CURS 3

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

STANDARDIZAREA
1. Definiția standardizării națională:
Activitate de interes public general și contribuie la” promovarea
rezultatelor cecetării-dezvoltării și inovării ”
2. Potrivit Legii 163/ 2015 art.3 litera d standardizarea națională definește
conceptul de ``standardizarea`` ca fiind ”activitate specifică desfășurată de
un organism recunoscut, prin care sunt elaborate, aprobate, revizuite,
modificate, adoptate și anulate standardele și alte documente de
standardizare, destinate unei utilizări comune și repetate”
3. Potrivit comunicării comisiei către Parlamentul European, Comitetul
Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Standardelor pentru
secolul 21 reprezintă: un standard este un instrument tehnic voluntar care îi
ajută pe operatorii economici de a lungul lanțului valoric să conclucreze mai
ușor.
4. Obiectivul principal al standardizării il constituie:
”definirea unor specificații voluntare de ordin tehnic și calitativ care poate fi
respectate de produsele, procesele de producție sau serviciile actuale sau
viitoare”
5. In România există un organism consultativ la nivel național, care își
desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii Educației
Naționale nr 1/ 2011 care se numește Consiliul Național de ATESTARE A
Titlurilor,Diplomelor și Certificatelor Universitare- CNATDCU
6. CNATDCU are rolul de a soluționa sesizările cu privire la renerespectarea
standardelor de calitate sau de etică profesională
7. Legea privind EDUCAȚIA include: Legea educației naționale nr 1/2011;
Ordinul Ministrului Educației Naționale și Cercertării Științifice privind
aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea
titlurilor didactice din învățămâmtul superior, a gradelor profesionale de
cercetare-dezvoltare.
8. În concluzie există:
 legislație specifică activității de cercetare, dezvoltare-inovare
  legislație generală privind educația națională care include Legea
Educației Naționale, ordonanțe de guvern, o serie de acte
administrative
 autonomie autonomie universitară pe baza căreia universitățile
elaborează metodologii proprii cu privire la activitatea de cercetare
științifică dar și referitor la activitatea didactică, incluzând și criterii
de dobândirea gradelor didactice, sub denumiri diverse: Codul de
conduită, Carta Universitară, etc
9. Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum
şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:
a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează
fără discriminare;
b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la
standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare
personală şi social-economice;
d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate
educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către
actorii implicaţi direct în proces;
f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile şi instituţiile de
învăţământ răspund public de performanţele lor;
g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului
intercultural;
h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor
culturale ale poporului român;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea
identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
j) principiul asigurării egalităţii de şanse;
k) principiul autonomiei universitare;
10.Există o legislație aplicabilă la nivel național în ce privește standardele
privind întocmirea lucrărilor cu caracter științific, a regulilor de redactare și
de prezentare a unei lucrări.
11.Fiecare universitate stabilește condițiile cu privire la fiecare tip de lucrare cu
caracter științific, începând cu tematica, cu regulile de redactarea unei
lucrări, cu formatarea paginilor.etc
12.Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior
(ARACIS) este agenția publică însărcinată prin lege cu evaluarea,
acreditarea și autorizarea temporară a învățământului superior din
România. Din anul 2005, ARACIS a preluat funcțiile  Consiliul Național de
Evaluare Academică și Acreditare (CNEAA), conform Hotărârii de Urgență a
Guvernului nr. 75/2005, care a fost adoptată cu unele modificări în Legea nr.
87/2006.
ARACIS este membră deplină a Asociației Europene a Agențiilor pentru
Asigurarea Calității Învățământului Superior (ENQA) și este înregistrată în
Registrul European pentru Asigurarea Calității Învățământului Superior
13.Referitor la elaborarea lucrării de licență, ARACIS are prevăzute standarde
specifice si anume:
 are caracter științific, pe care studentul o realizează și o susține în fața
comisiei, în vederea obținerii diplomei de licență
 trebuie să conțină rezultatele propriei cercetări ; investigații în domeniul
temei alese, care vor deține ponderea principală în volumul lucrării
 trebuie să demonstrexe familiarizarea cu literatura relevantă pentru tema
abordată, rigoare științifică și metodologică, să aibă structură logică și să
fie redactată coerent, în stil științific. Iar forma grafică să respecte
normele academice specifice domeniului
 tema aleasă sau propusă să fie relevantă domeniului sau specializării
absolventului
 în medodologiile și procedurile interne ale instituției de învățământ
proprii sunt prevăzute condițiile de acceptare a lucrărilor de licență
 cadrul didactic coordonator este responsabil, împreună cu candidatul în
legătură cu asigurarea autencității lucrării
 este recomandabil ca lucrările de licență să fie verificate cu un soft
antiplagiat
 universitățile vor stabili procentajul de simiitudine acceptat
14.Literatura de specialitate afirmă că ” un tânăr cercetător trebuie să știe câteva
lucruri atunci când se implică într o activitate de cercetare”:
 tema aleasă pentru studiu să fie una la care să lucreze cu plăcere
 cercetarea trebuie să fie restrânsă la un domeniu precis
 încadrarea în subiect, adecvarea conținutului la tema aleasă ( multe
texte nu nu corespund orizontului de așteptare al cititorului, în sensul
că nu respectă promisiunile din titlu)
  revizuirea textului , se recomandă după ce terminăm o lucrare, să nu
o publicăm imediat. La o nouă lectură putem sesiza nenumărate
greseli, de exprimare, punctualitate, logică. Cu ocazia reviziei finale,
putem controla anumite informații, citate, traduceri, putem corecta
cuvinte, expresii.
15.Structura unei lucrări cu caracter științific
Pentru elaborarea lucrarii de licență se recomandă o structură anume:
 COPERTĂ – informaţiile care trebuie să apară pe coperta lucrării de
licenţă sunt:
 PAGINA DE TITLU – informaţiile care trebuie să apară în pagina de
titlu a lucrării de licenţă sunt CUPRINS- să fie structurat pe capitole,
subcapitole
CUPRINS trebuie să cuprindă la urmă Lista figurilor şi lista tabelelor
– în cazul în care lucrarea de licenţă conţine figuri (imagini, grafice)
şi/sau tabele, care vor fi prezentate, sub forma unor liste (separat
pentru figuri şi tabele) care conţin explicaţia acesteia şi numărul
paginii la care se află acesta.
 INTRODUCERE- în această parte se prezintă după caz , motivația
alegerii temei lucrării, importanța acesteia și obiectivele lucrării
 PARTEA TEORETICĂ
a. prezintă conceptele, teoriile și modelele relevante prin care se
fundamentează elaborarea temei.
b. se recomandă o abordare comparativă, nu strict despcriptivă.
c. se poate prezenta o dezvoltare istorică evolutivă a problemei.
d. datele trebuie să fie actuale și actualizate
e. partea teoretică trebuie să fie relevantă pentru partea practică. Să
prezinte suportul acesteia
 PARTEA PRACTICĂ
a. Prezintă contribuția autorului
b. Contribuțiile se pot concretiza in cercetare cantitativă sau
calitativă, un proiect, un studiu de fezabilitate, funcție de
specificul domeniului
 CONCLUZII ( eventual propuneri) aici se exprimă modul de
valorificare, formularea unor opinii observații asupra aspectelor
sesizate în urma evaluării studiului sau cercetării
 În acestă secțiune se regăsesc concluzii , pornind de la ipotezele
din introducerea lucrării, opinia personală privind rezultatele
obţinute în lucrare, precum şi potenţiale direcţii viitoare de
cercetare legate de tema abordată.
 BIBLIOGRAFIA este reprezentată de lista referințelor
bibliografice utilizate la elaborarea lucrării pentru redactarea
lucrării de licenţă
Bibliografia nu se va numerota ca şi capitol al lucrării.
 ANEXE, dacă este cazul acestea apar într-o secţiune separată,
care nu se numerotează ca şi capitol. Anexele se numerotează
crescător (Anexa 1, Anexa 2, etc.);
16. Reguli de prezentare şi susţinere a lucrării de licenţă:
a. Momentul şi locaţia prezentării: absolvenţii vor fi anunțați asupra datei, orei şi
locaţiei la care îşi vor putea susţine lucrarea de licenţă în faţa comisiei.
Neprezentarea absolventului la data, ora şi locaţia stabilite poate atrage eliminarea
acestuia din examenul de licenţă. Cadrul didactic coordonator va însoţi absolventul
în faţa comisiei;
b. Prezentarea. Se recomandă prezentarea lucrării în PowerPoint cu un număr de
maxim de 15 slide-uri, cu următoarea structură orientativă: titlul lucrării – cu
menţiunea verbală prin care să argumenteze de ce a ales această lucrare, scopul
lucrării, ipotezele lucrării, structura lucrării – capitolele, elementele specifice ale
lucrării, să se axeze pe partea practică/aplicativă, ce anume au urmărit, ce metode
au folosit şi la ce concluzii au ajuns. Este indicată folosirea a 2, 3 tabele sau
statistici relevante cu privire la fenomenul urmărit respectiv rezultatele părţii
practice
c. Întrebări: membrii comisiei pot adresa absolventului oricâte întrebări
referitoare: la subiectul lucrării de licenţă şi/sau metodologia şi resursele folosite,
din literatura de specialitate consacrată temei sau care are legătură cu aceasta;
17.Recomandări pentru realizarea prezentării multimedia:
 prezentarea va conţine între 8 şi 16 diapozitive (slide-uri);
 existenţa obligatorie a unui slide de titlu, care va conţine, cel puţin, titlul
lucrării, numele absolventului şi numele cadrului didactic coordonator;
 1-2 slide-uri despre cuprinsul lucrării;
 1 slide ce va cuprinde cuvintele cheie (cu ajutorul acestuia se vor prezenta
cele menţionate în introducerea lucrării de licenţă);
 6-10 slide-uri cu text, tabele, figuri (cu ajutorul acestora se vor prezenta
acele aspecte ale lucrării ce se doresc a fi comunicate comisiei);
 1-2 slide-uri pentru concluzii
 slide-urile nu vor conţine prea mult text (maximum 10 linii a câte 10
cuvinte fiecare), iar absolventul nu va citi informaţia de pe diapozitiv.