Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE


SPECIALIZAREA : AUDIT ŞI EXPERTIZĂ CONTABILĂ
SEMESTRUL II

LUCRARE SCRISĂ LA DISCIPLINA :

ANALIZA ECONOMICA FINANCIARA

TEMA :
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

PROFESOR UNIVERSITAR DR. IOAN CUZMAN

MASTERAND : BLIDAR MONICA ( DUMITRESCU )


Rolul auditului intern în cadrul unei entităţi

Conţinutul auditului intern

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei


entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o
îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus
de valoare.
Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând,
printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al
riscurilor, de control, şi de guvernare a organizaţiei, şi făcând propuneri pentru a
le consolida eficacitatea. El poate fi exercitat atât de persoane din interiorul
organizaţiei în cauză, cât şi de persoane din exteriorul acesteia.
Persoanele responsabile pentru organizarea activităţii de audit intern,
coordonarea lucrărilor/angajamentelor şi împuternicite pentru semnarea
rapoartelor de audit intern trebuie sa aibă calitatea de auditor financiar.
Pe măsură ce firmele româneşti încep sa vadă avantajele ce rezultă din
dezvoltarea şi consolidarea operaţiunilor de audit intern, vor fi conştienţi şi de
avantajele pe care le oferă consultanţa oferită de specialişti cu experienţă inter-
naţională. În ciuda denumirii date acestei practici, auditul intern nu trebuie sa fie
realizat neapărat de personalul companiei. Deosebirea faţă de un control extern
constă în faptul că observaţiile şi concluziile auditorilor interni rămân
confidenţiale. Unul dintre principalele avantaje ale implicării unui consultant
extern în auditul intern este acela al unei garanţii suplimentare de independenţă.
Este prin urmare mult mai probabil că acesta va contribui la dezvoltarea unui
departament eficient de audit intern, care va obţine rezultate în optimizarea
practicilor în afacerile companiei.
Auditul intern implică înfiinţarea unui departament special în cadrul unei
firme, separat de structura managerială obişnuită, al cărui obiectiv este acela de
a asigura respectarea standardelor de eficienţă (proceduri şi controale) şi de
etică la toate nivelele companiei, precum şi faptul ca firma se comportă cu
responsabilitate în relaţiile sale cu comunitatea mai largă.
Departamentul de Audit Intern (DAI) raportează în mod normal direct
Consiliului de Administraţie al companiei sau Comitetului de Audit.
Departamentul poate fi relativ mic, constând din doi sau trei specialişti cu
personal de asistenţă, astfel că înfiinţarea unui DAI nu implică o birocraţie
suplimentară semnificativă. DAI are autoritatea să investigheze operaţiunile
companiei la toate nivelele, dar este independent de conducere, având puterea
doar să facă recomandări pe care Consiliul de Administraţie le poate accepta sau
respinge.
în general prin audit se înţelege examinarea profesională a unei
informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile prin raportarea ei la un
criteriu ( standard sau normă ) de calitate în vederea satisfacerii nevoilor de
informaţii solicitate de diverşi utilizatori.
Auditul intern are rolul:
• de a verifica dacă activitatea organizaţiei este în conformitate cu politicile,
programele şi managementul acestuia, conform prevederilor legale;
• de a evalua cât de adecvate sunt controalele financiare şi nefinanciare dispuse
de conducerea entităţii economice, şi dacă acestea sunt aplicate şi în ce măsură,
în scopul creşterii eficienţei activităţii organizaţiei;
• de a evalua cât de adecvate sunt informaţiile financiare şi nefinanciare furnizate
conducerii entităţii economice, pentru cunoaşterea realităţilor din organizaţia
respectivă;
• de a proteja elementele patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere ale organizaţiei
şi de a identifica metodele de prevenire a fraudelor şi a pierderilor de orice fel.
Auditul intern ajută instituţia să îşi atingă obiectivele evaluând procesele
sale de management al riscurilor, de control şi de conducere. Auditorii interni pot
prin consiliere permanentă, să ajute instituţia să identifice, să evalueze şi să
implementeze un dispozitiv de management al riscurilor şi de control care să
permită stăpânirea acestor riscuri. În afara misiunii clasice de asigurare, auditorii
interni îşi asumă un rol de consiliere în vederea îmbunătăţirii proceselor
fundamentale ale instituţiei. Misiunile de audit scot în evidenţă anomaliile şi
punctele slabe semnificative din cadrul proceselor ce se desfăşoară la nivelul
instituţiei, astfel încât să poată fi remediate sau atenuate consecinţele acestora.
Auditul intern trebuie să propună planuri de audit bazate pe analiza
riscurilor, pentru a stabili priorităţile activităţii de audit. Auditul bazat pe analiza
riscului, modifică modul în care auditorii percep controlul şi riscul. Auditul intern
trebuie să ajute conducerea entităţilor publice să menţină un control intern
adecvat, evaluând eficienţa şi eficacitatea acestuia şi încurajând îmbunătăţirea
sa continuă.
Este foarte important că auditul intern să participe la dezbaterea la cel
mai înalt nivel de decizie din instituţie, a problemelor importante şi care au
implicaţii de sistem asupra activităţii entităţii în ansamblul său, creându-se astfel
posibilitatea orientării activităţii de audit intern către problematica cu care se
confruntă managementul.
Auditorii interni trebuie să dea dovadă de claritate, consecvenţă,
profesionalism, amabilitate, competenţă, comunicare şi să conştientizeze
auditaţii că sunt lângă ei, pentru interesele lor şi ceea ce este cel mai important,
pentru a adăuga valoare entităţii auditate. Plusul de valoare adus de auditul
intern este rezultatul aportului de competenţă pentru practicarea unui control
intern raţional. Auditul intern trebuie privit drept util, nu ca fiind impus de cadrul
normativ existent. Este foarte important ca auditul intern să fie judecat pentru
lucrurile pe care le-a constatat nu pentru lucrurile pe care nu le-a găsit.
Auditul intern trebuie abordat într-o maniera constructivă, care să aibă la
bază un parteneriat manager/auditor, orientat spre viitor, bazat pe
profesionalismul şi obiectivitatea auditorilor.
Pentru a supravieţui într-o lume a concurenţei, fiecare întreprindere,
indiferent de natura acesteia, trebuie să măsoare cu discernământ fiecare leu
cheltuit şi fiecare dram de energie consumată, urmărind obţinerea unor rezultate
cât mai performante cu eforturi şi cheltuieli cât mai reduse.
Auditorul trebuie să obţină o înţelegere suficientă a sistemelor de
contabilitate şi de control intern pentru a planifica auditul şi a dezvolta o abordare
eficientă a acestuia. Atunci când auditorul consideră că auditul intern oferă
informaţii utile în fundamentarea opiniei sale, poate reduce întinderea
controalelor sale asupra conturilor.
Auditul intern contribuie în general la certitudinea că sistemul contabil
este corespunzător organizat şi că toate informaţiile contabile care trebuie
înregistrate au fost efectiv înregistrate. Auditorul trebuie să obţină o bună
înţelegere a sistemului contabil şi a controalelor sale interne pe care doreşte să
se sprijine pentru a determina natura, termenele şi întinderea celorlalte proceduri
de audit.
Sistemul contabil reprezintă ansamblul de proceduri şi înregistrări dintr-o
entitate care permit prelucrarea tranzacţiilor în scopul înregistrării acestora în
conturi.
Sistemul de control constă în ansamblul de politici şi proceduri (controale
interne) la care recurge conducerea unei entităţi în vederea asigurării unei
gestiuni riguroase şi eficiente. Controalele interne împreună cu sistemul contabil
privesc realizarea următoarelor obiective :
- operaţiunile efectuate de entitate respectă regulile stabilite de conducere ;
- conformitatea cu legislaţia în vigoare ;
- tranzacţiile şi alte evenimente sunt înregistrate în conturile
corespunzătoare, la valoarea corectă şi în perioada adecvată, astfel încât
să permită întocmirea situaţiilor financiare ;
- accesul la active şi înregistrări este permis doar în conformitate cu
delegările stabilite de conducerea entităţii ;
- activele entităţii sunt protejate prin separarea sarcinilor, serviciul de audit
intern, efectuarea de inventare la intervale rezonabile .
Un sistem contabil înzestrat cu controale interne eficace poate da
managementului unei entităţi un grad rezonabil de certitudine că activele
societăţii sunt protejate împotriva oricărei tentative de înstrăinare neautorizate şi
că înregistrările contabile constituie o bază viabilă pentru pregătirea informaţiilor
financiare în timp util.
Sistemul de control intern cuprinde :
- sistemul de organizare a controlului intern
- sistemul de proceduri a controlului intern

Sistemul de organizare a controlului intern este determinat de mediul în


care acesta funcţionează şi care poate fi influenţat de o serie de factori interni
cum sunt :
- structura organizatorică a entităţii;
- supervizarea exercitată de conducători;
- personalul implicat.
O structură organizatorică eficace favorizează cunoaşterea delegărilor de
puteri şi a întinderii responsabilităţilor, să fie concepută astfel încât să prevină
orice ieşire în afara sistemului de control şi trebuie să asigure separarea funcţiilor
incompatibile. Funcţiile sunt incompatibile atunci când permit simultan să se
comită fraude sau erori.
Managementul entităţii este responsabil pentru concepţia şi menţinerea
sistemului de control intern.
Un sistem de control intern puternic, de exemplu unul cu controale bugetare
severe şi cu o funcţie eficientă a auditului intern poate suplini în mod semnificativ
procedurile specifice de control.
Procedurile de control completează sistemul de organizare al controlului
intern şi reprezintă acele politici şi proceduri, pe care conducerea le-a stabilit în
vederea atingerii obiectivelor specifice.
Procedurile specifice de control includ :
- stabilirea , revederea şi aprobarea normelor interne ;
- raportarea, revizuirea şi aprobarea reconcilierilor ;
- verificarea exactităţii aritmice a înregistrărilor ;
- controlarea aplicaţiilor şi a mediului sistemelor informatizate şi a accesului
la fişierele de date ;
- menţinerea şi revizuirea conturilor de control şi a balanţelor de verificare ;
- aprobarea şi controlul documentelor ;
- compararea datelor interne cu sursele externe de informaţii ;
- compararea rezultatelor inventarului de numerar, a titlurilor de participare
şi a stocurilor cu înregistrările din contabilitate ;
- limitarea accesului fizic direct la active şi înregistrări ;
- compararea şi analizarea rezultatelor financiare cu valorile prognozate.

La auditul situaţiilor financiare, auditorul va verifica numai acele politici şi


proceduri care sunt semnificative pentru formularea unei opinii referitoare la
situaţiile financiare.

Înţelegerea sistemelor de contabilitate şi control intern

Atunci când sunt înţelese sistemele de contabilitate şi de control intern pentru


planificarea auditului auditorul va culege informaţii în legătură cu modul în care
sunt proiectate aceste sisteme, precum şi cu modul lor de aplicare.
Natura, durata şi întinderea procedurilor efectuate de auditor pentru a obţine
înţelegerea sistemelor de contabilitate şi de control intern diferă, în funcţie de :
- mărimea şi complexitatea entităţii şi a sistemului său informatic ;
- considerente ce ţin de pragul de semnificaţie ;
- tipul de control intern implicat ;
- natura documentaţiei entităţii privind controalele interne specifice ;
- evaluarea de către auditor a riscului inerent.
Atunci când, ca urmare a evaluării generale a auditului intern, auditorul
financiar are intenţia de a lua în considerare anumite lucrări de audit intern, el
trebuie să examineze foile de lucru ale auditorului intern în scopul de a se
asigura că :
- întinderea lucrărilor şi planurile de audit corespondente sunt conforme cu
obiectivele auditorului financiar ;
- lucrările au fost corect planificate iar cele ale asistenţilor au fost corect
supervizate, revăzute şi documentate ;
- au fost colectate elemente probante suficiente, apropiate şi ele justifică în
mod rezonabil concluziile degajate ;
- concluziile degajate sunt corecte cu situaţia şi rapoartele întocmite şi
reflectă corect rezultatul lucrărilor efectuate ;
- toate punctele neobişnuite sau anormale puse în evidenţă de lucrările
auditorului intern au fost corect rezolvate ;
Auditorul financiar trebuie sa documenteze concluziile sale ca urmare a
examinării lucrărilor de audit intern. Analiza poate cuprinde controlul unor
elemente deja verificate de auditorul intern, controlul unor elemente similare şi
studierea unor proceduri ale auditorului intern.
Activitatea de audit intern trebuie să fie independentă, iar auditorii interni
trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu obiectivitate.
Activitatea de audit intern trebuie să ajute entitatea prin identificarea şi
evaluarea expunerilor la riscurile semnificative şi să contribuie la îmbunătăţirea
sistemelor de management al riscurilor şi de control.
Activitatea de audit intern trebuie să supravegheze şi să evalueze eficacitatea
sistemului de management al riscurilor aparţinând entităţii.
Activitatea de audit intern trebuie să evalueze expunerile la riscurile aferente
guvernanţei entităţii, operaţiunilor şi sistemelor informaţionale cu privire la:
• fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;
• eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
• protejarea activelor;
• respectarea legilor, regulamentelor şi contractelor.
Auditorii interni trebuie să stabilească în ce măsură au fost definite scopurile
şi obiectivele privind operaţiunile şi programele şi dacă aceste scopuri şi
obiective sunt conforme cu cele ale entităţii.
În cadrul procesului de identificare şi de evaluare a riscurilor semnificative
ale entităţii auditorii interni trebuie să ia în consideraţie cunoştinţele despre
sistemele de control pe care le-au dobândit în cursul misiunilor lor de
consultanţă.
Bibliografie :
Boby Costi, AUDITUL AFACERILOR, Editura Gutenberg Univers Arad, 2009
Standardele Internaţionale de audit financiar, traducere, Editura
Economică, Bucureşti 2007
Colecţia Revista Audit financiar, editura CAFR, perioada 2001-2009
Colecţia Revista Contabilitatea expertiza şi auditul afacerii, editura
CECCAR, perioada 2001-2009.

S-ar putea să vă placă și