DETERMINAREA FIERULUI(II)

PRIN TITRARE POTENŢIOMETRICĂ REDOX

CU SULFAT DE CERIU (IV)

SCOPUL LUCRĂRII îl constituie determinarea cantităţii de

Titrarea
Fe(II) dintr-o probă prin titrare redox cu Ce(IV)1.
potenţiometrică
redox Experimentul se desfăşoară în două etape distincte. Prima
etapă presupune standardizarea soluţiei reactivului de titrare,
Ce(SO4)2, utilizând în acest scop o soluţie etalon de Fe(II). În a
Cerimetria
doua etapă se va determina cantitatea de Fe(II) dintr-o probă
necunoscută.

Secţiunile lucrării:
1. PRINCIPIUL METODEI
1.1. Reacţia de titrare
1.2. Curba de titrare
2. DESCRIEREA EXPERIMENTULUI

1. PRINCIPIUL METODEI

1.1. Reacţia de titrare

Una dintre metodele frecvent aplicate la determinarea

Fe(II) este titrarea redox, utilizând ca reactiv de titrare un
agent oxidant adecvat, cum ar fi permanganat de potasiu,
bicromat de potasiu, sulfat de ceriu. În această lucrare se va
determina conţinutul de Fe(II) dintr-o probă pe baza
următoarei reacţii de titrare:

1
Primele studii legate de utilizarea sulfatului de ceriu în analiza chimică au fost
realizate de Prof. I. A. Atanasiu (1894 - 1978) de la Institutul Politehnic din
Bucureşti, drept pentru care este recunoscut ca fondatorul cerimetriei (A.
Căluşaru, Em. Bratu, Rev. Roum. Chim., 25 (1980) 3).

36
 Fe2+ + Ce4+ ⇄ Fe3+ + Ce3+ (1) Reacţia de titrare

1.2. Curba de titrare

Metoda potenţiometrică permite evidenţierea

desfăşurării reacţiei de titrare, utilizându-se în acest scop o
celulă electrochimică în care electrodul indicator este un
electrod metalic, confecţionat dintr-un material inert din punct
de vedere chimic (Au, Pt, Pd).
Tensiunea electromotoare a celulei electrochimice
utilizate în această titrare este:
   ind   ref (2)
în care  ind este potenţialul electrodului indicator iar  ref este
potenţialul electrodului de referinţă.
Potenţialul electrodului indicator este asociat cuplului
redox Fe2+/Fe3+ în timpul titrării Fe(II), respectiv cuplului
redox Ce4+/Ce3+, constituit după echivalenţă, atunci când se
adaugă reactiv de titrare în exces.
Astfel, pe parcursul titrării Fe(II), potenţialul de
electrod (exprimat în mV, la 25 °C), este descris prin ecuaţia
lui Nernst: Potenţialul de
electrod până la
[ Fe 3  ]
 ind   f 3  59 ,2 log (3) echivalenţă
Fe / Fe 2 [ Fe 2  ]
Se observă că pe măsură ce concentraţia Fe3+ în probă creşte,
potenţialul de electrod capătă valori tot mai mari. Un punct
caracteristic pe curba de titrare în această zonă este potenţialul
de electrod măsurat atunci când cele două forme ale cuplului
redox au concentraţii egale. Acest punct corespunde
potenţialului formal al cuplului Fe3+/Fe2+: Potenţialul
formal al cuplului
(  ind )[ Fe 3 ]  [ Fe 2 ]   f 3 (4) Fe3+/Fe2+
Fe / Fe 2

La echivalenţă potenţialul de electrod este caracterizat

printr-o valoare caracteristică, care este specifică celor două
cupluri redox care participă la reacţia de titrare şi va fi:

37
Potenţialul de f 3 2  f
 ind ,echiv  Fe / Fe Ce4 / Ce3
electrod la (5)
2
echivalenţă
Adaosul de reactiv de titrare în exces va determina
modificarea în continuare a potenţialului de electrod conform
ecuaţiei lui Nernst particularizată pentru cuplul redox
Ce4+/Ce3+:
[ Ce 4  ]
 ind   f 4  59 ,2 log (6)
Ce / Ce3 [ Ce 3  ]
în care variabila independentă este concentraţia ionului Ce4+.
Cantitatea de Ce3+ rămâne constantă, la valoarea
corespunzătoare celei atinse la punctul de echivalenţă.
Potrivit relaţiei (6), atunci când cele două forme ale
cuplului redox Ce4+/Ce3+ au concentraţii egale, termenul
logaritmic se anulează. Valoarea particulară a potenţialului
electrodului indicator, măsurată în aceste condiţii, este chiar
potenţialul formal al cuplului Ce4+/Ce3+:
Potenţialul
formal al cuplului  ind ,[ Ce4 ]  [ Ce3 ]    f (7)
Ce4 / Ce3
Ce4+/Ce3+
În concluzie, prin înregistrarea curbei de titrare
(  cel  Va , unde Va este volumul de soluţie de reactiv de titrare
adăugat), se vor putea obţine următoarele date importante:
- Volumul de echivalenţă, cu ajutorul căruia se va calcula
Curba de titrare
cantitatea de Fe(II) din proba necunoscută.
 cel  Va
- Potenţialul formal al cuplului redox Fe3+/Fe2+.
- Potenţialul formal al cuplului redox Ce4+/Ce3+.

2. DESCRIEREA EXPERIMENTULUI

Reactivi şi aparatură

- Milivoltmetru cu precizie de cel puţin ± 1 mV.

- Electrod indicator redox (Pt, Au, Pd).
- Electrod de referinţă.

38
- Agitator magnetic şi bară magnetică pentru agitare.
- Microbiuretă (1 ml).
- Pipetă (2 ml).
- Pahare Berzelius (2 bucăţi, capacitate 50-100 ml).
- Soluţie standard de Fe(II) în H2SO4 1 M (2·10-2 mol/l,
obţinută din (NH4)2Fe(SO4)2·6H2O - sarea Mohr).
- Soluţie Ce(SO4)2 în H2SO4 1 M, concentraţie aproximativă
0,025 mol/l.

Etapa 1 - Standardizarea reactivului de titrare

Mod de lucru

(1) Se măsoară cu pipeta un volum VFe(II) din soluţia etalon de

Fe(II) (de exemplu 1,5 ml) şi se transferă într-un pahar
Berzelius.
(2) Se diluează cu o cantitate minimă de apă distilată.
(3) Se introduc în pahar cei doi electrozi, bara magnetică
pentru agitare şi se porneşte agitarea soluţiei cu o viteză
moderată.
(4) Biureta se umple cu soluţia reactivului de titrare.
(5) Electrozii se conectează la milivoltmetru.
(6) Se notează prima valoare a indicaţiei instrumentului de
măsură.
(7) Se fac adaosuri succesive din soluţia de Ce(SO4)2, cu un
increment de 0,1 ml, după fiecare adaos notându-se Va, ml  cel , mV
indicaţia milivoltmetrului. 0
(8) Datele se trec într-un tabel care cuprinde pe coloane 0,1
0,2
volumul de titrant adăugat, Va, şi respectiv valoarea
…
tensiunii electromotoare a celulei,  cel , în mV.
(9) Titrarea se continuă cu cel puţin 8 –10 adaosuri după
observarea saltului de potenţial din jurul echivalenţei.

39
 Prelucrarea datelor

 Se reprezintă grafic curba de titrare în

coordonate  cel  f ( Va ) (după modelul
prezentat în figura alăturată).


 Se determină din grafic volumul de echivalenţă

(Ve1, în ml) aplicând metoda tangentelor
(descrierea în Anexa 2, lucrarea Analiza unei
probe de acid acetic prin titrare
potenţiometrică de neutralizare).
 Pe baza principiilor stoechiometriei (raport de
combinare Fe(II) : Ce(IV) = 1:1), se determină
concentraţia Ce(SO4)2, cT, în mol/l:

VFe( II )  2  10 2
cT  (8)
Ve1

Etapa 2 - Determinarea conţinutului de Fe(II) dintr-o

probă necunoscută

Mod de lucru
Proba de Fe(II) se diluează cu o cantitate minimă de apă
distilată şi se titrează în continuare cu soluţia de reactiv de
titrare de concentraţie cT, urmând întocmai procedura descrisă
în Etapa 1, punctele (3) – (9).

Prelucrarea datelor

 Se reprezintă grafic curba de titrare în coordonate

 cel  f ( Va ) conform modelului de mai sus.
 Se determină volumul de echivalenţă (Ve2, în ml) din curba
de titrare, aplicând metoda tangentelor.
 Pe baza principiilor stoechiometriei, se determină cantitatea
de Fe(II) din probă:

mFe  cT  Ve2  10 3  M Fe , M Fe  55,85

40