Tema 7.

Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor băncii

1. Clasificarea, constatarea și evaluarea cheltuielilor băncii

2. Evaluarea , constatarea și contabilitatea veniturilor băncii
3. Contabilitatea formării și utilizării profitului băncii

1. Clasificarea, constatarea și evaluarea cheltuielilor băncii

Cheltuielile reprezintă diminuările de avantaje economice care apar în procesul
desfăşurării activităţii economico – financiare a băncii. Spre deosebire de întreprinderile de
producţie, băncile comerciale nu au consumuri, iar cheltuielile aferente serviciilor prestate nu
se includ în cost ci se reflectă în Raportul privind profitul și pierderile şi se scad din venituri
la determinarea profitului (pierderi) net al perioadei de gestiune.
Cheltuielile bancare reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru resursele
împrumutate sau atrase, servicii primite și lucrări prestate de terți de care beneficiază banca,
materialele consumate, remunerarea angajaților, executarea unor obligațiuni legale sau
contractuale, cheltuieli privind amortizările și provizioanele constituite, valoarea activelor
cedate, distruse sau uzate, cheltuieli excepționale.
Conform Planului de conturi al evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare
din Republica Moldova cheltuielile bancare pot fi clasificate în:
 Cheltuieli anticipate
 Cheltuieli curente
În categoria cheltuielilor anticipate la bancă se includ sumele primite anticipat sub
formă de dobândă pentru creditele acordate, fiindcă ele se socot, că nu le-am câștigat, însă le-
am primit. De asemenea în această categorie se mai includ și plățile anticipate la buget a
impozitelor, taxelor.
Cheltuielile curente la bancă includ:
 cheltuieli ale activității operaţionale;
 cheltuieli ale activității neoperaţionale.

1
 Cheltuielile BC

Cheltuieli anticipate Cheltuieli curente

Dobânda anticipată pentru

creditele primite
Cheltuieli ale Cheltuieli ale activității
activității neoperaționale
operaționale
Plăți anticipate la buget
Cheltuieli aferente
dobânzilor Alte cheltuieli
Alte cheltuieli
anticipate
Cheltuieli neaferente
dobânzilor

Cheltuieli
extraordinare

Cheltuieli privind
impozitul pe venit

Cheltuielile activităţii operaţionale ale BC cuprind cheltuielile ocazionate de

desfăşurarea activităţii de bază a băncii, cum ar fi:
- dobânzile achitate pentru creditele şi împrumuturile obţinute;
- dobânzile achitate deponenţilor;
- cheltuielile aferente operaţiunilor cu titluri de valoare;
- cheltuielile aferente operaţiunilor valutare;
- cheltuielile aferente uzurii şi amortizării;
- alte cheltuieli operaţionale.
Cheltuielile activităţii neoperaţionale ale băncii cuprind cheltuielile suportate de
aceasta la desfăşurarea altor feluri de activităţi la care se referă cheltuielile privind întreţinerea

2
aparatului administrativ, cele legate de uzura şi întreţinerea clădirilor şi a mijloacelor fixe şi
cheltuielile legate de plata impozitelor.
În funcție de sursele de intrare, cheltuielile băncii se clasifică în:
 Cheltuieli aferente dobânzilor (cheltuieli procentuale) – sunt acele cheltuieli care
sunt legate de plata dobânzilor fixe sau variabile achitate clienților pentru plasarea depozitelor
la vedere și la termen, pentru depozitele de economii, pentru alte plasamente bancare.
 Cheltuieli neaferente dobânzilor (cheltuieli neprocentuale) – sunt cheltuielile
suportate sub formă de comisioane și alte plăți, cheltuieli aferente remunerării muncii
angajaţilor și defalcărilor obligatorii, cheltuieli legate de întreţinerea băncii în stare de
funcţionare utilă.
 Alte cheltuieli – în care se includ amenzile, penalitățile și sancțiunile plătite de
bancă, pierderi din vânzarea valorilor mobiliare, a activelor fixe, cheltuieli pentru pierderi la
credite, plata impozitelor și taxelor și cheltuieli excepționale.
Aceste cheltuieli sunt înregistrate în contabilitate conform metodei de casă. Esenţa
evidenţei cheltuielilor prin metoda de casă constă în faptul că deducerea se permite în anul
fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor când aceste
cheltuieli trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
Impozitele şi taxele se calculează în conformitate cu Codul fiscal şi Procedura privind
calcularea, achitarea, întocmirea şi prezentarea rapoartelor pe impozite şi taxe organelor
fiscale de către Centrala băncii.
Cheltuielile pentru serviciile acordate băncii se reflectă în evidenţă în conformitate cu
prevederile contractelor încheiate şi se consideră suportate de bancă dacă sunt confirmate
după caz cu factură fiscală sau factură de expediţie.
Comisioanele şi taxele plătite de către bancă se reflectă la cheltuieli la momentul
efectuării tranzacţiilor.
 Cheltuieli extraordinare rezultă din evenimentele sau operaţiunile rare şi ne tipice
care nu sunt legate de activitatea economico – financiară (ordinară) a băncii. Acestea cuprind
pierderile rezultate din calamităţi naturale, perturbări politice, modificarea legislaţiei ţării şi
alte evenimente excepţionale.
 Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor privind
impozitul pe venit luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de
gestiune. Componenţa, modul de calculare şi de contabilizare a acestor cheltuieli în perioada
analizată sunt reglementate de prevederile SNC 12 “Contabilitatea impozitului pe venit”.
Conform legislaţiei în vigoare, băncile comerciale sunt obligate să achite la buget trimestrial,
în rate, impozitul pe venitul din activitatea de antreprenoriat calculat în mărime de ¼ din:
3
 - suma efectivă a impozitului pe venit achitată în anul precedent,
- sau din suma prognozată a impozitului pe venit pe anul curent de gestiune.
Cheltuielile efective aferente impozitului pe venit se determină la sfârșitul anului,
ținându-se cont de diferenţele permanente şi temporare cu care se ajustează venitul contabil.
La contabilizarea cheltuielilor băncii apar două probleme principale:
 evaluarea (măsurarea) cheltuielilor băncii, adică calcularea sumelor acestora, care
trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare;
 constatarea cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea
trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare.
Evaluarea este procedeul de determinare a sumelor veniturilor care urmează a fi
reflectate în contabilitate şi în rapoartele financiare ale perioadei de gestiune curente.
Modul de evaluare şi criteriile de constatare a cheltuielilor sunt reglementate de Bazele
conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare şi SNC 3 „Componenţa
consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”.
Cheltuielile se recunosc dacă se respectă următoarele criterii menționate în SNC
“ Cheltuieli“:
 există o certitudine întemeiată privind diminuarea beneficiilor economice ale entității
 mărimea cheltuielilor poate fi evaluată în mod credibil.
Cheltuielile entității se recunosc odată cu
 calcularea amortizării imobilizărilor corporale și necorporale și înregistrarea
pierderilor din deprecierea activelor imobilizate,
 cu majorarea datoriilor fără o creștere concomitentă a activelor (aceasta se referă la
calcularea salariilor lucrătorilor băncii, în rezultat se majorează cheltuielile și datoriile
curente),
 cu diminuarea activelor fără o reducere concomitentă a datoriilor sau o creștere a
altor active ( de exemplu la depistarea lipsurilor în urma inventarierii stocurilor la depozitele
băncii)
Cheltuielile băncii se recunosc în contabilitate în baza principiilor prudenței și
contabilității de angajamente, care prevăd, că cheltuielile se recunosc în perioada în care au
fost suportate, indiferent de momentul plății.
Cheltuielile suportate de bancă în perioada de gestiune, dar care se referă la perioadele
ulterioare și depășesc pragul de semnificație stabilit în politicile contabile ale băncii pe
perioada dată, se recunosc ca cheltuieli anticipate. Conform principiului prudenței, cheltuielile
se recunosc astfel încât mărimea lor să nu fie subevaluată. În contabilitatea băncii se

4
înregistrează toate cheltuielile aferente perioadei de gestiune, indiferent de faptul dacă există
sau nu posibilitatea recuperării acestora.
Cheltuielile băncii se evaluează la următoarele valori:
 valoarea contabilă a activelor ieșite
 costul serviciilor primite de la diferite persoane terțe
 costul efectiv al serviciilor prestate de către bancă clienților săi
 suma amortizării calculate la imobilizările corporale și necorporale
 suma deprecierii activelor financiare
 suma provizioanelor constituite de bancă.
Nu se recunosc ca cheltuieli:
 sumele primite de la clienți și a împrumuturilor rambursate după perioada de
scadență a lor,
 costul de intrare a activelor primite în gestiunea entității,
 cotele retrase din capitalul social al băncii de către acționari,
 valoarea activelor care se află la bilanțul băncii, însă temporar se află în gestiunea
altor entități la păstrare sau date în leasing,
 avansurile sau împrumuturile acordate în vederea procurării de bunuri și servicii.
Începând cu 01.01.2011 instituțiile cu interes public au început să aplice în practică
cerințele SIRF la elaborarea situațiilor financiare. În această categorie intră și băncile
comerciale. Noile SNC nu conțin metode alternative de recunoaștere și de evaluare a
elementelor contabile.
SNC “Cheltuieli“ prevede modul de contabilizare, de stabilire a componenței
cheltuielilor și de prezentare a informațiilor în situațiile financiare ale băncii. Acest standard
reglementează componența și modul de ținere a contabilității cheltuielilor entității. Conform
acestui standard cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în
perioada de gestiune sub formă de creșteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale
capitalului propriu, rezultatului financiar, altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia
proprietarilor. De asemenea se explică ce reprezintă cheltuielile ale activității operaționale și
ale altor activități, cheltuieli privind impozitul pe venit.
Tot în acest standard se referă la modul de recunoaștere și constatare a cheltuielilor,
contabilitatea cheltuielilor, componența și contabilizarea cheltuielilor ale activității
operaționale și alte activități, prezentarea informațiilor în situațiile financiare ale băncii
privind sumele cheltuielilor grupate după destinații, sumele cheltuielilor activității de bază
grupate după natură, suma cheltuielilor suportate în perioada de gestiune pe seama
provizioanelor, suma pierderilor din ieșirea imobilizărilor corporale și investițiilor.
5
 SNC “Diferențe de curs valutar și de sumă“ prevede modul de contabilizare și
constatare a sumelor veniturilor și cheltuielilor provenite din diferențe de curs valutar la
efectuarea operațiunilor bancare în valută, a tranzacțiilor din cont propriu și din numele
clienților băncii, sumele din reevaluarea soldurilor conturilor valutare ale clienților, sumele
veniturilor și cheltuielilor provenite din diferențe de sumă. Din operațiunile cu valută băncile
pot primi atât venituri cât și pierderi, care se reflectă în contabilitate la cursul oficial BNM la
data efectuării tranzacției.
Conform cerințelor noilor SNC contabilitatea cheltuielilor se ține după destinații pe
următoarele grupe:
 Cheltuieli ale activității operaționale
 Cheltuieli ale altor activități
 Cheltuieli privind impozitul pe venit.
Cheltuielile grupate după natură includ:
 Cheltuieli materiale
 Cheltuieli cu personalul
 Cheltuieli privind amortizarea și deprecierea
 Alte cheltuieli