Variaţia în timp a potenţialelor de coroziune ale câtorva metale în soluţii de

electroliţi

Procesul de coroziune constă în două reacţii electrochimice conjugate, care se

desfăşoară simultan şi cu viteze egale pe aceeaşi suprafaţă metalică:
• Reacţia anodică, de oxidare a metalului.
• Reacţia catodică, de reducere a unui oxidant din soluţie.
Fiind echipotenţială, suprafaţa metalului este studiul celor două reacţii la o valoare
comună a potenţialelor, numit potenţial mixt sau potenţial de coroziune, cor, situat între
potenţialele de echilibru ale reacţiilor parţiale de coroziune.
Potenţialul de coroziune se stabileşte spontan, la interfaţa metal-mediu coroziv, ca
urmare a polarizării reacţiilor parţiale, în urma trecerii curentului propriu de coroziune. La
potenţialul de coroziune, densitatea curentului anodic, ia este egală cu densitatea curentului
catodic, ic şi egală cu densitatea curentului de coroziune, icor (figura 1), iar polarizaţiile
respective sunt:
a = cor - r,a
c = cor - r,c

ia
1

ia

cor r,c
ic
r,a +
ic

Figura 1. Formarea potenţialului de coroziune

▪ 1 - curba parţială de polarizare anodică
▪ 2 - curba parţială de polarizare catodică

Înlocuind densităţile de curent cu ecuaţiile lor:

  F    F  (1)
i  exp a ( )
−  r ,a  = i o ,c  exp− c ( )
−  r ,c 
 RT  RT
o ,a cor cor
 
se deduce următoarea expresie pentru potenţialul de coroziune:
RT i   (2)
 = ( + )  F  ln i +  +    +  +   
o ,c a c

 
cor r ,a r ,c
a c o ,a a c a c

în care: io,a şi io,c - densităţile curenţilor de schimb ale reacţiilor parţiale de coroziune anodică,
respectiv catodică;

1
 a, c - coeficienţii de transfer de sarcină pentru reacţia anodică, respectiv catodică.
Din expresia (2) rezultă că potenţialul de coroziune este determinat de valorile
densităţilor de schimb. Dacă io,c >> io,a , potenţialul de coroziune este apropiat de potenţialul de
echilibru, r,c al agentului oxidant, pe când dacă io,c << io,a , potenţialul de coroziune este mai
aproape de potenţialul de echilibru al metalului care se corodează.
Măsurarea potenţialelor de coroziune şi urmărirea variaţiei lor în timp, cu toate că nu
reprezintă o metodă de determinare efectivă a rezistenţei de coroziune, dă totuşi indicaţii rapide
privind comportarea la coroziune a materialelor metalice. Dacă potenţialul de coroziune devine
mai negativ în timp, rezultă o activare a probei, datorită extinderii porţiunilor anodice în urma
apariţiei fisurilor sau a porilor în pelicula protectoare.
Dimpotrivă, deplasarea potenţialelor de coroziune spre valori mai pozitive este
determinată de acoperirea suprafeţei cu pelicule de coroziune.
Lucrarea are drept scop măsurarea variaţiei în timp a potenţialelor de coroziune ale
câtorva metale în diferite soluţii de electrolit şi interpretarea rezultatelor.

Aparatură
Măsurarea potenţialelor de electrod se face cu instalaţia prezentată schematic în figura 2:

6
1

2
3 5

Figura 2. Schema instalaţiei pentru măsurarea potenţialelor de coroziune

1- probă; 2- pahar Berzelius;3- vas intermediar cu soluţie saturată de KCl;
4- sifon electrolitic; 5- electrod de calomel; 6- potenţiometru

Mod de lucru
Se iau 6 pahare Berzelius (2), care conţin soluţiile de experimentat şi se montează pe un
suport metalic. Se experimentează cuprul şi zincul în soluţii de hidroxid de amoniu, clorură de
sodiu, hidroxid de sodiu, bicromat de potasiu (vezi tabelul de mai jos). Electrozii confecţionaţi
din metalele de mai sus se curăţă cu hârtie de şmirghel, se degresează cu sodă calcinată, se spală
bine cu apă şi se usucă cu hârtie de filtru după care se introduc în soluţiile respective.
Măsurarea tensiunii electromotoare, f.e.m, a pilei metalului studiat/electrod de calomel
se face prin metoda compensaţiei cu ajutorul potenţiometrului (6). Legătura dintre soluţia de
electrolit şi electrodul de calomel se face prin vasul intermediar (3) şi sifonul electrolitic (4),
umplut cu soluţie de clorură de potasiu şi agar-agar.
Măsurătorile de potenţial se efectuează imediat după introducerea electrozilor în soluţie
şi apoi după 60 şi 120 minute de la începerea experienţei.
Rezultatele experimentale obţinute se prezintă sub formă de tabel.

2
 Potenţialul de coroziune în raport cu:

Metalul Nr. Electrolitu Electrodul de Electrodul de

experimentat probei l folosit calomel hidrogen
saturat(Ex), V (x), V
0 60 120 0 60 120
min min min min min min
Cupru 1 0,5N
NH4OH
2 0,1N NaCl
3 2N NaCl
Zinc 4 0,5N
NaCl
5 0,5N
NaOH
6 0,5N
K2Cr2O7

Valoarea tensiunii electromotoare, Ex, însoţită de semnul electrodului de măsurat faţă

de calomel (acesta fiind polul negativ), este folosită şi sub denumirea de potenţial de electrod
în raport cu electrodul de calomel saturat (ESC).
Potenţialul electrodului studiat, x, raportat la electrodul de hidrogen (ENH) se
calculează cu relaţia :
x = Ex+ 0,250
Observatie:
Electrodul de calomel saturat este electrodul de comparaţie, al cărui potenţial faţă de
electrodul normal de hidrogen are valoarea ≈ 0,250 V la 250C.