Tema3:Forme de organizare ale activităţii economice.

Sistemul economic.

1. Geneza economiei concurenţiale de schimb

2. Marfa: utilitate şi valoare
3. Banii: esenţă şi funcţii
4. Sistemul economic: esenţă şi tipuri. Economia de piaţă şi modelele ei
practice.

1.Necesităţile pot fi satisfăcute prin două modalităţi:

- prin autoconsum
- prin schimb
Acestor două modalităţi le corespund două forme de organizare a activităţii
economice:
Economia naturală – în cazul acestei forme necesitatea se satisface din
producţia proprie fără a apela la schimb.
Ea a dominat pînă în secolul XVII- XVIII. In proportii mici o intilnim şi in
perioada contemporană (in gospodariile satesti ,agricole).
Trăsăturile specifice ale economiei naturale:
 relaţiile de producţie se manifestă ca relaţii în colectiv;
 domină agricultura;
 unelte înapoiate
 Scopul activităţii este satisfacerea necesităţilor
 La întrebarea fundamentală: ce?,cum?, pentru cine ?, se răspunde în baza
tradiţiilor.
Condiţiile trecerii de la economia naturală la cea contemporană sunt:
 diviziunea muncii si specializarea agenţilor economici pe activitati
domeniil, ramuri
 autonomia ,independenta producătorilor
Economia de schimb – are ca scop crearea bunurilor destinate schimbului.
Apare ca rezultat a existenţei surplusului şi scopul este profitul.
Caracteristicile economiei de schimb:
 specializarea
 autonomia şi independenţa producătorului
 tranzacţiile de pe piaţă
 apariţia monedei
 bunurile economice capătă forma de marfă
Economia de schimb a stat la baza apariţiei celor două sisteme economice:
sistemul economic centralizat; sistemul economic de piaţă
 2.Marfa este elementul economiei de schimb, este un bun economic care este
rezultatul activităţii economice, apt să satisfacă o necesitate şi este destinat
schimbului sau vînzării-cumpărării.
Bunurile economice pot fi:
- integral comerciale
- parţial marfale
- non marfale
Forma de marfă o are nu orice bun, dar acea care îndeplineşte două condiţii:
Utilitatea
Valoarea
Utilitatea este capacitatea bunurilor de a satisface o necesitate .
Caracteristicile utilitatii:
- subiectivă
- intensitatea ei se micşorează pe masura atragerii bunului in consum.
Utilitatea poate fi de două tipuri:
1. Utilitate totală -este utilitatea tuturor unităţilor utilizate în consum sau
producţie.
2. Utilitatea marginală - este utilitatea fiecărui bun în parte. Deoaece descreşte,
se manifestă ca legea utilităţii marginale descrescînde .
Valoarea este unitatea comensurabilă între utilitatile a două bunuri.
Valoarea se explica prin descrierea a două teorii: - obiectivă
- subiectivă
Teoria valoare-muncă (obiectiva) a fost elaborată de către Adam Smit, David
Ricardo –Scoala clasica engleza.Caracteristici:
 Valoarea se masoara prin munca cheltuita ,care se determina prin timpul
socialmente necesar
 Munca poate fi concreta si abstracta; concretă- acea muncă care
acţionează asupra bunului creat, iar munca abstractă -crează valoarea nouă
Teoria valoare- utilitate (subiectiva) este explicată de şcoala de la Viena de
Menger, care explică că la baza valorii marfii stă utilitatea şi raritatea.
Cu cît bunul este mai util şi mai rar, cu atît valoarea este mai mare. Se explică şi
din punct de vedere a utilităţii marginale, adică este dependentă de subiect şi de
intensitatea trebuinţelor.
Actual teoriile se completeaza si formeaza teoria mixtă -care pune la baza
valoarea, cheltuielile de muncă, cererea şi oferta, utilitatea şi raritatea.
3. Banii – o descoperire a lumii. În concepţia scolii clasice este marfa tuturor
mărfurilor si îndeplinesc rolul de echivalent general al schimbului.
În concepţia contemporană, banii sunt un semn caracterizat prin hîrtie, sunt
piesa metalică, cifra înscrisă în bancă, care simbolizează dreptul de a lua o parte
din bunurile oferite vînzării, în cadrul statului unde este recunoscut.
Etapele evoluţiei banilor
1. trocul – schimbul se efectuează marfă contra marfă
2. marfă-bani – se evidenţiază bunuri cu funcţia de echivalent general-local, o
marfă care are o mare lichiditate fata de altele
 3. monedă-marfă-aurul, argintul la început sub formă de bijuterie, lingouri,apoi
in forma de moneda batuta. A fost ales aurul deoarece este inalterabil, uşor în
utilizare, perfect divizibil, omogen şi într-un volum mic include o valoarea mare.
4. bani de hîrtie( bancnote )- a) bani de credit
b) bani de hîrtie
* Bancnote erau semne ale valorii monedelor şi lingourilor din aur sau argint.
Acestea circulau ca bani de credit şi aveau garanţie. În prezent biletele de bancă au
pierdut stabilitatea, nu mai sunt convertibile în aur şi se emit pentru acoperirea
dificitului bugetar.
* Banii de hîrtie sunt semne de valori care în procesul circularii înlocuiesc
banii, cu valoare deplină, ei au curs forţat, sunt neconvertibili în aur, se emit de
către banca centrală, ei nu reflectă valorea lor ci valoarea bunurilor care pot fi
procurate.
În prezent valoarea banilor este reprezentată prin puterea lor de cumpărare.
Din 1976 nici un ban nu se exprimă prin aur.
5. Banii de credit ( scripturali ) constau din disponibilităţile băneşti aflate în
conturile bancare. Circulaţia are loc prin transferul de cifre dintr-un cont în altul.
Masa monetară este formată din:
- numerarul (moneda, banii de hîrtie )
- banii scripturali sau banii de cost
- banii electronici
Legea circulaţiei banilor – masa monetară este direct proporţională cu volumul
bunurilor şi serviciilor puse vînzării şi invers proporţional cu viteza de circulaţie a
banilor.
M = P. Q / V
M – masa monetară
P – preţul
Q – cantitatea de bun
V – viteza de rotaţie a banilor
Funcţiile banilor
1. funcţia de măsură a valorii – la baza valorii sta cantitatea de bunuri care poate
fi produsa cu moneda dată.
2. funcţia de mijloc de schimb- cînd mărfurile se achită în momentul eliberării lor,
3. funcţia de mijloc de plată – cînd mărfurile se achită la un anumit termen, dupa
livrarea lor: de exemplu: plata impozitelor, contractul, în cadrul acestei funcţii
au apărut banii de credit.
4. funcţia de rezervă sau de acumulare, asigură producerea şi consumul în viitor.
În cadrul situaţiilor de criză, funcţia dată se realizează ca tezaurizare.
5. Funcţia universală
Puterea de cumpărare a banilor – cantitatea de bunuri economice care se pot
cumpăra la un moment dat cu o unitate monetară sau cu o sumă dată de bani.
Convertibilitatea monedei – însuşirea monedei de a se schimba cu altă monedă,
în mod liber.
Există convertibilitate deplină şi parţială.
 4.Există două sisteme economice:
- Economie centralizata de comandă
- Economie de piaţă
Diferenţa între aceste două sisteme se efectuează prin:
1. gradul de libertate a agenţilor economici
2. limitele reglării statale
Economia de piaţă – este o economie de schimb în care proprietatea privată este
dominantă; raportul dintre cereresi oferta determină principiul de stabilire a
priorităţii economice; preţul este cel mai important instrument de reglare a
accesului la bunuri economice.
Motivaţia participă la activitatea economică este pentru producător maximizarea
profitului pentru consumator.
Economia centralizată- cînd alocarea, utilizarea resurselor sunt consecinţe ale
unor decizii centralizate ,impuse agenţilor economici de către aparatul de stat.
Deosebim următoarele caracteristici ale acestui sistem :
1. există planuri şi îndeplinirea lor
2. protecţia socială este problema prioritara.
3. dominarea producatorului asupra consumatorului
Modelele practice ale economiei de piaţă:
1. economia socială de piaţă din Europa de Vest
2. economia de piaţă libera din S.U.A.
3. economia de piaţă ghidate administrativ
Dezavantajele economiei de piaţă
- apariţia monopolului
- crize frecvente
- există şomaj, inflaţie