CONFECŢIONAREA ARMĂTURILOR PENTRU BETOANE

IV.6.1. Operaţii pregătitoare:

Pentru confecţionarea armăturilor pe şantier, în ateliere sau uzine, se folosesc

dispozitive şi maşini cu un grad mai mic sau mai mare de complexitate.
În general operaţiile pe care le suportă armăturile sunt: îndreptarea, tăierea,
fasonarea (îndoirea), înnădirea şi sudarea, confecţionarea carcaselor şi plaselor
legate şi sudate etc.
Operaţia de îndreptare este în funcţie de modul de livrare a armăturii (colaci
sau legături de bare), forma profilului, rezistenţa oţelului, diametrul barelor şi
dispozitivelor sau utilajelor specifice de care se dispune pe şantier sau în atelier.
Această operaţie poate fi făcută manual sau mecanic.
Operaţia de tăiere a armăturilor la lungimea desfăşurată prevăzută în proiect
se face şi ea manual sau mecanic în funcţie de dispozitivele sau utilajele de care se
dispune.
Fasonarea (îndoirea) se face manual sau mecanic în funcţie de dispozitivele şi
utilajele de care se dispune de grosimea barelor, razele de îndoire, calitatea oţelurilor
etc. Fasonarea se face după desenele din proiect.
Operaţiile de sudare, atât cele de înnădire în lung a barelor, cât şi cele de
petrecere pentru formarea carcaselor şi plaselor sunt incluse de regulă în tehnica
sudării armăturii şi nu se realizează de fierarii-betonişti, ci de sudori specializaţi în
sudarea oţelurilor - beton sun se execută de către agregate complexe pe linii
semiautomate sau automate de sudare. Unele operaţii simple la sudarea prin puncte
se pot executa şi de fierarii betonişti.
Confecţionarea carcaselor şi plaselor se poate face, în ateliere sau direct la
locul de montaj a armăturii, respectiv în cofraje.
Industrializarea producerii armăturilor necesită execuţia în ateliere a
armăturilor sub formă de carcase şi plase sudate.
Operaţiile pregătitoare fac parte din pregătirea fabricaţiei elementelor de beton
armat şi sunt funcţie de gradul de organizare a atelierului de şantier, a atelierului
centralizat de armături sau cel al fabricilor de prefabricate etc.
Pregătirea fabricaţiei se face pe baza proiectului de execuţie, din care se extrage armătura, pentru
fiecare obiectiv, pe elemente, mărci de armătură, diametre şi număr de bucăţi, întocmindu-se fisa de
debitare si fasonarea armăturii.
În planşele de proiectare există şi un extras de armătură. Fişa de debitare şi fasonare se face pe
baza datelor din proiect. Fişa poate fi întocmită de organele specializate cu pregătirea fabricaţiei sau de
către maistru. Fiecare bară va trebui să poarte un indicator din care să rezulte elementul la care se referă şi
marca armăturii prevăzută în proiect. În atelierele de armături este indicat să fie afişate planşe cu
tehnologia de fasonare în care se va arăta pe calităţi de oţeluri şi diametre de bază, razele de îndoiri,
mărimea dornurilor şi a rolelor pe care se face îndoirea, tehnologia schematică de îndoire, lungimea
ciocurilor, lungimea desfăşurată a îndoirilor etc.
După întocmirea fişelor de debitare şi fasonare, se stabileşte, cu câteva zile înainte de începerea
operaţiilor de debitare şi fasonare, cantitatea totală de oţel-beton, pe calităţi de oţel (OB 37, PC 52, PC 60
etc.) şi pe diametre, care se vor îndrepta, debita (tăia) şi fasona stabilindu-se pe formaţii de lucru cantitatea
totală de armături pentru o perioadă determinată, de regulă pentru 10 zile.
Armăturile care urmează a fi luate din depozit, pentru debitare şi fasonare, vor fi indicate de şeful
de depozit, care va trebui să indice pe lângă calitatea oţelului şi diametrul barelor, certificatele de calitate pe
care le deţine şi oricare alte date necesare stabilirii calităţii.
Măsurarea diametrului trebuie făcută cu atenţie pentru verificarea diametrului nominal trecut în
standard, precum şi a abaterilor dimensionale conform standardului.
Colacii sau barele care depăşesc toleranţele negative nu se folosesc la fasonare, ele se notează şi
rămân în depozit pentru alte destinaţii.
Oţelul-beton care corespunde din punct de vedere calitativ se transportă şi se grupează pe
diametre lângă linia de îndreptare şi fasonare.
Înainte sau după operaţia de îndreptare, se curăţă oţelul de rugină, pete de ulei, praf etc. prin
frecare cu peria de sârmă sau alte procedee de decapare.

IV.6.2. Îndreptarea armăturilor:

 Prima operaţie tehnologică de confecţionare a armăturilor este operaţia de îndreptare care este
diferită la armătura livrată in colaci, faţă de armătura livrată în legături de bare.
Dispozitivele de îndreptare sunt funcţie de calitatea oţelului (rezistenţa lui), diametrul barelor
colacului, la armăturile livrate în colac şi chiar de greutatea acestuia. Oţelurile-beton laminate la cald şi
livrate în colaci se descolăcesc cu atât mai greu, cu cât oţelul are o rezistenţă mai mare, diametrul barelor
este mai mare şi diametrul colacului este mai mic, deoarece aceste oţeluri ies din laminor sub formă
plastică (bare înroşite), care se răcesc pe vârtelniţa de lângă laminor.
Oţelurile de înaltă rezistenţă pentru beton precomprimat, sârme şi produsei, de sârme (toroane şi liţe),
de regulă sunt înfăşurate în colaci de dimensiuni mari sau pe tamburi de lemn de dimensiuni mari (toroanele),
diametrul interior al colacului se alege astfel ca oţelurile să se deruleze cu o săgeată mică, fără să aibă nevoie
de o operaţie de îndreptare ca la oţelurile laminate la cald. Aceste tipuri de oţeluri se numesc autoderulante
(diametrul colacului este în jur de 2,00 m.

IV.6.2.1. Îndreptarea prin tracţiune cu troliul manual, a oţelului-beton livrat în colaci

Se utilizează pentru oţeluri cu Φ ≤12.

Pentru tehnologie se amenajează o platformă betonată cu lungimea de cca. 50m
şi lăţimea de 2-3m, care la un capăt are un stâlp fixat în pământ şi un clește special
iar la celalalt capăt un troliu manual prevăzut cu un cleşte. Capătul colacului de oţel
se fixează în cleştele stâlpului, se descolăceşte oţelul până la troliu, se taie vergeaua
cu o foarfeca manuala şi se prinde capătul în cleştele troliului. Prin acţionarea troliului
se întinde vergeaua.
Tracţiunea nu va depăşi jumătate din limita de curgere pentru oteluri:
- forţa de întindere: F ≤ 0,5 x A x Rp 0,2 .
Dacă controlul se face prin alungiri, atunci alungirea totală maximă se calculează din condiţia ca
alungirea procentuală să nu depăşească 0,2%, [2 mm/m] alungire:
- Al ≤ (2/1000) x L
Pentru operaţia de întindere sunt necesare următoarele dispozitive: un troliu manual bine fixat la
capătul platformei trebuie să aibă înfăşurat un cablu flexibil, doi cleşti de tipul celui arătat în fig. IV.9; un
cablu sau un lanţ de întindere, un punct fix la celălalt capăt al platformei (stâlp bine înfipt în pământ), metru
sau ruletă pentru măsurarea alungirii etc.

Fig. IV.9: Îndreptarea manuală a oţelului-beton în colaci:

a) descolăcire; b) îndreptare; c) cleşte.
Operaţii tehnologice:
- se fixează troliul;
- se prinde unul din cleşti de capătul fix (stâlp) cu un cablu sau lanţ;
- colacul de oţel-beton se duce lângă stâlpul din capătul platformei (stâlpul de anco rare), iar capătul
liber al barei se prinde în cleştele de la capătul fix;
- colacul se rostogoleşte până în apropierea troliului unde bara de oţel-beton se taie din colac cu
foarfece;
- se prinde cu al doilea cleşte de cablul flexibil al troliului (prinderea se poate face înainte de tăiere
dacă barele au tendinţa de reîncolăcire);
- cu troliul se începe întinderea lentă până oţelul se pune sub tensiune slabă;
- se marchează pe platformă şi pe bară, lungimea barei înainte de începerea întinderii propriu-zise
(se pot folosi şi stative speciale de lemn cu gradaţii pentru urmărirea, deplasării capătului barei);
 - întinderea troliului se continuă până când oţelul se alungeşte cu mărimea stabilită. Controlul
alungirii se poate face cu orice fel de dispozitiv improvizat care poate indica alungirea totală în
centimetri. Alungirea se poate măsura cu metrul pe platforma betonată, urmărind deplasarea
capătului barei de lingă troliu, până la atingerea reperului stabilit.
- după îndreptare urmează operaţia de debitare la lungime, care se poate face pe platforma
betonată sau lângă standul de fasonare.

IV.6.2.2. Îndreptarea prin tracţiune cu troliul electric, a oţelului-beton livrat în colaci

Se utilizează pentru orice diametru de otel.

Instalaţia dispune de următoarele dispozitive (fig. IV.10):
- o baterie de vârtelniţe (1) bine ancorate în pământ pe care se pun colacii;
- troliul electric fixat de platformă (7);
- dispozitive anexe:
o stâlpi de ancorare (4);
o plăci de ancorare (3);
o fixator cu excentric (2);
o dispozitiv de întindere (5);
o cablu fără sfârşit (6);
o cablu de întindere (8).
Descolăcirea presupune montarea colacilor pe vârtelniţe, fixarea vergelelor
din colaci pe placa de ancorare, prinderea plăcii in cablul fără sfârşit, pornirea troliului
ce acţionează cablul fără sfârşit şi oprirea procesului când cârligul de întindere
ajunge la troliu.
Întinderea presupune prinderea vergelelor în fixatorul cu excentric, scoaterea
cârligului de pe cablul fără sfârşit şi prinderea lui de cablul de întindere şi pornirea
troliului până la atingerea alungirii de 0,2%.

Fig. IV.10: Îndreptarea cu troliul electric a oţelului-beton în colaci:

1 – vârtelniţe; 2 – fixator cu excentric; 3 – placa de ancorare; 4 – stâlp de ancorare; 5 – dispozitiv
întindere cablu fără sfârşit; 6 – cablu fără sfârşit; 7 – troliu electric; 8 – cablu de întindere.

Fig. IV.11: Vârtelniţe:

a) simplă, de şantier; b) dublă, de inventar. 1 – cruce; 2 – cerc de rulare; 3 – suporţi din ţeavă.
 Fig. IV.12: Dispozitive anexe:
a) fixarea capetelor armăturilor de cablu fără sfârşit prin intermediu plăcii de ancorare;
b) fixator cu excentric. 1 – placă de ancorare; 2 – cârlig de întindere; 3 – cablu fără sfârşit.

Operaţii tehnologice:
- Operaţia de descolăcire:
o Montarea colacilor pe vârtelniţe;
o Prinderea capelelor barelor de pe colacii puşi pe vârtelniţă în cablu fără sfârşit prin
intermediul plăcutei de ancorare şi cârligului de întindere;
o Descolăcirea se realizează prin acţionarea cablului fără sfârşit de către troliu, al cărui
motor a fost pus în funcţiune; derularea cablului fără sfârşit este asigurată de faptul că
celălalt capăt al său este legat de stâlpul de ancorare cu scripete;
o Operaţia de descolăcire se termină când cârligul de întindere a ajuns la capătul cursei
cablului fără sfârşit, când se opreşte şi motorul.
- Operaţia de întindere şi debitare:
o Se începe cu fixarea barei de capătul dinspre vârtelniţe prin fixatorul cu excentric, iar
celălalt capăt se leagă de tamburul troliului prin intermediul cablului de în tindere şi plăcii
de ancorare.
o îndreptarea propriu-zisă începe prin acţionarea troliului în aceleaşi condiţii ca la
îndreptarea cu troliul manual, până când se realizează alungirea procentuală stabilită
(maximum 0,2%).
o După îndreptare se roteşte tamburul troliului înapoi, bara se aşează prin greutatea proprie
pe platformă, apoi se eliberează din fixator şi din placa de ancorare.
o Se taie barele de pe platformă cu foarfecele la lungimile cerute conform fişei de debitare.
o Se transportă barele în fascicule până la bancul de lucru.

IV.6.2.3. Îndreptarea oţelului-beton livrat în colaci, cu maşini de îndreptat

Pentru mecanizarea operaţiilor de îndreptare au fost concepute diferite utilaje de

îndreptat şi tăiat oţel-beton, caracterizate în principal de următorii parametrii:
- putere mare;
- viteză de îndreptare mult superioară mijloacelor enunţate mai sus;
- productivitate mare;
- diametrele îndreptate pot fi mai mari de 12mm, funcţie de tipul utilajului.
Principalele componente ale unui astfel de utilaj sunt:
- vârtelniţa, suport pentru colacul de oţel-beton;
- mecanismul de avans şi îndreptare;
- mecanismul de tăiat şi degajare automată a barelor;
- suportul pentru susţinerea barelor îndreptate şi tăiate;
- elemente electrice de acţionare, reglare şi automatizare a operaţiilor.

a) Utilaj de îndreptat cu tobă rotitoare cu bacuri

 Fig. IV.13: Schema maşinii de îndreptat cu tobă rotitoare cu bacuri:
1 – vârtelnița; 2 – colac; 3 – inel de ghidare; 4 – tobă rotitoare cu bacuri;
5 – role de tragere; 6 – mecanism de taiere; 7 – limitator si întrerupător pentru foarfeca;
8 – jgheab metalic; 9 – bare îndreptate si tăiate

Fig. IV.14: Schema tobei rotitoare cu bacuri:

1 – carcasa tobei; 2 – bac; 3 – șurub de reglare; 4 – vergea de otel beton;

Operaţii tehnologice:
- Se aşează colacul pe vârtelniţa, se introduce capătul liber al vergelei prin
inelul de ghidare, prin toba rotitoare, printre rolele de tragere si prin
mecanismul de taiere;
- se reglează distanta dintre bacuri şi dintre rolele de tragere după diametrul
vergelei;
- se fixează limitatorul care comandă mecanismul de tăiere la lungimea dorită a
barei;
- se fixează numărătorul de bare şi se porneşte instalaţia;
- după pornire, toba se roteşte în jurul axului longitudinal cu viteză şi vergeaua
de oţel antrenată de rolele de tragere este trasă printre bacurile reglate după
diametrul barei, fiind îndoită în toate direcţiile şi rezultând la ieşirea din tobă
bara îndreptată şi curăţată de rugină;
- când bara trece prin dreptul dispozitivului de taiere, prin jgheabul de ghidare si
atinge limitatorul care comanda tăierea, bara cade în partea inferioară a
jgheabului.

b) Utilaj de îndreptat cu role

Se folosesc de obicei la îndreptatul barelor cu diametru mic, de regulă cu
diametru de până la 12mm.
Operaţii tehnologice:
- Se aşează colacul pe vârtelniţă;
- se reglează distanţa dintre rolele de taiere şi îndreptare după diametrul
vergelei;
- se introduce capătul vergelei prin inelul de ghidare, prin rolele de îndreptare şi
prin mecanismul de taiere;
- se fixează limitatorul pentru lungime şi taiere;
- se reglează numărătorul de bare şi se porneşte instalaţia
 - după pornire vergeaua este împinsă între rolele verticale şi orizontale şi prin
curbări succesive descrescătoare bara se îndreaptă şi se curăţă. Limitatorul
comandă lungimea şi tăierea.

Fig. IV.15: Schema maşinii de îndreptat cu role:

1 – vârtelniță; 2 – colac; 3 – inel de ghidare; 4 – role de tragere; 5 – role de îndreptare verticale;
6 – role de îndreptare orizontale; 7 – ghilotina; 8 – limitator – întrerupător pentru taiere;
9 – jgheab metalic; 10 – bare îndreptate si tăiate

Fig. IV.15: Schema de funcţionare a rolelor:

IV.6.3. Tăierea armăturilor:

Se poate realiza manual cu foarfece sau ştanţe manuale, sau mecanizat cu

ştanţe mecanice acţionate cu motoare electrice sau hidraulice, precum şi cu agregate complexe de tăiere
etc.
Foarfecele (cleştele) de mână (fig. IV.16) se foloseşte pentru tăierea barelor
subţiri (cu diametre de până la 14…16mm). Lamele sunt realizate din oţel special
aliat tratat, garantat pentru a tăia materiale cu rezistenţă maximă la tracţiune de până
la 850 N/mm2.
Lamele sunt interschimbabile prin sistem de înșurubare, cu secţiune
transversală triunghiulară, permiţând astfel utilizarea celor trei tăişuri, fără a fi
necesară înlocuirea cleştilor, economisirea fiind evidentă.

Fig. IV.16: Foarfece (cleşte) de mână pentru tăiat otel-beton.

Ștanțele manuale, (fig. IV.17) sunt angrenaje acţionate prin pârghii. Cuţitele
sunt interşanjabile, putând fi schimbate după diametrul barelor care se taie sau când
se uzează.
 Sunt numeroase firme care livrează stanţe manuale care asigură tăierea
oţelului-beton de toate calităţile până la diametrul de 40 mm. Ştanţa se fixează de o
fundaţie, are un batiu masiv şi un braţ robust, acţionat prin pârghii cu sau fără
cremaliere, care acţionează cuţitul de tăiat.
La uneltele manuale se taie de regulă — o singură bară.

Fig. IV.17: Ştanţă manuală pentru tăiat otel-beton.

Ştanţele manuale hidraulice pot tăia cu uşurinţă oţel-beton de diametru mare.

Transmiterea forţei nu se face prin pârghii, ci prin pompe hidraulice acţionate
manual. Stanţa se compune din: batiul ştanţei, organele de tăiere, corpul de pompă
şi organele de transmitere a forţei la organele active de taiere (cuţitul).
Ştanţele mecanice sunt alcătuite pe acelaşi principiu cu ştanţele manuale,
numai că organele active sunt acţionate prin angrenaje puse in funcţiune de motoare
electrice.

Fig. IV.18: Ştanţe mecanice pentru tăiat otel-beton.

Maşinile de regulă sunt autonome, montate pe roţi şi cu dispozitive de

împingere. Maşinile au comenzi manuale sau la picior.
 Ştanţele mecanice pot tăia toate diametrele de bare şi pot tăia şi un număr
mai mare de bare, chiar până la 12 bare o dată, dacă diametrul acestora este mai
mic.
Atât la ştanţele manuale, cât şi la cele mecanice, pentru a se asigura o bună
tăiere este necesar să se dispună de cuţite cu duritate corespunzătoare, bine
ascuţite, care să se deplaseze în planuri paralele, fiind fixate de organele active ce
nu au mişcări laterale, asigurând un bun ghidaj.

Tăierea plaselor sudate se face cu:

 cleşti manuali, care taie bară cu bară;
 cleşti cu acţionare electrică, care pot tăia simultan două bare;
 ferăstraie circulare electrice de mare turaţie;
 maşina de tăiat plase.