Tema 1.

Esenţa şi conţinutul auditului intern

1. Definirea şi caracteristica auditului intern
2. Tipurile auditului intern
3. Auditul intern şi auditul extern
4. Reglementarea internaţională a auditului intern

1. Definirea şi caracteristica auditului intern

La început auditul a fost practicat pentru utilizatori externi, obţinînd astfel
denumirea de „audit extern”. Astfel, auditul extern a fost efectuat, spre exemplu,
pentru informarea domnitorilor privind starea caznalei regale, autenticitatea
veniturilor şi cheltuielilor publice, iar ulterior pentru necesităţile informării
acţionarilor privind situaţia reală a întreprinderilor.
După criza economică din anii 30 ai secolului XX, serviciile de audit au început
a fi folosite şi pentru utilizatori din interiorul întreprinderii, conducători, care
au înţeles beneficiile auditului pentru a afla situaţia reală şi pentru a obţine
consultanţă şi recomandări pentru îmbunătăţirea situaţiei. Auditorii ce ofereau
aceste servicii puteau fi din afara întreprinderii, instituţiei sau din interiorul
ei, dar beneficiarul principal al serviciilor era din interiorul ei – conducătorul.
Această funcţie a căpătat denumirea de „audit intern”.
La început funcţia a fost marcată de originile sale financiar-contabile,
lărgindu-se treptat spre activitatea şi organizarea întreprinderilor, instituţiilor în
întregime şi mai mult de atît, a mers mai departe prioritate fiind oferirea
plusvalorii.
Pentru conturarea definiţiei atribuite auditului intern este necesar să fie reţinute
utmătoarele obiective specifice acestei activităţi:
1) acordarea de consultaţii conducătorului entităţii;
2) asistenţă personalului cu sarcini administrative.
Prin aceste obiective auditul intern se distinge de celelalte activităţi de control.
Referitor la primul obiectiv se poate de menţionat că auditul intern oferă
consultaţii managerului cu privire la adminsitrarea activităţilor pentru care este
responsabil. De aceea, auditorul intern se consideră ca un consilier, care ajută
conducerea în rezolvarea problemelor legate de activitatea economico-financiară a
întreprinderii. Soluţiile propuse trebuie să contribuie la rezolvarea problemelor cu
care se confruntă managerul, astfel încît decizia aprobată să garanteze pe viitor un
control mai eficient al acţiunilor ulterioare ale conducerii entităţii. În calitate de
consilier, auditorul intern se manifestă, în primul rînd, prin arta şi maniera de a
acţiona în mod profesional. Competenţa profesională fiind determinată de iscusinţa
cu care auditorul intern aplică anumite instrumente şi tehnici sub formă de sisteme
informatice, instrucţiuni sau proceduri.
Instrumentele şi tehnicile de lucru ale auditorului intern au ca obiect de referinţă
controlul intern, care este în continuu supravegheat şi studiat. Controlul intern
necesită permanent perfecţionat cu scopul de a oferi mai multă protecţie
patrimoniului entităţii.
Prin urmare, controlul intern constituie obiectul activităţii auditului intern,
scopul urmărit fiind îmbunătăţirea sistemului de control intern. Pentru realizarea
acestui scop auditorul intern oferă asistenţă, recomandări sau aplică mijloace de
perfecţionare nemijlocită a securităţii şi eficacităţii controlului intern. Este de
menţionat faptul, că auditul intern vine cu soluţii, dar nu cu decizii, ele fiind
aprobate de conducerea entităţii care este responsabilă de îmbunătăţirea controlului
intern. Auditorului intern îi revine funcţia de consultant, contribuind cu soluţii
profesionale la selectarea deciziei optimale în vederea atingerii obiectivelor
controlului intern.
Pentru realizarea acestei funcţii auditorul intern are posibilitatea de a beneficia
de practica bună în acest domeniu descrisă de standardele profesionale
internaţionale.
În paralel auditorul oferă asistenţă nu doar conducerii, dar şi personalului
entităţii. Interesul faţă de auditul intern se manifestă de către oricare angajat al
entităţii. În mod mai deosebit personalul este interesat de minimizarea riscurilor
aferente conformităţii cu reglementările de bază sau legate de eficacitatea
activităţilor entităţii. Necesitatea de asistenţă este mai evidentă în cazul riscurilor
legate de deturnări de fonduri, fraude sau de dispariţie a activelor.
 În acest context, auditul intern este definit ca o activitate din cadrul entităţii
menită să ofere soluţii de perfecţionare a sistemului de management a
riscurilor şi de control intern.
Caracteristicile activităţii de audit intern
Activităţii de audit intern îi sunt inerente următoarele caracteristici:
- universalitatea;
- independenţa;
- periodicitatea.
Universalitatea auditului intern se manifestă în baza ariei de aplicabilitate,
scopului urmărit şi profesionalismul auditorilor interni. Aria de aplicabilitate
constituie toate entităţile în cadrul cărora există activitatea de audit intern. În
prezent, auditorul intern funcţionează atît în sectorul privat, cît şi în sectorul
public, contribuind la ameliorarea controlului intern aferent tuturor activităţilor
desfăşurate în cadrul entităţii, inclusiv şi a celora de natură financiară şi contabilă.
Scopul urmărit de auditul intern este de a ajuta managerii să stăpînească mai
bine activitatea entităţii. Pentru realizarea acestui scop auditul intern trebuie să aibă
posibilitatea de a audita fiecare activitate din cadrul entităţii. Prin urmare,
activitatea de audit intern necesită a fi exercitată de specialişti din diverse culturi
şi domenii profesionale. În caz dacă entitatea nu-şi permite să angajeze specialiştii
necesari, va recurge la contractarea experţilor din exterior.
Independenţa auditorului intern presupune:
a) neimplicarea în elaborarea şi implementarea controlului intern al entităţii;
b) lipsa relaţiilor personale, financiare şi oficiale cu persoanele auditate;
c) absenţa intereselor financiare şi politice faţă de activităţile auditate;
d) anterior nu a fost responsabil de activităţile sectorului care urmează a fi
auditat.
Periodicitatea auditului intern este determinată de frecvenţa auditării
activităţilor şi operaţiunilor entităţii. Auditul intern există şi funcţionează
permanent în cadrul entităţii, însă anumite obiecte sunt auditate mai frecvent sau
mai rar în dependenţă de problemele şi riscurile cu care se confruntă. Graficul de
auditare a structurilor, activităţilor şi operaţiunilor din cadrul entităţii este stabilit
în planul strategic, planul anual şi programul de audit.

2.Tipurile auditului intern

Sunt cunoscute mai multe clasificări ale tipurilor de audit, dar pentru practica
auditului intern considerăm relevantă următoarea clasificare a tipurilor de audit
intern:
1. auditul de sistem;
2. auditul performanţei;
3. auditul de conformitate.
Auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de
conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează
economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de
recomandări pentru corectarea acestora. Un sistem poate fi privit ca un ansamblu
de resurse şi activităţi cumulate şi organizate astfel încît să se atingă anumite
obiective stabilite sau să se realizeze rezultatele necesare. Exemple de tipuri de
sisteme: financiar, operaţional, administrativ, resurse umane etc.
Auditul performanţei reprezintă o activitate independentă şi obiectivă, în
cadrul căreia se examinează utilizarea resurselor în cadrul unui program, funcţii,
operaţii sau sistem de management pentru a determina dacă resursele sunt utilizate
în cel mai economic, eficient şi eficace mod pentru îndeplinirea misiunii şi
obiectivelor entităţii.
În cadrul auditul de conformitate se verifică respectarea cadrului normativ, a
politicilor şi a procedurilor aplicabile şi dacă este necesară îmbunătăţirea
proceselor, a procedurilor de control intern utilizate pentru a asigura respectarea
legislaţiei.

3. Auditul intern şi auditul extern

În contextul definirii activităţii de audit intern este necesar de atenţionat despre
originea cuvîntului „audit”, care ca termen este de provenienţă latină, în traducere
semnificînd „a asculta”. Termenul în cauză era frecvent utilizat de egipteni şi
asirieni. Actualmente termenul „audit” este asociat activităţii de control financiar
în special activităţii de audit a situaţiilor financiare. Din cauza costurilor mari
caracteristice auditului extern unele entităţi au creat cabinete interne de audit care
funcţionau cu cheltuieli mai mici. Aceste cheltuieli, char dacă erau însoţite de plăţi
suplimentare de certificare a situaţiei financiare de către auditorul extern –
însumate nu depăşeau preţul unui serviciu complex de audit extern al rapoartelor
financiare. În acest caz auditorii interni era supervizaţi de auditorii extern, care nu
începeau lucrările de la zero, dar se bazau pe documentaţia auditorilor interni. În
prezent, entităţile cu servicii de audit intern sunt vizitate de auditorii externi cu
scopul de a realiza comparaţii şi diverse analize, dar nu pentru verificări detaliate a
operaţiunilor şi proceselor.
Auditorul extern este solicitat de regulă, să certifice situaţiile financiare, iar
auditorul intern este angajat să ofere consultaţii şi propuneri pentru managementul
entităţii în privinţa minimizării riscurilor legate de utilizarea neeconomă a
fondurilor sau să identifice punctele slabe în gestionarea fondurilor entităţii.

Nr. Domenii de
d/o referinţă Auditul intern Auditul extern
1. Statutul Este parte integrantă din Este independent din punct de
entitate vedere juridic
2. Beneficiarii Managerii de la toate Toţi cei care doresc o
auditului nivelurile entităţii certificare a conturilor
3. Obiectivele Evaluarea sistemului de Certificarea exactităţii
auditului management financiar şi conturilor şi a situaţiilor
control şi asigurarea financiare, care constă în
conducerii că acesta regularitatea, sinceritatea şi
funcţionează imaginea fidelă a declaraţiilor
financiare finale. Cu această
ocazie auditul extern
 evaluează si el sistemul de
management financiar şi
control, dar numai pentru
elemente de natură financiar-
contabilă.
4. Domeniul de Domeniul este mult mai Înglobează tot ceea ce
aplicare al vast, deoarece include nu participă la determinarea
auditului numai toate funcţiile rezultatelor, la elaborarea
entităţii, ci şi dimensiunile situaţiilor financiare finale şi
acesteia. Domeniul numai la acestea, dar din toate
auditului intern depăşeşte funcţiile entităţii
domeniul cifrelor. Spre
exemplu, evaluarea
eficienţei activităţii
cabinetului medical
5. Periodicitate Activitate efectuată Îşi desfăşoară acţiunile în
a auditului permanent în cadrul entităţii general în mod intermitent şi
prin acţiuni planificate, în în moment proprice
funcţie de analiza riscurilor certificării conturilor,
respective după sfirşitul
simestrului sau anului, în
restul perioadelor auditorii
nefiind prezenţi în entitate
6. Legătura cu Schimbă mereu Are mereu aceeaşi
factorii din interlocuitorii, în funcţie de interlocuitori din entitate, din
entitate misiunea planificată, şi, din acest punct de vedere auditul
acest punct de vedere, extern este permanent pentru
auditul intern este periodic cei auditaţi
pentru cei auditaţi
7. Independenţa Este independent în Are independenţa specifică
 exercitarea funcţiei sale faţă titularului unei profesii libere,
de procesele pe care le reglementate juridic şi
auditează. În acelaşi timp statutar. Este independent faţă
este dependent prin faptul de clientul său
că aparţine entităţii şi
activează în serviciul
managerului entităţii
8. Metoda Este o abordare în funcţie Are o metodologie precisă,
de riscuri şi oricare ar fi standardizată şi se bazează pe
domeniul de aplicare se analize, comparaţii, rapoarte,
utilizează aceleaşi tehnici şi etc
instrumente. În acest sens,
există o metodologie
specifică şi originală
9. Prevenirea Se interesează de toate Se interesează numai de
fraudelor problemele, spre exemplu fraudele, care pot afecta
evaluează confidenţialitatea conturile
dosarelor personale din
cadrul cabinetului medical

4. Reglementarea internaţională a auditului intern

Este necesar să menţionăm că profesia de auditor intern este organizată la

nivel global şi reprezentată pe plan internaţional de IIA (în prezent IIA Global), iar
în Europa de Confederaţia europeană a institutelor de audit intern (ECIIA).
IIA Global este liderul recunoscut în domeniul auditului intern şi are ca interes
primordial menţinerea şi dezvoltarea standardelor internaţionale privind practica de
audit intern, precum şi pregătirea şi instruirea profesională a auditorilor interni.
Activitatea IIA Global este realizată în mod practic prin:
 ▪ organizarea anuală a examinărilor profesionale pentru obţinerea calităţii
internaţionale de CIA;
▪ stabilirea şi actualizarea sistematică, pe baza cercetărilor proprii şi a practicii
internaţionale, pentru toţi membri săi, a standardelor internaţionale în domeniu;
▪ redactarea revistei „Auditorul intern” (The Internal Auditor);
▪ organizarea de conferinţe şi colocvii pentru dezbateri de specialitate la nivel
internaţional, prin rotaţie, în diverse zone geografice.
IIA Global a pus în aplicare Cadrul Internaţional de Practici Profesionale
Profesionale în Auditul Intern (IPPF), care include: Definiţia auditului intern;
Codul de etică; Standardele Internaţionale pentru Practica Profesională a Auditului
Intern (ISPPIA).
Revizuirea şi dezvoltarea ISPPIA reprezintă un proces continuu. Consiliul
Internaţional pentru Standardizarea Auditului Intern poartă consultări şi discuţii
ample, înainte de publicarea standardelor. Acestea include solicitări către publicul
din întreaga lume de a trimite propuneri în cadrul procesului de dezbatere a
proiectelor standardelor.
Componentele de bază ale standardelor profesionale ale auditului intern
sunt următoarele:
1. Standardele de calificare, numerotate cu seria 1000;
3. Standarde de performanță, numerotate cu seria 2000;
4. Standarde de implementare practică, numerotarea cărora diferă de celelalte
standarde prin modificarea penultimei cifre a seriei 1000 şi 2000. De asemenea, la
numerotarea acestor standarde se aplică literele A-C.
Standardele de calificare şi standardele de performanță sunt obligatorii, iar
standardele de implementare practică sunt cu caracter de recomandare sau
facultative.
Standardele de calificare exprimă caracteristicile realizării activităţii de
audit intern şi se divizează în 4 standarde:
1000 „Misiuni, competenţe şi responsabilităţi”;
1100 „Independenţă şi obiectivitate”;
 1200 „Competenţă şi conştiinţă profesională”;
1300 „Program de asigurare şi de îmbunătăţire a calităţii”
Fiecare din acest standard se compune din mai multe standarde de
implementare practică. De exemplu, standardul de calificare 1000 „Misiuni,
competenţe şi responsabilităţi” se dezvoltă în două standarde de implementare:
1000.A1şi 1000.C1.
Standardele de performanță conţin criteriile de calitate pentru aprecierea
activităţilor realizate de auditul intern. În prezent există şapte standarde de
performanță:
2000 „Gestionarea auditului intern”;
2100 „Natura activităţilor”;
2200 „Planificarea angajamentului”;
2300 „Realizarea angajamentului”;
2400 „Comunicarea rezultatelor”;
2500 „Supravegherea acţiunilor de evoluţie”;
2600 „Acceptarea riscurilor de către direcţia generală”.
Conţinutul standardelor de funcţionare ca şi cel al standardelor de calificare este
dezvăluit în standardele de implementare practică. De exemplu, standardul de
funcţionare 2000 „Gestionarea auditului intern” este dezvăluit în 8 standarde de
implementare practică, primul fiind 2010 „Planificare”.