Lucrarea nr.

4
Legile electrolizei
Scopul lucrării:

Lucrarea își propune verificarea legilor lui Faraday. Estimând masa cationului, se poate determina
echivalentul electrochimic K și mai apoi, luând în considerare caracteristicile electrolitului se poate calcula
numărul lui Faraday, F. Astfel putem face un calcul estimativ pentru sarcina electrică elementară e.

Teoria lucrării:

La trecerea unui curent electric printr-o soluție a unei sări metalice are loc separarea ionilor de semn
contrar ai acesteia și depunerea lor la electrozi- fenomen datorat electrolizei.
Considerăm un vas cu un electrolit, iar în interior, de o parte și de alta, două plăci metalice (fig.1). Între
aceste plăci vom aplica un câmp electric cu ajutorul unui generator de tensiune continuă. Apariția acestuia în
vasul cu soluție conduce, în primă etapă, la separarea substanțelor ionice în ionii pozitivi și negativi ce-i
compun. Imediat apoi, tot datorită câmpului electric, apare ordonarea ionilor respectivi. Astefel, cei negativi se
orientează către electrodul pozitiv numit anod, iar cei pozitivi se orientează către electrodul negativ numit catod.

K A
(-) (+)

Fig.1

În felul acesta, în vas, pe direcția câmpului electric se realizează mișcarea dirijată a purtătorilor de
sarcină care determină apariția unui curent electric curent ce se manifestă prin depunerea de substanță la
electrozii instalației. Sensul curentului electric este considerat pe direcția de deplasare a purtătorilor pozitivi.
Electronii intră în celula de conducție prin catod. Ei se combină și neutralizează ionii pozitivi din soluție,
cationii fiind astfel reduși. Ionii negativi poartă electronii prin soluție și se descarcă la anod, electronii
continuâns traseul în circuitul exterior. Anionii sunt astfel oxidați.
Reducerea este adiția de electroni la specia chimică, proces care în cazul nostru are loc la catod, iar
oxidarea este îndepărtarea de electroni, fenomen care în electroliză are loc la anod.
Procesul de dirijare a ionilor către electrozi și transformarea lor în atomi sau radicali prin neutralizare se
numește electroliză.
Masa de substanță depusă pe unul dintre electrozi (m) este proporțională cu echivalentul ei electrochimic
K și cu cantitatea de electricitate Q ce trece prin soluție.

m=K·Q (1)

unde K se numește echivalent electrochimic și este numeric egală cu masa substanței depusă la unul dintre
electrozi când prin electrolit trece o cantitate de electricitate egală cu un coulomb.
Expresia (1) este și prima lege a electrolizei, enunțată de Faraday în anul 1833.
Cunoaștem relația de definire a curentului electric

1
 Q
I ,
t
adică sarcina ce trece prin circuit în unitatea de timp. Putem scrie relația (1) astfel:

m=K·I·t (1´)
o nouă formă a primei legi a electrolizei.
Echivalentul electrochimic K depinde de natura substanței depuse la electrod prin intermediul masei
atomice a elementului (A), de valența substanței (n) și de un factor de proporționalitate constant (F), numit
numărul lui Faraday. Rezumând această dependență putem scrie cea de-a doua lege a electrolizei:

1 A
K  (2)
F n

Valoarea constantei lui Faraday este F=96400 C.

Enunțurile celor două legi sunt următoarele:
1. Masa de substanță (m) separată dintr-un electrolit este proporțională cu sarcina electrică Q transportată.
2. Echivalentul electrochimic depinde de natura substanței astfel:
- direct proporțional cu masa atomică a substanței;
- invers proporțional cu valența acesteia.
Reunind cele două afirmații obținem:
1 A (3ab)
m    Q;
F n
1 A
   I t
F n
Unitatea de măsură pentru echivalentul electrochimic este:

K S .I  1g C

Explicația legilor electrolizei se poate da dacă se admite existența unei sarcini elementare pe care o
poartă ionul monovalent. S-a confirmat experimental că orice sarcină electrică este un număr întreg de sarcini
elementare, ceea ce înseamnă că sarcinile electrice au o structură discontinuă.
Să considerăm că în electroliza unei substanțe, cationul are masa atomică A și valența n. El este încărcat
cu o sarcină electrică, notată cu q. Fie NA numărul lui Avogadro (=6,023·1023molecule/mol).
La catod se va depune cantitatea de substanță :
A
m N (4)
NA

unde N reprezintă numărul total de ioni transportați spre catod iar A/NA reprezintă masa acestuia.
Sarcina totală transportată în acest proces va fi:

Q  N q (5)

astfel că masa de substanță depusă la catod se poate scrie:

A Q
m  (6)
NA q

Pe de altă parte, identificând cu relația (3a) obținem că raportul dintre sarcina cationului și valența sa
este constantă:

q F
 (7)
n NA
2
 Întrucât n nu poate fi decât un număr întreg, înseamnă că sarcina transportată nu poate fi decât multiplu
întreg de F/NA=1,6·10-19C. Particula elementară care poartă această sarcină a fost numită electron.

Materiale necesare:
Montajul cuprinde o sursă de tensiune continuă care va alimenta cei doi electrozi din soluția electrolitică
(fig. 2). Este important ca circuitul să conțină un ampermetru pentru a putea pune în evidență intensitatea
curentului electric ce-l străbate.

O P
Sursa S

Fig.2
Mod de lucru:

Se măsoară inițial un recipient cu apă. Se face electroliza sulfatului de cupru dizolvat în apă. Pentru a
observa mai bine fenomenul se montează în circuit două becuri.
După un timp fixat, se întrerupe, se recântărește și se calculează masa de cupru depusă.
Se vor face 7 determinări, din 5 în 5 minute (urmărindu-se cu atenție curentul pe ampermetru). Se va
trasa dependența m (masa de cupru depusă) în funcție de timp. Din panta dreptei se vor determina constanta K
și apoi constanta lui Faraday, cunoscând masa atomică a cuprului și valența acestuia.
Cu relația (7) se va astima sarcina elementară e. Rezultatele se consemnează în tabel.

Observații:

Nr.
t(s) δt (s) A(u.a) n I (A) δI(A) m(g) δm(g) K(g/C) F(C) e(C)
det.
1
2
3
Concluzii: