SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

9.3. Traductoare de presiune cu elemente elastice

9.3.1. Traductoare de presiune cu membrană şi capsulă

După forma constructivă, membranele pot fi:

− plane, a căror suprafaŃă este dreaptă (fig. 9.6.a);
− gofrate sau ondulate, a căror suprafaŃă are un număr de gofreuri concentrice, ce pot avea un
profil sinusoidal (fig. 9.6.b), trapezoidal sau triunghiular. În zona centrală există o porŃiune plană,
de obicei rigidizată;
− sferice, a căror suprafaŃă este curbată în formă de calotă sferică (fig. 9.6.c).
După modul de încastrare membranele pot fi încastrate perfect sau încastrate liber.
p
h w0
R
a)
p

w0
R r
b)
p

H
R
c)

Fig. 9.6. Membrane: a) plană; b) gofrată; c) sferică

În figura 9.7 este prezentată caracteristica unei membrane plane. În funcŃie de raportul dintre
grosimea membranei h şi săgeata ei maximă w0 se pot defini trei tipuri de membrane, respectiv trei
domenii de lucru:
a - pentru w0 < h, membranele groase, caracteristica este liniară;
b - pentru h < w0 < 3·h, membranele de grosime medie, caracteristica este cvasiliniară;
c - pentru w0 > 3·h, membranele subŃiri, caracteristica este neliniară.
p

w0<h w0<3h w0>3h w0

R
Fig. 9.7. Caracteristica unei membrane plane

1
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

Caracteristica unei membrane plane groase este dată de relaŃia [10]:

pR 4 w 
4
= A1 ⋅  0  , (9.14)
Eh  h 
unde p este presiunea (mărimea de intrare), R este raza membranei, h este grosimea membranei, E
este modulul de elasticitate transversal al materialului membranei, w0 este săgeata maximă a
mebranei (mărimea de ieşire), A1 este o constantă de material:
16
A1 =
(
3 ⋅ 1 −ν 2 )
, (9.15)

unde ν este coeficientul lui Poisson.

În cazul membranelor de grosime medie, relaŃia (9.13) devine [10]:
3
pR 4 w  w 
4
= A1 ⋅  0  + A3 ⋅  0  , (9.16)
Eh  h   h 
unde A3 este un coefficient ce depinde de sistemul de încastrare. Astfel, la încastrare perfectă,
A3 ≈ 3, iar la încastrare liberă A3 = 6/7 (pentru ν = 0,3).
Pentru membranele subŃiri relaŃia (9.14) are forma [10]:
3
pR 4 w  w 
4
= A1′ ⋅  0  + A3′ ⋅  0  , (9.17)
Eh  h   h 
unde A’1 şi A’3 depind de material şi de modul de încastrare.
Caracteristica de funcŃionare a membranei ondulate se deduce prin înlocuirea membranei
ondulate cu una plană, iar influenŃa gofreurilor este luată în considerare prin introducerea unor
coeficienŃi de anizotropie la întindere şi încovoiere pe direcŃie radială şi circumferenŃială. RelaŃia
finală are forma [10]:
3
pR 4 w  w 
4
= a ′ ⋅  0  + b′ ⋅  0  , (9.18)
Eh  h   h 
unde a’, b’ depind de coeficienŃii de anizotropie, precum şi de coeficientul lui Poisson. Aceşti
coeficienŃi pot fi determinaŃi direct cu ajutorul unor nomograme trasate funcŃie de înălŃimea
gofreurilor, grosimea membranei şi caracteristicile constructive ale gofreurilor.
Caracteristica unei membrane sferice este [10]:
2 3
pR 4 w  w  w 
4
= A⋅ 0  + B ⋅ 0  + C ⋅ 0  , (9.19)
Eh  h   h   h 
unde A, B, C sunt coeficienŃi ce depind de înălŃimea H a calotei sferice şi de coeficientul lui
Poisson.

p
Fig. 9.8. Capsulă

Capsulele (fig. 9.8) sunt elemente sensibile formate din două membrane ondulate lipite sau
sudate pe circumferinŃă.

2
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

9.3.2. Traductoare de presiune cu silfon

Silfonul este un tub cilindric cu gofraje transversale pe suprafaŃa laterală. Forma generală a
unui silfon este prezentată în figura 9.9.

Fig. 9.9. Silfon

Caracteristica unui silfon este [10]:

1 −ν 2 n
f = p ⋅ Aef ⋅ ⋅ , (9.20)
E ⋅h h2
A0 − α ⋅ A1 + α ⋅ A2 + B0 ⋅ 2
2
Ri
unde p este presiunea (mărimea de intrare), f este săgeata silfonului (mărimea de ieşire),
π
Aef = (Ri + Re )2 este aria efectivă a silfonului, Ri şi Re sunt razele interioare, respectiv exterioare,
4
ale silfonului, h este grosimea peretelui silfonului, E şi ν sunt modulul de elasticitate transversal,
respectiv coeficientul lui Poisson, ale materialului silfonului, n este numărul de gofreuri, α este
ungiul format de gofreuri cu orizontala, A0, A1, A2, B0 sunt coeficienŃi de formă ai silfonului.

9.3.3. Traductoare de presiune cu tuburi manometrice

Tuburile manometrice pot fi de tip: tub Bourdon (fig. 9.10.a), tub manometric în formă de S
(fig. 9.10.b), tub manometric spiral (fig. 9.10.c), tub manometric elicoidal (fig. 9.10.d), tub
manometric răsucit etc. La toate tipurile de arcuri manometrice un capăt este fixat rigid de corpul
traductorului iar celălalt capăt este liber.
Formele cele mai utilizate ale secŃiunii tuburilor manometrice sunt prezentate în figura 9.11:
a) eliptică, b) plan-ovală, c) în formă de D, d) cu pereŃi groşi. SecŃiunile eliptică şi plan-oval, sub
acŃiunea presiunii, îşi măresc raza de curbură, dar au o sensibilitate mai mică în raport cu cea în
formă de D. Pentru presiuni p > 10 daN/cm2 se întrebuinŃează tuburi cu pereŃi groşi.

3
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

γ
∆γ f

p p
a) b)

p
p
c) d)
Fig. 9.10. Tuburi manometrice

h
2b

2a c)
a)

b) d)
Fig. 9.11. Formele secŃiunii tuburilor manometrice

Pentru determinarea caracteristicii tubului Bourdon se presupune un tub cu unghiul la centru

γ < 270° şi având o secŃiune eliptică (fig. 9.11, a) cu semiaxele 2·b şi 2·a. Considerând că sub
acŃiunea presiunii p, capătul liber al tubului se deplasează unghiular cu ∆γ, se poate deduce că [10]:
∆γ
f = R⋅ γ 2 + 2 − 2 ⋅ γ ⋅ sin γ − 2 ⋅ cos γ , (9.21)
γ
pentru tuburile cu pereŃi subŃiri:

4
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

∆γ 1 −ν 2  b2  α R2
= ⋅ 1 − 2  ⋅ ⋅ ⋅ p, (9.22)
γ E  a  β + R ⋅h b⋅h
2 2

a4
şi pentru tuburile cu pereŃi groşi:
∆γ 1 −ν 2
1− χ R2
= ⋅ ⋅ ⋅ p, (9.23)
γ E h2 b⋅h
χ+
12 ⋅ b 2
unde p este presiunea (mărimea de intrare), f este săgeata capătului liber al tubului (mărimea de
iesire), ν este coeficientul lui Poisson, E este modulul de elasticitate longitudinal al materialului
tubului, R este raza tubului, h este grosimea tubului, a şi b sunt semiaxele elipsei ce determină
secŃiunea transversală a tubului, α şi β sunt coeficienŃi de formă ai tubului, tabelaŃi în funcŃie de
raportul a/b, χ este coeficient dat sub formă de diagrame.

5
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

CAPITOLUL 10

TRADUCTOARE DE TEMPERATURĂ

10.1. NoŃiuni fundamentale

Temperatura termodinamică este mărime scalară fundamentală în Sistemul InternaŃional de
Mărimi. Unitatea de măsură a temperaturii termodinamice în SI este kelvinul, cu simbolul K.
Unitatea de măsură a temperaturii Celsius este gradul Celsius, simbolul °C, care este prin
definiŃie egal cu kelvinul. Rezultă astfel următoarea relaŃie între temperatura Celsius θ şi
temperatura termodinamică T:
θ = T + 273,15 . (10.1)

10.2. Traductoare de temperatură bazate pe efecte termomecanice

1) Traductoare de temperatură cu tijă
Traductoarele de temperatură cu tijă (fig. 10.1) se bazează pe dilatarea liniară a corpurilor în
funcŃie de temperatură:
l = l 0 ⋅ [1 + α med ⋅ (θ − θ 0 )] , (10.2)
unde l este lungimea tijei (mărimea de ieşire), l0 este lungimea tijei corespunzătoare temperaturii de
referinŃă θ0, αmed este coeficientul mediu de dilatare termică liniară a tijei în intervalul de
temperatură θ0 ÷ θmax, θ este temperatura de măsurat (mărimea de intrare).

l0(θ0)
l(θ)
Fig. 10.1. Dilatarea termică liniară a unei tije

În figura 10.2 este prezentat un exempu de traductor de temperatură cu tijă, format din: tija 1
din INVAR sau material ceramic, corpul 2 din oŃel sau alamă, pârghia 3 şi arcul 4. Intervalul de
măsurare: 0 ÷ 1000 °C. Eroarea de măsurare: 1 ÷ 5%.

3 ϕ

Fig. 10.2. Traductor de temperatură cu tijă

2) Traductoare de temperatură cu lichid

Traductoarele de temperatură cu lichid se bazează pe dilatarea volumică a lichidelor în
funcŃie de temperatură. În figura 10.3 este prezentat un traductor de temperatură format din: tubul
de sticlă (capilar) 1, lichidul termosensibil 2 şi rezervorul (bulbul) 3 şi camera de expansiune 4.

6
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

1
θ

2 h

θ0
3

Fig. 10.3. Traductor de temperatură cu lichid

Caracteristica statică a traductorului este dată de relaŃia:

V ⋅ α ⋅ (θ − θ 0 )
h= 0 a = c ⋅ ∆θ , (10.3)
A
unde h este înălŃimea coloanei de lichid (mărimea de ieşire), αa este coeficientul de dilatare
aparentă, θ este temperatura de măsurat (mărimea de intrare), V0 este volumul lichidului
corespunzător temperaturii de referinŃă θ0, A este aria secŃiunii interioare a tubului, c este constanta
traductorului.
Coeficientul de dilatare aparentă se calculează cu relaŃia:
α a = β lichid − 3 ⋅ α sticlă , (10.4)
unde βlichid este coeficientul mediu de dilatare volumică a lichidului în intervalul de temperatură
θ0 ÷ θmax, αsticlă este coeficientul mediu de dilatare liniară a sticlei în intervalul de temperatură
θ0 ÷ θmax.
Traductoarele de temperatură cu lichid pot fi de două categorii: cu imersie totală, etalonate
în condiŃiile cufundării totale în fluidul cercetat şi cu imersie parŃială, etalonate în condiŃiile
cufundării până la o anumită adâncime.
Atunci când traductoarele cu imersie totală se utilizează în condiŃii diferite de cele prescrise,
indicaŃiile se corectează cu relaŃia:
∆θ = α a ⋅ n ⋅ (θ − θ c ) , (10.5)
unde n este numărul de grade corespunzătoare coloanei neimersate; θ este temperatura indicată; θc
este temperatura medie efectivă a coloanei de lichid neimersate.
Atunci când traductoarele cu imersie parŃială la care partea exterioară are o temperatură
diferită de cea de la etalonare, se aplică corecŃia:
∆θ = α a ⋅ n ⋅ (θ ce − θ c ) , (10.6)
unde θce este temperatura medie efectivă a coloanei de lichid neimersate la etalonare.

3) Traductoare de temperatură cu bimetal

2(αI)
θ>θ0
h f
θ0
l
1(αA)

Fig. 10.4. Traductor de temperatură cu bimetal

7
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

În figura 10.4 este prezentat un exemplu de traductor cu bimetal format din două lamele
rectilinii 1 şi 2 din materiale cu coeficienŃi de dilatare liniară diferiŃi, αA > αI.
Caracteristica statică a traductorului este dată de relaŃia [30]:
3 l2
f = ⋅ (α A − α I ) ⋅ ⋅ (θ − θ 0 ) , (10.7)
4 h
unde f este săgeata elementului sensibil (mărimea de ieşire), θ este temperatura de măsurat
(mărimea de intrare), l este lungimea elementului bimetalic, h este grosimea elementului bimetalic,
θ0 este temperatura de referinŃă.
În tabelul 10.1 se prezintă principalele cupluri de materiale folosite la realizarea unor
traductoare bimetalice de uz industrial (după normele DIN 1715) [30].

Tabelul 10.1. Caracteristici ale unor traductoare bimetalice de uz industrial

Indicativ Cuplul de materiale αA - αI Intervalul de Temp. maximă
DIN 1715 [10-5 K-1] liniaritate de operare
[°C] [°C]
TB 0965 A: 20%Ni+6%Mn+74%Fe 1,24 -20 ... 425 450
I: 46%Ni+54%Fe
TB 1075 A: 16%Ni+11%Cr+73%Fe 1,33 -20 ... 200 550
I: 20%Ni+26%Co+8%Cr+46%Fe
TB 1170 A: 20%Ni+6%Mn+74%Fe 1,47 -20 ... 380 450
I: 42%Ni+58%Fe
TB 1577 A: 20%Ni+6%Mn+74%Fe 1,9 -20 ... 200 450
I: INVAR(36%Ni+64%Fe)
TB 20110 A: 13%Ni+14%Cu+72,5%Mn+0,5%Fe 2,6 -20 ... 200 350
I: INVAR(36%Ni+64%Fe)

4) Traductoare de temperatură cu sondă termomanometrică

În figura 10.5.a este prezentat un traductor de temperatură cu lichid sau gaz format din
substanŃa termosensibilă 1, închisă în rezervorul 2 şi un tub capilar 3. În figura 10.5.b este prezentat
un traductor de temperatură cu vapori saturaŃi format din substanŃa termosensibilă (vaporii saturaŃi)
1, închisă în rezervorul 2, substanta 3 care prezintă vapori saturaŃi la temperatura şi presiunea din
interiorul rezervorului şi un tub capilar 4. Rezervorul, împreună cu substanŃa termosensibilă închisă
în acesta, formează sonda termomanometrică.
Caracteristica statică a traductorului de temperatură cu sondă termomanometrică cu gaz este
dată de relaŃia [22]:
p V +V ′
p= 0⋅ , (10.8)
T0 V V ′
+
T T′
unde p0 este presiunea iniŃială a gazului din rezervor la temperatura termodinamică iniŃială T0, V
este volumul rezervorului, V’ este volumul tubului capilar şi al traductorului de presiune, T este
temperatura termodinamică de măsurat (mărimea de intrare), T’ este temperatura termodinamică a
mediului.
Caracteristica statică a traductorului de temperatură cu sondă termomanometrică cu lichid
este dată de relaŃia [22]:
V
p = ⋅ (β − 3 ⋅ α ) ⋅ (θ − θ 0 ) , (10.9)
K
unde V este volumul rezervorului, β este coeficientul de dilatare volumică al lichidului, α este
coeficientul de dilatare liniară al materialului rezervorului, K este coeficient care stabileşte variaŃia
volumului traductorului de presiune, θ este temperatura de măsurat (mărimea de intrare), θ0 este

8
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

temperatura de referinŃă.
Intervalul de măsurare: -200 ºC ÷ +600 ºC. Eroarea de măsurare: 1 ÷ 2,5%.
p p

3 4

2
mediul de 1
temperatură θ
1 2
3

a) b)
Fig. 10.5. Termometru cu sondă termomanometrică:
a) cu lichid sau gaz, b) cu vapori saturaŃi

10.3. Traductoare de temperatură bazate pe efecte termoelectrice

1) Traductoare de temperatură de tip termorezistenŃă
Traductoarele de temperatură de tip termorezistenŃă funcŃionează pe baza modificării
rezistivităŃii electrice şi deci a rezistenŃei electrice a unor conductoare, confecŃionate dintr-un metal
pur, în funcŃie de temperatură.
DependenŃa rezistivităŃii de temperatură este explicată prin creşterea numărului de ciocniri
între purtătorii de sarcinǎ (electronii liberi din metal) şi atomii din nodurile reŃelei cristaline, a căror
oscilaŃii se intensifică la creşterea temperaturii, şi prin urmare scăderea mobilităŃii purtătorilor:
1 1
ρ= = , (10.10)
σ e ⋅ n(T ) ⋅ µ n (T )
unde ρ este rezistivitatea electrică, σ este conductivitatea electrică, T este temperatura absolută, n
este numărul de purtători pe unitatea de volum, µn este mobilitatea electronilor.
În figura 10.6 este prezentat un traductor de temperatură de tip termorezistenŃă format din
conductorul (elementul sensibil) 1 care este bobinat antiinductiv pe un suport izolator ceramic 2,
materialul (mică) ce asigură izolarea electrică şi protecŃia mecanică 3, tubul de protecŃie 4 din oŃel
inoxidabil, sigiliul 5 din material ceramic, conductorii de legătură 6. Caracteristica traductorului de
tip termorezistenŃă este de forma:
[ ]
R = R0 ⋅ 1 + α ⋅ (θ − θ 0 ) + β ⋅ (θ − θ 0 )2 + ... , (10.11)
unde R este rezistenŃa electrică (mărimea de ieşire) la temperatura θ (mărimea de intrare); R0 este
rezistenŃa electrică la temperatura de referinŃă θ0; α, β, ... sunt coeficienŃi de temperatură ai
rezistivităŃii.

Fig. 10.6. Traductor de temperatură de tip termorezistenŃă [35]

9
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

Daca θ0 = 0 ºC şi se neglijează termenii de grad mai mare ca doi se obŃine:

( )
R = R0 ⋅ 1 + α ⋅ θ + β ⋅ θ 2 , (10.12)
unde R0 este rezistenŃa electrică la 0 ºC.
Pentru un interval restrâns de temperatură şi atunci când se acceptă o eroare de măsurare
mai mare se poate utiliza şi caracteristica liniară a traductorului de temperatură de forma:
R = R0 ⋅ (1 + α ⋅ θ ) , (10.13)

2) Traductoare de temperatură de tip termistor

Termistoarele pot avea coeficient negativ de temperatură al rezistenŃei (NTC) sau coeficient
pozitiv (PTC). Cel mai des utilizat este temistorul NTC, a cărui caracteristica este dată de relaŃia:
1 1 
b⋅ − 
 T T0 
R = R0 ⋅ e , (10.14)
unde R este rezistenŃa electrică (mărimea de ieşire) la temperatura termodinamică T (mărimea de
intrare), b este o constanta specifică traductorului, R0 este rezistenŃa electrică la temperatura de
referinŃă T0 = 298,15 K.
Se poate defini un coeficient de temperatură al rezistenŃei asemănător celui de la metale:
1 dR b
α= =− 2 . (10.15)
R dT T

3) Traductoare de temperatură de tip termocuplu

Termocuplul (fig. 10.7) reprezintă ansamblul a două conductoare omogene, de natură
diferită, denumite termoelectrozi, sudate la unul din capete, capăt ce este imersat în mediul cu
temperatura θ de masurat. Sudura este denumită joncŃiune de măsurare sau sudura caldă, iar
capetele libere, care constituie joncŃiunea de referinŃă sau sudura rece se află la o temperatură θ0.
Între cele două joncŃiuni apare o tensiune termoelectromotoare dată de relaŃia:
Etc = k tc ⋅ (θ − θ 0 ) , (10.16)
unde Etc este tensiunea termoelectromotoare (mărimea de ieşire), θ este temperatura (mărimea de
intrare), θ0 este temperatura de referinŃă, ktc este o constantă specifică traductorului ce depinde de
potenŃialul electrochimic al celor doi termoelectrozi.

Fig.10.7. Termocuplu

Cele mai utilizate termocupluri sunt prezentate în tabelul 10.2.

4) Traductoare de temperatură cu joncŃiuni semiconductoare

Această categorie de traductoare au elemente sensibile a căror funcŃionare se bazează pe
dependenŃa de temperatură a tensiunii de polarizare directă, în cazul unei diode semiconductoare,
respectiv a tensiunii bază-emitor, în cazul unui tranzistor, atunci când acestea sunt străbătute de un
curent constant.

10
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

Tabelul 10.2. Tipuri de termocupluri şi limitele lor de utilizare

Limita de utilizare [ºC] T.t.e.m.
Tip termocuplu
Simbol Maximă maximă
Minimă
Electrod “+” Electrod “-“ continuă intermitentă [mV]
Fier - Constantan J -200 600 760 42,922
Cupru - Constantan T -270 400 400 20,869
Chromel - Constantan E -270 600 1000 76,358
Chromel - Alumel K -270 1000 1370 54,807
10% Pt/Rh - Pt S 0 1400 1760 18,612
13% Pt/Rh - Pt R 0 1400 1760 21,006
30% Pt/Rh - 6% Pt/Rh B 0 1700 1820 13,814

Dioda semiconductoare poate fi folosită ca element sensibil de temperatură având în vedere

că dependenŃa dintre curentul prin joncŃiune IA şi tensiunea de polarizare directă UA se exprimă prin
relaŃia:
  q ⋅U A  
I A = I 0 ⋅ exp  − 1 , (10.17)
  m ⋅ k ⋅T  
unde I0 este curentul de saturaŃie, q este sarcina elementară (sarcina electronului), k este constanta
lui Boltzmann, T este temperatura absolută, m este un coeficient ce ia valori între 1 şi 2 (în cazul
diodelor cu siliciu, pentru tensiuni UA mici predomină curentul de recombinare şi m = 2, iar la
tensiuni UA mari dominant este curentul de difuzie deci m = 1).
Tranzistorul bipolar se poate utiliza ca element sensibil de temperatură având în vedere că
dependenŃa curentului de colector IC în funcŃie de tensiunea bază–emitor UBE, în cazul în care UCE
este suficient de mare şi UBE >> k·T/q, la conexiunea emitor comun, este de forma:
 q ⋅ U BE 
I C = α F ⋅ I ES ⋅ exp , (10.18)
 k ⋅T 
unde αF este factorul de amplificare în curent direct, IES este curentul de saturaŃie al diodei emitor-
bază, măsurat cu colectorul scurtcircuitat la bază.
În figura 10.8 este prezentată schema de principiu a unui circuit în care este montat un
tranzistor Tr folosit ca traductor de temperatură. Sursa de tensiune E şi un rezistor R sunt folosite în
locul sursei de curent. Curentul prin tranzistor se calculează cu relaŃia:
E − U BE
I= . (10.19)
R

UB
T

Fig.10.8. Traductor de temperatură cu tranzistor

11
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

10.4. Traductoare de temperatură fără contact

FuncŃionarea lor se bazează pe transferul de căldură prin radiaŃie dintre corpul a cărui
temperatura se măsoară (care emite radiaŃii de natură electromagnetică în spectrul vizibil şi
infraroşu) şi traductorul de temperatură.
Traductoarele de temperatură fără contact pot fi traductore de radiaŃie totală, de radiaŃie
spectrală, de radiaŃie parŃială sau de raport.
În tabelul 10.3 sunt date valorile coeficientului de emisivitate ελ pentru o lungimea de undă a
radiaŃiei termice λ = 0,65 µm, în cazul unor metale întalnite mai des în practică.
Energia radiată de corpurile calde este pusă în evidenŃă cu ajutorul unor traductoare
adecvate. Pentru traductoarele de radiaŃie pot fi folosite termocupluri sau elemente sensibile de tip
fotorezistenŃă, fotodiodă sau fototranzistor.

Tabelul 10.3. Coeficientul de emisivitate spectrală a unor metale pentru λ = 0,65 µm [27]
Metalul ελ Metalul ελ Metalul ελ
Aluminiu 0,30 Nichel 0,90 Fontă 0,70
Beriliu 0,35 Thoriu 0,50 Nichel-Crom 0,90
Crom 0,70 Titan 0,50 Constantan 0,84
Cobalt 0,75 Uraniu 0,30 OŃel 0,80
Cupru 0,70 Vanadiu 0,70 OŃel inox 0,85
Fier 0,70 Ytriu 0,60
Magneziu 0,20 Zirconiu 0,40

Traductoarele de radiaŃie totală se bazează pe dependenŃa de temperatură a puterii totale de

emisie pe unitatea de suprafaŃă a obiectului supus măsurării, în întreg domeniul de lungimi de undă,
conform legii Stefan-Boltzmann:
E0 = σ 0 ⋅ T 4 , (10.20)
unde E0 este densitatea de flux termic maximă emisă de o suprafaŃă, T este temperatura
termodinamică, σ0 este constanta Stefan-Boltzmann.
În figura 10.9 este prezentat un traductor de radiaŃie totală compus din următoarele părŃi
principale: elementul sensibil la radiaŃii 1, un sistem optic 2, caracasa traductorului 3. Sistemul
optic are rolul de a capta fluxul energetic emis de corpul a cărui temperatură se măsoară şi a-l
concentra asupra elementului sensibil la radiatii.

3 2 1

Fig.10.9. Traductor de radiaŃie totală

În figura 10.10 este prezentată schema bloc a unui mijloc de măsurare a temperaturii cu
traductor de radiaŃie parŃială. Un astfel de mijloc de măsurare se numeşte pirometru de radiaŃie
parŃială.

12
SENZORI ŞI SISTEME SENZORIALE BOGATU LUCIAN

Fig.10.10. Schema bloc a pirometrului de radiaŃie parŃială [10]

Test curs 13
1. Care sunt traductoarele de presiune cu elemente elastice?
2. DaŃi exemple de lichide termosensibile care pot fi folosite în construcŃia traductoarelor de
temperatură cu lichid.
3. Care este principiul (efectul) care stă la baza funcŃionării traductoarelor de temperatură de tip
termocuplu?

13