Legile electrolizei

Scopul lucrării
Lucrarea îşi propune verificarea legilor lui Faraday. Estimând masa cationului, se poate
determina echivalentul electrochimic K şi mai apoi, luând în considerare caracteristicile
electrolitului se poate calcula numărul lui Faraday. Astfel putem face un calcul estimativ
pentru sarcina electrică elementară e.
Teoria lucrării
La trecerea unui curent electric printr-o soluţie a unei sări metalice are loc separarea ionilor de
semn contrar ai acesteia şi depunerea lor la electrolizi- fenomen datorat electrolizei.
Considerăm un vas cu un electrolit, iar în interior, de o parte şi de alta, două plăci metalice
(fig.1). Între aceste plăci vom aplica un câmp electric cu ajutorul unui generatorde tensiune
continuă. Apariţia acestuia în vasul cu soluţie conduce, în primă etapă, la separarea
substanţelor ionice în ionii pozitivi şi negativi ce-i compun. Imediat apoi, tot datorită
câmpului electric, apare ordonarea ionilor respectivi. Astfel, cei negativi se orientează către
electrodul pozitiv numit anod, iar cei pozitivi se orientează către electrodul negativ numit
catod.

În felul acesta, în vad, pe direcţia câmpului electric se realizează mişcarea dirijată a

purtătorilor de sarcină care determină apariţia unui curent electric curent ce se manifestă prin
depunerea de substanţă la electrozii instalaţiei. Sensul curentului electric este considerat pe
direcţia de deplasare a purtătorilor pozitivi.
Electronii intră în celula de conducţie prin catod. Ei se combină si neutralizează ionii
pozitivi din soluţie, cationii fiind astfel reduşi. Ionii negativi poartă electronii prin soluţie şi se
descarcă la anod, electronii continuând traseul în circuitul exterior. Anionii sunt astfel oxidaţi.
Reducerea este adiţia de electroni la specia chimică, proces care în cazul nostru are loc la
catod, iar oxidarea este îndepărtarea de electroni, fenomen care în electroliză are loc la anod.
Procesul de dirijare a ionilor către electrolizi şi transformarea lor în atomi sau radicali prin
neutralizare se numeşte electroliză.

1
 Masa de substanţă depusă pe unul dintre electrolizi (m) este proporţională cu echivalentul
ei electrochimic K şi cu cantitatea de electricitate Q ce trece prin soluţie.
m=K·Q
(1)
unde K se numeşte echivalent electrochimic şi este numeric egală cu masa substanţei depusă
la unul dintre electrozi când prin electrolit trece o cantitate de electricitate egală cu un
coulomb.
Expresia (1) este şi prima lege a electrolizei, enunţată de Faraday în anul 1833.
Cunoaştem relaţia de definire a curentului electric adică sarcina ce trece prin circuit în
unitatea de timp. Putem scrie relaţia (1) astfel:
m=K · I · t
o nouă formă a primei legi a electrolizei.
Echivalentul electrochimic K depinde de natura substanţei depuse la electrod prin
intermediul masei atomice a elementrului (A), de valenţa substanţei (n) şi de un factor de
proporţionalitate constant (F), numit numărul lui Faradaz. Rezumănd această dependenţă
putem scrie cea de-a doua lege a electrolizei:
1 A
K= · (2)
F n
Valoarea constantei lui Faraday este F=96400 C.
Enunţurile celor două legi sunt următoarele:
1. Masa de substanţă (m) separată dintr-un electrolit este proporţională cu sarcina electrică
Q transportată.
2. Echivalentul electrochimic depinde de natura substanţei astfel:
-direct proporţional cu masa atomică a substanţei;
-invers proporţional cu valenţa acesteia.
Reunind cele două afirmaţii obţinem:
1 A 1 A
m= · ·Q = · · I · t (3ab)
F n F n
Unitatea de măsură pentru echivalentul electrochimic este:
[K]S.I=1 g/C
Explicaţia legilor electrolizei se poate da dacă se admite existenţa unei sarcini
elementare pe care o poartă ionul monovalent. S-a confirmat experimental ca orice sarcină
electrică este un număr întreg de sarcini elementare, ceea ce înseamnă că sarcinile electrice
au o structură discontinuă.

2
 Să considerăm că în electroliza unei substanţe, cationul are masa atomică A şi valenţa n.
El este încărcat cu o sarcină electrică, notată cu q. Fie N A numărul lui Avogadro (=6,023 ·
1023molectule/mol).
La catod se va depunde cantitatea de substanţă:
A
m= ·N (4)
Na
unde N reprezintă numărul total de ioni transportaţi spre catod iar A/N A reprezintă masa
acestuia.
Sarcina totală transportată în acest proces va fi:
Q= N · q (5)
astfel că masa de substanţă depusă la catod se poate scrie:
A Q
m= · (6)
Na q
Pe de altă parte, identificând cu relaţia (3a) obţinem că raportul dintre sarcina cationului
şi valenţa sa este constantă:
q F
= N
n A

Întrucât n nu poate fi decât un număr întreg, înseamnă că sarcina transportată nu poate fi

decât multiplu întreg de F/NA=1,6·10-19C. Particula elementară care poartă această sarcină a
fost numită electron.
Materiale necesare:
Montajul cuprinde o sursă de tensiune continuă care va alimenta cei doi electrozi din soluţia
electrolitică (fig.2). Este important ca circuitul să conţină un ampermetru pentru a putea pune
în evidenţă intensitatea curentului electric ce-l străbate.

3
Mod de lucru:
Cu relaţia (7) se va estima sarcina elementară e. Rezultatele se consemnează în tabel. Se
măsoară iniţial un recipient cu apă. Se face electroliza sulfatului de cupru dizolvat în apă.
Pentru a observa mai bine fenomenul se montează în circuit două becuri.
După un timp fixat, se întrerupe, se cântăreşte şi se calculează masa de cupru depusă.
Se vor face 7 determinări, din 5 în 5 minute (urmărindu-se cu atenţie curentul de
ampermetru). Se va trasa dependenţa m (masa de cupru depusă) în fucţie de timp. Din panta
dreptei se vor determina constanta K şi apoi constanta lui Faraday, cunoscând masa atomică a
cuprului şi valenţa acestuia.

Observații:
Nr. t(s) δt(s) A(a.u.) n I(A) δI(A) m(g) δm(g) K(g/ F(C) e(C)
det. C)
1. 180 0.25 13.120 0.29
2. 360 0.29 13.140 0.12
3. 540 0.29 13.144 0.08
4. 720 715.7 64 2 0.25 0.27 13.165 13.170 0.07 355.2 59.02·1/1023
1
5. 900 0.28 13.198 0.05
6. 1080 0.29 13.231 0.04
7. 1260 0.29 13.194 0.03

δt=180+360+540+720+900+1050+1260=5010:7=715.71

δI= 0.25+0.29+0.29+0.25+0.28+0.29+0.29=1.94:7=0.27
δm=13.120+13.140+13.144+13.165+13.198+13.231+13.194=92.192:7=13.170
m
K= K1=13.120: (0.25·180)=0.29
I ∙t
K2=13.140: (0.29·360)=0.12
K3=13.144: (0.29·540)=0.08
K4=13.165: (0.25·720)=0.07
K5=13.198: (0.28·900)=0.05
K6=13.231: (0.29·1080)= 0.04
K7=13.194: (0.29·1260)=0.03
K=K1 +K2 +K3 +K4 +K5 +K6 +K7 =0.29+0.12+0.08+0.07+0.05+0.04+0.03=0.68:7=0.09
1 A 1 64
F= · = · =11.11·32=355.2
K n 0.09 2
e=F·/Na=355.52/6,023·1023 =59.02·1/1023

4
Concluzii:
În concluzie, in urma acestui experiment de a verifica legile lui Faraday am realizat electroliza
sulfatului de cupru. În electroliză se ține seama de tensiunea de descompunere, care este
tensiunea minimă la care se poate desfășura acest proces. În cazul nostru am realizat
purificarea metalului,acesta fiind cuprul.
Am observat depunerea unui strat de cupru la catod şi degajare de gaz la anod.
La intensitate de 0,1 A, odata cu trecerea timpului, la un interval de 3 minute s-a format o
culoare roşiatică, observându-se oxidarea.