Tema 1.

Esenţa şi conţinutul auditului intern

1. Definirea şi caracteristica auditului intern
2. Tipurile auditului intern
3. Auditul intern şi auditul extern
4. Reglementarea internaţională a auditului intern

1. Definirea şi caracteristica auditului intern

La început auditul a fost practicat pentru utilizatorii externi, obţinând denumirea de „audit
extern”. Astfel, auditul extern a fost efectuat, spre exemplu, pentru informarea domnitorilor
privind starea caznalei regale, autenticitatea veniturilor şi cheltuielilor publice, iar ulterior pentru
necesităţile informării acţionarilor privind situaţia reală a întreprinderilor.
După criza economică din anii 30 ai secolului XX, serviciile de audit au început a fi folosite şi
pentru utilizatori din interiorul întreprinderii, conducători, care au înţeles beneficiile auditului
pentru a afla situaţia reală şi pentru a obţine consultanţă şi recomandări pentru îmbunătăţirea
situaţiei.
Auditorii ce ofereau aceste servicii puteau fi din afara întreprinderii, instituţiei sau din interiorul
ei, dar beneficiarul principal al serviciilor era din interiorul ei – conducătorul. Această funcţie a
căpătat denumirea de „audit intern”.
În contextul definirii activităţii de audit intern este necesar de atenţionat despre originea
cuvântului „audit”, care ca termen este de provenienţă latină, în traducere semnificînd „a
asculta”. Termenul în cauză era frecvent utilizat de egipteni şi asirieni.
Actualmente termenul „audit” este asociat activităţii de control financiar în special activităţii de
audit a situaţiilor financiare. Din cauza costurilor mari caracteristice auditului extern unele
entităţi au creat cabinete interne de audit care funcţionau cu cheltuieli mai mici. Aceste
cheltuieli, char dacă erau însoţite de plăţi suplimentare de certificare a situaţiei financiare de
către auditorul extern – însumate nu depăşeau preţul unui serviciu complex de audit extern al
rapoartelor financiare.
În acest caz auditorii interni era supervizaţi de auditorii extern, care nu începeau lucrările de la
zero, dar se bazau pe documentaţia auditorilor interni. În prezent, entităţile cu servicii de audit
intern sunt vizitate de auditorii externi cu scopul de a realiza comparaţii şi diverse analize, dar nu
pentru verificări detaliate a operaţiunilor şi proceselor.
La început funcţia a fost marcată de originile sale financiar-contabile, lărgindu-se treptat spre
activitatea şi organizarea întreprinderilor, instituţiilor în întregime şi mai mult de atît, a mers mai
departe prioritate fiind oferirea plusvalorii.
Pentru conturarea definiţiei atribuite auditului intern este necesar să fie reţinute utmătoarele
funcții specifice acestei activităţi:
- acordarea de consultaţii conducătorului entităţii;
- asistenţă personalului cu sarcini mangeriale.
Prin aceste obiective auditul intern se distinge de celelalte activităţi de control.
Referitor la primul obiectiv se poate de menţionat că auditul intern oferă consultaţii managerului
cu privire la adminsitrarea activităţilor pentru care este responsabil. De aceea, auditorul intern se
consideră ca un consilier, care ajută conducerea în rezolvarea problemelor legate de activitatea
economico-financiară a întreprinderii.
Soluţiile propuse trebuie să contribuie la rezolvarea problemelor cu care se confruntă managerul,
astfel încât decizia aprobată să garanteze pe viitor un control mai eficient al acţiunilor ulterioare
ale conducerii entităţii.
În calitate de consilier, auditorul intern se manifestă, în primul rînd, prin arta şi maniera de a
acţiona în mod profesional. Competenţa profesională fiind determinată de iscusinţa cu care
auditorul intern aplică anumite instrumente şi tehnici sub formă de sisteme informatice,
instrucţiuni sau proceduri.
Instrumentele şi tehnicile de lucru ale auditorului intern au ca obiect de referinţă controlul
intern, care este în continuu supravegheat şi studiat. Controlul intern necesită permanent
perfecţionat cu scopul de a oferi mai multă protecţie patrimoniului entităţii.
Prin urmare, controlul intern constituie obiectul activităţii auditului intern, scopul urmărit
fiind îmbunătăţirea sistemului de control intern. Pentru realizarea acestui scop auditorul intern
oferă asistenţă, recomandări sau aplică mijloace de perfecţionare nemijlocită a securităţii şi
eficacităţii controlului intern. Este de menţionat faptul, că auditul intern vine cu soluţii, dar nu cu
decizii, ele fiind aprobate de conducerea entităţii care este responsabilă de îmbunătăţirea
controlului intern. Auditorului intern îi revine funcţia de consultant, contribuind cu soluţii
profesionale la selectarea deciziei optimale în vederea atingerii obiectivelor controlului intern.
Pentru realizarea acestei funcţii auditorul intern are posibilitatea de a beneficia de practica bună
în acest domeniu descrisă de standardele profesionale internaţionale.
În paralel auditorul oferă asistenţă nu doar conducerii, dar şi personalului entităţii. Interesul faţă
de auditul intern se manifestă de către oricare angajat al entităţii.
În mod mai deosebit personalul este interesat de minimizarea riscurilor aferente conformităţii cu
reglementările de bază sau legate de eficacitatea activităţilor entităţii.
Necesitatea de asistenţă este mai evidentă în cazul riscurilor legate de deturnări de fonduri,
fraude sau de dispariţie a activelor.
În acest context, auditul intern este definit ca o activitate din cadrul entităţii menită să ofere
soluţii de perfecţionare a sistemului de management a riscurilor şi de control intern.
În conformitate cu tendințele actuale de dezvoltare a auditului intern, în prezent acesta reprezintă
o activitate independentă și obiectivă, care oferă entității asigurarea unui grad de control asupra
operațiunilor; o îndrumează în ceea ce privește îmbunătățirea operațiunilor și contribuie la
adăugarea unui plus de valoare acestora; ajută entitatea în atingerea obiectivelor, evaluând,
printr-o abordare sistematică și metodică, procesele de management al riscurilor, de control și de
guvernare a entității, cu propuneri de consolidare a eficacității lor.
Caracteristicile activităţii de audit intern
Activităţii de audit intern îi sunt inerente următoarele caracteristici:
- universalitatea;
- independenţa;
- periodicitatea.
Universalitatea auditului intern se manifestă în baza ariei de aplicabilitate, scopului urmărit şi
profesionalismul auditorilor interni.
Aria de aplicabilitate constituie toate entităţile în cadrul cărora există activitatea de audit intern.
În prezent, auditorul intern funcţionează atât în sectorul privat, cât şi în sectorul public,
contribuind la ameliorarea controlului intern aferent tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul
entităţii, inclusiv şi a celora de natură financiară şi contabilă.
Scopul urmărit de auditul intern este de a ajuta managerii să stăpînească mai bine activitatea
entităţii. Pentru realizarea acestui scop auditul intern trebuie să aibă posibilitatea de a audita
fiecare activitate din cadrul entităţii. Prin urmare, activitatea de audit intern necesită a fi
exercitată de specialişti din diverse culturi şi domenii profesionale. În caz dacă entitatea nu-şi
permite să angajeze specialiştii necesari, va recurge la contractarea experţilor din exterior.
 Independenţa auditorului intern presupune:
a) neimplicarea în elaborarea şi implementarea controlului intern al entităţii;
b) lipsa relaţiilor personale, financiare şi oficiale cu persoanele auditate;
c) absenţa intereselor financiare şi politice faţă de activităţile auditate;
d) anterior nu a fost responsabil de activităţile sectorului care urmează a fi auditat.
Periodicitatea auditului intern este determinată de frecvenţa auditării activităţilor şi
operaţiunilor entităţii. Auditul intern există şi funcţionează permanent în cadrul entităţii, însă
anumite obiecte sunt auditate mai frecvent sau mai rar în dependenţă de problemele şi riscurile
cu care se confruntă. Graficul de auditare a structurilor, activităţilor şi operaţiunilor din cadrul
entităţii este stabilit în planul strategic, planul anual şi programul de audit.
2. Tipurile auditului intern
Sunt cunoscute mai multe clasificări ale tipurilor de audit, dar pentru practica auditului intern
considerăm relevantă următoarea clasificare a tipurilor de audit intern:
 auditul de sistem;
 auditul performanţei;
 auditul de conformitate.
Auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control
intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru
identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora.
Un sistem poate fi privit ca un ansamblu de resurse şi activităţi cumulate şi organizate astfel încît
să se atingă anumite obiective stabilite sau să se realizeze rezultatele necesare.
Exemple de tipuri de sisteme: financiar, operaţional, administrativ, resurse umane etc.
  Auditul performanţei reprezintă o activitate independentă şi obiectivă, în cadrul căreia
se examinează utilizarea resurselor în cadrul unui program, funcţii, operaţii sau sistem de
management pentru a determina dacă resursele sunt utilizate în cel mai economic, eficient
şi eficace mod pentru îndeplinirea misiunii şi obiectivelor entităţii.
 În cadrul auditul de conformitate se verifică respectarea cadrului normativ, a politicilor
şi a procedurilor aplicabile şi dacă este necesară îmbunătăţirea proceselor, a procedurilor
de control intern utilizate pentru a asigura respectarea legislaţiei.

3. Auditul intern şi auditul extern

Auditorul extern este solicitat de regulă, să certifice situaţiile financiare, iar auditorul
intern este angajat să ofere consultaţii şi propuneri pentru managementul entităţii în privinţa
minimizării riscurilor legate de utilizarea neeconomă a fondurilor sau să identifice punctele
slabe în gestionarea fondurilor entităţii.
Expunerea materialului continuă cu tabelul ce dezvălue particularitățile distinctive ale
auditului intern de cel extern

4.Reglementarea internaţională a auditului intern

Profesia de auditor intern este organizată la nivel global şi reprezentată pe plan internaţional de
IIA (în prezent IIA Global), iar în Europa de Confederaţia europeană a institutelor de audit intern
(ECIIA).
IIA Global este liderul recunoscut în domeniul auditului intern şi are ca interes primordial
menţinerea şi dezvoltarea standardelor internaţionale privind practica de audit intern, precum şi
pregătirea şi instruirea profesională a auditorilor interni. Activitatea IIA Global este realizată în
mod practic prin:
▪ organizarea anuală a examinărilor profesionale pentru obţinerea calităţii internaţionale de CIA;
▪ stabilirea şi actualizarea sistematică, pe baza cercetărilor proprii şi a practicii internaţionale,
pentru toţi membri săi, a standardelor internaţionale în domeniu;
▪ redactarea revistei „Auditorul intern” (The Internal Auditor);
▪ organizarea de conferinţe şi colocvii pentru dezbateri de specialitate la nivel internaţional, prin
rotaţie, în diverse zone geografice.
IIA Global a pus în aplicare Cadrul Internaţional de Practici Profesionale Profesionale în Auditul
Intern (IPPF), care include:
- Definiţia auditului intern;
- Codul de etică;
- Standardele Internaţionale pentru Practica Profesională a Auditului Intern (ISPPIA).
 Revizuirea şi dezvoltarea ISPPIA reprezintă un proces continuu. Consiliul Internaţional pentru
Standardizarea Auditului Intern poartă consultări şi discuţii ample, înainte de publicarea
standardelor. Acestea includ solicitări către publicul din întreaga lume de a trimite propuneri în
cadrul procesului de dezbatere a proiectelor standardelor.
 Standardele reprezintă un set de cerințe obligatorii, bazate pe principii și cuprind:
●Enunțuri privind cerințele de bază pentru practica profesională a auditului intern și pentru
evaluarea eficacității acestuia;
● Interpretări, care clarifică termenii sau conceptele din cadrul Enunțurilor.

Componentele de bază ale standardelor profesionale ale auditului intern sunt următoarele:
1. Standardele de calificare, numerotate cu seria 1000;
2. Standarde de performanță, numerotate cu seria 2000;
3. Standarde de implementare practică, numerotarea cărora diferă de celelalte standarde prin
modificarea penultimei cifre a seriei 1000 şi 2000. De asemenea, la numerotarea acestor
standarde se aplică literele A-C.
Standardele de calificare exprimă caracteristicile realizării activităţii de audit intern şi se
divizează în 5 standarde:
 1000 „Scop, Autoritate și Responsabilităţi”;
 1100 „Independenţă şi Obiectivitate”;
 1130 „Prejudicii aduse independenței sau obiectivității”;
 1200 „Competenţă şi conștiinciozitate profesională”;
 1300 „Programul de asigurare şi de îmbunătăţire a calităţii”
Fiecare din acest standard se compune din mai multe standarde de implementare practică. De
exemplu, standardul de calificare 1000 „Scop, Autoritate și Responsabilităţi” se dezvoltă în două
standarde de implementare: 1000.A1şi 1000.C1.
Standardele de performanță conţin criteriile de calitate pentru aprecierea activităţilor realizate
de auditul intern.
În prezent există şapte standarde de performanță:
 2000 „Coordonarea Activității de Audit Intern”;
 2100 „Tipul activităţii”;
 2200 „Planificarea misiunii”;
 2300 „Realizarea misiunii”;
 2400 „Comunicarea rezultatelor”;
 2500 „Monitorizarea Progresului”;
 2600 „Comunicarea Acceptării Riscurilor”.
Conţinutul standardelor de performanță ca şi cel al standardelor de calificare este dezvăluit în
standardele de implementare practică. De exemplu, standardul de performanță 2000
„Coordonarea Activității de Audit Intern” este dezvăluit în 7 standarde de implementare practică,
primul fiind 2010 „Planificarea”.