Capitolul Electricitate

Laborator 4 Fizică

Legile electrolizei
 Legile electrolizei
1.Scopul lucrării:
Lucrarea își propune verificarea legilor lui Faraday. Estimând masa cationului, se
poate determina echivalentul electrochimic K și mai apoi, luând în considerare
caracteristicile electrolitului se poate calcula numărul lui Faraday,F. Astfel putem face un
calcul estimativ pentru sarcina electrică elementară e.
2.Teoria lucrării:
La trecerea unui curent electric printr-o soluție a unei sări metalice are loc separarea
ionilor de semn contrar ai acesteia și depunerea lor la electrozi- fenomen datorat electrolizei.
Considerăm un vas cu un electrolit, iar în interior, de o parte și de alta, două plăci
metalice (fig.1). Între aceste plăci vom aplica un câmp electric cu ajutorul unui generator de
tensiune continuă. Apariția acestuia în vasul cu soluție conduce, în primă etapă, la separarea
substanțelor ionice în ionii pozitivi și negativi ce-i compun. Imediat apoi, tot datorită câmpului
electric, apare ordonarea ionilor respectivi. Astfel, cei negativi se orientează către electrodul
pozitiv numit anod, iar cei pozitivi se orientează către electrodul negativ numit catod.

K(-) A(+)

Figura 1

În felul acesta, în vas, pe direcția câmpului electric se realizează mișcarea dirijată a

purtătorilor de sarcină care determină apariția unui curent electric, curent ce se manifestă
prin depunerea de substanță la electrozii instalației. Sensul curentului electric este
considerat pe direcția de deplasare a purtătorilor pozitivi.
 Elecronii intră în celula de conducție prin catod. Ei se combină și neutralizează ionii pozitivi
din soluție, cationii fiind astfel reduși. Ionii negative poartă electronii prin soluție și se descarcă la
anod, electronii continuându-și traseul în circuitul exterior. Anionii sunt astfel oxidați.
Reducerea este adiția de electroni la specia chimică, process care în cazul nostru are loc
la catod, iar oxidarea este îndepărtarea de electroni, fenomen care în electroliză are loc la anod.
Procesul de dirijare a ionilor către electrozi și transformarea lor în atomi sau
radicali prin neutralizare se numește electroliză.
Masa de substanță depusă pe unul dintre electrozi (m) este proporțională cu echivalentul ei
electrochimic K și cu cantitatea de electricitate Q ce trece prin soluție.

= ∙
(1)
unde K se numește echivalent electrochimic și este numeric egală cu masa substanței depusă la
unul dintre electrozi când prin electrolit trece o cantitate de electricitate egală cu un coulomb.
Expresia (1) este și prima lege a electrolizei, enunțată de Faraday în anul 1833. Cunoaștem relația de definire a curentului =, electric

adică sarcina ce trece prin circuit în unitatea= de timp∙∙. Putem scrie relația (1) astfel:
(1`)
o nouă formulă a primei legi a electrolizei.
Echivalentul electrochimic K depinde de natura substanței depuse la electrod prin intermediul
masei atomice a elementului (A), de valența substanței (n) și de un factor de
proporționalitate constant (F), numit numărul lui Faraday. Rezumând această dependență putem

scrie cea de-a doua lege a electrolizei: = ∙

(2)
Valoarea constantei lui Faraday este F= 96400 C.
Enunțurile celor două legi sunt următoarele:
1. Masa de substanță (m) separată dintr-un electrolit este proporțională cu sarcina electrică
Q transportată.
2. Echivalentul electrochimic depinde de natura substanței astfel:
- direct proporțional cu masa atomică a substanței astfel;
- invers proporțional cu valența acesteia.
 Reunind cele două afirmații
m=
obținem:
∙ A ∙ Q;
a
F n (3 b)
A
= F∙ n∙I∙t
Unitatea de măsură pentru echivalentul electrochimic este:

[K]S.I= 1g/C
Explicația legilor electrolizei se poate da dacă se admite existența unei sarcini
elementare pe care o poartă ionul monovalent. S-a confirmat experimental că orice sarcină
electrică este un număr întreg de sarcini elementare, ceea ce înseamnă că sarcinile electrice
au o structură discontinuă.
Să considerăm că în electroliza unei substanțe, cationul are masa atomică A și valența∙ n. El este încărcat cu o sarcină
electrică, notată cu q. Fie NA numărul lui Avogardo (=6,023 1023
molecule/mol).
La catod se vadepune cantitatea de substanță:

m=∙
(4)
unde N reprezintă numărul total de ioni transportați spre catod iar A/N A reprezintă masa acestuia.
Sarcina totală transportată în acest proces va∙fi:
Q=N q
astfel că masa de substanță depusă la catod se poate scrie:

m= ∙
(6)
 Pe de altă parte, identificând cu relația (3a) obținem că raportul dintre sarcina
cationului și valența sa este constantă:
=
(7)

Întrucât n nu poate fi decât∙ un număr întreg, înseamnă că sarcina transportată nu poate fi decât
-19
multiplu întreg de F /NA=1,6 10 C. Particula elemetară care poartă această sarcină a fost numită electron.

3.Materiale necesare:
Montajul cuprinde o sursă de tensiune continuă care va alimenta cei doi electrozi
din soluția electrolitică(fig. 2.). Este important ca circuitul să conțină un ampermetru
pentru a putea pune în evidență intensitatea curentului electric ce-l străbate.

S O P

Figura 2
4.Mod de lucru:
Se vor cântări inițial electrozi. Se face electroliza sulfatului de cupru dizolvat în apă. După
un timp fixat, se întrerupe, se recântărește și se calculează masa de cupru depusă. Se vor
face determinări, din 3 în 3 minute (urmărindu-se cu atenție curentul pe ampermetru). Se va
trasa dependența m (masa de cupru depusă) în funcție de timp.Cu relația (7) se va astima
sarcina elementară e. Rezultatele se consemnează în tabel.
 5.Observații:

Nr.
1
180 n 0.1 δI(A) 0.0202 δm(g) 0.00112 28571.42 0.474 −

det t(s) A(u.a) I (A) m(g) K(g/C) F(C) e(C)

2 360 0.1 0.0255 − 0.7083 0.7501∙∙ −

3 540 1 64 2 0.1 0.01 0.0269 0.0001 − ∙

1.0666∙
0.4981 64244.12
.
−

4 720 0.1 0.0367 − ∙

62439.02 1.0366∙
∙ 0.5125 −

5 900 0.1 0.058 − ∙ 0.644 49689.44 0.8249∙ −

m1= m2-mi= 12.1855-12.1653= 0.0202 (g)

m2= m3-mi= 12.1908-12.1653= 0.0255 (g)
m3= m4-mi= 12.1922-12.1653= 0.0269 (g)
m4= m5-mi= 12.2020-12.1653= 0.0367 (g)
m5= m6-mi= 12.2233-12.1653= 0.058 (g)

Echivalentul electrochimic:

m1= ∙ ∙ → = ∙ = . . ∙ =0.00112 (g/C)

.
→ = ∙ ∙ − ∙ 0.7083 (g/C)
m2 = ∙ ∙ = .
=

m3 = ∙ ∙ → = ∙
= ∙
= − ∙ 0.4981 (g/C)
.
.

m4 = ∙ ∙ → =
= .∙ = −
∙ 0.5125 (g/C)
.
∙

.
. ∙
∙ → =
m5 = ∙ ∙ = = − ∙ 0.644 (g/C)

Constanta lui Faraday:

K1= ∙ → F1= ∙ → F1= . ∙ → F1= . = 28571.42 C

→ F2= ∙ → F2= → F2= = . C

K2= ∙ − ∙ . ∙ − ∙ .
K3= ∙ → F3=∙ → F3= − ∙ . ∙ → F3= − ∙ . = 64244.12 C

K4= ∙ → F4=∙ → F4= − ∙ .

∙
→ F4= − ∙ .
= 62439.02 C
→
Electron : ∙ → − ∙ . ∙ → − ∙ .

K4= ∙ F4= F5= − F5= − = 49689.44 C

. ∙

e1= = . ∙
. = 4743.71∙ −
= 0.47437 −

e2= = . = 7501.011∙ = 0.7501∙

. ∙ − −

.
e3= = . ∙
= 10666.4∙ −
= 1.0666∙ −

e4= = . = 10366.7∙ = 1.0366∙

. ∙ − −

e5= = . = 8249.94∙ = 0.82499∙

Dependența masei în fu cție de ti p

0.07

0.06
0.058
0.05

0.04
0.0367
0.03
0.0255 0.0269
0.02 0.0202

0.01

0
180 360 540 720 900

m(g)

Figura 3 (dependența masei în funcție de timp)

6.Concluzii:
În urma măsurătorilor efectuate pentru determinarea echivalentului electrochimic, K, iar
apoi sarcina electrică elementară, e, pentru a verifica legile electrolizei, am obținut valori ale masei
de cupru cu diferențe foarte mici între ele,iar erorile care au aparut au fost din cauza
neatenției studenților.Masa finală de Cu depusa a fost 0,058 g.