Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEPARARE A
AMESTECURILOR
COMPLEXE
Sorg
Faza organică
organică [Sorg] Partiţia între
D=
Faza apoasă
apoasă [Saq] cele 2 faze
Sapos
(moliaq)I = (moli
(moliaq)F + (moli
(moliorg)F
Exemplu
A = analit;
analit; I = interferent
DA = 5; DI = 0,5
Vaq = 100 mL;
mL; Vorg = 100 mL
Vaq 100
(qaq )A = = = 0,16 (qorg)A = 0,83
D ⋅ Vorg + Vaq 5 ⋅ 100 + 100
Vaq 100
(qaq )I = = = 0,66 (qorg)I = 0,34
D ⋅ Vorg + Vaq 0,5 ⋅ 100 + 100
[A] 0,83
= = 2,44
[I] 0,34
1
Extracţia fazei apoase intr-
intr-o
nouăă fază
ă organică
nou faz organic ă
n
Vaq
pentru n extracţii (qaq )nF =
D ⋅ Vorg + Vaq
2
100
(qaq )2A = = 0,028 (qorg)A = 0,14
5 ⋅ 100 + 100
2
100
(qaq )2I = = 0,44 (qorg)I = 0,22
0,5 ⋅ 100 + 100
Fracţiile organice reunite
(qorg)A = 0,83 + 0,14 = 0,97 [A] 0,97
= = 1,73
(qorg)I = 0,34 + 0,22 = 0,56 [I] 0,56
[A] 0,69
= = 6,3
[I] 0,11
Extracţia în contracurent
2
Principiul cromatografiei
Trecerea continuă
continuă a unei faze mobile peste o
fază
fază care ră
rămâne fixă
fixă (faza staţionară)
staţionară)
Proba (care conţine componenţii de separat)
este introdusă
introdusă în faza mobilă
Are loc o distribuţie continuă
continuă a
componenţilor întra faza mobilă şi cea
staţionară
Fiecare component are un coeficient propriu
de distribuţie între faze
Coeficienţi diferiţi de distribuţie contribuie
la separarea componenţilor datorită
vitezelor diferite de migrare
2005 – 2006 © UMF Cluj - Radu Oprean 7
Istoricul metodelor
cromatografice
1906 – Ţvett (botanist rus, 1872-
1872-
1919) introduce pigmenţi extraşi din
plante într-
într-o coloană umplută cu
CaCO3 şi observă separarea unor
benzi colorate
denumeşte metoda cromatografie
după
după cuvintele greceşti chroma
(culoare) şi graphein (a
(a scrie)
metoda rărămâne practic necunoscută
necunoscută
şi neutilizată
neutilizată pâ
până în anii 40
Istoricul metodelor
cromatografice (cont.)
1931 – separări ale carotenoidelor
(Kuhn şi Lederer,
Lederer, Heidelberg)
Heidelberg)
1941 – descoperirea cromatografiei
de partiţie lichid-
lichid-lichid (Martin şi
Synge,
Synge, premiul Nobel în 19521952)
1952 – introducerea cromatografiei în
fază
fază gazoasă
gazoasă (Martin şi James,
James,
Londra)
12 premii Nobel pentru lucră
lucrări care au
avut în plan central metodele
cromatografice
2005 – 2006 © UMF Cluj - Radu Oprean 9
3
Clasificarea metodelor
cromatografice
în funcţie de natura fazelor
în funcţie de mecanismul de separare
după
după modul de contact între faza
mobilă
mobilă şi cea staţionară
cromatografia pe coloană
coloană
cromatografia planară
planară
pe hârtie
pe strat subţire
Clasificarea în
în funcţie de
natura fazelor
faza mobilă
mobilă – un fluid
lichid
gaz
în stare normală
în stare supercritică
supercritică
faza staţionară
solid
film lichid depus pe un suport solid
Denumirea unei metode
cromatografie “faza mobila” - “faza
staţionară”
Clasificarea în funcţie de
mecanismul de separare
adsorbţie
repartiţie
schimb ionic
excludere
4
Cromatografia
de adsorbţie
adsorbţie
rezultă
rezultă din interacţiunea grupărilor
funcţionale polare ale solutului cu zone
discrete ale suprafeţei adsorbante
solutul este adsorbit în funcţie de:
configuraţia spaţială a funcţiunilor
abilitatea solutului de a forma legă
legături de
hidrogen
este caracteristică
caracteristică cromatografiei pe
strat subţire (CSS sau TLC)
nu poate fi utilizată
utilizată pentru substanţe
cu polaritate mare (aminoacizi)
2005 – 2006 © UMF Cluj - Radu Oprean 13
Cromatografia
de repartiţie
repartiţia solutului între 2 lichide
nemiscibile
faza staţionară – un film de lichid
depus pe un suport solid inert
caracteristică
caracteristică cromatografiei pe
hârtie şi celei clasice pe coloană
dezavantaj
instabilitatea lichidului “legat” pe suport
Cromatografia de adsorbţie -
repartiţie (fază legată)
mecanism complex
între adsorbţie şi repartiţie
faza staţionară poate să fie:
legată
legată chimic de un suport fizic
ataşată suportului
avantaje:
stabilitate crescută
crescută a fazei staţionare faţă de
repartiţie
echilibrare mai rapidă
rapidă decât la adsorbţie
5
Cromatografia
de schimb ionic
separarea se bazează
bazează pe afinitatea
diferită
diferită a unei faze staţionare ionice
faţă de ionii solutului
răşini cationice
Matrice–
Matrice–A-Y+ + M+ → Matrice–
Matrice–A-M+ + Y+
răşini anionice
Matrice–
Matrice–A+Y- + X- → Matrice–
Matrice–A+X- + Y-
condiţie pentru schimb ionic
ionul Y este mai puţin atras de răşină faţă de
ionul solutului
2005 – 2006 © UMF Cluj - Radu Oprean 16
Cromatografia
de excludere
separarea este bazată
bazată pe diferenţele
bazate pe “dimensiunile” şi “forma”
moleculei
porii fazei staţionare nu permit
accesul moleculelor mari
moleculele mici sunt reţinute în
interiorul porilor
dezavantaje:
molecule cu “formă” identică şi “funcţiuni
chimice” diferite se comportă asemănător
Clasificarea după
după modul de
contact între faze
anorganic solidă
solidă
adsorbţ
adsorbţie
organic solidă
solidă
Solidă
Solidă
anorganic solidă
solidă
Gaz excludere
organic solidă
solidă
lichid volatil
Lichidă
Lichidă repartiţ
repartiţie
lichid nevolatil
6
Clasificarea după
după modul de
contact între faze (cont.)
Faza Faza Procesul Tipul
mobilă
mobilă staţ
staţionară
ionară cromatografic
cromatografie de afinitate
adsorbţ
adsorbţie
anorganic solidă
solidă
organic solidă
solidă
Solidă
Solidă excludere separă
separări polare
separă
separări nepolare
faza adsorbită
adsorbită
normală
normală sau inversă
inversă
faza legată
legată
Lichidă
Lichidă repartiţ
repartiţie
normală
normală sau inversă
inversă
cromatografie în contracurent
Clasificarea generală
generală a
metodelor cromatografice
Tehnici cromatografice
în fază
fază gazoasă
gazoasă în fază
fază lichidă
lichidă
de adsorbţie, de excludere-
CLS (lichid-solid) difuzie planară
planară
pe pe strat pe hârtie
de schimb coloană
coloană
ionic subţire
repartiţie
cu formare de pe faze
perechi de ioni legate
cu schimb de
liganzi lichid-lichid
(CLL)
TEORIA GENERALĂ
A SEPARĂRILOR
CROMATOGRAFICE
PE COLOANĂ
7
Procesul cromatografic
Procesul cromatografic
(cont.)
π ⋅ d2 ⋅ L
Vm = 0,65 ⋅
4
8
Factorul de capacitate (k’
(k’)
Cromatograma
semnal
Injecţie
Injecţie comp.
comp. comp.
comp. 1 comp.
comp. 2 comp.
comp. 3
probă
probă nereţinut
timp (volum)
Retenţia cromatografică
t’r = tr - tm
2005 – 2006 © UMF Cluj - Radu Oprean 27
9
Timpul de retenţie
Solut A Solut B
Timp
Picul cromatografic
coloană
coloană
start
timp
tr sau Vr
răspunsul detectorului
punct de
inflexiune
10
Eficienţa
separării
cromatografice
Modelul termodinamic
(talere)
(talere)
introdusă
introdusă de Martin şi Synge
descrie separarea cromatografică
cromatografică
asemă
asemănător cu distilarea şi extracţia
în contracurent
un taler (platou) este lungimea
coloanei pe care are loc stabilirea
echilibrului între cele 2 faze
trecerea solutului în faza staţionară şi
revenirea în faza mobilă
Numă
Numărul de talere teoretice
(n)
pătratul raportului dintre retenţia unui
analit şi deviaţia standard a picului
corespunză
corespunzător acestuia
2
t
n= r
σ
pentru un pic gaussian
2 2
t t
n = 16 ⋅ r = 5,54 ⋅ r
wb wh 2
11
Numă
Numărul de talere teoretice
pentru picuri asimetrice
41,7(tr / w 0 ,1 )2
n=
A
+ 1,25
B
răspunsul detectorului
timp
Numă
Numărul efectiv de talere
teoretice (N sau nef)
similar cu n dar înlocuieşte tr cu t‘r
corectează
corectează deficienţele picurilor eluate
foarte devreme, pentru care timpul
mort le influenţează semnificativ
2 2
t − tm t − tm
N = 16 ⋅ r = 5,54 ⋅ r
wb wh 2
între n şi N există relaţia:
unde k este t'r
k + 1 k =
n = N⋅ factorul de
k retenţie tm
2005 – 2006 © UMF Cluj - Radu Oprean 35
Înălţimea talerelor
12
Modelul cinetic
(rat
(rată)
introdus de van Deemter şi colab.
colab.
este orientat pe influenţa factorilor
cinetici asupra înălţimii echivalente a
unui taler teoretic H
H este suma individuală
individuală a factorilor
cinetici:
difuzia turbionară
turbionară
difuzia longitudinală
longitudinală
rezistenţa la transferul de masă
Ecuaţia
Ecuaţia van Deemter
B
H= A+ + C⋅u
h
u
HETP
h min C· u
B· u
A
u opt
Rezoluţia
2 ⋅ [(tr )2 − (tr )1 ]
Rs =
(wb )2 − (wb )1
13
Rezoluţia (cont.)
Rs = 0,50 Rs = 0,75
semnal
semnal
Rs = 1,00
Rs = 1,50
semnal
semnal
timp timp
Capacitatea picului şi
numă
numărul de separare
Capacitatea picului (Giddings)
Giddings)
numă
numărul maxim de picuri care pot fi rezolvate
cu rezoluţia 1 de către un sistem specific într-
într-
un timp dat
introdus pentru compararea diferitelor
sisteme cromatografice
Numă
Numărul de separare (TZ;
TZ; Keiser)
Keiser)
rezoluţia dintre două picuri omoloage ale
aceleiaşi serii
t r ( x + 1) − t r ( x )
TZ = −1
w b ( x + 1) − w b ( x )
2005 – 2006 © UMF Cluj - Radu Oprean 41
14