SPECIALIZAREA : AUDIT ŞI EXPERTIZĂ CONTABILĂ SEMESTRUL II
LUCRARE SCRISĂ LA DISCIPLINA :
ANALIZA ECONOMICA FINANCIARA
TEMA : ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
PROFESOR UNIVERSITAR DR. IOAN CUZMAN
MASTERAND : BLIDAR MONICA ( DUMITRESCU )
Rolul auditului intern în cadrul unei entităţi
Conţinutul auditului intern
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei
entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a organizaţiei, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea. El poate fi exercitat atât de persoane din interiorul organizaţiei în cauză, cât şi de persoane din exteriorul acesteia. Persoanele responsabile pentru organizarea activităţii de audit intern, coordonarea lucrărilor/angajamentelor şi împuternicite pentru semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aibă calitatea de auditor financiar. Pe măsură ce firmele româneşti încep sa vadă avantajele ce rezultă din dezvoltarea şi consolidarea operaţiunilor de audit intern, vor fi conştienţi şi de avantajele pe care le oferă consultanţa oferită de specialişti cu experienţă inter- naţională. În ciuda denumirii date acestei practici, auditul intern nu trebuie sa fie realizat neapărat de personalul companiei. Deosebirea faţă de un control extern constă în faptul că observaţiile şi concluziile auditorilor interni rămân confidenţiale. Unul dintre principalele avantaje ale implicării unui consultant extern în auditul intern este acela al unei garanţii suplimentare de independenţă. Este prin urmare mult mai probabil că acesta va contribui la dezvoltarea unui departament eficient de audit intern, care va obţine rezultate în optimizarea practicilor în afacerile companiei. Auditul intern implică înfiinţarea unui departament special în cadrul unei firme, separat de structura managerială obişnuită, al cărui obiectiv este acela de a asigura respectarea standardelor de eficienţă (proceduri şi controale) şi de etică la toate nivelele companiei, precum şi faptul ca firma se comportă cu responsabilitate în relaţiile sale cu comunitatea mai largă. Departamentul de Audit Intern (DAI) raportează în mod normal direct Consiliului de Administraţie al companiei sau Comitetului de Audit. Departamentul poate fi relativ mic, constând din doi sau trei specialişti cu personal de asistenţă, astfel că înfiinţarea unui DAI nu implică o birocraţie suplimentară semnificativă. DAI are autoritatea să investigheze operaţiunile companiei la toate nivelele, dar este independent de conducere, având puterea doar să facă recomandări pe care Consiliul de Administraţie le poate accepta sau respinge. în general prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile prin raportarea ei la un criteriu ( standard sau normă ) de calitate în vederea satisfacerii nevoilor de informaţii solicitate de diverşi utilizatori. Auditul intern are rolul: • de a verifica dacă activitatea organizaţiei este în conformitate cu politicile, programele şi managementul acestuia, conform prevederilor legale; • de a evalua cât de adecvate sunt controalele financiare şi nefinanciare dispuse de conducerea entităţii economice, şi dacă acestea sunt aplicate şi în ce măsură, în scopul creşterii eficienţei activităţii organizaţiei; • de a evalua cât de adecvate sunt informaţiile financiare şi nefinanciare furnizate conducerii entităţii economice, pentru cunoaşterea realităţilor din organizaţia respectivă; • de a proteja elementele patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere ale organizaţiei şi de a identifica metodele de prevenire a fraudelor şi a pierderilor de orice fel. Auditul intern ajută instituţia să îşi atingă obiectivele evaluând procesele sale de management al riscurilor, de control şi de conducere. Auditorii interni pot prin consiliere permanentă, să ajute instituţia să identifice, să evalueze şi să implementeze un dispozitiv de management al riscurilor şi de control care să permită stăpânirea acestor riscuri. În afara misiunii clasice de asigurare, auditorii interni îşi asumă un rol de consiliere în vederea îmbunătăţirii proceselor fundamentale ale instituţiei. Misiunile de audit scot în evidenţă anomaliile şi punctele slabe semnificative din cadrul proceselor ce se desfăşoară la nivelul instituţiei, astfel încât să poată fi remediate sau atenuate consecinţele acestora. Auditul intern trebuie să propună planuri de audit bazate pe analiza riscurilor, pentru a stabili priorităţile activităţii de audit. Auditul bazat pe analiza riscului, modifică modul în care auditorii percep controlul şi riscul. Auditul intern trebuie să ajute conducerea entităţilor publice să menţină un control intern adecvat, evaluând eficienţa şi eficacitatea acestuia şi încurajând îmbunătăţirea sa continuă. Este foarte important că auditul intern să participe la dezbaterea la cel mai înalt nivel de decizie din instituţie, a problemelor importante şi care au implicaţii de sistem asupra activităţii entităţii în ansamblul său, creându-se astfel posibilitatea orientării activităţii de audit intern către problematica cu care se confruntă managementul. Auditorii interni trebuie să dea dovadă de claritate, consecvenţă, profesionalism, amabilitate, competenţă, comunicare şi să conştientizeze auditaţii că sunt lângă ei, pentru interesele lor şi ceea ce este cel mai important, pentru a adăuga valoare entităţii auditate. Plusul de valoare adus de auditul intern este rezultatul aportului de competenţă pentru practicarea unui control intern raţional. Auditul intern trebuie privit drept util, nu ca fiind impus de cadrul normativ existent. Este foarte important ca auditul intern să fie judecat pentru lucrurile pe care le-a constatat nu pentru lucrurile pe care nu le-a găsit. Auditul intern trebuie abordat într-o maniera constructivă, care să aibă la bază un parteneriat manager/auditor, orientat spre viitor, bazat pe profesionalismul şi obiectivitatea auditorilor. Pentru a supravieţui într-o lume a concurenţei, fiecare întreprindere, indiferent de natura acesteia, trebuie să măsoare cu discernământ fiecare leu cheltuit şi fiecare dram de energie consumată, urmărind obţinerea unor rezultate cât mai performante cu eforturi şi cheltuieli cât mai reduse. Auditorul trebuie să obţină o înţelegere suficientă a sistemelor de contabilitate şi de control intern pentru a planifica auditul şi a dezvolta o abordare eficientă a acestuia. Atunci când auditorul consideră că auditul intern oferă informaţii utile în fundamentarea opiniei sale, poate reduce întinderea controalelor sale asupra conturilor. Auditul intern contribuie în general la certitudinea că sistemul contabil este corespunzător organizat şi că toate informaţiile contabile care trebuie înregistrate au fost efectiv înregistrate. Auditorul trebuie să obţină o bună înţelegere a sistemului contabil şi a controalelor sale interne pe care doreşte să se sprijine pentru a determina natura, termenele şi întinderea celorlalte proceduri de audit. Sistemul contabil reprezintă ansamblul de proceduri şi înregistrări dintr-o entitate care permit prelucrarea tranzacţiilor în scopul înregistrării acestora în conturi. Sistemul de control constă în ansamblul de politici şi proceduri (controale interne) la care recurge conducerea unei entităţi în vederea asigurării unei gestiuni riguroase şi eficiente. Controalele interne împreună cu sistemul contabil privesc realizarea următoarelor obiective : - operaţiunile efectuate de entitate respectă regulile stabilite de conducere ; - conformitatea cu legislaţia în vigoare ; - tranzacţiile şi alte evenimente sunt înregistrate în conturile corespunzătoare, la valoarea corectă şi în perioada adecvată, astfel încât să permită întocmirea situaţiilor financiare ; - accesul la active şi înregistrări este permis doar în conformitate cu delegările stabilite de conducerea entităţii ; - activele entităţii sunt protejate prin separarea sarcinilor, serviciul de audit intern, efectuarea de inventare la intervale rezonabile . Un sistem contabil înzestrat cu controale interne eficace poate da managementului unei entităţi un grad rezonabil de certitudine că activele societăţii sunt protejate împotriva oricărei tentative de înstrăinare neautorizate şi că înregistrările contabile constituie o bază viabilă pentru pregătirea informaţiilor financiare în timp util. Sistemul de control intern cuprinde : - sistemul de organizare a controlului intern - sistemul de proceduri a controlului intern
Sistemul de organizare a controlului intern este determinat de mediul în
care acesta funcţionează şi care poate fi influenţat de o serie de factori interni cum sunt : - structura organizatorică a entităţii; - supervizarea exercitată de conducători; - personalul implicat. O structură organizatorică eficace favorizează cunoaşterea delegărilor de puteri şi a întinderii responsabilităţilor, să fie concepută astfel încât să prevină orice ieşire în afara sistemului de control şi trebuie să asigure separarea funcţiilor incompatibile. Funcţiile sunt incompatibile atunci când permit simultan să se comită fraude sau erori. Managementul entităţii este responsabil pentru concepţia şi menţinerea sistemului de control intern. Un sistem de control intern puternic, de exemplu unul cu controale bugetare severe şi cu o funcţie eficientă a auditului intern poate suplini în mod semnificativ procedurile specifice de control. Procedurile de control completează sistemul de organizare al controlului intern şi reprezintă acele politici şi proceduri, pe care conducerea le-a stabilit în vederea atingerii obiectivelor specifice. Procedurile specifice de control includ : - stabilirea , revederea şi aprobarea normelor interne ; - raportarea, revizuirea şi aprobarea reconcilierilor ; - verificarea exactităţii aritmice a înregistrărilor ; - controlarea aplicaţiilor şi a mediului sistemelor informatizate şi a accesului la fişierele de date ; - menţinerea şi revizuirea conturilor de control şi a balanţelor de verificare ; - aprobarea şi controlul documentelor ; - compararea datelor interne cu sursele externe de informaţii ; - compararea rezultatelor inventarului de numerar, a titlurilor de participare şi a stocurilor cu înregistrările din contabilitate ; - limitarea accesului fizic direct la active şi înregistrări ; - compararea şi analizarea rezultatelor financiare cu valorile prognozate.
La auditul situaţiilor financiare, auditorul va verifica numai acele politici şi
proceduri care sunt semnificative pentru formularea unei opinii referitoare la situaţiile financiare.
Înţelegerea sistemelor de contabilitate şi control intern
Atunci când sunt înţelese sistemele de contabilitate şi de control intern pentru
planificarea auditului auditorul va culege informaţii în legătură cu modul în care sunt proiectate aceste sisteme, precum şi cu modul lor de aplicare. Natura, durata şi întinderea procedurilor efectuate de auditor pentru a obţine înţelegerea sistemelor de contabilitate şi de control intern diferă, în funcţie de : - mărimea şi complexitatea entităţii şi a sistemului său informatic ; - considerente ce ţin de pragul de semnificaţie ; - tipul de control intern implicat ; - natura documentaţiei entităţii privind controalele interne specifice ; - evaluarea de către auditor a riscului inerent. Atunci când, ca urmare a evaluării generale a auditului intern, auditorul financiar are intenţia de a lua în considerare anumite lucrări de audit intern, el trebuie să examineze foile de lucru ale auditorului intern în scopul de a se asigura că : - întinderea lucrărilor şi planurile de audit corespondente sunt conforme cu obiectivele auditorului financiar ; - lucrările au fost corect planificate iar cele ale asistenţilor au fost corect supervizate, revăzute şi documentate ; - au fost colectate elemente probante suficiente, apropiate şi ele justifică în mod rezonabil concluziile degajate ; - concluziile degajate sunt corecte cu situaţia şi rapoartele întocmite şi reflectă corect rezultatul lucrărilor efectuate ; - toate punctele neobişnuite sau anormale puse în evidenţă de lucrările auditorului intern au fost corect rezolvate ; Auditorul financiar trebuie sa documenteze concluziile sale ca urmare a examinării lucrărilor de audit intern. Analiza poate cuprinde controlul unor elemente deja verificate de auditorul intern, controlul unor elemente similare şi studierea unor proceduri ale auditorului intern. Activitatea de audit intern trebuie să fie independentă, iar auditorii interni trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu obiectivitate. Activitatea de audit intern trebuie să ajute entitatea prin identificarea şi evaluarea expunerilor la riscurile semnificative şi să contribuie la îmbunătăţirea sistemelor de management al riscurilor şi de control. Activitatea de audit intern trebuie să supravegheze şi să evalueze eficacitatea sistemului de management al riscurilor aparţinând entităţii. Activitatea de audit intern trebuie să evalueze expunerile la riscurile aferente guvernanţei entităţii, operaţiunilor şi sistemelor informaţionale cu privire la: • fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale; • eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor; • protejarea activelor; • respectarea legilor, regulamentelor şi contractelor. Auditorii interni trebuie să stabilească în ce măsură au fost definite scopurile şi obiectivele privind operaţiunile şi programele şi dacă aceste scopuri şi obiective sunt conforme cu cele ale entităţii. În cadrul procesului de identificare şi de evaluare a riscurilor semnificative ale entităţii auditorii interni trebuie să ia în consideraţie cunoştinţele despre sistemele de control pe care le-au dobândit în cursul misiunilor lor de consultanţă. Bibliografie : Boby Costi, AUDITUL AFACERILOR, Editura Gutenberg Univers Arad, 2009 Standardele Internaţionale de audit financiar, traducere, Editura Economică, Bucureşti 2007 Colecţia Revista Audit financiar, editura CAFR, perioada 2001-2009 Colecţia Revista Contabilitatea expertiza şi auditul afacerii, editura CECCAR, perioada 2001-2009.