Capitolul 1

Măsuri generale de protecţie a muncii în laboratorul de

chimie organică
1.1. Securitate şi sănătate în muncă
Având în vedere faptul că lucrul în laboratorul de chimie organică implică manipularea
unor substanţe toxice, volatile, cancerigene etc., precum şi utilizarea unor tehnici de laborator
şi instrumente speciale, se impune o foarte bună cunoaştere şi respectare a normelor de
securitate a muncii.
Câteva reguli de protecţie şi tehnica securităţii muncii în laboratoarele în care se
lucrează cu substanţe chimice:
1. Toate lucrările de laborator trebuie efectuate cu foarte mare precauţie;
2. La începerea programului de lucru, persoana care intră prima în laborator trebuie să se
convingă că atmosfera nu este încărcată cu gaze inflamabile sau toxice provenite de la
conductele de gaze sau din recipientele cu substanţe chimice. La terminarea lucrului,
persoana care părăseşte ultima laboratorul are obligaţia să verifice dacă sunt închise
conductele de gaze şi robineţii de apă, dacă sunt închise becurile de gaz, lumina,
precum şi aparatele electrice;
3. Mesele de laborator trebuie folosite numai pentru operaţii care nu produc degajări de
substanţe nocive; lucrările cu substanţe toxice şi acizi concentraţi sau cele care
presupun încălzirea produselor în vase deschise trebuie executate exclusiv sub nişă;
4. Experimentele care prezintă pericolul de a împroşca cu substanţe nocive trebuie
efectuate sub nişă;
5. Este interzisă utilizarea pe mesele de laborator a oricăror obiecte (caiete, cărţi, haine,
bagaje) care nu sunt necesare în timpul lucrărilor. Este interzisă intrarea în laborator cu
mâncare, băuturi, ţigări;
6. La primirea şi la utilizarea substanţelor chimice pentru analizele chimice de laborator,
trebuie citite cu atenţie etichetele de pe flacoane (recipienţi);
7. Nu se gustă niciun fel de substanţă de laborator;
8. Pentru a mirosi o substanţă, vaporii trebuie îndreptaţi spre utilizator prin mişcarea
circulară a mâinii deasupra vasului deschis care o conţine, cu mare precauţie,
neaplecând capul asupra vasului şi fără a inspira adânc în plămâni;
9. Este interzis ca utilizatorul să se aplece asupra vasului în care se transvazează sau se
încălzeşte un lichid oarecare, ori să ţină vasul înclinat spre sine sau spre alte persoane,
pentru a evita stropirea cu picăturile lichidului;
10. Nişele trebuie ţinute în stare de curăţenie şi funcţionare; ele trebuie prevăzute cu
ventilaţie la partea inferioară şi superioară, pentru a asigura evacuarea gazelor; nu se
încarcă nişele cu vase, aparate şi utilaje de laborator, în afara celor necesare în
operaţie;
11. Nu se lucrează în nişă cu lichide inflamabile fără o ventilaţie bună, deoarece aici se
formează amestecuri explozive mult mai repede decât în laborator;
12. Pipetarea lichidelor toxice se face cu pipete speciale, prevăzute cu bule de siguranţă,
pentru a evita orice posibilitate de accidentare;
13. Întotdeauna se adaugă acizii în apă şi niciodată apă în acizi;
14. Recipienţii cu reactivi se închid imediat după folosire;
Măsuri generale de protecţie a muncii în laboratorul de chimie organică 8

15. Reziduurile rezultate din activităţile desfăşurate în laborator nu se aruncă în chiuvetă,

ci se depozitează în recipiente speciale, destinate colectării reziduurilor chimice, pe
categorii de substanţe: reziduuri bazice, acide, halogenate (solvenţi halogenaţi –
diclorometan, cloroform etc. şi compuşi chimici cu conţinut de halogeni) şi
nehalogenate (solvenţi nehalogenaţi – acetat de etil, acetonă, metanol etc. şi compuşi
chimici fără conţinut de halogeni), materiale contaminate chimic (mănuşi, hârtie,
măşti, seringi, ace, pipete de unică folosinţă etc.) şi sticlărie contaminată chimic
(sticlărie spartă, flacoane goale etc.);
16. Înaintea începerii lucrărilor de laborator se verifică calitatea sticlăriei care se foloseşte,
vasele care prezintă zgârieturi, crăpături sau alte defecte se depozitează în recipientele
destinate colectării sticlăriei contaminate chimic;
17. Vasele de sticlă se vor încălzi progresiv în băi de apă, ulei, nisip, având ca sursă de
încălzire becul de gaz, plita electrică sau în cuiburi electrice de încălzire;
18. Pentru evitarea supraîncălzirii lichidelor se folosesc bucăţele de piatră ponce sau
porţelan poros, care ajută la realizarea unei fierberi progresive a lichidelor (piatra
ponce sau porţelanul poros se vor introduce întotdeauna în lichidul rece şi nu în cel
fierbinte) sau se asigură agitare mecanică sau magnetică;
19. Spălarea vaselor se face imediat după utilizare, cu lichide potrivite în care reziduurile
sunt solubile, pentru a evita reacţiile violente;
20. Niciodată nu se lasă nesupravegheată o instalaţie;
21. Manipularea reactivilor solizi se face cu spatule sau linguriţe curate, pentru a
preîntâmpina impurificarea acestora. Soluţiile de reactivi pentru analiză se
manipulează astfel încât să nu fie impurificate. În acest scop, pipetarea lor nu se face
direct din sticlă sau flaconul în care se află ci, mai întâi se toarnă cantitatea necesară
într-un pahar curat, din care se face pipetarea. În general, la manipularea substanţelor
chimice şi a reactivilor trebuie să se aibă în vedere că nu este permisă folosirea
reactivilor neidentificaţi sau impurificarea reactivilor în timpul manipulării;
22. Manipularea substanţelor periculoase (brom, fosfor alb, acizi concentraţi) se
încredinţează numai persoanelor instruite special pentru aceasta;
23. Lichidele inflamabile şi volatile (eter, toluen, pentan etc.) se manipulează cu atenţie.
Nu se ţin pe mese. În laborator se pot păstra doar în cantităţi foarte mici în vase perfect
închise, evitându-se vărsarea lor. Nu se lucrează cu ele în apropierea focului, nu se
varsă în chiuvetă, se încălzesc pe băi de lichid folosindu-se refrigerent de reflux, nu se
încălzesc direct pe flacără sau în vase închise. Dacă, accidental, se varsă o anumită
cantitate de lichid inflamabil, se sting toate becurile de gaz, se scot plitele şi cuiburile
de încălzire din priză, se închid uşile laboratorului şi se deschid larg ferestrele, se
şterge lichidul cu o cârpă care se stoarce într-un vas larg, din care se transvazează într-
un flacon cu dop;
24. În laboratoarele în care se lucrează cu substanţe chimice nu se poartă îmbrăcăminte
largă, care poate ajunge în contact cu substanţele sau cu o flacără deschisă; de
asemenea, nu se poartă pantofi decupaţi sau sandale;
25. În laboratoarele de chimie nu se poartă lentile de contact, chiar şi sub ochelarii de
protecţie, întrucât substanţele chimice iritante pot pătrunde sub lentilele de contact,
provocând leziuni ochilor;
26. În laboratoarele de chimie se va purta întotdeauna echipament de protecţie;
27. În orice laborator de chimie trebuie să se găsească la îndemână un recipient cu nisip, o
pătură, stingător şi trusă de prim ajutor, necesară în caz de arsuri, tăieturi, intoxicaţii
etc.
9 Separarea şi purificarea compuşilor organici

1.2. Echipamentul de protecţie utilizat în laboratorul de chimie

1. Halatul de laborator. Obligatoriu este ca acesta să fie confecţionat din bumbac şi nu
din materiale sintetice care pot produce arsuri severe în caz de aprindere.
2. Ochelarii de protecţie folosiţi în laboratoare sunt accesibili comercial sub diferite
forme şi tipuri. Ochelarii sunt obligatorii în laborator chiar şi atunci când nu este nici
un experiment în desfăşurare. După utilizare ochelarii se curăţă cu apă sau soluţie
specială şi nu se depozitează lângă substanţe deoarece există riscul de contaminare.
3. Pantofii de laborator trebuie să fie închişi şi cu rizuri pe talpă pentru a se evita
alunecarea.
4. Mănuşile din latex sau cauciuc, cu talc sau cu pudră, trebuie purtate în permanenţă. Se
previne astfel contactul pielii cu substanţe periculoase.

1.3. Accidente posibile în laborator şi măsuri de prim ajutor

1.3.1. Principalele categorii de accidente care se pot produce în laboratoare sunt:
1. Accidente la nivelul ochilor. În cazul accidentelor cu substanţe chimice la nivelul
ochilor, aceştia trebuie spălaţi de mai multe ori cu apă utilizând un recipient special
pentru ochi.
2. Arsurile sunt provocate de factori diverşi, dintre care cei mai importanţi sunt: factorii
calorici (obiecte cu temperatură ridicată, aprinderi de substanţe inflamabile, explozii)
sau cei caustici (acizi, baze caustice concentrate, brom, iod etc). Foarte periculoase
sunt arsurile la ochi, faţă, suprafeţe de flexie sau extensie (încheieturi).
3. Traumatismele sunt provocate de acţiunea corpurilor solide sau lichide cu presiune
ridicată precum şi de căderea de la înălţime asupra corpului. Sunt extrem de diverse ca
prezentare şi pot fi interne, externe sau mixte. Cele mai frecvente traumatisme sunt:
tăieturile, înţepăturile, fracturile închise sau deschise etc. Efectele imediate ale
traumatismelor sunt: hemoragiile externe sau interne, hematoamele, necrozele de
ţesuturi.
4. Intoxicaţiile pot fi produse de pătrunderea substanţelor nocive în organism pe
următoarele căi:
- aparatul respirator este calea cea mai frecventă pentru gaze, vapori, fum, ceaţă sau
pulbere;
- calea digestivă, odată cu ingerarea de alimente şi băuturi;
- calea cutanată este o modalitate frecventă de pătrundere a substanţelor toxice lichide
în organism precum: hidrocarburi, sulfura de carbon, tetraetilplumb, alcool metilic,
mercur etc. Prin difuzie toxicul ajung în sânge, iar din sânge în întreg organismul.
Intoxicaţiile pot fi acute, atunci când toxicul pătrunde în organism în timp scurt şi
într-o cantitate ce depăşeşte cu mult limitele admise, sau cronice, când toxicul
pătrunde în organism un timp îndelungat, în cantităţi sub limitele admise, dar se
acumulează în timp.
5. Electrocutările se produc ca urmare a trecerii curentului prin corpul uman şi sunt
însoţite de efecte secundare ca arsuri şi electrolize, în afară de efectele principale de
secusă şi stop cardiac.

1.3.2. Acordarea primului ajutor

Acordarea primului ajutor se face cât mai repede cu putinţă de către cei care sosesc
primii la locul accidentului. Deoarece situaţiile de urgenţă presupun decizii şi condiţii
excepţionale se procedează după cum urmează:
Măsuri generale de protecţie a muncii în laboratorul de chimie organică 10

a) Prima măsură luată de cel ce organizează primul ajutor este de a evita panica şi de a
îndepărta toate persoanele inutile. Se încredinţează accidentatul celei mai calificate persoane
în acordarea primului ajutor, care se află la faţa locului;
b) Salvatorul trebuie să ia măsurile de precauţie necesare pentru evitarea factorilor agresivi
(costum, mască de gaze, mănuşi izolante), pentru a evita producerea unui nou accident;
c) Scoaterea accidentatului de sub influenţa factorului care a produs agresiunea;
d) Acordarea primului ajutor propriu-zis. În acordarea primului ajutor trebuie să se respecte o
serie de măsuri:

persoana care acordă primul ajutor trebuie să evite graba, repetările, manevrele brutale şi
periculoase;

nu se ridică accidentatul în picioare. Primul ajutor se dă culcat. Dacă este necesar,
evacuarea se face pe o targă sau un dispozitiv improvizat, tot în poziţia culcat. În cazul
pierderilor mari de sânge, capul va fi lăsat mai jos, pentru a favoriza irigarea creierului;

se aduce la locul accidentului trusa de prim ajutor;

se anunţă cadrul sanitar cel mai apropiat. Se iau măsuri pentru transportarea
accidentatului la cel mai apropiat spital.

A. Intoxicaţii
În laboratoare se utilizează un număr foarte mare de substanţe care, în condiţii
determinate şi în concentraţii ce depăşesc anumite limite, pot produce o acţiune toxică asupra
organismului. Toxicul va fi eliminat din organism fie transformat (toxic reactiv), fie ca atare
(toxic nereactiv), prin următoarele căi: renală, respiratorie, cutanată.
În cele ce urmează vor fi prezentate efectele substanţelor chimice asupra organismului
ce pot apărea în accidentele de laborator împreună cu măsurile de prim ajutor.
● Acidul formic, vaporii de benzină sau benzen, clorobenzenul, fenolii, crezolii, DDT-ul,
stirenul irită mucoasa nazală, manifestându-se prin strănut, înţepături şi arsuri în nas, secreţie
abundentă, umflarea pleoapelor, imposibilitatea de a respira pe nas.
Primul ajutor constă în evacuarea intoxicatului din atmosfera viciată la aer liber. În cazul
intoxicaţiilor nazale, intoxicatul trebuie ţinut în repaus şi să i se pulverizeze sau să inspire în
nas o soluţie de bicarbonat de sodiu 5% şi să facă gargară cu aceeaşi soluţie.
● Acidul oxalic, amoniacul, aldehida formică, clorul irită mucoasa glotei conducând la tuse,
arsuri în gât, sete de aer, jenă respiratorie.
Primul ajutor este similar cu cel utilizat în cazul iritaţiilor nazale, la care se adaugă
administrarea de oxigen şi a unei soluţii calmante de: aminofilină 2,5%, novocaină 4%,
efedrină 2%, bicarbonat de sodiu 5% în cantităţi de 2-2,5 cm3 la 30-40 minute.
● Acidul azotic, acidul clorhidric, acetona, amoniacul, fenolul, iodul, oxizi de azot pot irita
laringele producând spasmul laringian însoţit de o tuse violentă. Intoxicatul nu mai poate
vorbi şi se sufocă.
Primul ajutor este similar cu cel din cazurile precedente, dar se administrează în plus oxigen
până la completa revenire la normal a intoxicatului, se fac injecţii cu calmante sau se iau pe
cale bucală codeină, dionină, mecodin, iar intoxicatul se ţine uşor cu capul în jos.
● Oxid de carbon, substanţele methemoglobinizante ca derivaţii nitro- şi amino- ai
hidrocarburilor aromatice, esterii acizilor azotos şi azotic, oxizii de azot, deşi au ca poartă de
intrare în organism căile respiratorii, nu atacă aparatul respirator ci sângele, blocând
transportul de oxigen în ţesuturi.
Primul ajutor constă în scoaterea imediată a intoxicatului din zona critică, administrarea
imediată a oxigenului, cu mască sub presiune, repaus absolut într-o cameră aerisită. În lipsa
oxigenului, se practică de urgenţă respiraţia artificială.
11 Separarea şi purificarea compuşilor organici

● Solvenţii organici – hidrocarburile din petrol (benzina), hidrocarburile parafinice,

hidrocarburile nesaturate, hidrocarburile aromatice (benzen, toluen, xilen, stiren), derivaţii
cloruraţi, bromuraţi sau ioduraţi ai hidrocarburilor (clorura de metil, tetraclorura de carbon,
cloroformul etc.), alcoolii (metanol, etanol etc.), cetonele (acetona, butanona), esterii
(acetatul de metil, de etil etc.), fenolul, bioxidul de carbon produc intoxicaţii de tip narcoză,
manifestate prin stare de agitaţie şi excitaţie asemănătoare beţiei, euforie, dureri de cap,
ameţeli, greţuri, tulburări de echilibru, somnolenţă, comă, moarte indirectă.
Primul ajutor constă în scoaterea intoxicatului din zona accidentului, spălarea cu un jet de apă,
transportarea într-o încăpere încălzită şi bine aerisită. Intoxicatul se culcă orizontal, i se degajă
căile respiratorii, se face respiraţie artificială sau oxigenoterapie.
● Compuşii metalici, tetraetilplumbul, sărurile de plumb, mercurul şi sărurile lui, solvenţii
organici provoacă encefalopatia toxică, care după caz se manifestă prin uşoare iritaţii ale
căilor respiratorii, dureri de cap, ameţeli şi greţuri, confuzie, halucinaţii, stări depresive,
amorţeli, tremurături, delir.
Primul ajutor constă în scoaterea intoxicatului din zona infectată, îndepărtarea hainelor
contaminate sub duş, spălarea cu apă şi săpun, iar după caz, se administrează oxigen cu masca
sau prin sonde nazale.
● Anilina, anisidina, toluidina, benzenul, cumenul, toluenul produc o anemie acută, deseori
mortală. Semnele intoxicaţiei sunt: stare generală proastă cu indispoziţie, slăbiciune, dureri de
cap, temperatură şi frisoane, paliditate, stare de şoc şi moarte.
Primul ajutor constă în îndepărtarea acţiunii toxicului şi decontaminare prin spălarea sub un
jet de apă. Se administrează atropină, eventual se face respiraţie artificială şi oxigenoterapie.
Au fost expuse cu predilecţie cazurile în care toxicul pătrunde accidental în organism
pe cale respiratorie sau cutanată. În laboratoare se întâmplă însă să aibă loc ingerări de toxice
ca urmare a nerespectării normelor elementare de securitate şi sănătate în muncă. În asemenea
cazuri, trebuie acordat un prim ajutor diferenţiat de natura toxicului:
● Acizii azotic, acetic, clorhidric, sulfuric, boric. Primul ajutor: se spală gura cu o soluţie de
bicarbonat de sodiu 5%, apoi se bea lapte sau o suspensie de oxid de magneziu în apă (2
linguriţe la un pahar de apă).
● Acidul oxalic. Primul ajutor: se bea apă de var sau clorură de calciu, iar în lipsă se poate bea
o suspensie de cretă sau carbonat de magneziu în apă. Se provoacă vărsături.
● Amoniacul. Primul ajutor: se bea o soluţie diluată de acid acetic sau suc de lămâie, apoi se
bea lapte.
● Anilina. Primul ajutor: se bea apă cu săpun şi se provoacă vărsături.
● Aldehidele. Primul ajutor: se bea un păhărel cu soluţie de amoniac 2%, apoi se bea lapte.
● Fenolul. Primul ajutor: se provoacă vărsături repetate prin administrare de apă cu săpun sau
apă caldă cu muştar, dându-se în acelaşi timp cantităţi mari de apă, apoi se administrează o
soluţie apoasă de sulfat de sodiu 5% şi sirop de lămâie.
● Hidroxidul de sodiu. Primul ajutor: se bea o soluţie diluată de acid acetic sau suc de lămâie,
apoi se bea lapte.

B. Arsuri
Arsurile sunt plăgi provocate de acţiunea căldurii uscate sau umede, lichidelor aprinse,
electricităţii, substanţelor caustice.
● Arsurile datorate agenţilor calorici. Există o serie de reguli generale care trebuie respectate:

se scoate victima de sub acţiunea agentului termic;

hainele vor fi stinse prin mijloace cunoscute;

nu se va respira deasupra arsului, pentru a evita infectarea plăgii;
Măsuri generale de protecţie a muncii în laboratorul de chimie organică 12

pentru a evita intrarea accidentatului în stare de şoc, se va încerca calmarea durerilor

acestuia prin mijloace aflate la îndemână;

nu se dezbracă arsul;

nu se îndepărtează materialele lipite de arsură;

nu se sparg flictenele (băşicile);

nu se spală cu alcool sau cu tinctură de iod zona arsă.
Primul ajutor: se curăţă pielea din jurul zonei arse cu o soluţie antiseptică de bromocet sau
tinctură de iod; dacă arsura este mică se pune peste ea un pansament steril, după curăţarea
prealabilă a zonelor înconjurătoare.
În cazul arsurilor grave, în afară de primele măsuri generale este necesară
transportarea de urgenţă a victimei la spital.
● Arsurile provocate de agenţii chimici caustici. Este vorba de arsurile produse de baze şi
acizi tari concentraţi, acidul acetic, acizii acetici cloruraţi, fenoli etc.
Primul ajutor:

suprimarea imediată a contactului victimei cu agentul caustic, prin spălare cu apă din
abundenţă şi scoaterea sau tăierea hainele sub un jet puternic de apă;

se execută neutralizarea eventualelor resturi de agenţi caustici, după cum urmează: pentru
acizi se foloseşte o soluţie de bicarbonat de sodiu 2% sau cu apă de var. În acelaşi scop se
pot utiliza soluţii de etanolamină 5% pentru piele şi 2% pentru ochi. În cazul arsurilor cu
baze (sodă caustică, potasă caustică, amoniac) se spală locul ars cu o soluţie 1% acid
acetic şi apoi cu soluţie apoasă de acid boric;

persoana care a suferit arsuri chimice, oricât de mică ar fi suprafaţa arsă, trebuie
transportată la spital.

C. Traumatisme
● Hemoragiile sunt provocate de deschiderea prin rănire a unui vas de sânge.
Primul ajutor: în cazul unei hemoragii venoase se aplică un pansament compresiv, exceptând
cazurile în care, în rană se găsesc schije, de orice fel. Pansamentul compresiv constă în
aplicarea pe rană a unui tampon de tifon sterilizat, care se apasă puternic şi se leagă tare cu o
faşă.

1.4. Etichetele, semnificaţia înscrierilor şi semnele de pericol

Experimentul de laborator trebuie să fie cât mai puţin periculos şi pe căt se poate să se
încerce reducerea cantităţilor de deşeuri. Acolo unde este posibil, materiile prime
nereacţionate vor fi recuperate iar solvenţii vor fi reciclaţi. Este important ca fiecare chimist să
ştie cum să lucreze cu substanţele chimice, în condiţii de siguranţă. Înaintea fiecărui
experiment se vor evalua riscurile şi pericolele posibile la care se expune fiecare utilizator,
fiind absolut necesară cunoaşterea măsurilor de precauţie cât şi a celor de prim ajutor.
Agenţii chimici, aşa cum sunt ei definiţi de H.G. nr. 1218/2006 şi de directiva europeană
98/24/CEE, sunt elemente sau compuşi chimici, puri sau în amestec, în stare naturală sau
sintetici, utilizaţi sau eliberaţi prin orice activitate profesională, inclusiv sub formă de deşeuri.
Eticheta de pe ambalajul produselor este prima sursă de informare cu care vine în
contact utilizatorul. O etichetă corect întocmită şi amplasată pe ambalaj permite identificarea
agentului chimic (compoziţie, concentraţie, masă moleculară, constante fizice), a pericolelor
şi a riscurilor, precum şi a unor măsuri de securitate care trebuie luate.
Agenţii chimici periculoşi, în funcţie de proprietăţile lor periculoase şi de efectele
asupra sănătăţii umane şi mediului se clasifică în:
13 Separarea şi purificarea compuşilor organici

• substanţe şi preparate explozive – solide sau lichide care produc o deflagraţie rapidă sau,
sub efectul căldurii, explodează când sunt parţial închise;
• substanţe şi preparate oxidante – compuşi chimici care în contact cu alte substanţe, în
special cu cele inflamabile, produc o reacţie puternic exotermă;
• substanţe şi preparate extrem de inflamabile - lichide cu o temperatură de inflamabilitate
foarte scăzută şi cu o temperatură de fierbere scăzută, precum şi gaze care sunt inflamabile
în contact cu aerul la temperatura şi presiunea mediului ambiant;
• substanţe şi preparate foarte inflamabile – substanţe care pot să se încălzească şi apoi să
se aprindă în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie sau solide
care se pot aprinde cu uşurinţă după un scurt contact cu o sursă de aprindere şi care
continuă să ardă sau să se consume şi după îndepărtarea sursei; lichide cu un punct de
inflamabilitate foarte scăzut sau care în contact cu apa sau cu aerul umed emană vapori
inflamabili în cantităţi periculoase;
• substanţe şi preparate inflamabile - substanţele şi preparatele lichide cu un punct de
inflamabilitate scăzut;
• substanţe şi preparate toxice şi foarte toxice - substanţe care prin inhalare, ingestie sau
pătrundere cutanată în cantităţi foarte mici sau reduse pot cauza moartea sau afecţiuni
cronice ori acute;
• substanţe şi preparate nocive - substanţe care prin inhalare, ingestie sau pătrundere
cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute;
• substanţe şi preparate corozive - substanţe care exercită o acţiune distructivă asupra
ţesuturilor vii;
• substanţe şi preparate iritante - substanţe care prin contact imediat, prelungit sau repetat
cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o reacţie inflamatorie. Aceste substanţe pot produce
inflamaţii ale părţilor anatomice cu care intră în contact şi, în special, a mucoaselor şi
sistemului respirator. Caracterul iritant al agenţilor chimici se poate manifesta la nivelul
pielii, prin senzaţii de înţepătură, usturime sau arsuri; la nivelul ochilor, cu acţiuni diferite
în funcţie de produs (acţiunea bazelor este mai periculoasă decât cea a acizilor), prin
conjunctivite, cheratite şi chiar perturbări ale vederii şi/sau la nivelul bronhiilor, unde pot
produce disconfort respirator însoţit sau nu de tuse şi chiar afecţiuni mai grave cum ar fi
edemul pulmonar etc;
• substanţe şi preparate sensibilizante - substanţe care prin inhalare sau pătrundere cutanată
pot da naştere unei reacţii de hipersensibilizare, iar în cazul expunerii prelungite produc
efecte nefaste;
• substanţe cancerigene - substanţe care prin inhalare, ingestie sau pătrundere cutanată pot
determina apariţia afecţiunilor cancerigene ori pot creşte incidenţa acestora;
• substanţe mutagene - substanţe care prin inhalare, ingestie sau pătrundere cutanată pot
cauza anomalii genetice ereditare sau pot creşte frecvenţa acestora;
• substanţe toxice pentru reproducere – substanţe care prin inhalare, ingestie sau
pătrundere cutanată pot produce ori pot creşte frecvenţa efectelor nocive nonereditare în
progenitură sau pot dăuna funcţiilor ori capacităţilor reproductive masculine sau feminine.

Simbolizarea pericolelor asociate agenţilor chimici periculoşi

Pericolul este “proprietatea intrinsecă, cu potenţial de a dăuna, a unui agent chimic“.
Exista 10 simboluri grafice de avertizare a pericolelor pe care le prezintă agenţii chimici
periculoşi, aliniate prevederilor europene în domeniu, din care cinci exprimă pericol fizico-
chimic, patru exprimă pericol pentru sănătate, şi unul exprimă pericol pentru mediu (Fig. 1).
Măsuri generale de protecţie a muncii în laboratorul de chimie organică 14

Astfel, agenţii chimici care prezintă un pericol fizico-chimic, sunt simbolizaţi cu

următoarele semne grafice: Extrem de inflamabil (F+); Foarte inflamabil (F); Exploziv (E);
Oxidant (O); Corosiv (C).
Sunt periculoşi pentru sănătate, agenţii chimici simbolizaţi cu semnele grafice: Foarte
toxic (T+); Toxic (T); Nociv (Xn); Iritant ( Xi).
Sunt periculoşi pentru mediu agenţii chimici simbolizaţi cu semnele grafice: Periculos
pentru mediu (N).
Categoriile de pericol ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, precum şi
simbolurile corespunzătoare, sunt prezentate în Fig. 1:

Fig. 1. Simbolurile corespunzătoare categoriilor de pericol ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase

F (Foarte F+ (Extrem de
E (Exploziv) O (Oxidant) T (Toxic)
inflamabil) inflamabil)

T + (Foarte N (Periculos
C (Corosiv) X n (Nociv) X I (Iritant)
toxic) pentru mediu)

Riscuri asociate expunerii la agenţi chimici periculoşi

Riscul este definit de legislaţia naţională şi europeană ca fiind “probabilitatea
(potenţialul de a dăuna al) agentului chimic să producă efecte în condiţiile utilizării şi/sau
expunerii”.
Riscurile pe care le pot prezenta agenţii chimici pentru securitatea şi sănătatea
utilizatorilor expuşi depind de pericolul potenţial al agentului, dar şi de durata şi intensitatea
expunerii.
Natura riscurilor speciale atribuite substanţelor şi preparatelor periculoase este indicată
de către producător cu ajutorul frazelor de risc de tip R. Există 68 fraze de risc notate de la
R1- R68 şi mai multe combinaţii ale acestora.
Recomandările de prudenţă privind utilizarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, făcute de producător, se exprimă prin fraze de securitate de tip S. Există 64 fraze
de securitate care pot fi asociate agenţilor chimici periculoşi, de la S1-S64 şi combinaţii ale
acestora.
Simbolul grafic de avertizare, frazele de risc R şi frazele de securitate S vor fi
obligatoriu plasate pe etichetele substanţelor şi preparatelor chimice periculoase!

1.5. Depozitarea substanţelor în laborator

Substanţele chimice trebuie depozitate în concordanţă cu compatibilitatea lor (Tabel
1). Întotdeauna substanţele chimice vor fi depozitate astfel încât să se evite reacţiile dintre ele.
Substanţele chimice pot fi clasificate în: radioactive, explozive, peroxizi, precursori de
peroxizi, inflamabile, corozive, oxidanţi şi foarte toxice, iar depozitarea lor se va face în
funcţie de proprietăţile acestora. Câteva exemple, des întâlnite, de depozitare a substanţelor
chimice sunt prezentate în continuare: acizii vor fi depozitaţi separat de baze şi metale ca
15 Separarea şi purificarea compuşilor organici

sodiu, potasiu, magneziu. De asemnea, acizii vor fi depozitaţi separat de cianuri, care în
reacţie cu un acid ar genera acid cianhidric (substanţă gazoasă letală). Agenţii oxidanţi
(permanganat, perclorat, nitraţi etc.) vor fi depozitaţi separat de acizii organici sau materialele
inflamabile. În general, substanţele vor fi depozitate într-un spaţiu uscat şi rece, ferite de
lumină şi surse de căldură.

Tabel 1. Incompatibilităţi la depozitarea agenţilor chimici

F O T Xn

(Inflamabil) (Oxidant) (Toxic) (Nociv)

F

+ - - +

(Inflamabil)
O

- + - 0

(Oxidant)

T
- - + +

(Toxic)
Xn

+ 0 + +

(Nociv)
- 2u trebuie să fie depozitate împreună
0 2u trebuie să fie depozitate împreună decât cu măsuri de precauţie specifice
+ Pot fi depozitate împreună

Pentru stocarea substanţelor corozive (acizii) se va folosi un al doilea recipient care are
rolul de a opri contaminarea în cazul unor scurgeri accidentale. Substanţele inflamabile sunt
substanţe care se aprind foarte repede. Inflamabilitatea lor este influenţată de presiunea de
vapori şi de capacitatea acestor substanţe de a forma cu aerul amestecuri inflamabile.
Substanţele inflamabile ca etanolul, acetona, toluenul şi majoritatea solvenţilor organici, cu
excepţia celor cloruraţi, vor fi depozitate în recipiente rezistente la foc.
Buteliile cu gaze utilizate în laboratoare vor fi fixate, cu un lanţ, de un perete sau o masă
pentru a preveni căderea lor. Ele trebuie depozitate în locuri ferite de flacără, sursă de căldură,
substanţe corozive. Transportul buteliilor se face cu căruciorul şi cu capacul de siguranţă pus.
Măsuri generale de protecţie a muncii în laboratorul de chimie organică 16

1.6. Distrugerea substanţelor chimice

În urma experimentelor chimice rezultă reziduuri care de foarte multe ori trebuie
distruse de către utilizator. În Tabelul 2 sunt prezentate diverse substanţe şi modul de
distrugere a acestora.
Tabel 2. Distrugerea substanţelor chimice

Substanţa Metoda de distrugere

Acizi (acid sulfuric conc., Se adaugă încet, sub agitare, acidul peste un amestec apă-gheaţă
acid clorosulfonic, acid – 2u se adaugă apă peste acid. Apoi se neutralizează cu o
metansulfonic, acid bază tare. Diluţia cu apă este exotermă, deci se impune răcirea.
clorhidric conc.)
Cloruri acide/bromuri acide Se adaugă cu atenţie peste apă, fiind necesară răcirea. Se
şi anhidride neutralizează acidul rezultat cu o bază tare.
Aldehidele solubile în apă se tratează cu o soluţie de sulfit de
sodiu în exces, verificând sfârşitul reacţiei cu hârtie de iod
amidonată. Aldehidele mai puţin solubile sunt amestecate cu
Aldehide apă şi oxidate cu permanganat de potasiu exces 20%, cu
încălzire. Se răceşte şi se tratează cu acid sulfuric 6N, iar
permanganatul de potasiu nereacţionat se reduce cu soluţie de
sulfit de sodiu.
Potasiul se introduce în bucăţele mici în t-butanol uscat, iar
sodiu şi litiu în izo-propanol. Când reacţia este completă, se
Metale alcaline şi alcalino-
adaugă cu grijă metanol şi apoi se diluează cu apă. Metalele
pământoase
alcalino-pământoase se tratează similar, doar calciu putând fi
introdus direct în apă sub atmosferă inertă.
Se suspendă într-un solvent corespunzător (1,4-dioxan,
tetrahidrofuran) şi se adaugă izo-propanol sau etanol, în
Amiduri şi hidruri ale atmosferă de gaz inert, până când întreaga cantitate de
metalelor alcaline hidrură/amidură a reacţionat. Reacţia fiind exotermă se răceşte
pe baie de gheaţă. Se diluează cu grijă cu apă şi se neutralizează
cu acid.
Se dizolvă în etanol sau metanol şi se diluează cu apă. Se
Borohidruri alcaline adaugă în picătură acid clorhidric conc., în atmosferă de gaz
inert. Se lasă să stea până la conversia totală în acid boric.
Azide alifatice Se adaugă sub răcire azotat de ceriu şi amoniu.
Se adaugă metanol şi se răceşte, reacţia fiind exotermă. Când
Compuşi alchilici cu
reacţia slăbeşte ca intensitate, se diluează cu apă (produşii finali
aluminiu
sunt solventul, alcoolul şi alcanul corespunzători).
Se adaugă în picătură o soluţie de clorură acidă şi acetonă
anhidră peste soluţia apoasă a azidei la 10°C, răcind reacţia
Săruri de azide exotermă. Se agită pentru 1h la 10-15°C, apoi se încălzeşte la
60°C până când nu se mai degajă azot (produşii finali sunt
acetona şi amina).
Se adaugă în picătură acid clorhidric 2N peste o soluţie formată
Compuşi azotaţi, din compusul de distrus şi un solvent corespunzător. Se răceşte
diazoesteri şi diazoderivaţi şi se monitorizează reacţia după degajarea azotului (produşii
alifatici organici finali sunt solventul şi derivaţii halogenaţi
corespunzători).
17 Separarea şi purificarea compuşilor organici

Se amestecă cu apă şi se oxidează utilizând o soluţie de

Sulfura de carbon
hipoclorit de sodiu.
Nu se lasă să se usuce deoarece mulţi sunt piroforici. Se acoperă
Catalizatori (Ni, Cu, Fe,
reziduurile de la filtre cu apă şi se tratează cu acid clorhidric. Se
metale nobile, filtre şi
pun apoi într-un balon etichetat, sigilat pentru distrugere sau
celite care îi conţin)
recuperare.
Nu se utilizează niciodată băile de acid cromic (toxice pentru
mediu). Se tratează soluţiile de crom(VI) cu acid sulfuric conc.
Compuşi cu crom, săruri de
până la un pH 2-3, apoi se descompun utilizând sulfit de sodiu.
crom şi acid cromic
După 2h se ajustează pH-ul la 8,5 cu o soluţie de hidroxid de
sodiu şi se filtrează hidroxidul de crom (III) rezultat.
Compuşii gazoşi trebuie absorbiţi în soluţie de hipoclorit de
Ciano compuşi (inclusiv sodiu. Ceilalţi se distrug prin picurarea unei soluţii de hipoclorit
ciano-cloruri/ bromuri) de sodiu. Reacţia se monitorizează cu ajutorul hârtiei de iod
amidonată.
Se adaugă o soluţie de iodură de potasiu 10% în acid acetic
glacial acidifiat cu acid sulfuric conc. Se încălzeşte încet până la
Peroxizi de dialchil
100°C şi se menţine această temperatură pentru 5h. Se reduce
iodul utilizând bisulfit de sodiu.
Se adaugă o soluţie hidroxid de sodiu 10%, răcind pentru a
Dimetil/dietil sulfat controla reacţia exotermă. Se neutralizează. (Produsul organic
rezultat este metanol/etanol).
Se adaugă cu grijă metanol sau apă, în picături, în atmosferă de
Reactivi Grignard gaz inert, răcind pentru a controla reacţia exotermă. (Produşii
organici finali sunt metanolul şi alcanul corespunzător).
Se precipită ca şi compuşi insolubili şi apoi se trimit firmelor
Metale grele şi sărurile lor
specializate.
Hidrazina Soluţia apoasă diluată se descompune cu hipoclorit de sodiu.
Se absoarbe în hidroxid de sodiu apos şi se tratează precum
Amoniac
azidele.
Neutralizarea este exotermă, fiind necesară răcirea. Vaporii de
acid fluorhidric se absorb în apă, într-un recipient de teflon, iar
Acid fluorhidric
apoi sunt precipitaţi sub formă de fluorură de calciu, utilizând o
soluţie de hidroxid de calciu cu pH 12.
Se adaugă încet peste o soluţie de sulfat de fer (II) 50% exces,
Hidroperoxizi, peroxizi
la temperatura camerei.
Se suspendă în 1,4-dioxan anhidru (tetrahidrofuran sau eter
LiAlH4 etilic), se adaugă în picatură acetat de etil, se diluează cu apă şi
se neutralizează.
Se amestecă cu apă şi se oxidează utilizând o soluţie de
Mercaptani
hipoclorit de sodiu.
Metalul se colectează rapid cu ajutorul absorbanţilor comerciali
Mercur
sau sulf şi se trimite la firmele specializate.
Se oxidează în tetrahidrofuran sau hexan utilizând o soluţie de
Metal carbonili hipoclorit de sodiu (un exces de cel puţin 25%). Hidroxidul
rezultat se filtrează.
Măsuri generale de protecţie a muncii în laboratorul de chimie organică 18

Dacă este necesar, se refluxează în etanol câteva ore cu exces de

Nitrili
hidroxid de sodiu sau cu acid clorhidric 36%.
Se descompun în soluţie apoasă, rece, la pH 4, utilizând acid
Nitriţi sulfamidic. Se adaugă acid sulfuric, iar când nu se mai degajă
N2, se diluează cu apă.
Cantităţile mici (mg) se pot descompune la temperatura
camerei, utilizând acid bromhidric diluat în acid acetic. Altfel,
Compuşi N-nitrozo
se dizolvă în apă, se tratează cu o soluţie de hidroxid de sodiu şi
se adaugă încet, sub răcire, aliaj Al-Ni.
Se dizolvă într-un solvent corespunzător (dioxan,
tetrahidrofuran) şi se adaugă sub atmosferă de gaz inert, în
Compuşi organolitici
picătură, etanol. Reacţia fiind exotermă se impune răcirea pe
baie de gheaţă. Se diluează cu apă şi se neutralizează.
Se descompun prin adăugare în picătură a unei soluţii de apă
Fenoli oxigenată 30% peste o soluţie apoasă de pH 5-6 conţinând
sulfat de fer (II).
Vaporii de fosgen se absorb în hidroxid de sodiu 25%. Fosgenul
în soluţie se descompune prin adăugarea în picătură a unei
Fosgen
soluţii de hidroxid de sodiu 15%. Se lasă reacţia sub agitare la
temperatura camerei pentru 1h.
Se refluxează pentru 1-2h într-o soluţie etanolică de hidroxid de
Esteri fosforici
sodiu 2N.
Se hidrolizează prin adiţia, în picatură a unei soluţii de acid
Oxiclorura de fosfor şi
(acid bromhidric 48%) sub atmosferă de gaz inert pentru a evita
pentaclorura de fosfor
formarea de fosfine inflamabile spontan.
Pentaoxid de fosfor Vezi cloruri şi bromuri acide.
Se dizolvă într-un solvent corespunzător (toluen, hexan, dioxan
sau tetrahidrofuran) şi se adaugă cu grijă, în picatură, etanol.
Halogenuri de silil
Reacţia este exotermă, impunându-se răcirea pe baia de gheaţă.
Se diluează cu apă sau hidroxid de sodiu diluat.
Dioxid de sulf Se absorb în hidroxid de sodiu diluat.
Trioxid de sulf Se absorb în acid sulfuric conc. iar apoi se tratează ca şi acizii.

1.7. Repere bibliografice cu referire la accidente şi măsurile de prim ajutor

(cărţi, pagini web, standarde)
Informaţii despre siguranţa în laborator şi toxicitatea substanţelor chimice sunt
disponibile în număr vast pe internet. Aici sunt prezentate mai multe adrese Web ce conţin
informaţii de securitate şi sănătate în muncă cât şi despre toxicitatea substanţelor.
Informaţii despre proprietăţile periculoase ale agenţilor chimici pot fi obţinute din
următoarele surse :

listele de substanţe chimice şi activităţi periculoase prevăzute în actele normative în
vigoare;

eticheta produsului;

fişa tehnică de securitate (FTS);

valorile limită de expunere profesionale (VLEP) şi valorile limită biologice (VLB);

recomandările Comisiei Europene;
19 Separarea şi purificarea compuşilor organici

instituţii şi specialişti în domeniu, medici de medicina muncii;

baze de date, internet etc.
Adrese de pagini de internet utile pentru legislaţia în vigoare:

www.protectiamuncii.ro - Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă,
punctul focal România;

www.anspcp.ro - Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase;

http://agency.osha.eu.int - Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă de la
Bilbao, Spania;

hesa.etui-rehs.org - Institutul de Cercetări al Confederaţiei Sindicale Europene;

ecb.jrc.it/REACH - Biroul European pentru Substanţe Chimice;

europa.eu.int/comm/enterprise/chemicals/chempot/whitepaper/whitepaper.htm;

www.inrs.fr - Institutul Naţional de Cercetări Ştiinţifice, Franţa;

www.insht.es – Institutul Naţional de Securitate şi Igienă în Muncă, Spania;

www.hse.uk - Inspecţia Muncii Anglia;

Eurostat - Biroul de Statistică al Comunităţii Europene;

www.ilo.org - Organizaţia Internaţională a Muncii.

Exerciţii şi probleme

1. Precizaţi unde se vor efectua operaţiile ce presupun lucrul cu vapori toxici.

2. Precizaţi componentele echipamentului de protecţie necesar în laboratorul de chimie.
3. Enumeraţi principalele categorii de accidente care se pot produce în laboratorul de
chimie.
4. Ce simtome apar în cazul intoxicaţiei cu acid clorhidric? Precizaţi măsurile de prim
ajutor.
5. Clasificaţi agenţii chimici în funcţie de proprietăţile lor periculoase faţă de om şi
mediu.
6. Ce înţelegeţi prin fraze de risc de tip R?
7. Ce înţelegeţi prin fraze de securitate de tip S?
8. Daţi exemple de incompatibilităţi la depozitarea agenţilor chimici.
9. Cum procedaţi în cazul spargerii unui termometru cu mercur?
10. Precizaţi cum se va lucra cu sodiu metalic.
11. Cum se pot distruge următoarele substanţe: H2SO4, NH3, fenoli, pentaoxid de fosfor?
12. Manipularea substanţelor inflamabile.
13. Ce înţelegeţi prin prescurtările: FTS, VLEP, VLB?