Titrarea potenţiometrică de precipitare.

Titrarea potenţiometrică a amestecului de

I- şi Cl- cu AgNO3

În această lucrare se vor determina masele de iodură (I-) şi clorură (Cl-) dintr-o probă
prin titrare potenţiometrică cu o soluţie de azotat de argint. Potenţialul unui electrod de
argint (electrodul indicator) imersat în soluţia probei este măsurat faţă de un electrod de
referinţă, în funcţie de volumul de titrant adăugat. Reacţiile chimice care au loc sunt:
I- + Ag+ → AgI(s) (1.33)
Cl- + Ag+ → AgCl(s) (1.34)
AgI (Ks,AgI = 810-17) precipită prima deoarece este mai puţin solubilă decât AgCl
(Ks,AgCl = 210-10). AgCl începe să precipite după ce ionul I- a fost precipitat, fapt ce reiese şi
din raportul produselor de solubilitate:
K s ,AgCl
 10 4 . (1.35)
K s ,AgI

Această metodă nu poate fi aplicată pentru analiza amestecurilor de iodură/bromură

şi bromură/clorură deoarece diferenţele de solubilitate dintre halogenurile de argint nu sunt
suficient de mari.
Pe parcursul titrării, tensiunea electrică a celulei (diferenţa de potenţial dintre
electrodul de argint şi cel de referinţă) este dată de relaţia lui Nernst:
E  E Ag  E ref  E 0 '  0,05916 log Ag    (1.36)
unde E0’ include atât potenţialul electrodului de referinţă, cât şi potenţialul redox al
electrodului indicator.
În prezenţa iodurii şi clorurii în soluţie, concentraţia ionilor de argint poate fi găsită
din relaţia produsului de solubilitate pentru AgI şi respectiv, AgCl:

Ag   KI 
 s , AgI

şi Ag   KCl 
 s , AgCl

. (1.37)

Iodura de argint precipită prima, iar tensiunea electrică a celulei variază foarte puţin
până când precipită aproape toţi ionii I- din probă. La primul punct de echivalenţă
concentraţia Ag+ creşte mai rapid până când este atinsă valoarea Ks,AgCl; concentraţia Ag+ şi
valoarea tensiunii electrice a celulei rămân aproximativ constante până când precipită toţi
ionii de clorură. Apoi, apare o altă creştere bruscă a tensiunii electrice a celulei, indicând cel
de-al doilea punct de echivalenţă.
Deoarece concentraţia ionilor de argint creşte mai rapid la atingerea punctelor de
echivalenţă, potenţialul electrodului de argint se modifică brusc în aceste puncte (figura
1.13).

Aparatură şi materiale
- mV-metru;
- electrod indicator de argint (fir de argint);
- electrod de referinţă de calomel saturat (ECS) cu dublă joncţiune (joncţiunea externă
conţine soluţie saturată de KNO3 pentru a elimina interferenţa ionilor de Cl- din puntea
de sare a ECS) (a se vedea secţiunea 1.1.1.2);
- biuretă,

1
- pahar Berzelius de 250 mL,
- agitator magnetic, bară magnetică,
- soluţie de AgNO3 5∙10-2 M;
- apă distilată.

+0,04

+0,03 curba de titrare

pentru I- în precipitarea Cl-
+0,02 absenţa Cl-
E [V] vs. ECS
+0,01

0,00

-0,01
precipitarea I-
-0,02

-0,03

-
Ve Ve VAgNO3 [mL]
Figura 1.13. Curba de titrare potenţiometrică a amestecului de I- şi Cl- cu AgNO3.

Modul de lucru şi interpretarea rezultatelor

Proba de analizat ce conţine ionii de I- şi Cl- se diluează cu apă distilată până la
imersarea electrozilor în soluţie. Se conectează electrozii la aparat, se spală cu apă distilată
şi se introduc în soluţia probei. Se introduce în pahar o bară magnetică şi se porneşte
agitarea soluţiei. Tensiunea electrică a celulei se măsoară cu un mV-metru electronic. După
citirea valorii iniţiale, se adaugă din biuretă câte 0,2 mL soluţie AgNO 3, se omogenizează
soluţia şi se citeşte tensiunea electrică a celulei care se notează într-un tabel (tabelul 1.7). La
sfârşitul titrării se scot electrozii din soluţie şi se clătesc cu apă distilată. Se opresc agitatorul
şi mV-metrul.

Tabelul 1.7. Date experimentale obţinute la titrarea potenţiometrică a amestecului de I- şi Cl- cu

AgNO3.
Nr.
V [mL] E [V]
crt.
1 0
2 0,5
3 1
4 1,5
.
.

Se reprezintă grafic valorile tensiunii electrice a celulei în funcţie de volumul de

titrant, E = f(V) şi se determină volumele de echivalenţă prin metoda tangentelor.

2
 Masele de I- şi Cl- din proba de analizat se calculează cu relaţiile:
Ve1  FAgNO 3  cAgNO 3  AI 
mI   g, (1.38)
1000
Ve 2  Ve1   FAgNO  cAgNO 3  ACl 
mCl   3
g, (1.39)
1000
unde: Ve1 - volumul de echivalenţă corespunzător precipitării AgI; (Ve2  Ve1) - volumul de
echivalenţă corespunzător precipitării AgCl; FAgNO - factorul soluţiei de AgNO3 (F =
3

1,0000); cAgNO - concentraţia molară a AgNO3 (5∙10-2 M); AI = 126,94 g/mol şi ACl = 35,5
3
 

g/mol - masele atomice ale iodului şi respectiv, clorului.