Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

Determinarea unor caracteristici texturale

pentru solide (umpluturi)

Consideraţii teoretice

Majoritatea catalizatorilor solizi posedă o suprafaţă internă (pori,

cavităţi, crăpături ale suprafeţei, etc.) care depăşesc cu mult suprafaţa
externă a granulei care se poate evalua pe baza geometriei sale.
Prin structura poroasă a catalizatorilor se înţelege volumul total de pori,
forma porilor, distribuţia porilor după rază, adică totalitatea parametrilor
texturali ai solidului. Ea joacă un rol important în efectele de cataliză, atât în
ceea ce priveşte determinarea adsorbţiei şi desorbţiei cât şi a transportului de
masă, ca etape elementare ale actului catalitic.
Structura poroasă se formează în procesul de geneză a catalizatorului,
prin unirea particulelor primare prin puncte de contact; forma, mărimea
particulelor cât şi forma şi numărul contactelor pot varia în limite largi, fapt
care se reflectă în marea varietate a structurii poroase a solidelor.
Canalele sau cavităţile care comunică cu suprafaţa constituie pori
deschişi, iar cele care nu comunică cu suprafaţa, pori închişi.
Golurile sunt spaţiile sau interstiţiile dintre particulele componente ale
sistemului poros. Volumul golurilor este dependent de mărimea, forma şi
împachetarea particulelor constitutive. Distribuţia între pori şi goluri apare
evidentă dar complexă, dacă se consideră că sistemul poros rezultă prin
asamblarea particulelor primare mici în agregate şi aglomerate.
Se consideră că transformarea agregatelor în aglomerate duce la
transformarea golurilor în pori închişi sau deschişi.
Porozitatea unui sistem solid este definită ca raport între volumul total
de pori (volumul golurilor şi volumul porilor) şi volumul întregului sistem poros.

1
Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

În conformitate cu normele IUPAC porii se clasifică în:

- micropori cu diametre < 20 Å
- mezopori cu diametre între 20 - 500 Å
- macropori cu diametre > 500 Å.
Pentru a obţine informaţii rapide privind porozitatea, volumul specific
de pori al granulelor utilizate ca umpluturi în diferite operaţii precum şi asupra
fracţiei de goluri dintr-un strat, a volumului specific de goluri pentru stratul
respectiv, este necesară cunoaşterea densităţii reale şi aparente a granulelor
precum şi densităţii de strat a acestora.

a) Stabilirea texturii granulelor de catalizatori

Având în vedere că volumul aparent (V a) al granulelor este format din

volumul porilor (Vp) şi volumul propriu-zis al solidului (V), rezultă că:
V a =V +V p Ecuaţia 1

Porozitatea solidului (θ) se defineşte ca raportul:

Vp
θ= Ecuaţia 2
Va

Deoarece
V p =V a −V ,

V a −V Ecuaţia 3
θ=
Va
Cunoscând relaţiile de definiţie ale densităţii aparente (d a) şi densităţii
reale (dr):
m m Ecuaţia 4
d a= ; dr=
Va V
se obţine:
m m
V a= V= Ecuaţia 5
da dr
Înlocuind ecuaţiile (4) şi (5) în relaţia (3) se obţine:

2
Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

m m 1 1
− −
da dr da dr
θ= ⇒θ= Ecuaţia 6
m 1
da da
de unde:
d r −d a Ecuaţia 7
θ=
dr
sau exprimată în procente:
d r −d a
θ= ⋅100 Ecuaţia 8
dr
Volumul specific de pori (Vsp) se defineşte prin relaţia:
Vp
V sp = Ecuaţia 9
m
Folosind relaţiile (1) şi (5), relaţia (9) devine:
m m
−
V a −V da dr
V sp = V sp= Ecuaţia 10
m ; adică m
sau:
d r −d a
V sp = Ecuaţia 11
dr da

b) Stabilirea structurii stratului granular

Având în vedere că volumul stratului de granule (V str) este format din

volumul golurilor (V0) şi volumul granulelor de solid (Va), rezultă că:
V str =V 0 +V a Ecuaţia 12
Fracţia de goluri pentru stratul respectiv, se defineşte ca raportul:
V0
ε= Ecuaţia 13
V str

Deoarece:
V 0 =V str +V a :
V str −V a
ε= Ecuaţia 14
V str

3
Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

Cunoscând relaţiile de definiţie a densităţii aparente (4) şi a densităţii

de strat (dstr):
m
d str = Ecuaţia 15
V str
se obţine:
m m
V a= ; V str = Ecuaţia 16
da d str
Înlocuind relaţia (16) în relaţia (14) se obţine:
m m 1 1
− −
d str d a d str d a
ε= ⇒ ε= Ecuaţia 17
m 1
d str d str
de unde:
d a−d str
ε= Ecuaţia 18
da
sau exprimând în procente:
d a−d str
ε= ⋅100 Ecuaţia 19
da
Volumul specific de goluri din strat se defineşte prin relaţia:
V0
V sp = Ecuaţia 20
m
Folosind relaţiile (12), (16) şi (20) se obţine:
1 1
−
V str −V a d str d a
V sp = V sp = Ecuaţia 21
m , adică m
de unde:
d a −d str
V sp = Ecuaţia 22
d a d str

Scopul lucrării

Determinarea caracteristicilor texturale pentru un tip de umplutură.

4
Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

Modul de lucru

1) Determinarea densităţii reale (dr)

Pentru determinarea densităţii reale (dr) se utilizează metoda

picnometrului cu apă, bazată pe măsurători de masă şi volum.
Se utilizează un picnometru a cărui masă este A g, valoare obţinută
prin cântărirea picnometrului gol, perfect uscat.
Se umple picnometrul cu apă distilată şi se cântăreşte în momentul
când temperatura apei din picnometru este 4°C; se obţine astfel valoarea
masei totale B g. Rezultă că volumul picnometrului este B g – A g.
În acelaşi picnometru perfect uscat de masă A g se introduce
aproximativ 0,5 g pulbere de probă obţinută prin mojararea granulelor. Prin
cântărire se obţine valoarea C g. Masa de solid luată în determinare va fi m =
C g – A g.
Se umple picnometrul cu apă distilată până la aproximativ 1/3 din
volumul său şi se menţine 30 minute pe o baie de apă în fierbere, pentru
îndepărtarea gazelor adsorbite de solid. Se răceşte picnometrul la
temperatura camerei, se umple cu apă distilată până la semn şi se
cântăreşte, când suspensia a ajuns la 4°C, obţinându-se valoarea E g.
În aceste condiţii volumul probei care a fost luată în analiză este: V =
(B g – A g) – (E g – C g), iar densitatea reală (dr, în kg/m3) va fi:

m Cg−Ag
dr= = ⋅103 Ecuaţia 23
V ( Bg− Ag)−( Eg−Cg )

2) Determinarea densităţii aparente (da) a granulelor

La determinarea densităţii aparente a solidelor granulate se ţine seama

de existenţa porilor în structura acestora.
Principiul metodei constă în introducerea granulelor de solid într-un
lichid care nu udă materialul de studiat (de exemplu, mercur). Metoda este
aplicabilă în cazul când meniscul mercurului este la echilibru în porii capilari ai

5
Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

solidului. În aceste condiţii, dacă presiunea este P=1,01325∙10 5 Pa, tensiunea

superficială a mercurului este σ=0,480 N/m, iar unghiul de contact este
α=140°, relaţia între presiune şi raza porilor (r):
P⋅r =2 σ⋅cos α Ecuaţia 24

conduce pentru r la valoarea 7,3∙10-6m (≈7μ).

Deci în acest caz, mercurul un poate intra în porii care au raza mai
mică de 7μ.
Prin introducerea granulelor de solid în mercur se măsoară volumul
acestora, deoarece la presiune normală, după cum s-a arătat, mercurul nu
pătrunde în porii granulelor.

Descrierea instalaţiei
Pentru determinarea densităţii aparente se utilizează instalaţia
prezentată în Figura 1.
Instalaţia este formată din ramura (a) de măsură şi ramura (b) de
reper, ambele fiind confecţionate din tuburi de sticlă gradate. Cele două
ramuri sunt puse în comun prin intermediul şlifului (1). Ramura (a) de măsură
este prevăzută cu un robinet cu o singură cale (R 1) şi cu incinta pentru probă
(2).
Ramura (b) este în legătură cu o pară de cauciuc (3) de pompare a
aerului prin intermediul robinetului cu trei căi (R 2), care poate realiza şi o
legătură cu mediul ambiant, pentru evacuarea aerului introdus.
Instalaţia este prevăzută cu bula de siguranţă (5) pentru mercur.

Modul de lucru - se umple aparatul cu mercur proaspăt filtrat până la

baza gradaţiilor din ramurile (a) şi (b). Se aduce robinetul cu trei căi (R 2) în
aşa fel încât instalaţia să fie în legătură cu atmosfera (poziţia I). În aceste
condiţii se notează nivelul iniţial al mercurului în ambele ramuri (a) şi (b). Se
schimbă robinetul (R2) în poziţia II. Se pompează mercurul din ramura (b) cu
para (3) până când ajunge în poziţia (c), eliberând incinta (2). În acest
moment se închide robinetul (R 1) şi apoi se aduce robinetul (R 2) în poziţia I.
Se cântăreşte la balanţa analitică o probă formată din 4 granule cu o precizie
la a patra zecimală. Se detaşează ramura (b) de incintă şi se introduc
granulele cântărite (de masă m) în incintă cu o pensetă, astfel încât să nu

6
Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

atingă şliful, pentru a nu se impurifica cu unsoare de şlif. Se readuce robinetul

(R2) în poziţia II şi se admite mercur foarte încet în ramura (b), prin
manevrarea cu atenţie a robinetului (R 1), în aşa fel încât atunci când acesta
ajunge în poziţia iniţială, robinetul (R 1) se închide. Se citeşte pe ramura (a)
poziţia mercurului. Diferenţa între această cifră şi citirea iniţială va fi volumul
aparent (Va). Se repetă această operaţie de 3 – 5 ori şi se face o medie a
valorilor obţinute.
Densitatea aparentă (da) va fi calculată cu relaţia (4).

3) Determinarea densităţii de strat

Se măsoară într-un cilindru gradat un strat de granule, V str. Granulele

care ocupă acest volum se cântăresc, obţinându-se masa lor. Măsurătorile se
repetă de 3 – 5 ori pentru acelaşi volum, m fiind media măsurătorilor.
Densitatea de strat (dstr) se calculează cu relaţia (16).
Rezultatele se însriu în Tabelul 1.

Textură granulară Structură strat

dr da dstr
θ Vsp ε Vsp
kg/m3 kg/m3 kg/m3
m3/m3 m3/kg m3/m3 m3/kg

Tabelul 1

7
Sectia Biochimie Tehnologica Laborator ELEMENTE DE CATALIZA, An III, SEM I

R2

I
II

b a

R1
4 1

3 c

Figura 1. Instalaţia pentru determinarea densităţii aparente