REFERAT MANAGEMENT 1.

1 TIPOLOGIA DECIZIILOR FINANCIARE Rolul functiei financiare al intreprinderii se concretizeaza in luarea unor decizii de formare si modificare a capitalurilor. Deciziile de natura financiara reprezinta un proces rational de alegere a unei linii de actiune pe baza analizei mai multor solutii pentru asigurarea continua cu fonduri a activitatii care se deruleaza, urmarirea utilizarii acestor fonduri, care trebuie facuta cat mai eficient. In practica economica se folosesc mai multe tipuri de decizii financiare : 1. Din punct de vedere al perioadei de activitate : a). curente; b). strategice a). Cele curente se refera la activitatea de zi cu zi a intreprinderii si vizeaza parametri fundamentali legati de activitatea efectiva in limita celor prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli. Exemplu : rambursarea creditelor. b). Strategice (de perspectiva), care vizeaza evolutia viitoare a activitatii firme privind formarea si sporirea capitalului. 2. Dupa natura activitatii la care se refera : a). de finantare; b). de plasamente (de investitii). a). Cele de finantare se refera la modul de procurare a capitalului, modificarea lui, costurile pe care le presupune fiecare fel de capital in parte. b). De investitii, se refera la modul cum urmeaza a fi folosit capitalul procurat. In functie de probabilitatea desfasurarii evenimentelor si a anticiparii starilor viitoare : - decizii in conditii de certitudine, cand rezultatele preconizate sunt sigure netrebuind cuantificate aleator, probabilitatea desfasurarii evenimentelor fiind spre 100%, ca urmare a derularii imediate. - decizii in conditii de incertitudine, cand are loc o dispersie in timp si spatiu a evenimentelor probabile, factorii aleatori nu sunt sub control, probabilitatea derularii in timp si spatiu variind mult intre 0 si 100. Operatiunile de infaptuire a deciziilor se realizeaza prin intermediul decontarilor banesti si a instrumentelor specifice. In opinia noastra exista trei tipuri de decizii financiare manageriale, functie de tipul problemei de rezolvat si tipul solutiei de aplicat : 1. Decizii financiare de rutina; 2. Decizii financiare adaptive; 3. Decizii financiare inovative. 1.Deciziile financiare de rutina au in vedere probleme bine definite, cunoscute si cu variante bine cunoscute. Se iau in conditii de certitudine, implica un efort de gandire minim si se iau cu

rapiditate.

Exemplu : calculul amortismentului, a salariilor, etc. 2.Deciziile financiare adoptive, au un spectru mai larg, sunt mai complexe si au caracteristica esentiala un grad de incertitudine, adica variantele preconizate implica elemente noi, parametrii sperati reprezinta nivelele programate, sperate in viitor prin derularea activitatii. Importanta acestor decizii consta in continua lor adaptare la piata. Exemplu: planificarea cifrei de afaceri, a profitului, a trezoreriei, pe luna, trimestru, an. 3.Deciziile inovative, sunt mai rare, sunt strategii de avengura, pe termen mai indelungat.Implica incertitudine si risc, de obicei sunt unice, si se iau in colectiv. Exemplu: adoptarea unor proiecte de investitii, asocieri, etc. Obiectivul esential al deciziilor manageriale si implicit a functiei financiare a intreprinderii il reprezinta maximizarea valorii intreprinderii care isi are motivatia ca aceasta apartine actionarilor, care pretind managementului decizii de calitate in conditii de risc si incertitudine astfel incat capitalul propriu prin efectul levier sa se multiplice in conditii de risc minim si cu eficienta continua si ascendenta. Decizia financiar este produsul subsistemului financiar al intreprinderii,avnd legtur cu celelalte subsisteme. Concluzionm c decizia financiar este soluia unei probleme financiare care aplicat n planul tactic duce la realizarea cerinelor problemei financiare: Decizia financiar se ia n condiiile unor fluxuri existente n i din intreprindere:
Acionari Acionari

Comunitatea financiar Clieni (Cumprtori)

Comunitatea financiar Clieni (Cumprtori) Comunitatea

Comunitatea Local Guvern F. Munc Vnztori Competitori Local Guvern F. Munc Vnztori Competitori

Decizia financiar se ia pe toate nivelele managementului.

Decizia este o identificare i o evaluare de alternative cu selectarea celei mai bune: ( Raymond McLeod, jr. : Management Information Systems, 1979 S.R.A.)

Decizia financiar este produsul subsistemului financiar al intreprinderii,avnd legtur cu celelalte subsisteme.
Surse financiare

Informai i

Subsistemul financiar

Decizii

2.Informaii 1.Informaii
Cumpartori Decizii i informai i

3.Bani
Subsistemul Marketing Informai i i decizii

Cumprtori

5.Produse finite 4.Materiale 2.Informaii 3.Bani

Aprovizionri Decizii Subsistemul de producie Informai i

Concluzionm c decizia financiar este soluia unei probleme financiare care aplicat n planul tactic duce la realizarea cerinelor problemei financiare:
Problema

Criterii Obiective

Rezolvitorul de problem (managerul) Informaii

Restricii

Alternative

Soluia

Decizia financiar se ia n condiiile unor fluxuri existente n i din intreprindere: Acionari Acionari Comunitatea Comunitatea financiar financiar Clieni (Cumprtori) (Cumprtori) Comunitatea Comunitatea Local Local

Clieni

(Denumirea ntreprinderii)

Guvern Guvern

F. Munc Munc

F.

Vnztori Vnztori Competitori Competitori

Decizia financiar se ia pe toate nivelele managementului.

Obiective financiare strategice

nivel

strategic

Informai i Intrare

Transformare

Decizi Ieire

nivel tactic
Obiective financiare tactice

Decizii i informaii Intrare

Transformare

Decizii i informaii Ieire

Decizii financiare tactice

nivel opera

ional (de execuie)

Decizii Intrare Transformare Informaii Ieire

informaii

decizii Decizia este o identificare i o evaluare de alternative cu selectarea celei mai bune: ( Raymond McLeod, jr. : Management Information Systems, 1979 S.R.A.) Definerea probleme i

Identificarea Alternativelor

Identificarea Alternativelror

Identificarea Alternativelor

Evaluarea Alternativelor

Evaluarea Alternativelor

Evaluarea Alternativelor

Selectarea celei mai bune alternative

Soluia

1.2 RELEVANTA INFORMATIEI IN ELABORAREA

DECIZIEI MANAGERIALE

Managementul presupune elaborarea de decizii de rutina, adaptive sau inovative in conditii de certitudine sau incertitudine. In elaborarea lor managerul se informeaza cautand acele informatii, care prin relevanta lor sa contribuie determinant la o decizie sau la un act managerial de calitate. Informatiile primite sunt prelucrate cu mijloace specifice si transpuse in decizii. Calitatea deciziilor va fi confirmata la momentul oportun tot de informatii. Informatia si decizia trebuie in acest context abordate sistemic in sensul ca o informatie de calitate genereaza o decizie fundamentala care odata validate calitativ va constitui informatia intr-o noua decizie. Sistemul informatic in relevanta sa cuprinde : - relevanta contabilitatii - lichiditatii; - relevanta costurilor; - relevanta veniturilor; - relevanta cash-flowului. a). Informatia contabila a - este relevanta prin caracterul sau istoric, ca punct de confirmare sau informare a calitatii deciziilor.

Analiza lucrarilor de contabilitate caracterizeaza mutatiile cantitative si calitative ce s-au produs in intervalul de gestiune. Informatia de contabilitate, reorganizata si prelucrata prin prisma managementului financiar, devine astfel o informatie relevanta pentru actul decizional. In privinta lichiditatii trebuie sa se porneasca de la premiza ca lichiditatile sunt considerate sursa energetica pentru managementul financiar. Trebuie retinut, ca un principiu fundamental, ca orice companie poate supravietui pe perioade semnificative cu profituri mici sau pierderi, dar nu va supravietui niciodata fara bani lichizi. Capacitatea de a plati creditorii si de a onora obligatii la scadenta are o importanta fundamentala. Fara aceasta capacitate, intreprinderea se indreapta inevitabil catre incapacitate de plata, lichidare si faliment. Prin sporirea lichiditatilor se urmareste cresterea eficientei utilizarii capitalului si accelerarea vitezei sale de rotatie, degajarea din circuitul economic a unui profit suplimentar (cash-flowul) care va fi folosit la reluarea circuitului. Sporul de lichiditate se obtine printr-o crestere mai accelerata a parametrilor in active mai rapid lichide clienti de incasat si solduri in banca in detrimentul celor mai lent lichide concretizate in stocuri, precum si printr-o crestere mai moderata a datoriilor pe termen scurt. Concret, cresterea de lichiditate inseamna o degajare de fond de rulment net, consolidarea capacitatii de plata, cresterea eficientei in gestiunea activelor circulante. De aici imbunatatirea relatiilor si cresterea credibilitatii cu partenerii de afaceri, actionariatul, creditorii, etc. b). Relevanta costurilor : O informatie relevanta pentru cresterea calitatii deciziei manageriale o reprezinta costul-expresie baneasca a efortului depus de firma in oferta sa de bunuri si servicii in conditiile economiei de piata. Informatia de cea mai buna calitate in acest demers este oferita de contabilitatea de gestiune. De aici responsabilitatea managementului firmei in modul de organizare a acesteia avand in vedere caracterul imperativ al legiuitului, alegerea intervenind in privinta firmei de organizare. c). Relevanta veniturilor : Alaturi de cost, venitul reprezinta un alt factor de influenta asupra profitabilitatii. Frecvent in fundamentarea deciziei, informatia relevanta o reprezinta venitul incasat. Indicatorul cel mai relevant in deciziile manageriale privind veniturile il reprezinta cifra de afaceri, intrucat : se utilizeaza in analiza si previziunea prin punctul critic; exprima utilitatea activitatii intreprinderii; cuprinde finalitatea gestionarii capitalului avansat, arata ca s-a incheiat circuitul bani-marfa-bani; este indicatorul care face legatura cu piata, care confirma utilitatea produsului sau serviciilor, este efectul mecanismului cerere-oferta-pret-concurenta; evolutia sa exprima ascendenta sau descendenta firmei pe piata. d). Relevanta cash-flowului :

Situatia fluxului de numerar ofera informatii vitale in legatura cu modul in care se modifica in timp situatia financiara a firmei, cu modul in care se finanteaza firma si modul in care isi aloca fondurile pe care le mobilizeaza. Cash-flowul, reflecta capacitatea interna a firmei de a sustine productia si reluarea ciclului capitalului circulant, oferind o imagine interna in legatura cu capacitatea pentru contractarea unei noi datorii. Situatia fluxurilor financiare reflecta masura in care firma a avut sau va avea capacitate organica de finantare pentru a-si onora datoriile si pentru necesarul de cheltuieli de investitii. 1.3 ESENTA SI ROLUL MANAGEMENTULUI FINANCIAR Managementul financiar este parte componenta a managementului general al firmei, care dincolo de obiectivele acestuia, avand la baza informatia economica ca mijloc de fundamentare a deciziei, pe care o prelucreaza cu metode, tehnici, procedee si instrumente specifice si elaboreaza strategii care in conditii de piata variabile, vor asigura optimizarea si cresterea eficientei capitalului. Premiza in definirea managementului financiar o reprezinta caracterul limitat al capitalului ca resursa, ca acesta are un cost si cresterea eficientei utilizarii lui este singura cale de crestere a valorii de piata a intreprinderii. Obiectivele managementului financiar sunt : strategii, prognoze si planuri financiare privind imbunatatirea indicatorilor la diferite niveluri; procurarea capitalurilor si optimizarea acestora in timp, ca nivel si structura; utilizarea eficienta a capitalurilor si reducerea circuitului bani-marfa-bani; promovarea efectului de levier a capitalului si prevenirea efectului maciuca; imbunatatirea rezultatului financiar si repartizarea in conditii optime a acestuia pe destinatii; promovarea celor mai eficiente politici de finantare, credit bancar si credit comercial; cresterea valorii intreprinderii la bursa si de goodwill; In raport cu ierarhizarea obiectivelor, in cadrul managementului financiar, actioneaza intr-un sistem de interactiune trei mari categorii de manageri financiari : 1.Top manageri (manageri de varf) care adopta decizii esentiale privind procurarea resurselor si alocarea lor, structura capitalului, politicile de credit bancar, comercial, cifra de afaceri, deciziile in conditii de risc, politica de dividende, etc. 2.Middle manageri (manageri din linia de mijloc) au rolul de implementare a deciziilor din prima linie si de evaluare a rezultatelor. 3.Managerii din prima linie (first line) sunt cei care conduc colectivele de lucru, transpun in practica deciziile si raporteaza sistematic rezultatele, analizand impreuna cu managerii din linia de mijloc efectele si cauzele unor rezultate, propunand noi solutii. 1.4 MANAGEMENTUL FINANCIAR SI FUNCTIILE SALE

Managementul a fost dintotdeauna dificil, dar astazi este de o inalta dificultate ca urmare a cresterii complexitatii tehnologiei si a proceselor economico-financiare. Managementul financiar al intreprinderii consta in sporirea, alocarea si controlul fondurilor sale. Acesta influenteaza fluxul fondurilor prin deciziile sale (financiare, investitii, etc.). Prin intermediul managementului in general ce include si pe cel financiar se urmareste realizarea obiectivelor societatii prin maximizarea bunastarii actionarilor, maximizarea valorii actiunilor, maximizarea castigului, minimizarea riscului. Pentru realizarea obiectivelor, managementul apeleaz la functiile sale, la diferite nivele ale conducerii: Functiile managementului Plan Organizare Personal Conducere Control Nivel strategic Termen lung Nivel inalt Nivel inalt Termen lung Termen lung Nivel tactic Termen mediu Nivel mediu Nivel mediu Termen mediu Termen mediu Nivel operational Termen scurt Nivel mic Nivel scazut Termen scurt Termen scurt

Cele trei nivele de responsabilitate sunt redate de Lanzel astfel: -Decizii strategice -Prospectivare -Politica generala A.Orientare -Obiective generale: generala -pe termen lung -maximizarea profitului global -dezvoltare -securitate Ordine -Decizii tactice instructiuni -Obiective specifice functiilor B.Gestiunea si centrelor de responsabilitate -venituri -productie -finante(resurse) -administratie(fiscalitate) C.Executia -Ordine si instructiuni la nivel mediu -Rapoarte si autocontrol

Darea de seama Rapoarte

Considerand rezultatele financiare ca iesiri ale unui sistem, iar fondurile, diferitele forme ale capitalului ca intrari in sistem, atunci abaterile iesirilor efective de la nivelul prevazut al lor, opereaza corector asupra intrarilor :

Simularea gestiunii

Banca de date

Simulare a gestiunii

Biroul de analize economic e

Surse externe de informatii

Importanta prezinta indicatorii si indicii structurii financiare in deciziile de dezvoltare si rezultatele financiare ce le antreneaza. Xi x
R

Yi

Yk

Deci, managerul unui proiect financiar trebuie sa aiba in vedere maximizarea profitului, a beneficiului.

Obiective

Obiective

Management

informatii Procesor de informatii

Resurse de intrare

Procese de transformare

Resurse Date de iesire

1.5 TEHNICI SI MODELE DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR FINANCIARE MANAGERIALE

Functie de conditiile in care se dau deciziile respectiv, de certitudine sau de risc, managerii utilizeaza tehnici specifice de adaptare a acestora. In conditii de certitudine, cel mai adesea se recurge la asa numitele tehnici normative. Pe masura ce se evolueaza dinspre decizia de rutina spre cea inovativa, respectiv dinspre certitudine spre incertitudine, tehnicile de adaptare a deciziilor financiare manageriale devin tot mai sofisticate. Pentru deciziile de rutina sunt recomandate doua tehnici de adoptare si anume 1. Tehnica Reguli si proceduri standard de operare- RSOP utilizata in situatia in care problema este foarte bine cunoscuta, si deci fundamentarea deciziilor se va baza pe tehnici deja validate in practica. Exemplu : calculul amortismentului. 2. Tehnica utilizarii sistemelor expert (TSExp) se bazeaza pe programe pe calculator care conduc la decizii bine conturate. Exemplu : calculul salariilor. In domeniul deciziilor adaptive, se recomanda : 1.Tehnica punctului critic, se refera la fundamentarea deciziilor pe un interval

mic de timp cu un grad de incertitudine scazut. 2.Tehnica Payoff-Matrix (TPM) sau tehnica matrice a iesirilor, se foloseste in fundamentarea deciziilor in conditii de incertitudine, motiv pentru care se recurge la calcul probabilistic. In domeniul deciziilor inovative se recurge la tehnica arborelui decizional (TAD), fie la modul de creativitate Osborne (MCO). In aceste cazuri, gradul de incertitudine este mult mai mare, riscul in crestere, factorii externi sub control redus, presupune munca colectiva intrucat sunt multe necunosctute fara solutii confirmate in practica, rezolvarea deciziei depinde de calitatea si profesionalismul managerului. Exista trei modele de fundamentare si adoptare a deciziei manageriale : a). modelul rational; b). modelul rationalitatii limitate; c). modelul politic sau al compromisului. a). Modelul rational se caracterizeaza pe o succesiune de etape in adoptarea deciziei pe care managerul trebuie sa le parcurga obligatoriu pentru a obtine un grad cat mai inalt de certitudine. b). Modelul rationalitatii limitate, care se bazeaza pe intuitia si experienta managerului, ceea ce ii asigura economie de timp, acceptand un risc limitat. c). Modelul politic sau de compromis, care presupune luarea deciziei in contextul unor conflicte de interese (actionari, creditori, clienti, furnizori, sindicate) ceea ce ii va da subiectivism deciziei manageriale. Din tehnicile si modelele aratate rezulta ca riscul este iminent oricarei decizii manageriale, ca decizia este rezultatul convergentei factorilor obiectivi si subiectivi in actul managerial. In decizia in conditii de certitudine predomina factorii obiectivi, bazati pe date exacte, validate de experienta stiintifica, factorul aleator fiind aproape neglijabil. In conditii de incertitudine factorii obiectivi se imbina tot mai mult cu cei subiectivi care tin de calitatile managerului, de intuitia si profesionalismul sau. Din aceasta cauza se recomanda ca astfel de decizii sa fie adoptate in colectiv, care are o capacitate multipla de previziune a variabilelor aleatoare ce converg la succesul si precizia deciziei. 2.8 Sistemul de indicatori ai bonitatii financiare a firmei In munca de programare financiara, de analiza si control a fenomenelor financiare se regasesc 5 grupe de indicatori: a).Indicatori ai situatiei financiare a agentilor economici; b).Indicatori ai gestiunii resurselor; c).Indicatori ai randamentului financiar si rentabilitatii; d).Indicatori ai valorii de piata a agentilor economici. e).Indicatori ai performantei intreprinderii. 1.Indicatori ai situatiei financiare a agentilor economici: A. Indicatori de structura a activelor si parametrilor: Rata (coeficientul) capitalului propriu:

Csc =Capital propriu (Cp)/Capital permanent(Cpp)>/=0; Csc = Capital propriu(Cp)/Datorii pe termen mediu si lung(DTML)>/=1. Releva proportia pe care capitalul propriu o detine in cadrul capitalului permanent. Pune in evidenta relatia dintre capitalurile proprii si capitalul imprumutat pe termen mediu si lung. Gradul de indatorare(Gi): Gi= Capital imprumutat(Ci)/Capital propriu(Cp). Este de preferat ca acest indicator sa fie calculat ca multiplu, pentru a vedea cate unitati de capital imprumutat utilizeaza firma la fiecare unitate de capital propriu. Exista 2 variante: Gi = Total datorii/Capital propriu, Gi = Datorii financiare/Capital propriu. Gradul de indatorare pe termen mediu si lung (DTML): Dtl = Datorii pe termne mediu si lung (DTML)/Capital permanent(Cpp)</=0,5. Gradul autonomiei financiare: Af = Capital propriu(Cp)/Capital imprumutat(Ci)>/=0,25. Ci = DTML + Ds, unde Ds- datorii pe termen scurt. Este cunoscut si sub denumirea ratei rentabilitatii si reflecta potentialul de finantare a nevoilor firmei pe seama resurselor proprii, nu indirect gradul de indatorare. B).Indicatorii capacitatii de finantare: In esenta lor, caracterizeaza capacitatea agentilor economici de a acoperi, in diferite grade si pe seama diferitelor resurse, necesarul de finantare permanenta a activelor intangibile pe care acestia le gestioneaza. In cadrul acestui tip de indicatori se numara : Gradul de finantare a folosintelor cu caracter fix. Fp = Capitaluri permanente(Cpp)/Active imobilizate nete = = Capital propriu + Datorii TML/Active imobilizate nete >1. Furnizeaza analistului un anumit gen de informatie cu privire la soliditatea si coerenta subsistemului financiar al agentului economic prin care se vizeaza finantarea activelor imobilizate cu resurse ce au caracter de permanenta. Gradul de finantare a folosintelor cu caracter fix pe seama resurselor financiare proprii. Frp = Capitaluri proprii/Active imobilizate nete >/=1. In cazul in care nivelul coeficientului este egal sau mai mare cu 1 se afirma ca agentul economic finanteaza pe seama capitalului propriu nu numai activele imobilizate, ci si o parte a activelor sale circulante. Situatia agentului economic, in acest caz, poate fi considerata ca fiind una excelenta, avand la dispozitie si un fond de rulment net pozitiv. Rata autofinantarii investitiilor. Cu ajutorul acestui indicator se masoara capacitatea firmei de a-si finanta propriile proiecte de investitii, prin care se vizeaza dezvoltari viitoare. Amortisment + Surse din +Rezerve i +Profit pentru Autofinanarea exerciiului lichidri provizioane dezvoltare ai = =

Investiiile exerciiului

Investiiile exerciiului

Indicatorul pune in evidenta independenta agentului economic fata de actionarii si creditorii sai pe termen lung.

Rata autofinantarii totale:

Autofinanarea exerciiului ai = Investiiile +Creteri / Descreteri ale exerciiului fondului de rulment net aferente exerciiului El releva masura in care agentul economic isi asigura finantarea investitiilor sale pe seama resurselor proprii. Rata finantarii activelor circulante pe seama fondului de rulment net: Fond de rulment net ac = Active circulante El exprima finantarea stabila a activelor circulante. Indicatorul este folosit pentru a aprecia preocuparile agentului economic, in a-si finanta, asa numitul stoc util, si a-si crea marja de siguranta necesara asigurarii continuitatii procesului productiv, in cazul aparitiei unor disfunctionalitati. Este expresia existentei echilibrului financiar necesar desfasurarii unei activitati curente considerate normale. Uneori se mai calculeaza si Rata de acoperire a stocurilor, dupa relatia: rs = Fond de rulment net/Stocuri medii. Rata finantarii activelor circulante pe seama creditului de furnizori: accf=Datorii fata de furnizori/Active circulante. accf=Datorii fata de furnizori/Stocuri medii. Ambele rate indica proportia finantarii activelor circulante, respectiv a stocurilor, pe seama datoriilor fata de furnizorii agentului economic. Indirect, pun in evidenta partea din stocuri ce va trebui finantata cu ajutorul fondului de rulment. Rata finantarii activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt: ac = Credit bancar pe termen scurt/Active circulante. as = Credit bancar pe termen scurt/Stocuri medii. Ne arata proportia in care creditul bancar participa la finantarea activelor circulante si respectiv a stocurilor firmei. C). Indicatorii trezoreriei: Ei reflecta modul in care agentul economic reuseste sa faca fata obligatiilor de plata imediate, devenite scadente, respectiv modul in care isi asigura echilibrul financiar pe termen scurt si foarte scurt. In cadrul acestui grup de indicatori sunt inclusi: Rata lichiditatii imediate: Li = Disponibilitati immediate/Datorii pe termen scurt <1. Ajuta la elaborarea unor judecati cu privire la capacitatea agentului economic de a-si onora obligatiile banesti devenite scadente, pe seama lichiditatilor rezultate din gestiunea cotidiana a activelor sale, a disponibilitatilor imediate. Disponibilitatile luate in calcul sunt formate din incasarile in numerar, disponibilitati din contul bancar si cecurile primite spre incasare, disponibilitati pe care

americanii le numesc near money. Rata lichiditatii relative: Lr = Valori realizabile pe termen scurt+Disponibilitati imediate/ Datorii pe termen scurt < 1. Pune in evidenta capacitatea intreprinderii de a-si plati datoriile pe termen scurt devenite scadente, fara a fi obligata a-si vinde stocurile. Rata lichiditatii curente sau generale: Ne arata capacitatea agentului economic de a-si transforma bunurile circulante in lichiditati si de a-si reinnoi resursele de finantare pe termen scurt, in contextul derularii normale a activitatii sale intr-o perioada de gestiune data. Lg = Active circulante/Datorii pe termen scurt > 1. Situatia financiara a agentului economic este dependenta de confruntarea permanenta dintre lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor, confruntare care-si gaseste expresia in modul in care se asigura si se mentine, in timp, echilibrul financiar al firmei. 2 Indicatori ai gestiunii resurselor Acestia au rolul sa masoare viteza cu care activele agentului economic se transforma in lichiditati, si respectiv, viteza de reinnoire a resurselor de finantare, de reconstituire a obligatiilor fata de terti, in cazul pasivelor. In cadrul acestei grupe exista trei rate considerate mai importante: Rata rotatiei capitalului total Cr=Cifra de afaceri(fara taxe)/Capital total(active totale). Cu ajutorul acestei rate se stabileste numarul de circuite pe care le savarseste, pe durata unui an de gestiune, intregul capital avansat in circuitul economic al agentului economic. Rata rotatiei capitalului fix Cifra de afaceri Cfr= -----------------------Active imobilizate Rata rotatiei capitalului circulant Cifra de afaceri Ccr= ---------------------Active circulante In cadrul acestui tip de indicator este extrem de util a se calcula si alti indicatori considerati complementari, precum: Rotatia stocurilor,dupa relatia: Cifra de afaceri(cost) Cs = ---------------------------Stocuri medii Care reflecta numarul de reaprovizionarinecesare atingerii cifrei de afaceri dorite. Rotatia creantelor Cifra de afaceri(cost) Cc= -----------------------------------Creante(sold mediu clienti) Ce reflecta numarul de circuite generat de incasarea contravalorii produselor, respectiv, serviciilor livrate clientilor, sau:

Creante(sold mediu clienti) x T Dc= -----------------------------------------Cifra de afaceri Ce dimensioneaza durata in zile(perioada) necesara incasarii drepturilor banesti de la clienti. In ce priveste pasivele, cei mai reprezentativi indicatori folositi in analiza, ar putea fi considerati urmatorii: -durata medie a achitarii furnizorilor Obligatii(sold mediu furnizori) x T Df = --------------------------------------------Cifra de afaceri -durata medie a rambursarii creditului bancar pe termen scurt Credite pe termen scurt(sold mediu) x T Dch = -------------------------------------------------Cifra de afaceri -ritatia creditului bancar pe termen scurt Cifra de afaceri Ccts = -------------------------------------------Credite pe termen scurt(sold mediu) Acesti indicatori exprima rapiditatea cu care firma analizata isi onoreaza obligatiile fata de furnizori si fata de banca, prin desfasurarea curenta a activitatii sale de baza. 3.Indicatori ai randamentului financiar si rentabilitatii: Acesti indicatori au rolul de a furniza informatii cu privire la fructificarea economica si financiara a capitalului utilizat de agentul economic in urma derularii afacerilor sale. In aceasta grupa sunt cuprinsi: A)indicatori ai randamentului financiar, si anume: Marja profitului brut Profit brut mpb = ---------------------- x 100. Cifra de afaceri Marja profitului net Profit net mpn = ---------------------- x 100. Cifra de afaceri Ambii indicatori ne arata proportia pe care profitul brut si, respectiv, cel net o detin in totalul incasarilor rezultate din livrarea marfurilor, executarea lucrarilor si/sau prestarea serviciilor de catre agentul economic, catre partenerii sai de afaceri. Marja cheltuielilor financiare Va reflecta ponderea pe care cheltuielile financiare o detin in cifra de afaceri, acestea fiind reprezentate cu preponderenta de cheltuielile cu dobanzile bancare, penalitatile si altele asimilate lor. Cheltuieli financiare mcf = --------------------------- x 100

Cifra de afaceri B)Indicatori ai rentabilitatii Acest grup de indicatori selectivi sunt considerati relevanti pentru a pune in evidenta performantele financiare de piata ale firmei, a influenta opinia analistilor de piata, dar si a investitorilor considerati sofisticati, acolo unde este cazul. Dintre acestia, cei mai reprezentativi consideram a fi: Rata rentabilitatii capitalului total Acesta reflecta capacitatea firmei, de a produce profit si este calculat de americani urmatoarele variante: a)-rata rentabilitatii capitalului total, Profit brut rbc = -------------------------------- x 100. Capital total(total active) b)-sau ROA,respectiv: Profit net rnc = -------------------------------- x100. Capital total(total active) c)-rata rentabilitatii capitalului propriu (ROE): Profit net rcs = ---------------------- x 100 Capital social Arata profitabilitatea investitiei de capital pe termen lung, efectuata de catre actionarii firmei. Acest indicator are o caracteristica financiara pronuntata si da expresia rentabilitatii capitalului, indicator al eficacitatii cu care managerii utilizeaza mijloacele puse la dispozitia lor, rentabilitatea intreprinderii fiind in buna masura efectul productivitatii capitalului. Faptul ca productivitatea capitalului a devenit unul din factorii esentiali ai rentabilitatii intreprinderii este relevat de urmatoarea corelatie: Profit net Profit net Cifra de afaceri Pasive totale -------------------- = ------------------- x ----------------------- x -------------------Capital propriu Cifra de afaceri Active totale Capital propriu Rata rentabilitatii capitalului propriu este egala cu produsul dintre marja profitului (din activitatea comerciala), productivitate (randamentul capitalului) si gradul de indatorare (efectul parghiei financiare). Rentabilitatea capitalului propriu, permitand masurarea capacitatii intreprinderii implicit a capitalului propriu de a produce beneficiu, este indicatorul cel mai demn de luat in seama de investitori, atunci cand se apreciaza potentialul financiar al unei firme, respectiv valoarea ei de piata. 4.Indicatori ai valorii de piata ai intreprinderii: Mecanismul economic de piata pune intreprinderea in diferite situatii de conjunctura sau de strategie, cum ar fi: scindarea, fuziunea, transformari dintr-un tip de intreprindere in altul, fenomene care impun din punct de vedere al tehnicilor bancare instrumente adecvate de evaluare a valorii de piata a firmei. Aceasta evaluare este necesara si pentru cotarea actiunilor intreprinderilor la bursa. Pornind de la aceste necesitati s-a recurs la construirea unor indicatori simpli, specifici, usor de manevrat, utili

atat analistilor, cat si managerilor, investitorilor, creditorilor sau partenerilor de afaceri. Acesti indicatori care caracterizeaza valoarea de piata a intreprinderii sunt: a) valoarea patrimoniala intrinseca sau matematica b) valoarea de randament c) valoarea economica si de goodwill d) valoarea bursiera. a)Valoarea patrimoniala intrinseca (matematica), incearca a lua in considerare activele la valoarea lor reala, neta, respectiv la valoarea de piata si pune in evidenta excedentul de active (capital avansat in circuit), peste nivelul datoriilor contractate. Este dat de relatia: Vm = (Active totale) (Datorii totale). Acest indicator da imaginea valorii intreprinderii in principal prin prisma capitalului sau social, pornindu-se de la principiul ca intreprinderile cu capital mic se expun unui risc mai mare si invers. b)Valoarea de randament, pune in evidenta nu capitalul social ci capitalul necesar a fi plasat in circuit pentru obtinerea unui venit prestabilit. Acest indicator permite o evaluare a intreprinderii in functie de veniturile viitoare si ca atare nivelul lui variaza in timp. El este dat de raportul: Profitul sperat (venitul prestabilit) Vr = ------------------------------------------------------Rata capitalizarii (rata medie a dobanzii de pe piata) Indicatorul exprima dimensiunea capitalului necesar a fi gestionat, pentru a obtine un profit anual prestabilit, in conditiile unei rate de capitalizare (rentabilitate) a pietei cunoscute, sau foarte bine estimate (rata de capitalizare se ia in general rata medie a dobanzii de pe piata). c)Valoarea economica si de goodwill. Goodwillul este o stare, un comportament al firmei, prin care se defineste capacitatea si dorinta acesteia de a fi eficienta, de a desfasura o activitate din ce in ce mai buna, ceea ce in plan financiar se traduce prin superprofitul pe care il poate realiza peste media sectorului din care face parte, ca urmare a manifestarii in cadrul sau a acestui fenomen pozitiv. Valoarea de goodwill a intreprinderii este menita sa puna in evidenta capacitatea acesteia de-a realiza un profit superior celui pe care ea este indreptatita a-l obtine in mod normal, tinand seama de conditiile pietii si patrimoniul pe care il gestioneaza. Superbeneficiul degajat se numeste renta de goodwill, existenta acestei valori fiind explicata prin aceea ca la un moment dat, un segment sau sector de activitate poate inregistra o rentabilitate superioara celei pe care piata o considera normala, ea (renta) inscriindu-se ca un element component al valorii globale a intreprinderii. Valoarea economica globala a intreprinderii se obtine prin adaugarea la valoarea patrimoniala a asa-numitei valori aditionale, compusa fie din elemente noncorporale cum ar fi: marca, renumele, capacitatea profesionala a echipei manageriale, Know-howul, fie din capacitatea de a degaja in viitor beneficii pe seama patrimoniului existent. Formula goodwill: {ANC + (CB ANC x I)} V = ------------------------------Tr

Tr = coeficient de risc ANCxi = rentabilitatea activului net CB = capacitatea beneficiara (de a produce profit) (CB-ANCxi)>0, rezulta goodwill (CB-ANCxi)<0, rezulta badwill (in acest caz tr va avea obligatoriu valoarea egala cu i (rata neutra, adica dobanda la un plasament fara risc). Valoarea intreprinderii este data de compromisul dintre aspectele patrimoniale si fluxurile economice1. Metoda prestigiului (Goodwill) este una dintre metodele de evaluare a competitivitatii intreprinderii. Goodwill este definit, inteles ca excedent al valorii globale a unei intreprinderi peste justa valoare atribuita elementelor identificabile din activul sau la o anumita data. Acest excedent este un element de activ incorporat ce isi are sursa in bunele relatii ale intreprinderii cu clientii sai, in resursele sale umane, in amplasamentul sau favorabil, in reputatia sa si alti factori ce permit intreprinderii sa realizeze profituri superioare celor normale. Valoarea globala a intreprinderii Vg este egala cu valoarea activului net contabil corijat majorat cu valoarea elementelor incorporate, reprezentand buna reputatie goodwill. Sunt mai multe metode de calcul a goodwill. O prima metoda este metoda indirecta a practicienilor: Vg = VANC + G.W. Vg = VS + G.W. In care :VS este valoarea substantiala redusa, ajustata VANC este valoarea activului net contabil. Din prima expresie, rezulta: G.W. = Vg VANC O alta metoda de evaluare a Goodwill-ului este metoda directa anglo-saxona. Pentru utilizarea metodei este necesar sa se cunoasca: Rezultatul exploatarii (RE) Activul net contabil (ANC) Diferenta dintre RE si ANC este remunerarea, renta Goodwill-ului. Potrivit acestei metode, goodwil-ul apare ca o renta (rentabilitate) ce variaza in timp, comparativ cu rentabilitatea medie previzionata de un potential cumparator. d)Valoarea bursiera a intreprinderii se mai numeste si capitalizarea bursiera si evidentiaza opinia bursei fata de performantele intreprinderii, adica valoarea pe care bursa o atribuie activului net al intreprinderii. Poate fi inteleasa si ca randamentul pe care il poate etala capitalul firmei, in conditiile concrete definite de piata. Vb = Nr.actiuni emise x Cursul bursier al unei actiuni. Legat de cuantificarea (stabilirea marimii) valorii bursiere a intreprinderii, se pot construi sub forma de rata doua tipuri de indicatori: 1. Rate ce au in vedere raportul dintre rezultate si capitalizarea bursiera si care reflecta performantele obtinute pe intreaga intreprindere.
1

Horia Cristea,Nicolae Stefanescu Gestiunea Financiara a intrepinderii Ed. Mioton, Timisoara, 1996, pag.425.

2. Rate ce privesc o singura actiune, respectiv titlul emis de intreprindere. In primul caz avem urmatoarele 7 categorii de indicatori : 1.1.rata capitalizarii bursiere data de relatia : capitalizarea bursiera rcb = ----------------------------capital propriu in care numaratorul este expresia opiniei formulate de piata, iar numitorul este expresia data de rigoarea cu care firma isi concepe si conduce afacerile. Evolutia nivelului (+ sau -) pune in evidenta modul in care bursa reactioneaza la dezvoltarea economica a firmei, intrucat tocmai cresterea capitalului propriu pune in evidenta cresterea puterii economice a firmei. 1.2.randamentul economic al capitalizarii bursiere : Cifra de afaceri Wcb=---------------------------Capitalizarea bursiera Reprezinta rezultatele intreprinderii generate de evolutia cifrei de afaceri si cursul actiunilor la bursa. 1.3.rata marjei brute a autofinantarii in capitalizarea bursiera, data de raportul : marja bruta a autofinantarii rmba = ------------------------------------capitalizarea bursiera amortisment + profit net sau rmba = ------------------------------------capitalizarea bursiera caracterizeaza capacitatea firmei de-a crea flux monetar disponibil ce poate deveni sursa de finantare noua cu posibile cresteri economice si profit. 1.4.rata autofinantarii in capitalizarea bursiera: totalul resurselor pentru autofinantare raf = -------------------------------------------------capitalizarea bursiera indicatorul exprima reactia pietii (bursei) fata de politica de finantare a investitiilor promovate de intreprindere. 1.5.rata profitului net (beneficiu) in capitalizarea bursiera: profit net rpr = -----------------------------capitalizarea bursiera 1.6.rata randamentului, financiar al capitalizarii bursiere: profit net distribuit Wf = ----------------------------Capitalizarea bursiera 1.7.rata dividendelor, potrivit relatiei : total dividende distribuite rd = ----------------------------------profitul net In cel de-al doilea caz, al determinarii nivelului ratelor pentru o singura actiune

(titlul emis de intreprindere) se face uz de urmatorii indicatori: 2.1.marja bruta a autofinantarii, raportata la o actiune: marja bruta a autofinantarii (cash-flow-ul net) m.at/a = -----------------------------------------------------------Nr. Total al actiunilor emise pe piata 2.2.profitul net raportat la o actiune : profit net p.n.a = ------------------------------------Nr. Actiunilor emise pe piata 2.3.valoarea dividendelor ce revine la o actiune : dividdende totale distribuite rd = -----------------------------------Nr,actiunilor emise pe piata 2.4.rentabilitatea financiara a titlului,data de raportul : dividende / actiune rn = -----------------------------cursul bursier al titlului 2.5.rata rentabilitatii bursiere a titlului (pretul castigului): cursul bursier al titlului rbt = ----------------------------------------profitul net/raportat/la o actiune Valoarea bursiera a unui titlu2 : cursul actiunii PER= profitul net/ actiuni Dac PER depaseste un anumit numar caracteristic pentru intreprinderile din domeniul respectiv, rezulta un PER mare care semnifica dupa uni specialisti cresterea potentialului societatii si aprecierea perspectivelor sale, iar altii, dimpotriva o supraevaluare a actiunilor. Punctul de vedere al evaluatorilor este ca aceste actiuni sunt mai riscante decit cele cu un PER normal, lucru cuantificat prin marirea ratei de actualizare. 1+g PER= rd a-g g- rata de crestere canstanta a profitului a- rata de actualizare rd- rata de distributie a dividentelor Din aceasta relatie rezulta ca : - marimea PER este influentata de rata de crestere a profiturilor sau a dividentelor; - este invers proportionala cu rata de actualizare; - este direct proportionala cu rata de distributie a dividendelor. Pretul actiunii / cifra de afaceri este utilizat, de regula, pentru evaluarea unor
2

Horia Cristea,Nicolae Stefanescu Gestiunea Financiara a intrepinderii Ed. Mioton, Timisoara, 1996, pag.422.

firme din sectorul cercetat care au o lista de clienti semnificativa, de regula din sectorul tertiar, criteriul principal ce trebuie avut in vedere ca firmele selectate sa aiba o cifra de afaceri omogena si din acelasi domeniu cu intreprinderea evaluata. Calitatea activitatii intreprinderii este reflectata si de castigul pe o actiune EPS care este raportul dintre venitul net ( profitul net) anual, corespunzator capitalului actionarilor ( numarul de actiuni comune x valoarea nominala) si numarul mediu ponderat de actiuni existent inb exercitiul financiar respectiv. Este valoarea cursului unui titlu la o anumita data. Problema esentiala este de a retine un curs reprezentativ, netezit de fluctuatiile zilnice inevitabile. Rata PER (Price Earning Ratio) apropie valoarea bursiera a unui titlu prin valoarea raportului curs/profitul pe o actiune (pret/dividend). Pentru durata de viata probabila o intreprindere are o valoare data de profiturile (beneficiile) de referinta actualizate. In Franta, actorii bursei considera, din experienta lor, pentru un titlu cotat, valori centrale cu un PER cuprins intre 8 si 12. Valorile sub 8 sunt apreciate ca mici, iar cele peste 12 ca mari. A mentine un PER egal cu 10 este un obiectiv banesc al intreprinderii. PER este un indicator al calitatii intreprinderii si unul de comparabilitate la nivel national cu intreprinderi de acelasi tip. Deoarece la bursa cursul nu este constant pe o perioada suficient de lunga, intreprinderea il poate influenta prin acordarea in avans de dividende importante, de contracte favorabile, de noi produse fata de concurenta, influentand dinamica cresterii bursiere. Un rol aparte il au si alte instrumente de masurare bursiera cum este rata pretului de vanzare (PSR). PSR ca raport curs/venit exprima succesul unui titlu prin raportarea la cifra de afaceri. PER indica cererea prin profit (beneficiu). PSR prin cifra de afaceri, permite comparatii internationale, facilitand compararea cifrelor de afaceri aducatoare de profit. PSR este egal cu PER multiplicat cu o marja. O actiune cu un PSR inalt poate fi o actiune cu un per inalt si o marja mijlocie si in acest caz un risc financiar inalt pentru investitor, in timp ce un PER mijlociu cu o marja importanta inseamna un risc mai mult comercial decat financiar: PSR = PER x marja. Un alt instrument este amanarea incasarii (DR). Este o rata data de insuficienta PER in obtinerea de profituri. DR este definit prin amanarea recuperarii pretului unei ectiuni peste nivelul fluxului (beneficiului) profitului viitor pe actiune, actualizat cu rata randamentului obligatiilor pe termen lung.
Indicatori ai performan[ei ntreprinderii

Pentru a elimina deficien[ele indicatorilor baza[i pe profit \i a pune n eviden[] valoarea nou creat] pentru ac[ionari au fost elabora[i noi indicatori, din care doi s-au impus n practicamanagementului valorii ; valoarea economic] ad]ugat] ; valoarea ad]ugat] de pia[]. Valoarea economic] ad]ugat] (Economic Value Added - EVA) a fost lansat] n 1994 de firma de consultan[] Stern Stewart & Company3 \i reprezint] profitul rezidual dup] aciperirea costului capitalului investit n ntreprindere, se calculeaz] cu real[ia:
EVA = EBIT I (cxCI),

Unde: EBIT profitul brut din exploatare; I impozit pe profit; c costul mediu ponderat al capitalului; CI capitalul investit (capitalul permanent al ntreprinderi).

Indicatorul prezint] avantajul c] duce la convergen[a obiectivelor managerilor cu obiectivele ac[ionarilor, orient`nd optica managerial] spre crearea de valoare pentru ac[ionari. In al doilea r`nd [ine cont de profitul net reproductibil pe termen mediu \i lung cel care creaz] valoare pentru ac[ionar. Ca \i deficien[] putem aminti c] fiind un indicator agregat calculat la finele anului financiar nu relev] cauzele care au generat slaba rentabilitate a capitalurilor. Referitor la valoarea ad]ugat] de pia[] (Market Value Added-MVA), aceast] ne permite o comparare a valorii de pia[] a ntreprinderii cu valoarea capitalurilor investite, conform rela[iei : MVA = V- (CI + Pr) Unde V= valoarea de pia[] a ntreprinderii calculat] prin cele trei abord]ri ; CI = capitalurile investite ; Pr = valoarea actual] a profitului reinvestit. Compar`nd costul mediu ponderat al capitalului ce cel rentabilit][ii sperate (cerute) de ac[ionari ne afl]m n trei situa[ii ; 1. Costul mediu ponderat al capitalului < rentabilitatea capitalului investit - MVA pozitiv; 2. Costul mediu ponderat al capitalului = rentabilitatea capitalului investit - MVA este zero; 3. Costul mediu ponderat al capitalului > rentabilitatea capitalului investit - MVA negativ; O analiz] complet] \i complex] ar trebui s] cuprind] \i alte aspecte legate de strategia ntreprinderii, pentru a sensibiliza managerul financiar \i managerul general cu privire la
3

Badulescu G., Managemnetul valorii - o provocare pentru investitori, manageri si evaluatori, Buletin informativ, n.7-8 /2001, Bucuresti, 2001, pag. 13

rolul \i importan[a evalu]rilor economice n realizarea obiectivului fundamental al ntreprinderilor mici \i mijlocii acela de a-\i maximiza valoarea de pia[]. Prima de control Standardele interna[ionale de evaluare definesc prima de contro, ca fiind valoarea suplimentar] a unui pachet de control fa[] de un pachet minoritar, valoare care reflect] puterea de decizie 4 O defini[ie asem]n]toare este dat] de International Accounting Standards Commitee care consider] c] controlul reprezint] puterea de a guverna strategiile financiare \i de exploatare ale ntreprinderii n a\a fel nc`t s] ob[in] beneficii din activitatea pe care o desf]\oar] 5 Aceast] valoare suplimentar] este fireasc] deoarece pentru investitor pachetul de control ntr-o ntreprindere asigur] o serie de prerogative cum ar fi : puterea de a lua decizii cu privire la strategiile de dezvoltare a ntreprinderii ; posibilitatea de a stabili nivelul salariilor \i a altor compensa[ii pentru proprietarii care fac parte din organele de conducere executiv] a ntreprinderii ; realizarea de investi[ii ; stabili m]rimea dividendelor; v`nzarea sau cump]rarea de active; schimbarea articolelor din statutul \i contractul de societate. Evaluarea primei de control este un subiect controversat, calcularea acesteia poate fi adecvat] n unele cazuri \i neadecvat] n altele, acest fapt depinz`nd de baza de evaluare a ntregii ntreprindri pe care a adoptat-o evaluatorul. In activitatea practic] nt`lnim dou] tipuri de valoare cu care se opereaz], primul tip de valoare fiind valoarea de investi[ie pentru un anumit investitor care are propriile a\tept]ri n ceea ce prive\te fructificarea capitalului investit integrate n valoarea total] a afacerii. In aceast] situa[ie este evident c] nu este necesar] ad]ugarea unei prime de control deoarece vloarea suplimentar] a fost ncorporat] n valoarea subiectiv] a afacerii. Ce de-al doilea tip de valoare, \i anume valoarea de pia[] necesit] unele comentarii, dac] evaluarea s-a efectuat prin urm]toarele metode : metoda activului net corectat; metoda actualiz]rii fluxurilor de lichidit][i ; metoda capitaliz]rii profitului net; metoda compara[iei cu v`nz]ri de firme necotate. In aceste situa[ii valoarea ntreprinderii va reflecta valoarea unui pachet de control \i prin urmare nu mai este necesar a fi efectuate ajust]ri. Dac] ns] evaluarea s-a efectuat prin metoda capitaliz]rii dividendelor sau metoda compara[iei cu tranzac[ii de pahete minoritare, valorea ob[inut] reflect] vloarea unui pachet minoritar \i prin urmare dac] urm]rim estimarea valorii unui pachet majoritar de ac[iuni, va trebui aplicat] o prim] de control.

4 5

IVSC Ghidul de aplicatie si executie nr.4 - Evaluarea afacerii IROVAL, 1999 Isfanescu A. si colab., Evaluarea intreprinderii, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, pag.213

Pentru ntreprinderile cotate, prima de control se poate defini ca fiind diferen[a dintre pre[ul ac[iunii nainte de oferta de cump]rare \i pre[ul oferit de cump]r]tor. Aceast] diferen[] ntre pre[ul ac[iunii naintea ofertei de cump]rare \i pre[ul ofertei poate reprezenta : lichidarea, n[eleas] ca u\urin[a cu care se poate transforma un activ n bani, cu un cost minim \i la un nivel apropiat de valoarea de pia[] ; puterea de control ; ambi[ia personal] a investitorului ; valoarea sinergiilor. In urma unei analize6 efectuate n SUA s-a constatat c] m]rimea prime de control a fost cuprins] ntre 27-45% valoarea median] fiind n jurul valorii de 30%. In [ara noastr] datorit] lipsei de activitate a pie[ei de capital \i mediului de afaceri, tranzac[iile bursiere care au vizat preluarea unui pachet majoritar n vederea prelu]rii n exploatare au fost nesemnificative \i n multe cazuri a fost sesizat] aplicarea unui docount la preluarea pachetului majoritar de ac[iuni. Evaluatorul este nevoit s] analizeze fiecare caz n parte, \i numai pe baza informa[iilor de pia[], judec][ii \i experien[ei evaluatorului se va estima realist prima de control. Discount pentru un pachet de ac[iuni minoritar Defini[ia cea mai relevant] este dt] de c]tre Standardul interna[ional de evaluare a afacerii care sus[ine c] prin discount se n[elege o sum] sau procent din valoarea integral] a unei participa[ii n afracere, care reflect] lipsa unora sau a tuturor drepturilor de control 7. Metodologic n aplicarea unui disount trebuie avut n vedere tipul de valoare precum \i alte elemente esen[iale : -dac] evaluarea s-a efectuat la valoarea de pia[], n condi[iile unei atractivit][i reduse pentru pachetul minoritar al unei societ][i necotate, se va aplica un discount semnificativ ; - n situa[ia n care tipul de valoare este valoarea de investi[ie, o valoare subiectiv], trebuie avut] n vedere optica investitorului de[in]tor de pachet majoritar dac] \i n ce procent este dispus s] distribuie dividendele ac[ionarilor minoritari . de asemenea pe l`ng] tipul de valoare trebuie avut n vedere \i influen[a altor factori cum sunt : -evolu[ia pl][ii dividendelor cuvenite ac[ionarilor minoritari ; -reglement]rile legale \i cele contractuale privind protec[ia ac[ionarilor minoritari; -rela[iile existente ntre ac[ionarii majoritari \i cei minoritari, comportamentul statului acolo unde de[ine pachetul majoritar de ac[iuni; -pre[urile la care s-au tranzac[ionat ac[iuni ntre salaria[ii ntreprinderii \i al[i ac[ionari minoritari mai ales la ntreprinderile privatizate prin metoda MEBO. In cazul calcul]rii discountului prin metoda ANC, n ipoteza continuit][ii activit][ii normale de exploatare, particularizarea care apare este aceea c] tipul de discount care se aplic] este legat de riscul de nencasare a sumelor rezultate din v`nzarea unor active. Acest risc apare cu pregnan[] la crean[ele firmei \i la ranzac[[ile cu active. Din activitatea
6 7

Isfanescu A. si colab., Evaluarea intreprinderii, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, pag.216 IVSC Ghidul de aplicatie si executie nr.4 - Evaluarea afacerii IROVAL, 1999

practic] de evaluare speciali\tii au ajuns la conluzia c] acest risc se situeaz] ntre 20-30% din valoarea net] corectat] a celor dou] categorii de active. In literatura de specialitate acecst subiect este controversat, astfel c] unii autori nu uziteaz] termenul discount pentru pachet minoritar ci acela de discount ANC , subliniind astfel ideea c] acest discount are drept cauz] lichiditatea redus] a unor active care pot fi v`ndute numai ntr-un anume timp.

BIB LIOGRAFIE

1. Anghel Nelu, Elena Anghel Garantarea obligaiilor civile i comerciale, Editura Lumina Lex, 2001; 2. ANEVAR Evaluarea bunurilor mobile, Colecia biblioteca Anevar, Ed. 2003; 3. ANEVAR Evaluarea proprietii imobiliare, Colecia biblioteca Anevar, Ed. 2002; 4. Avens Loelbecke, Audit Ediia a 8-a, O abordare integral, Ed. Inteleredo Deva, 2002; 5. Avram V. Moned i credit, Editura Radical, Drobeta Turnu Severin, 2000; 6. Basnac, Dardac N., Floricel C. Moned i credit, EDP, Bucureti, 1994; 7. Btrncea Ioan, Ioan Trenca O metod performant de evaluare a riscului de creditare a ntreprinderii, sesiunea de comunicri tiinifice cu participare internaional, UBB Cluj-Napoca 12-13 noiembrie 2004; 8. Bininean Anca Cu privire la bonitatea societilor comerciale, referat, sesiunea de comunicri tiinifice cu participare internaional, UBB ClujNapoca, 12-13 mai 2004;

9. Boemle M. Papier Valeur, titres et documents bancaires, Editura Payot Lausane, 1994;

10. Boulescu Mircea, Marcel Ghi Control financiar, Editura Eficient, Bucureti, 1997; 11. Bercean Radu Garaniile n sistemul bancar, sesiunea de comunicri tiinifice cu participarea internaional, UBB Cluj-Napoca, 12-13 noiembrie, 2004; 12. Bercean Radu Garaniile bancare, Ed Silvania, Zalu, 2006
13. Bercean Radu Management financiar bancar, Editura Silvania, 2003;

14. Bercean Radu Management financiar bancar, Editura Silvania, 2004; 15. Bercean Radu Moned i Credit, Editura Silvania, 2004;
16. Bercean Radu Analiza economico financiara, Editura Eikon, 2009

17. Bercean Radu Contabilitate manageriala, Editura Risoprint, 2009. 18. Bercean Radu Valorificarea garaniilor bancare prin autoritile statului, n Romnia, Seciunea 3, Economia romneasc n contextul integrrii europene, lucrrile celei de a 15-a sesiuni tiinifice a Facultii de Economie n colaborare cu Institutul de Economie Naional, al Academiei Romne, Iai, 20-21 mai, 2005, Anuar, tomul 15, vol. II 19. Bercean Radu Modaliti de recuperare a creanelor i executare a garaniilor n situaia de faliment a bncii, n Romnia, Seciunea 3, Economia romneasc n contextul integrrii europene, lucrrile celei de a 15-a sesiuni tiinifice a Facultii de Economie n colaborare cu Institutul de Economie Naional, al Academiei Romne, Iai, 20-21 mai, 2005, Anuar, tomul 15, vol. II 20. Bercean Radu Scheme de garantare a creditelor de ctre fonduri, Simpozionul internaional de istorie fiananciar-bancar Munc, bani, bnci, cultur i politic (secolul XVIII XX), Universitatea Oradea, 22 24 IV. 2005 21. Carpenanu S. Drept Comercial Romn, Ed. All, Bucureti, 1994; 22. Chiu Traian Strategia BRD-GSD privind activitatea de creditare i posibilitile de perfecionare a acestuia;

23. Chiu Traian Evaluarea performanelor financiare ale clienilor de ctre BRD-G.S.G.; Msurarea riscului de credit n cadrul BRD-G.S.G. Sesiunea de comunicri tiinifice cu participare internaional, UBB Cluj-Napoca, 12-13 noiembrie, 2004; 24. Chiu Traian Strategia BRD- GSG privind activitatea de creditarei posibilitile de perfecionare a acesteia- Tez de doctorat, Cluj-Napoca, 2004; 25. Chails Warth Le droit anglais des affeires, Paris, 1976; 26. Chanon B. Global Banking Strategy; 27. Dedu V. Managementul bancar, Editura Mondan, Bucureti, 1997; 28. Diaconescu M. Bnci, sisteme de pli, riscuri, Editura Economic, Bucureti, 2000; 29. Drgoescu E., Drgoescu A. Valuta i implicaiile ei n economia de pia, Editura Dacia Cluj, 1992; 30. EBN Euporean Business and Innovation Centre Network Guarantee Funds, The general aspects, May, 1995; 31. European Comission PHARE Programme Promotional activities by international institutions and Institution in OECD countries for SME in central and eastern Europe, Vienna, 13-15 march, 1994;