de la mecanizarea


simpla la automatizarea proceselor de executie.

Mecanizarea simpla presupune mecanizarea principalelor operatii dintr-


un proces de munca.

In cazul mecanizarii complexe toate procesele tehnologice care concura


la executia diferitelor lucrari inclusiv operatiile auxiliare se executa mecanizat
cu ajutorul unor sisteme de masini.

Eficienta economica a mecanizarii in constructii in special a lucrarilor ar


necesita un consum foarte mare de manopera care ar avea un cost ridicat.

Procesul industrializarii constructiilor necesita introducerea automatizarii


proceselor de executie in toate operatiile prin utilizarea unui sistem de masini
si aparate care functioneaza automat si pe care omul trebuie doar sa le puna in
functiune si sa se supravegheze functionarea lor.

Automatizarea in cosntructii se limiteaza in prezent la crearea unor


fabrici care functioneaza automat pentru producerea betonului sau a unor
prefabricate.

3.Introducerea tehnologiilor avansate de executie si folosirea metodelor


moderne de organizare si planificare a executiei lucrarilor de constructii

Lucrarile de constructii executate cu metode industriale necesita o


organizare judicioasa pe baza unor proiecte de executie elaborate din timp si
pe baza unor reguli si fise tehnologice pentru principalele procese de executie.

Pentru stabilirea unor ordini stricte de executie a lucrarilor in vederea


atingerii indicatoarelor planificate referitoriu la productivitatea munctii, pret
(cost) si durata de executie se folosesc fise tehnologice care trebuie sa continta
succesiunea stricta a operatiilor,termenele de executie,cerintele calitative,
materialele si utilajele folosite si forta de munca necesara.

Fisele tehnologice trebuie respectate cu strictete la executarea


lucrarilor la care se refera.
Fisele tehnologice dau posibilitatea personaluluii zilnic sa aleaga cu mai
multa usurinta metodele cele mai rationale pentru organizarea executiei si
executia lucrarilor.

Fisa tehnologica

Proiect de tehnologie, alcatuit din piese scrise (memoriu si calcule) si


piese desenate (schema si detalii tehnologice), prin care se defineste
si se materializeaza tehnologia de executie a unui element.

Printre procedeele de executie a lucrarilor care prezinta un grad mai


ridicat de industrializarea amintim:

* utilizarea sistemelor de cofrare metalice de inventar pentru realizarea


structurilor monolite

* utolizarea cofrajelor glisante rulante speciale

* realizarea la sol a unor elemente de constructii si apoi montarea la pozitia


prevazuta in proiect cu ajutorl utilajelor de ridicat

Folosirea tehnologiilor moderne de executie are drept scop introducerea


unor procedee tehnologice care sa asigure continuitatea si ritmicitatea
executarii constructiilor,folosirea mai eficienta a utilajelor,a resturilor materiale
de munca si a celor financiare.

In paralel cu aplicarea de tehnologii moderne de executie trebuie sa se


foloseasca metode moderne de organizare si de planificare a executarii
constructiilor.

In santier automatizarea isi gaseste mai greu aplicabilitatea cu exceptia


functionarii unor utilaje complexe (dragile cu cupe).

Caile de imbunatatire a mecanizarii complexe a proceselor de executie in


constructii sunt urmatoarele:

1.Perfectionarea masinilor si utilajelor de constructii

In afara de cresterea cantitativa a parcului de masini si utilaje pentru


constructii se perfectioneaza continuu si din punct de vedere calitativ adica
posibilitatile de executie precum si a perfomantelor acestora.

2.Imbunatatirea utilizarii a masinilor si utilajelor de constructii

Ridicarea nivelului de mecanizare a executiei in constructii se asigura nu


numai prin inzestrarea cu masini si utilaje dar la fel de important este si
utilizarea judicioasa optima a mijloacelor tehnice din dotare.

Eficienta folosirii utilajelor de constructii depinde in principal de


umraotarele conditi:
* asigurarea dotarii unitatilor de constructii cu o gama variata de masini
necesare mecanizarii complexe

* specializarea lucrarilor de construcii+montaj

* existenta unor baza corespunzatoare pentru intretinerea si repararea


utilajelor din dotare in vederea unei exploatari juste a acestora

* asigurarea cadrelor de specialitate pentru intretinerea,repararea si


exploatarea utilajelor de constructii

3.Introducerea automatizarii

In acest scop trebuie create conditii pentru folosirea la utilajele de


constructii a dispozitivelor si aparatelor care sa permita automatizarea
functionarii si conducerii acestora inclusiv a functionarii pe baza de program
pentru inscrierea in parametrii optimi in timpul procesului de lucrare

4.Tehnologia executarii lucrarilor de pamant


4.1.Propietati fizico-mecanice ale pamanturilor si influenta lor asupra
rezistentei la sapare

Pamanturile sunt medii discontinuii compuse din diferite particule solide


legate intre ele prin forte care se transmit la nivelul suprafetelor de contact
dintre particule.Golurile dintre particulele solide sunt umplute in anumite
proportii cu apa si aer deci pamanturile sunt sisteme formate din cele 3 faze
(solida,lichida,gazoasa) iar interactiunea dintre aceste faze influenteaza asupra
proprietatilor fizico-mecanice ale pamanturilor.

Principalele PROPIETATI FIZICE care au influenta asupra rezistentei la


sapare sunt urmatoarele:

- densitatea (masa volumica) aparenta - (kg/m3)

Rezistenta terenurilor la sapare cand umiditatea e constanta creste o


data cu cresterea densitatii si a gradului de indesare.

- greutatea specifica a scheletului mineral – (kN/m3)

Rezistenta terenurilor la spare creste o data cu cresterea greutatii


specifice.

- umiditatea este raportul dintre greutatea apei continuta intr-o proba si


greutatea scheletului solid

Ga
W%   100
GS
Gradul de umiditate este parametrul cel mai important ce permite
aprecierea influentei proprietatilor pamantului asupra rezistentei la sapare

W
Sr 
Wsat

Wsat – umiditatea pamanturilor in stare saturata

In functie de valoarea lui Sr pamanturile se clasifica astfel

0  S r  0.4  pamat uscat


0.4  S r  0.8  pamant umed
0.8  S r  0.9  pamant foarte umed
0.9  S r  1 pamant saturat

In general odata cu cresterea lui Sr rezistenta la sapare se micsoreaza


dar in schimb creste dificultatea de incarcare-descarcare a pamantului sapat

Ex:O argila umeda se sapa mai usor dar se descarca mai greu decat o argila
uscata.

- porozitatea este raportul dintre volumul porilor supra volumul pamantului


aflate in stare naturala

Rezistenta la sapare creste in general o data cu scaderea porozitatii


terenului.

- compozitia granulometrica – proportia in greutate in care se gasesc


particulele de diferite marimi in raport cu greutatea totala

Gradul de uniformitate se exprina prin coeficient de neuniformitate:

d 60
Un 
d10

d60,d10 – diametrele particulelor pamantului corespunzator procentelor de 60%


si 10% din greutatea totala a terenului rezultate din curba granulometrica

Reistenta la sapare creste odata cu cresterea gradului de neuniformitate.

- plasticitatea este proprietatea unui teren de as modifica forma sub actiunea


fortelor exsitente

Pamanturile plastice se sapa mai usor,asigura o mai buna umplere a


cupei utilajelor de sapat dar se descarca mai greu.

Indicele de plasticitate
I P  wL  wP

wL – limita de curgere a pamantului

wP – limita de frmantare

Indicele de plasticitate caracterizeaza intervalul de comportare plastica a


pamantului adica intervalul de umiditate in limitele caruia un pamant se poate
deforma pastrandu-si volumul constant.

In functie de valorile indicelui de plasticitate pamanturile se pot clasifica


astfel:

I P  0  pamant neplastic (nisip uscat )


0  I P  10  pamant cu plasticita te redusa ( nisipul arg ilos )
10  I P  20  pamant cu plasticita te medie (arg ila nisipoasa )
20  I P  35  pamant cu plasticitate mare (arg ila slaba )
I P  35  pamant cu plasticita te foarte mare (arg ila grasa)

- coeziunea este forta de legatura dintre particulele pamantului care se opune


actiunii de desprindere a unei particule fata de cealalta

In functie de aceasta proprietatea pamanturile se clasifica in:

* pamanturi fara coeziune (nisip,pietris)

* pamanturi cu coeziune slaba (argile nisipoase)

* pamanturi cu coeziune mare (argile grase,marme)

In fcuntie de coeziune o data cu cresterea acesteia creste si rezistenta la


sapare a unui teren.

In conformitate cu normativele pamanturile si rocile se clasifica din punct


de vedere al gradului de dificultate la sapare si in functie de desintatea
aparenta in 16 categorii din care 4 categorii de terenuri pamantoase si 12
categorii de roci.Astfel:

I.Teren usor

II.Teren mijlociu

III.Teren tare

IV.Teren foarte tare

V.VI.VII.Roca semidura

VIII.IX.X.Roca dura

XI.XII.XIII.XIV.XV.XVI.Roca foarte dura


Primele 6 categorii prezinta interes pentru lucrari de sapare directa,
terenurile din celelelate categorii urmand a fi aduse in prealalbil in vederea
saparii la una din primele 6 categorii prin diverse procedee.Rocile de la VI in
sus nu se pot sapa pentru ca sunt dure.

Clasificarea pamanturilor dupa gradul de dificultate la sapare:

Categoria Denumirea Densitate


terenului terenului aparenta (kg/m3)
I nisip 1500
Teren usor nisip argilos 1600
pamanturi vegetale 1200
turba 600
II nisip indesat umed 2000
Teren mijlociu argile nisipoase usoare,loess 1600
pamanturi vegetale compactate 1400
cu iarba
pamant vegetal si nisip 1650
amestecat sfaramitaturi de
piatra sau pietris
nisip argilos amestecat cu 1950
pietris
III argila gras moale 1800
Teren tare argila nisipoasa grea, pietris 1750
piatra sfaramatata cu d=450
pamant vegetal cu resturi de 1400
radacini cu d<3cm
marmfa foarte moale 1700
argila nisipoasa cu pietris 1900
IV argila grea compacta 1950
Teren foarte tare umeda,argila grea cu pietris
sau piatra sparta
argila sistoasa (provenita din 2000
alterarea sisturilor cristaline)
stanca degradata fisurata 2200
(gresie moale,calcare)
V loess compact intarit si pamant 1800
Roca semidura salifer intarit
marme moi diferite categorii 1900
stanca degradata 1800
argila tare compacta 1950
roci cretoase moi 1550
ordezie moale,gips 2200
VI calcar moale poros fisurat 1100
Roca semidura crecta compacta 2600
sisturi de rezistenta medie 2700
marme de rezistenta medie 2300

PROPIETATI MECANICE ALE TERENULUI


Principalele proprietati mecanice ale terenului sunt:

- rezistenta la forfecare este rezisntenta pe care o pune un termen la rupere


prin alunecare

In cazurile terenurilor necoezive rezistenta la forfecare este datorata


numai fortei de frecare dintre particule.
  tg

La terenuri coezive:

  tg  c

Forta de frecare dintre particule depinde de gradul de umiditate.La


pamaturi necoezive cu umiditate sub 12% forta de frecare este practic
constanta.La aceste pamanturi φ se confunda cu unghiul de taluz natural al
terenului respectiv unghi delimitat intre suprafata taluzului si planul orizontal.

In general rezistenta la sapare creste o data cu cresterea coeficientului


de frecare (tgφ).

- compresibilitatea este proprietatea unei teren de as reduce volumul sub


actiunea unei forte exterioare prin micsorarea golurilor dintre particulele solide

Comportarea pamanturilor sub incarcari este diferita in functie de


umiditate si compozitie granulometrica.

Rezistenta la spare a pamantului creste pe masura ce creste tasarea lor.

- afanarea este proprietatea teerenului de a-si mari volumul prin sapare

Se caracterizeaza prin coeficientul de afanare:

VS
ka 
Vn

Vs – volumul pamantului dupa sapare

Vn – volumul aceluiasi teren in stare naturala

In executie prezinta interes atat afanarea initiala a pamantului dupa


sapare cat si afanarea remanenta a pamantului depuns in umpluturi.

Afanarea (infoierea) pamanturilor


Denumire teren Afanarea initiala Afanarea remanenta dupa
dupa sapare (%) depunerea in umpluturi
nisip fara impuritate 8÷17 1÷1.25
nisip argilos fara
adaosuri
pietris marunt sau 14÷28 1.5÷5
mijlociu,pamant cu
radacini,loess cu
umiditate
naturala,nisip
amestecat cu pietris,
argila nisipoasa usoara
nisip argilos amestecat
cu pietris
turba si pamant 20÷30 3÷4
vegetal fara radacini
argila grasa moale, 24÷30 4÷7
loess uscat,argila
nisipoasa grea
pietris de rau,argila 26÷32 6÷9
compacta sistoasa,
argila amestecata cu
pietris
Marma si gnois 33÷37 11÷15
stanca derocata 30÷50 10÷30

Cu cat capacitatea de afanare este mai mare cu atat mai mica va fi masa
efectiva antrenata de organele de sapare.Rezistenta la sapare se micsoreaza
odata cu afanarea terenului.

- rezistenta la sapare pe care o pune un teren la tairea cu un anumit organ de


lucru

Procesul de sapare a pamantului se poate descompune teoretic in


urmatoarele faze:

Faza I

Sub actiunea fortei de inaintare organul de lucru avand profilul unei pene
simple patrunde in teren,il comprima si il taseaza partial.Aerul existent in
spaiile capilare si intre particule se comprima.

Faza II

Organul de lucru continunand sa inainteze in teren il comprima si mai


mult iar rezistenta la inaintare creste.Aerul dintre particule si din spaiile
capilare se comprima puterinc si acumuleaza energie potentiala.

In aceste prime 2 faze deformarea pamantului pe suprafata organului de


lucru sunt proportionale cu forta de inaintare a acestuia.
Faza III

Continunand sa inainteze (organul), forta de inaintare depaseste limita


de rezistenta a pamantului si atunci se produce desprinderea acestuia din
masiv si deplasarea pe suprfata organului de lucru dupa directia unghiului de
frecare dintre suprafata metalica si pamant.

Faza IV

Portiunea de teren desprinsa din masiv deoarece numai este sub


actiunea unei forte exterioare (nimeni nu o mai forteaza) se marunteste
datorita destinderii aerului comprimat puternic in spatiile capilare si intre
granule.

In timpul saparii pamantul opune o rezistenta RS care se poate


descompune dupa 2 directii

- dupa directia traiectoriei de sapare RST

- dupa directia normala pe traiectoria de sapare RSN

In cazul general RS dupa directia traiectoriei are mai multe componente:


- componenta datorata rezistentei la taiere a pamantului Rt

- componenta datorata frecarii organului cu terenul Rf

- componenta datorata deplasarii prismei de pamant desprinse spre partea


superioara si laterala a organului Rd

Compactarea dupa directia normala RSN se determina in practica in


functie de compactarea dupa directia traiectoriei:

RSN    RST

  coeficient care depinde de gradul de uzura al cutitului organului de spare


  0.11  0.15  cutite ascutite
  0.25  0.45  cutite uzate

In functie de natura si starea pamantului in care se lucreaza brazdele


rezultate pot sa aiba diferite forme:

1.In cazul terenurilor tari si uscate (argil grasa uscata) brazdele care rezulta se
prezinta sub forma unor bulgari mari si neuniformi.Intr-o asemenea situatie se
recomanda saparea la adancimi de lucru mici.

2.Pentru terenurile mijlocii cu umiditate naturala in urma saparii rezulta bulgari


relativ mici si uniformi.

3.In cazul terenurilor plastice si umede in urma saparii rezulta brazde sub
forma ude felii continue care necesita ulterior operatii de maruntire daca
pamantul sapat urmeaza sa fie folosit la alte lucrari.
4.In cazul terenurilor slab coezive (nisipuri) se produce o aglomerare a
materialului sapat in fata organului de sapare.

CLASIFICAREA LUCRARILOR DIN PAMANT

Prin lucrari de pamant (terasamente) se inteleg lucrarile de sapare in


terenul natural (debleuri), de umplutura (rambleu),nivelari,compactari etc.

Constructiile din pamant au cunoscut o dezvoltare puternica in ultimul


timp ca urmaare a mecanizarii aproape complete de sapare,incarcare,transport
si punere in opera.In aceasta situatie constructiile din pamant si din alte
materiale locale,datorita valorii relativ reduse a materialului folosit,datorita
conditiilor mai modeste care se impun terenului de fundare,concureaza in
aspect economic unele constructii din beton sau beton armat,economisindu-se,
cimentul,oteluul si alte materiale care pot fi folosite la alte tipuri de lucrari.

Lucrarile de constructii din pamant pot fi:

I. PERMANENTE – barajele,digurile canalelor,galerii de aductiune din materiale


locale

II. PROVIZORII – se demoleaza dupa terminarea lucrarilor permanente sau pot


fi inglobate in acestea (batardouri sau diguri de pamant,canale de deviere,
galerii de deviere)
Procesul complex de executare a lucrarilor din pamant este alcatuit din
urmatoarele categorii mai importante de lucrari:

A. LUCRARI DE PREGATIRE

B. LUCRARI AUXILIARE

C. LUCRARI PRINCIPALE

A. LUCRARILE DE PREGATIRE cuprind:

a. lucrari de trasare

b. lucrari de defrisare

c.lucrari de scarificare

d.lucrari de decapare a stratului vegetal


B. LUCRARILE AUXILIARE aferente lucrarilor din pamant cuprind:

a. lucrari de indepartare a apelor (epuisamente si desecari)

b. sprijinirea provizorie a peretilor sapaturilor

C. LUCRARILE PRINCIPALE cuprind:

a. saparea pamantului

b. incarcarea pamantului

c. transportul pamantului

d. descaracarea pamantului

e. nivelarea pamantului

f. compactarea pamantului

Pentru asigurarea desfasurarii continue a proceselor de executare a


lucrarilor de pamant este necesar sa se aleaga cele mai eficiente metode de
imbinare rationala a acestor categorii de lucrari (A,B,C).

A. TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A LUCRARILOR PREGATITOARE

a.Tehnologia lucrarilor de trasare a terenului

Trasarea are drept scop materializarea pe teren a axelor constructiilor,


amprizei lucrarilor de sapare si umplutirii precum si a cotelor de nivel fata de
reperul principal de cota (±0.00)

Trasarea pe teren se realizeaza in doua etape diferite in ceea ce priveste


continutul si perioada de realizare.

1.Etapa I – aceasta etapa se executa in perioada procesului de proiectare si


contine aplicarea pe teren a axelor principale ale constructiei inclusiv reperajul
lor.

2.Etapa II – aceasta etapa se desfasoara in procesul executiei si consta in


trasarea axelor secundare cu ajutorul carora sa se poata trasa in teren pantele
geometrice ale diferitolr parti ale constructiei.Pentru trasarea in plan sunt
necesare urmatoarele:

* panta generala a amplasamentului constructiei

* planul de situatie al zonei unde urmeaza sa se efectueae trasarea,


planul trebuie sa fie la o scara cat mai mare

* planurile de trasare cu fixarea principalelor repere de trasare a lucrarii

* tabelele de calcul ale coordonatelor traseului principal si legatura lor cu


reperele de precizie si cu reperele curente;pornind de la aceste repere se
traseaza prin masuratori de planimetrie si nivelment axele principale si
secundare ale constructiei materializand pe teren aceste exemple cat si
ampriza,pantele si cotele de nivel la care trebuie sa se ajunga

Trasarea lucrarilor trebuie sa se realizeze cu foarte mare precizie


deoarece o eroare de trasare cat de mica poate sa conduca la o deformare
importanta a dimensiunilor si a configuratiei constructiei.

b.Tehnologia lucrarilor de defrisare a terenului

Defrisarea este operatia de curatare a terenului de arbori,arbusti,tufisuri


etc pe toata suprafata pe care urmeaza a fi amplasata constructia.

Operatia de defirsare se poate executa in mai multe moduri in fucntie de


diametru si densitatea vegetatiei.

Pentru taierea arbustilor si a tufisurilor cu diametru mai mic de 10 cm se


foloseste un echipament defirisor montat pe un tractor cu senile

1.cormana

2.cutite de taiere

3.brate de prindere

4.brida de prindere
Latimea de lucru a acestui echipament poate ajunge la 2.8m.
Productivitatea care se poate realiza variaza in limite largi si depinde de
grosimea tulpinilor si densitate a vegetatiei.Orientativ productivitatea este
cuprinsa intre 0.2-0.8ha/ora.

Scoaterea radacinilor ramase in teren in cazul in care nu sunt foarte


adanci si puternice se face cu buldozerele iar in cazul tulpinilor la care tulpinile
depasesc diametrul de 30cm se face cu utilaje speciale.

Pentru zonele acoperite cu vegetatie cuprinsa cu diametru mai mare de


10cm in functie de modul in care se valorifica masa lemnoasa si in functie de
densitatea si marimea arborilor se folosesc urmatoarele tehnologii

1.Daca tulpinile arborilor urmeaza sa fie valorificate in industria lemnului


atunci arborii sunt taiati la distanta de 50-100cm de la sol cu ajutorl
fierastraielor mecanice.Dupa curatarea tulpinilor de crengi,trunchiurile sunt
expediate la fabricile de prelucrarea iar scoaterea buturugilor si a radacinilor
ramase in teren revine constructorului.

2.In cazul in care masa lemnoasa nu se valorifica industrial operatiile dde


eliberare a terenului sunt urmatoarele :

* pentru arbori cu diametru cuprins intre 10-40cm se folosesc defrisoare


puternice montate pe tractoare cu senile de mare putere

* pentru arbori cu diametru mai mare de 40cmm acestia se scot din


radacina cu ajutorul echipamentelor de dezradacinat ( un asemenea
echipament poate dezradacina 10-40 de arbori pe un singur schimb (8
ore)
1.placa frontala

2.cadru metalic

3.brate de prindere

4.bride de actionare

5.dinti taiati in placa frontala

In cazul arborilor cu diametrul mai mare de 100cm si in zone cu


densitate mica de arbori se aplica metode de dezradacinare prin folosirea
concomitenta a tractiunii cu cablu si a impingerii cu utilajul de dezradacinat.

Pentru extragerea buturugilor si a radacinilor ramase un urma taierii


arborilor destinati industriei lemnului se folosesc procedee diferite in funcite de
caracteristicile acestora (dimensiuni,varsta,densitate etc)

Cele mai utilizate procedee sunt extragerea cu cablu actionat pe tractor


cu senile,cu cleste actionat de excavator,cu gheara descarificatoare,cu
explozivi.Indepartarea buturugilor puternice si izolate cu ajutorul explozivilor
este o metoda eficienta si practica dar se poate folosi numai daca in apropiere
nu exista constructii,cantitatile de exploziv se amplaseaza sub buturuga in
zona cea mai puternica acesteia de catre personal calificat si autorizat si se
detoneaza de la distanta de siguranta.

In cazul in care pe santier nu sunt echipamente de defrisat sau


dezradacinat sau daca volumul acestor lucrari nu justifica dotarea cu asemenea
echipamente atunci pentru defrisare pot fi folosite buldozere sau excavatoare
cu cupa inversa.

c. Tehnologia lucrarilor de scarificare a terenului

Dupa eliberarea terenului de vegetatie daca este necesar se executa


operatia de scarificarea,aceasta avand rolul de a afana terenurile compacte din
categoria III si IV pentru a asifgura o productivitate normala a utilajelor care
urmeaza sa execute lucrari de sapare.

Afanarea se poate executa cu ajutorul plugurilor al scarificatoarelor sau


al explozivilor.

Scarificatoarele sunt organe de lucru sub forma de dinti,ele pot sa fie


tractate sau purtate.

Scarificatoarele purtate sunt mai mult utilizate datorita manevrabilitatii


superioare si a greutatii mai reduse.

Scarificatorul hidraulic montat pe un tractor cu senile este alcatuit din:

1.cadru metaloc chesonat pe care sunt montati dintii

2.dinti (pot varia 2,3,4 etc)

3.articulatie ce permite cu ajutorul cilindrului hidraulic sa se ridice sau sa se


coboare echipamentul de lucru pentru pozitia de traversat sau pentru pozitia
de lucru si de asemenea se poate modifica adancimea de patrundeere a dintilor
in teren

4.tractorul purtator

5.cilindru hidraulic

Latimea de lucru poate ajunge pana la 2.25m,inaltimea maxima de


scarificare este de 40 de cm iar masa echipamentului de circa 2800kg.

Pentru reducerea timpului consumat cu introducerile de regula


neproductive de la capetele terenului se recomanda ca scarificarea sa se
desfasoare pe sectoare de lucru cat mai lungi.

De multe ori adancimea sapaturilor depaseste inaltimea de scarificare la


o singura trecere si in acest caz operatia de scarificare se executa de mai
multe ori in stratul respectiv dupa fiecare scarificare a unui strat efectuandu-se
saparea si indepartarea materialului scarificat.

Productivitatea scarificatoarelor se incadreaza orientativ intre 500-


2000m3/h in functie de natura terenului dar si de puterea utilajului purtator.

d.Tehnologia lucrarilor de decapare a stratului vegetal

Operatia de decapare sau decopertare are rolul de a indeparta stratul


vegetal de pe ampriza lucrarilor si de pe suprafata gropilor de imprumut pentru
a se evita amplasarea lucrarilor peste stratul vegetal sau pentru evitarea
amestecarii materialelor din cariere si balastiere cu materialul vegetal.Resturile
vegetale care pot fi constituite din deseuri agricole(crengi,ramuri,iarba,etc)
prezente in corpul umpluturilor din pamant pericliteaza constructia si mai ales
exploatarea acesteia deoarece vegetatia in lipsa aerului si a luminii putrezeste
si creeeaza in corpul umpluturilor goluri prin care apa se infiltreaza si circula cu
usurinta.

Stratul vegetal se indeparteaza in general pe adancimi de 10-15cm si se


depoziteaza in apropierea lucrarii fara a impiedica circulatia normala a
utilajelor de constructii pentru a putea fi folosit ulterior dupa terminarea
lucrarii la umplerea gropilor de imprumut sau la imbracarea taluzurilor lucrarii
deoarece materialul organic continut in pamant vegetal contribuie la o inerbare
rapida a suprafetei taluzului.

Indepartea stratului vegetal se face de regula cu ajutorul buldozerelor,


autogrederelor,screperelor etc.
B. TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A LUCRARILOR AUXILIARE

a.Lucrari de indepartare a apelor din sapaturi,epuismente,desecari

In vederea asigurarii conditiilor normale de desfasurare a lucrarilor de


constructii este necesar sa se realizeze un sistem de aparare impotriva
patrunderii apelor din precipitatii in ampriza lucrarilor,precum in interceptarea
si evacurea apelor care stagneaza in teren.

Pentru evitarea patrunderii apei in grobile de fundatie sau pentru


impiedicarea degradarii taluzurilor de catre apa provenita din ploi sau topirea
zapezii se construiesc santuri deschise de interceptare si colectare a acestor
ape si de dirijarea debitului interceptat in afara zonei lucrarilor.In cazurile in
care este necesar se procedeaza si la indiguirea zonei care trebuie protejate.

Daca cota fundului sapaturilor se gaseste sub nivelul cotei panzei freatice
este necesar sa se procedeze la coborarea nivelului panzei de apa freatica in
vederea conditiilor de lucru la uscat.Aceasta operatie se poate realiza prin
drenare gravitationala cu ajutorul puturilor de adancime in cazul in care terenul
respectiv are permeabilitate mare adica un coeficient de permeabilitate;k=10 -
1
÷10-3cm/s(terenuri care cedeaza relativ usor).In mod frecvent se realizeaza
puturi de adancime cu coloane forate cu lungimi care frecvent pot sa ajunga de
la 15÷30m adancime si care patrund puternic in stratul acvifer.In aceste puturi
se coboara pompe submersibile cu ax vertical.

1.pompa centrifuga

2.zona cu site filtrante

3.motor electric
In cazul terenurilor prafos-argiloase care au o permeabilitate k=10 -3÷10-7cm/s
si care cedeaza greu apa si in timp indelungat drenarea gravitationala nu mai
este eficienta si din acest motiv se foloseste drenarea cu ajutorul puturilor
vacuumate.Puturile vacuumate se executa prin infigerea hidraulica a unei
coloane speciale,procedeu care asigura realizarea unui foraj cu diametru mai
mare decat diametrul coloanei.Spatiul dintre coloana si foraj se umple cu
material filtrant iar la partea superioara pe o adancime de cca. 1.5m se
realizeaza un dop din argila plastica compactata care are rolul sa izoleze
coloana impotriva patrunderii aerului din atmosfera.Apa este extrasa fortat din
teren si apa evacuata cu ajutorul depresiunii create de o pompa cu vacuum.
Puturile se dispun pe un contur inchis in jurul lucrarii.

O alta metoda de drenaj este cea care utilizeaza instalatia cu filtre


aciculare.Utilizarea acestei metode are o serie de avantaje fata de sistemul cu
puturi de drenaje.Ea poate fi folosita pentru extragerea si evacuarea apei fie
gravitational fie vacuumatic.

1 – cap hidraulic

2 – coloana perforata

3 – tuburi prelungitoare

4 – racord flexibil

5 – colector de aspiratie

6 – rezervor cu 3 camere

7 – pompa de vacuum

8 – pompa centrifuga

Filtrele constituie organele active ale instalatiei


1 – tub central

2 – coloana hidraulica

3 – ejector

4 – disc mobil

5 – bila de cauciuc

Filtrele se introduc in teren de-a lungul sapaturii sau pe un contur inchis


la distanta unul fata de celalalt de 0.5÷2m si la o adancime de maxim 7m.

Modul de functionare al instalatiei cu filtre aciculare :

I.Se realizeaza infigerea hidraulica a filtrelor prin forare cu apa sub presiune.
Pentru executarea acestei operatii,instalatia trebuie sa asigure debitul de apa
si presiunea corespunzatoare in raport cu taria terenului in care se infig filtrele
cu ajutorul pompei centrifuge (8),apa este trimisa sub presiune prin tubul
central (1),datorita presiunii create de pompa,discul mobil (4) se ridica si
inchide circulatia intre tubul central si coloana perforata iar bila de cauciuc
coboara deschizand astfel orificiul frontal iar jetul de apa iese din ejector sub
presiune dizlocand si spaland pamantul de sub filtru.In timpul infigerii filtrului i
se imprima concomitent si o miscare de rotatie astfel ca sub actiunea jetului de
apa se realizeaza un foraj cu diametrul de 15÷20cm.Dupa aringerea cotei de
forare,in foraj se toarna pietris margaritar iar la suprafata pe o adancime de
cca. 1.5m se realizeaza un dop din argila plastica compactata care sa izoleze
filtrul impotriva patrunderii aerului atmosferic.

II.Ca urmare a depresiunii create prin pornirea pompei de vacuum,discul(4)


cade pe suportul sau deschizand legatura intre coloana perforata si tubul
central iar bila de cauciuc (5) se ridica si inchide orificiul central.Astfel apa
poate fi aspirata prin coloana perforata si tubul central iar de aici prin racordul
flexibil ajunge in colectorul de aspiratie si in rezervorul instalatiei de unde este
evacuata.

In cazul drenarii gravitationale dupa amorsarea instalatiei cu ajutorul


pompei de vacuum aceasta se opreste,in continuare functionand doar pompa
centrifuga.In timpul functionarii instalatiei este posibil ca unele filtre sa
absoarba aer,situatie care se recunoaste datorita vibratiilor puternice ale
racordurilor flexibile (4).Filtrele respective trebuiesc izolate de instlatie prin
inchiderea legaturii cu colectorul pana la eliminarea cauzelor care au
determinat patrunderea aerului in instalatie.Aerul prezent in instalatie reduce
considerabil eficienta pomparii.

In cazul in care nu este economic sau nu se dispune de mijoace tehnice


necesare coborarii nivelului apei freatice in zona amprizei lucrarilor atunci se
poate proceda la pomparea directa si continua a apei care intra prin pereti si
fundul sapaturilor in asa fel incat sa se asigure in permanenta cu nivel al apei
coborat sub cota fundului sapaturilor.Procedeul se poate aplica daca debitul de
apa infiltrata nu este foarte mare iar terenul respectiv este suficient de
consistent si coeziv pentru a nu se innoroi si a nu se antrena de apa.

Apele de suprafata adunate in groapa de fundatie sau apele subterane infiltrate


pot fi indepartate prin colectarea lor intr-un sistem de santuri mai madanci
decat cota fundatiei si apoi prin eliminarea lor cu ajutorul pompelor amplasate
in sapatura sau pe marginea acesteia.

La un debit mai mare de apa,gropile de colectare se pot executa in afara


incintei propriu-zise a lucrarii pentru a da posibilitatea executarii constructiei
respective fara a fi deranjata de epuismente.

Pentru efecturea epuizarii directe a apei,sapatura se face in asa fel incat


fundul sapaturii sa aiba santuri si pante catre unul sau mai multe puncte de
colectare mai adanci de unde apa se elimina cu ajutorul pompelor.

In cazul unor lucrari a caror executie dureaza mai mult atunci pe conturul
sapaturii la cota de fundare se executa santuri umplute cu material filtrant sau
in aceste santuri se amplaseaza drenuri care dupa ce lucrarea de baza a fost
executata se colmateaza prin injectare cu mortar de ciment.

1 – santuri colectoare cu drenuri

2 – drenuri secundare

3 – put de colectare

4 – dren principal

5 – hidroizolatie

Drenurile trebuiesc dimensionate astfel incat sa conduca apele


interceptate intr-un timp cat mai scurt catre puturile de colectare.Numarul si
capacitatea pompelor de evacuare se stabilesc in functie de marimea debitelor
interceptate

b.Tehnologia lucrarilor de sprijinire a peretilor sapaturilor

Pastrarea verticala a peretilor sapaturilor in mod natural nu este posibila


in orice teren.Executarea sapaturilor in pereti inclinati dupa unghiul taluzului
natural al terenului de cele mai multe ori nu este economica iar in alte situatii
nu este nici posibila.

Din punct de vedere tehnic datorita prezentei in apropiere a altor constructii se


impune sprijinirea peretilor sapaturilor.Se permite pentru perioade scurte de
timo sa se execute sapaturi cu pereti verticali fara sprijiniri cu conditia ca
adancimea sapaturii sa nu depaseasca urmatoarele valori:

- terenuri nestabile – 0.25m

- pamanturi slabe – 0.75m

- terenuri cu compactitate medie (II,III) – 1.25m


- terenuri compacte (IV) – 2m

- terenuri foarte consistente – 2m

Pentru adancimi mai mari si pentru terenuri cu umiditate naturala se


recomanda sa se execute sprijiniri orizontale sau verticale.

- pana la adancimea de 3m se pot face sprijiniri cu interspatii

- pentru adancimi de la 3÷5m se recomanda sprijiniri continue

- in cazul terenurilor umede si nestabile sprijinirile se executa fara interspatii


indiferent de adancime

- in cazul sapaturilor in care exista un aflux mare de ape subterane se


recomanda ca sprijinirle sa se realizeze cu palplanse infipte la cel putin 0.75m
sub cota fundului sapaturilor

Partea superioara a dulapilor de sprijinire trebuie sa se ridice cel putin cu


15cm deasupra nivelului terenului natural pentru a se impiedica caderea inapoi
in sapatura a pamantului depozitat(sapat) pe marginea sapaturii.

Distanta dintre spraiturile orizontale de sprijinre se recomanda intre 0.6÷1m si


sa se micsoreze catre fundul sapaturii.

In functie de latimea sapaturii sprijinirile se impart in 2 mari categorii:

1.Sprijiniri in spatii inguste

2.Sprijiniri in spatii largi (adancimea sapaturii este mica in comparatie cu


distanta dintre maluri)

1.Sprijiniri in spatii inguste

Astfel de sapaturi se intalnesc pentru pozarea,asezarea conductelor sau a


cablurilor in canale,la sapaturile pentru fundatii etc.

In cazul sapaturilor executate in spatii inguste si in teren cu umiditate


naturala sprijinirile se executa din mal in mal.Solutia concreta aleasa pentru
pentru realizarea sprijinirilor tine seama de natura terenului,umiditate,
adancimea sapaturii respectiv posibilitati de dotare a executantului.
1.dulapi de retinere

2.dulapi de legatura

3.pene

4.spraituri

La sapaturi in spatii inguste si cu adancime mai mare de 3m se


recomanda ca sprijinirile sa se execute simultan cu sapatura,sapatura care se
organizeaza in mai multe etape.Pe masura ce se realizeaza sapatura se
realizeaza si sprijinirile tot in etape.

Din marea diversitatea de sprijiniri posibile cele mai recomandate sunt


cele care utilizeaza panouri de inventar executate din dulapi de 5cm grosime si
sapaturi metalice de inventar.
2.Sprijinirea sapaturilor in spatii largi

In cazul sapaturilor in spatii largi sprijinirea nu se mai poate executa din


perete in perete.In acest caz sprijirea peretilor sapaturilor se poate realiza cu
contrafise (figura a) sau cu montant vertical si tirant (figura b).

In cazul adancimilor de sapare mai mari se pot prevedea 2 sau mai multe
randuri de contrafise.Sistemul de sprijinire cu contrafise ocupa in general mai
mult spatiu in zona sapaturilor.In cazul in care acest spatiu este necesar
pentru amplasarea lucrarilor principale atunci se poate adopta solutia de
sprijinire cu montanti verticali si tiranti.Ancorarea tirantului trebuie sa se faca
la o distanta minima care se determina in functie de unghiul de frecare interna
al terenului respectiv.

3.Sprijinirea peretilor sapaturilor cu palplanse

Palplansele sunt o categorie speciala de elemente pentru sprijiniri


verticale alaturate,infipte in teren,inainte de executarea sapaturilor sau
concomitent cu realizarea acestora cu scopul de a crea pereti continuii care sa
protejeze incinta sapaturilor fata de impingerea terenului si afta de infiltratiile
de apa.Utilizarea sprijinirilor cu palplanse permite realizarea sapaturilor si sub
nivelul apei freatice.

Palplansele pot sa fie realizate din lemn,metal sau beton arma,alegerea


materialului fiind strans legata de natura lucrarii si de marimea solicitarilor.

Folosirea palplanselor este recomandata in primul rand in cazul


sapaturilor cu adancime mare si care depasesc nivelul apei freatice.

Utilizarea palplanselor metalice are o serie de avantaje:

- sepot recupera si refolosi la alte lucrari

- cu ajutorul lor se pot executa incinte cu contur curb poligonal sau inghis

- se pot folosi la sprijinir pe inaltimi foarte mari fara sa necesite sprijiniri


intermediare deoarece sunt foarte rezistente

- pot fi infipte in terenuri tari fara a flamba,fara a se deforma sau a se rupe

Palplansele metalice curente au latimi care pot sa ajunga pana la 45cm,


grosimea peretelui pana la 25mm,si lungimi pana la 35m.

Palplansele metalice se pot executa si din profile laminate obisnuite,


drepte sau usor ondulate sub forma de (I,U,S,Z) sau pot sa aiba forme
speciale (Larssen,Rombos,Senella).

In general palplanselor se infig in teren prin batere cu sonete actionate


de motoare electrice.In ultima vreme(2-3-4 decenii) se utilizeaza pe scara tot
mai larga metode moderne de infigeri a palplanselor in teren (prin
vibrare,infigere hidraulica,electrosmoza).

La infigerea hidraulica se foloseste un jet de apa sub presiune care spala


terenul de sub varful palplansei.Aceasta metoda se oloseste in cazul terenurilor
care nu sunt foarte compacte.

Electrosmoza se refera la infigerea palplanselor in terenuri argiloase cu un


anumit grad de umiditate,in acest caz palplansele formeaza conturul unui
circuit electric.
C. TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A LUCRARILOR PRINCIPALE

a.Tehnologia executarii lucrarilor de terasamente la uscat

Notiuni specifice lucrarilor de pamant

Legat de lucrarile de pamant se folosesc o serie de termeni sepcifici


acestui gen de lucrari.
Sectiunea transversala este reprezentarea proiectiei ortogonale obtinute
prin sectiunea verticala transversala amenajarii.

Sectiunea longitudinala este reprezetnarea proiectiei orogonale obtinute


prin sectiunea verticala longitudinala a amenajarii.

Baza lucrarii (ampriza 1) este suprafata terenului pe care o va ocupa


lucrarea respectiva.

Coronamentul umpluturii (2) este suprafata care delimiteaza partea


superioara a umpluturii.

Taluzurile (3;4) reprezinta suprafetele laterale ale umpluturii sau


sapaturii si pot avea diverse pante.

Piciorul taluzului (5) este linia de intersectie a suprafetei taluzului cu


suprafata terenului.

Bancheta (6) reprezinta o umplutura de pamant executata cel mai


adesea in scopul mentinerii curbei de infiltratie a apei in interiorul lucrarii
principale de umplutura (dig,baraj) in conditiile reducerii volumului de
umplutura.

Cavalierul (7) este un depozit provizoriu realizat cu un material rezultat


de la lucrari de sapatura si care nu se foloseste la lucrari de umplutura.

Berma (8) este platforma orizontala dintre piciorul taluzului unei lucrari
de umplutura si marginea sapaturii.

Groapa de imprumut (9) este o zona de sapatura situata de regula de-a


lungul lucrarii de umplutura pe o singura parte sau pe ambele parti ale
acesteia si de unde se extrage materialul necesar realizarii umpluturilor.
b.Tehnologia lucrarilor de pamant cu ajutorul excavatoarelor

Excavatoarele sunt masini de regula autopropulsante folosite la


executara unor lucrari ca: baraje,diguri,regularizari de rauri,consolidari de
maluri,la pregatirea terenului pentru amplasarea diverselor constructii
(sapaturi pentru fundatii,platforme si cai de comunicatie), la extragerea de
agregate din cariere si balastiere la incarcarea si descarcarea unor materiale in
si din diverse mijloace de transport.Criteriile dupa care se aleg tipurile de
excavatoare folosite la executarea unei anumite lucrari sunt urmatoarele:

1.Natura si umiditatea terenului

2.Pozitia frontului de sapare fata de nivelul terenului natural

3.Volumul si caracterul lucrarilor de terasamente

4.Parcul de mijloace de transport de care se dispune

Excavatoarele se clasifica dupa mai multe criterii:

1.DUPA CARACTERUL PROCESULUI DE LUCRU:

1.1.Excavatoare cu actiune periodica (excavatoare cu o singura cupa)

1.2.Excavatoarele cu actiune continuua (excavatoarele cu mai multe cupe)

2.DUPA SISTEMUL DE DEPLASARE:

2.1.Excavatoare pe roti cu pneuri

2.2.Excavatoare pe senile

2.3.Excavatoare pe cai de rulare (pe sine de cale ferata)

2.4.Excavatoare pe platforme plutitoare

3.DUPA SISTEMUL DE ACTIONARE:

3.1.Excavatoare cu motor diesel

3.2.Excavatoare cu motoare electrice

3.3.Excavatoare cu motoare diesel-electrice

3.4.Excavatoare cu motoare diesel-hidraulice

3.5.Excavatoare cu actionare pneumatica

4.DUPA SISTEMUL DE COMENZI ALE MECANISMELOR DE LUCRU:

4.1.Excavatoare cu comenzi hidraulice

4.2.Excavatoare cu comenzi mecanice prin cablu


4.3.Excavatoare cu comenzi pneumatice

4.4.Excavatoare cu comenzi combinate (mecanice-hidraulice,hidraulice-


pneumatice,etc)

5.DUPA ECHIPAMENTUL DE LUCRU AL EXCAVATORULUI CU O SINGURA CUPA:

5.1.Excavatore cu cupa dreapta

5.2.Excavatoare cu cupa inversa (intoarsa)

5.3.Excavatoare cu echipament de draglina

5.4.Excavatoare cu echipament greiffer

5.5.Excavatoare cu echipament de macara

5.6.Excavatoare cu echipament de soneta

5.7.Excavatoare cu echipament de ciocan-derocator

6.DUPA DIRECTIA DE DEPLASARE A CUPELOR EXCAVATOARELOR CU MAI


MULTE CUPE:

6.1.Excavatoarele cu sapare transversala

6.2.Excavatoarele cu sapare longitudinala

1.Tehnologia executarii lucrarilor de pamant cu excavatorul cu cupa dreapta

Desi excavatoarele cu cupa dreapta sunt de o mare diversitate,


constructia lor generala este in principiu aceeasi,diferentele constand doar in
solutiile constructive in detaliu.

Excavatoarele cu cupa dreapta sunt folosite pentru lucrari de sapatura


executate in fronturi de lucru situate in general deasupra nivelului terenului pe
care se deplaseaza excavatorul,incarcarea materialului sapat putand sa se faca
cu mijloace de transport situate deasupra,la acelasi sau sub nivelul pe care se
deplaseaza excavatorul.

Un excavator indiferent de echipamentul de lucru cu care lucreaza, la un


moment dat este format din din 3 ansambluri principale

A.Cadrul inferior cu sistemul de deplasare

B.Platforma rotativa cu sistemul de actionare

C.Echipamentul de lucru

Excavatorul cu cupa dreapta cu actionare mecanica prin cabluri este


alcatuit din urmatoarele componente:
1.sageata excavatorului

2.bratul excavatorului

3.cupa excavatorului

4.fundul cupei

5.cablu pentru deschiderea cupei

6.dintii cupei

7.sistem de tiranti

8.cablu de ridicare

9.troliu principal

10.mecanism de impingere a bratului si cupei

11.cablu de revenire

12.platforma dintata

13.picior de antrenare

14.platforma rotitoare

Din punct de vdere cinematic excavatorul cu cupa dreapta este alcatuit


din urmatoarele mecanisme:

- mecanism de ridicare/coborare a cupei

- mecanism de impingere a bratului si cupei in frontul de lucru

- mecanism de modificare a deschiderii (inclinarii) sagetii


- mecanism de deschidere a fundului cupei

- mecanism de deplasare a excavatorului

Procesul de sapare cu excavatorul cu cupa dreapta se desfasoara astfel:

- excavatorul se apropie de frontul de lucru pana la o distanta potrivita astfel


incat impingand bratul cupei pentru sapare,acesta sa nu fie deplasat la limita
maxima iar la retrgerea bratului cupa sa poata fi descarcata fara a atinge
sageata excavatorului

- se roteste platforma cu cabina pana cand pozitita sagetii este


perependiculara pe frontul de lucru

- prin eliberarea cablului de ridicare bratul si cupa sunt coborate pana la baza
frontului de sapare

- se actioneaza si asupra cablului de revenire de impingere a bratului si cupei


si asupra cablului de ridicare

- astfel dintii cupei se infig in teren si taie o brazda care patrunde in cupa si o
umple

- dupa umplerea cupei se retrage bratul actionand cablul de revenire si se


roteste platforma excavatorului pana cand cupa ajunge deasupra punctului de
descarcare

- se deschide fundul cupei cu cablul aferent si astfel cupa se goleste

- dupa golirea cupei se roteste cupa in sens invers aducandu-se in pozitia


initiala de sapare

- prin coborarea brusca a bratulu si cupei ca urmare a slabirii cablului de


ridicare,fundul cupei se inchide si se zavoraste dupa care ciclul se reia

Excavatorul cu o actiune periodica (ciclica)

Dimensiunile si forma sapaturilor,sensul de miscare al excavatorului si al


mijloacelor de transport trebuie stabilite riguros prin planul de executie al
sapaturilor.

Pentru exploatarea rationala a excavatoarelor este necesara ca inainte de


inceperea lucrarilor de sapare sa se traseze axele pentru cursele excavatorului
si sa se amenajeze drumurile provizorii pentru circulatia mijloacelor de
transport ale materialelor excavate.

Cand inaltimea frontului de sapare este mai mare decat cea necesara
pentru umplerea cupei la o cursa si daca pamantul respectiv are tendinta de
surpare in cazul saparii la baza,atunci se recomanda ca initial excavatorul sa
sape la baza frontului de lucru petru a provoca prabusirea acestuia.
Descarcarea cupei in bena mijloacelor de transport trebuie3 sa se faca de
la o inaltime mica de (0.5-1m) pentru a se evuta supunerea mijlocului de
transport la socuri foarte puternice .

Alegerea unui anumit excavator cu cupa dreapta se face tinand seama


printre altele si de caracteristicile de exploatare ale diferitelor excavatoare cu
cupa dreapta,acestea fiind:

1.capacitatea cupei – q (m3)

- se gasesc excavatoare cu cupa dreapta care au cupe de schimb de diferite


capacitati

- cupa nominala

- cupa cu capacitate marita pentru lucrul in terenuri usoare

- cupa cu capacitate redusa pentru lucrul in terenuri foarte tari

2.Raza maxima de sapare (Rs)

- reprezinta distanta masurata in plan orizontal de la axul de rotatie al


excavatorului pana la varful dintilor cupei atunci cand bratul excavatorului este
imins in afara la limita maxima

- aceasta caracteristica determina posibilitatea maxima de sapare a


excavatorului dintr-o singura pozitie

3.Inaltimea maxima de sapare (Hs)

- reprezinta distanta in plan vertical de la baza excavatorului pana la dintii


cupei atunci cand bratul este ridicat in pozitia maxima

- in unele situatii mai rare excavatoarele cu cupa dreapta poate fi folosita


pentru sapaturi sub nivelul suprafetei pe care sta la o adancime maxima (H)
4.Raza maxima de descarcare (Rd)

- reprezinta distanta in plan orizontal de la axul de rotatie al excavatorului


pana la mijlocul cupei atunci cand bratul este impins in afara pana la limita
maxima

- aceasta caracteristica determina distanta maxima la care se poate situa axul


drumului de acces pentru mijloace de transport

5.Inaltimea maxima de descarcare (Hd)

- reprezinta distanta pe verticala de la baza excavatorului pana la partea


inferioara a fundului cupei cupa este deschisa si ridicata in pozitia maxima

Executarea sapaturilor cu excavatorul cu cupa dreapta poate fi


organizata aplicand unul din urmatoarele procedee.

I.Saparea prin curse longitudinale

II.Saparea frontala

III.Saparea in trepte

I.Saparea prin curse longitudinale

In acest caz saparea se executa pe intreaga lungime a frontului de


sapare,cu o incarcarea a materialului sapat in mijlocul de transport care se
deplaseaza lateral fata de excavator.Drumurile de acces pentru mijloacele det
transport se realizeaza in acest caz paralel cu directia de deplasare a
excavatorului la o distanta maxima fata de axul excavatorului egala cu Rd.
Crusele excavatorului sitauate la acelasi nivel se parcurg in sens invers de la
capatul cursei precedente.

II.Saparea frontala
In acest caz saparea se executa pe intreaga latime a frontului de spare,
iar mijloacele de transport circula la nivelul platformei de stationare a
excavatorului venind pe la spatele acestuia.Prin acest procedeu saparea se
executa pana la cota din proiect cel mai adesea printr-o singura cursa a
excavatorului.

Saparea frontala se recomanda si in cazul debleelor scurte cu taluze cu pante


mari si adancime mica si care permit amenajarea drumurilor de acces pentru
mijloacele de transport pe mal.Distanta minima intre marginea frontului de
lucru si roata mijlocului de transport trebuie sa fie in acest caz de minim 1m.
III.Saparea in trepte

In cazul in care sapatura ce trebuie executata are o adancime si latime


mare atunci metoda de sapare forntala se aplica in trepte.Astfel dupa
executarea unei curse, excavatorul se intoarce si incepe o noua cursa la un alt
nivel,pana cand se realizeaza saparea pe intregul profil transversal. Pozitia
mijloacelor de transport pentru fiecare treapta se stabileste in functie de
spatiul disponibil pentru accesil si circulatia acestora.

Metoda de sapare in trepte se poate eplica si atunci cand doua sau mai
multe excavatoare care lucreaza simultan dar in fronturi de lucru diferite in asa
fel incat excavatoarele sa nu se stanjeneasca reciproc
2.Tehnologia executarii lucrarilor de sapaturi cu excavatorul cu cupa inversa

Excavatoarele cu cupa inversa se folosesc la realizarea sapaturilor in


transee (santuri),la realizarea gropilor de fundatie cu adancimi de maxim 6-
8m.In toate cazurile,frontul de lucru se gaseste sub nivelul suprafetei pe care
se deplaseaza excavatorul.

Pentru a transforma un excavator cu cupa dreapta ,actionand cabluri


intr-un excavator cu cupa inversa este necesar sa se inlocuiasca sageata,bratul
cupa si sa se monteze uyn stalp suplimentar de retinere la partea anterioara a
platformei rotitoare

Excavatorul cu cupa inversa si actionarea mecanica prin cablui este


alcatuit din urmatoarele componente principale:

1.sageata

2.bratul

3.cupa

4.stalpul suplimentar

5,6.sistem de scripeti (role)

7.tije rigide

8.cablu de ridicare

9.cablu de revenire

10.rola de ghidare
11.rola cupei

Procesul de sapare cu excavatorul cu cupa inversa decurge in felul


urmator:

- prin strangerea cablului de ridicare si slabirea cablului de revenire bratul


impreuna cu cupa sunt aduse in prelungirea sagetii

- prin slabirea treptata a cablului de ridicare cupa este coborata in frontul de


sapare unde prin strangerea cablului de revenire este trasa

- cupa patrunde in teren,dizloca o brqazda de pamant care se autoincarca in


cupa

- dupa umplere cupa este ridicata impreuna cu sageta prin strangerea cablului
de ridicare

- cupa se ridica la o inaltime necesara pentru descarcare si prin slabirea


cablului de revenire si strangerea cablului de ridicare cupa este descarcata

- platforma se roteste in sens invers pana deasupra zonei de sapare de unde


se reia ciclul de sapare

La acest excavator exista un mecanism de impingere in teren a cupei si


din acest motiv durata ciclului de lucru este cu pana la 15-20% mai mare decat
la excavatorul cu cupa dreapta ceea ce este echivalent cu o productivitate de
15-20% mai redusa.

Pentru a nu creste excesiv eforturile in cablurile de ridicare sageata


excavatorului nu trebuie coborata la o adancime mai mare de 45 O sub
orizontala.

Excavatoarele cu cupa inversa moderne sunt actionate hidraulic.

Fata de cele cu actionare mecanica cele cu actionare hidraulica au o serie de


avantaje:

1.Au o constructie mai solida

2.Au o mobilitate mai usoar pe orice teren

3.Au o manevrabilitate mai mare

4.Au un numar mare de echipamente de lucru pentru executarea diferitelor


lucrari (cupa inversa,cupa dreapta,cupa profitabila,cupa de tip greiffer,ciocan
derocator etc).

5.Au o siguranta mai mare in functionare

Principalele parti componente ale unui excavator cu cupa inversa si


actionat hidraulic sunt urmatoarele:
1.cabina;motorul de actionare;comenzile;platforma rotitoare

2.sistemul de deplasare pe pneuri sau pe senile

3.sageata

4.cilindru hidraulic al sagetii

5.prelungitorul sagetii

6.cilindu hidraulic al balansierului

7.balansierul

8.cilindrul hidraulic al cupei

9.cupa

Procesul de sapare cu un asemenea excavator decurge in felul urmator:

- cu ajutorul cilindrilor hidraulici 6 si 8 se aduce balansierul in planul


prelungitorului sagetii

- cu ajutorul cilindrului hidraulic 4 intreg ansamblul este coborat in frontul de


sapare

- cu ajutorul cilindrilor 4 si 8 se executa saparea iar cu cilindrul 4 se apropie


ansamblul de cabina

- cu cupa ridicata in pozitie maxima se roteste platforma pana ajunge deasupra


punctului de descarcare
- prin actionarea simultana a cilindrilor 6 si 8 cupa se descarca dupa care se
reia ciclul de sapare

Executarea sapaturilor cu excavatoare cu cupa inversa se poate realiza


aplicand unul din urmatoarele procedee

1.In spatii largi - sapare transversala sau sapare lateral

2.In spatii inguste - sapare longitudinala

1.Saparea laterala

Se realizeaza prin deplasarea excavatorului lateral paralel cu directia de


sapare,astfel latimea sapaturii se limiteaza la valoarea maxima a razei de
sapare.Excavatorul se afla in timpul saparii intr-o pozitie mai putin stabila
deoarece saparea se executa prependicular sau oblic fata de directia de
inaintare, platforma in timpul saparii fiind rotita cu un anumit unghi fata de
directia de inaintare.

2.Saparea longitudinala

Se executa prin retragerea excavatorului si descarcarea materialului


sapat pe mal sau in mijloacele de transport.

In cazul executarii sapaturilor adancime si de latime este necesar sa se


asigure 2.4m minim inre axul drumului pentru circulatia mijloacelor de
transport si marginea sapaturii pentru a se evita prabusirea peretilor acesteia.
PRODUCTIVITATEA EXCAVATOARELOR CU O SINGURA CUPA

Productivitatea de exploatare a excavatoarelor cu o singura cupa se


determina cu relatia:

3600 Ku  Kt
Pe  q ( m 3 / h)
tc Ka

q – capacitatea cupei

tc – durata unui ciclu de lucru complet al excavatorului

Ku – coeficient de umplere a cupei (0.7÷1.3)

Kt – coeficient de utilizare a timpului de lucru (0.7÷0.85)

Ka – coeficient de afanare a terenului (1.1÷1.3)

Durata ciclului de lucru depinde de natura terenului,de capacitatea cupei,


de unghiul de rotire al excavatorului si de indemanarea personalului.

Capacitatea echipamentului a excavatorului cu cupa dreapta variaza in


limite foarte largi cel mai frecvent fiind cuprinsa intre 0.3 si 0.45m 3.

In cazul unor lucrari ample cu volume de excavatii mari pot fi folosite si


echipamente cu cupa dreapta cu capacitate de 10m3 sau chiar mai mult.
Aceasta capacitate trebuie corelata cu capacitatea mijloacelor de transport care
deservesc excavatorul.

3.Tehnologia executarii lucrarilor de sapaturi cu excavatorul tip greiffer

Excavatorul cu echipament de greiffer sunt folosite la saparea cu


suprafata mica in plan dar cu adancime mare in terenuri de categoria I si II
precum si la sapaturi sub nivelul apei la extragerea de nisip si pietris din
balastiere precum si la incarcarea/descarcarea diferitelor materiale granulare.
1.sageata excavatorului

2.cablu de ridicare-coborare

3.cablu de inchidere-deschidere

4.cupa

5.cablu suplimentar cu rol de limitare a balansului cupei

6.articulatia centrala

7.scripeti

8.parghii

9.articulatia superioara

Acest echipament se monteaza pe un echipament de baza.Procesul de


lucru cu echipamentul de greiffer deurge in felul urmator:
a.Prin slabirea cablului de inchidere (3),articulatia (6) coboara sub
actiunea greutatii proprii iar falcile cupei se deschid.Prin slabirea cablului (2)
cupa deschisa coboara pe teren iar dintii cupei se infig in teren.

b.Pentru realizarea sapariise apropie articulatia centrala (6) de articulatia


superioara (9) strangand cablul de inchidere (3) (determina inchiderea cupei
umplute)

c.Cupa umpluta e ridicata cu ajutorul cablului (2) care se infasoara pe


troliul excavatorului concomitent cu cablul (3).

d.Cu cupa ridicata se roteste in pozitia unde descarca cupa si se slabeste


cablul (3).

Exista si echipamente de greiffer actionate hidraulic,iar in acest caz cele


doua falci ale cupei sunt articulate la cate un cilindru hidraulic care asigura
inchiderea si deschiderea cupei in timpul procesului de sapare.

Echipamentul de greiffer are urmatoarele caracteristici tehnico-


functionale:
q – capacitatea cupei

Rs – raza maxima de sapare

Hs – adancimea maxima de sapare

Hd – inaltimea de descarcare

Raza maxima de sapare (Rs) pentru echipamentele uzuale poate sa


ajunga si pana la 21 de metri.

Hs – pana la 20 de metri

Hd – pana la 15 metri

Spre deosebire de celelalte tipuri de excavatoare,excavatorul cu greiffer


de regula sapa fara sa se deplaseze in timpul lucrului.Pentru a reduce efectul
impingerii datorita prezentei excavatorului pe marginea sapaturii se recomanda
ca acesta sa fie amplasat intr-un colt al gropii.

S-ar putea să vă placă și