UNIVERSITATEA “ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

Specializarea:INGINERIA PRODUSELOR
ALIMENTARE

LEGILE ELECTROLIZEI

Coordonator:
MIHAELA JARCĂU

Student:
Buhai Claudia
Chirilă Andrei Gheorghiță

Scopul lucrării:
 Lucrarea își propune verificarea legilor lui Faraday. Estimând masa
cationului, se poate determina echivalentul electrochimic K și mai apoi, luând în
considerare caracteristicile electrolitului se poate calcula numărul lui Faraday,
F. Astfel putem face un calcul estimativ pentru sarcina electrică elementară e.
Teoria lucrării:
La trecerea unui curent electric printr-o soluție a unei sări metalice are loc
separarea ionilor de semn contrar ai acesteia și depunerea lor la electrozi-
fenomen datorat electrolizei.
Considerăm un vas cu un electrolit, iar în interior, de o parte și de alta,
două plăci metalice (fig.1). Între aceste plăci vom aplica un câmp electric cu
ajutorul unui generator de tensiune continuă. Apariția acestuia în vasul cu
soluție conduce, în primă etapă, la separarea substanțelor ionice în ionii pozitivi
și negativi ce-i compun. Imediat apoi, tot datorită câmpului electric, apare
ordonarea ionilor respectivi. Astefel, cei negativi se orientează către electrodul
pozitiv numit anod, iar cei pozitivi se orientează către electrodul negativ numit
catod.

În felul acesta, în vas, pe direcția câmpului electric se realizează

mișcarea dirijată a purtătorilor de sarcină care determină apariția unui curent
electric curent ce se manifestă prin depunerea de substanță la electrozii
instalației. Sensul curentului electric este considerat pe direcția de deplasare a
purtătorilor pozitivi.
Electronii intră în celula de conducție prin catod. Ei se combină și
neutralizează ionii pozitivi din soluție, cationii fiind astfel reduși. Ionii negativi
poartă electronii prin soluție și se descarcă la anod, electronii continuând traseul
în circuitul exterior. Anionii sunt astfel oxidați. Reducerea este adiția de
electroni la specia chimică, proces care în cazul nostru are loc la catod, iar
oxidarea este îndepărtarea de electroni, fenomen care în electroliză are loc la
anod.
Procesul de dirijare a ionilor către electrozi și transformarea lor în atomi
sau radicali prin neutralizare se numește electroliză.
Masa de substanță depusă pe unul dintre electrozi (m) este proporțională
cu echivalentul ei electrochimic K și cu cantitatea de electricitate Q ce trece prin
soluție.
m=K·Q (1)
unde K se numește echivalent electrochimic și este numeric egală cu masa
substanței depusă la unul dintre electrozi când prin electrolit trece o cantitate de
electricitate egală cu un coulomb.
Expresia (1) este și prima lege a electrolizei, enunțată de Faraday în anul 1833.
Cunoaștem relația de definire a curentului electric
Q
I=
t

adică sarcina ce trece prin circuit în unitatea de timp. Putem scrie relația (1)
astfel:
m=K·I·t (1ʹ)
o nouă formă a primei legi a electrolizei.
Echivalentul electrochimic K depinde de natura substanței depuse la
electrod prin intermediul masei atomice a elementului (A), de valența substanței
(n) și de un factor de proporționalitate constant (F), numit numărul lui Faraday.
Rezumând această dependență putem scrie cea de-a doua lege a
electrolizei:
1 A
K= ∙ (2)
F n

Valoarea constantei lui Faraday este F=96400 C.

Enunțurile celor două legi sunt următoarele:

1. Masa de substanță (m) separată dintr-un electrolit este proporțională cu
sarcina electrică Q transportată.
2. Echivalentul electrochimic depinde de natura substanței astfel:
- direct proporțional cu masa atomică a substanței;
- invers proporțional cu valența acesteia.
Reunind cele două afirmații obținem:
1 A
m= ∙ ∙ Q (3a)
F n
1 A
¿ ∙ ∙ I ∙t (3b )
F n

Unitatea de măsură pentru echivalentul electrochimic este:

[ K ] S . I =1 g/C
Explicația legilor electrolizei se poate da dacă se admite existența unei
sarcini elementare pe care o poartă ionul monovalent. S-a confirmat
experimental că orice sarcină electrică este un număr întreg de sarcini
elementare, ceea ce înseamnă că sarcinile electrice au o structură discontinuă.
Să considerăm că în electroliza unei substanțe, cationul are masa atomică
A și valența n. El este încărcat cu o sarcină electrică, notată cu q. Fie NA
numărul lui Avogadro (=6,023·1023molecule/mol).
La catod se va depune cantitatea de substanță :
A
m= ∙ N (4)
NA

unde N reprezintă numărul total de ioni transportați spre catod iar A/NA
reprezintă masa acestuia.
Sarcina totală transportată în acest proces va fi:
Q=N ∙ q (5)

astfel că masa de substanță depusă la catod se poate scrie:

A Q
m= ∙ (6)
NA q

Pe de altă parte, identificând cu relația (3a) obținem că raportul dintre

sarcina cationului și valența sa este constantă:
q F
=
n NA
(7)
 Întrucât n nu poate fi decât un număr întreg, înseamnă că sarcina
transportată nu poate fi decât multiplu întreg de F / N A=1,6 ∙ 10−19 C . Particula
elementară care poartă această sarcină a fost numită electron.
Materiale necesare:
Montajul cuprinde o sursă de tensiune continuă care va alimenta cei doi
electrozi din soluția electrolitică. Este important ca circuitul să conțină un
ampermetru pentru a putea pune în evidență intensitatea curentului electric ce-l
străbate.
Mod de lucru:
Se măsoară inițial un recipient cu apă. Se face electroliza sulfatului de
cupru dizolvat în apă. Pentru a observa mai bine fenomenul se montează în
circuit două becuri.
După un timp fixat, se întrerupe, se recântărește și se calculează masa de
cupru depusă. Se vor face 7 determinări, din 5 în 5 minute (urmărindu-se cu
atenție curentul pe ampermetru).
Se va trasa dependența m (masa de cupru depusă) în funcție de timp. Din
panta dreptei se vor determina constanta K și apoi constanta lui Faraday,
cunoscând masa atomică a cuprului și valența acestuia.
Cu relația (7) se va estima sarcina elementară e. Rezultatele se
consemnează în tabel.
Observații:
nr. t(s) 𝛿t(s A(u.a.) n I(A) 𝛿I(A) m(g) 𝛿m(g K(g/C) F(C) e(C)
det ) )
.
1. 300 0,2 223,1 +2 0,26 0,2 0,2 0,3g 0,002 2,4228 1,6 ∙10
−19

2. 600 0,26 0,6 0,003

3. 900 0,26 1 0,004
4. 1200 0,26 1,3 0,004
5. 1500 0,26 1,6 0,004
6. 1800 0,26 1,9 0,004
7. 2100 0,26 2,1 0,005