CURS 2 – AMENAJAREA

TERITORIULUI PL1
2.1 Relații ce se stabilesc intre natura om și
mediul construit
2.2 Ecologie generala
2.3 Ecologie umana
2.4 Mediul de viața
2.5 Organisme vii
2.6 Ecosistemul

2
 2.1 Relații ce se stabilesc intre
natura om și mediul construit
●
Schimbarea traiectoriei ●
1. producerea unor
actuale de dezvoltare catastrofe naturale
socio-economica ( inundatii , incendieri de
presupune construirea paduri și pajisti, surpari ,
unor modele de eruptii vulcanice )
perceptie si interpretare
a mediului , a pozitiei 2. invazia altor cete de oameni; omul a
inaintat in tinuturi mai putin prielnice ,mai
omului in natura , a aride ori cu ierni geroase , dovedind o
relatiilor dintre om si mare capacitate de adaptare
diferentiindu-se ca ocupatii si ca unelte
mediu si respectiv a folosite , ca mod de viata ,imbracaminte ,
legaturii dintre mediu și hrana , de zona anterior locuita . In felul
acesta limitele spatiului locuit de specia
dezvoltare . umana s-au extins necontenit.

3
 2.1 Relații ce se stabilesc intre
natura om și mediul construit
●
Puterea omului de ●
adaptare , mai mare
decat a tuturor animalelor
s-a datorat tocmai ratiunii
care l-a dus la
cunoasterea calitativa a
mediului inconjurator , la
aprecierea posibilitatilor
lui pentru existenta
speciei umane si la
explicarea fenomenelor
din jur.
Omul a cautat sa cunoasca
mediul inconjurator , sa-i
foloseasca insusirile pentru
adapostire si aparate ,
pentru procurarea hranei si a
materialelor necesare vietii
lui , fiind constient de ceea
ce se afla in jurul lui ,
punand in balanța avantajele
si primejdiile pe care le pot
da la iveala locurile in care
traiau , pentru asigurarea
celor necesare vietii .
4
 2.1 Relații ce se stabilesc intre
natura om și mediul construit
In scurta etapa a istoriri
geologice a Pamantului de
la aparitia omului preistoric
pana in prezent , s-au
produs mari modificari in
peisajul geografic al globului
, unele cauze naturale fiind :
●
1 schimbari climatice
●
2 transgresiuni marine
●
3 eruptii vulcanice
●
4 cutremure distrugatoare
Alte cauze sunt datorate
interventiei omului . Cand omul
preistoric a trecut la agricultura
cu patru – cinci milenii i.Hr. ,
modificarile in mediul inconjurator
au inceput a lua oarecare
amploare prin :
●
5 despaduriri
●
6 acumulari de ape pentru irigatie
●
7 terasarea terenurilor in panta
creindu-se peisaje specifice,
schimbarile , modificarile , nefiind
mari .
5
 2.1 Relații ce se stabilesc intre
natura om și mediul construit
Schimbarile mari s-au produs in ultimele ●
Mediul natural care ocupa zone
doua veacuri datorita : terestre a fost inlocuit cu asezari
●
8 dezvoltarii industriei omenesti ,cu terenuri cultivate , cu
●
9 cresterii numerice tot mai accentuate a exploatari miniere in galerii sau cu
populatiei ( “explozia demografica” ) mari descopertari la suprafata , cu
●
10 aglomerarii crescande a marilor centre paduri de sonde , cu mari uzine ,
orasenesti cu orase in care aspectele naturale
●
11 indesirii cailor de transport (rutiere , cu au disparut cu totul , luandu-le locul
ample treceri la nivel piatra , betonul si metalul , plus
suprapuse;feroviare;navale, cu vaste fumul cosurilor gazele de
incinte portuare si aeriene , cu piste de esapament ale autovehicolelor .
aterizare )
●
12 defrisarile pe mari intinderi : eroziunea
●
Mediul transformat de om in
terenurilor masura mai mica sau mai mare s-a
●
13 deversarile de substante nocive in numit mediu geografic sau
apele curgatoare sau eliminarile lor în umanizat .
atmosfera.

6
 2.1 Relații ce se stabilesc intre
natura om și mediul construit
Continutul mdiului Elementele mediului pot fi grupate in trei
●
●
categorii
inconjurator reprezinta ●
- elemente primare : fundalul naturii fizice ,
neinsufletite
o imbinare de elemente ●
- elemente derivate : s-au dezvoltat pe seama
naturale si constructii celor dintai (pe care le-au transformat)
reprezentand mediul biotic (vietuit)
omenesti ce modifica ●
- elemente antropice : introduse de om prin
activitatile sale constiente .
peisajul natural creand
Componentele primare ale mediului sunt :
structuri functionale ce
●

●
14 aerul
s-au diferentiat de ●
15 apa

cadrul natural 16 scoarta terestra

●

●
17 relieful
primordial in decursul ●
18 flora

evolutiei istorice . ●

●
19 fauna
20 solurile

7
 2.2 Ecologie generala
●
Ecologia este un domeniu vast pentru
înţelegerea căruia sunt necesare cunoştinţe
pluridisciplinare: chimie, biologie, fizică,
matematică, etc.
●
Ecologia este disciplina care studiază
raporturile intre organisme şi mediul lor
înconjurător.
●
Mediul este un sistem cosmo-biologic, de
factori naturali sau creaţi de om, care
condiţionează existenţa vieţii la diferite niveluri.

8
 2.3 Ecologia umana
●
Ecologia studiază sistemele supraindividuale
de organizare a materiei vii - populaţii,
biocenoze, biosfera - integrate in mediul lor
abiotic.
●
Prin sistem se înţelege un ansamblu de
elemente, identice sau diferite, unite prin
conexiuni într-un întreg, în aşa fel încât
conexiunile şi funcţiile elementelor
componente concură la menţinerea şi
îndeplinirea funcţiilor întregului.

9
 2.4 Mediul de viața
●
Din punct de vedere al
relaţiilor cu mediul
sistemele pot fi:
a. izolate,
b. închise şi
c. deschise.
●
a. Sistemele izolate - nu au
schimburi materiale şi nici
energetice cu mediul;
asemenea sisteme sunt pur
teoretice, ele neexistând
practic în natură.
natură
●
b. Sistemele închise au
doar schimburi
energetice cu mediul; în
natură nu există sisteme
închise complet.
●
c. Sistemele deschise întreţin cu
mediul schimburi materiale şi
energetice; toate sistemele din
natură fac parte din această
categorie. Sistemele vii deschise
se deosebesc de cele nevii prin
unele caracteristici importante din
punct de vedere ecologic
10
 2.5 Organismele vii
●
1. caracterul istoric al sistemelor vii, adică însuşirile structurale şi funcţionale sunt rezultatul
evoluţiei lor în timp.
●
2. caracterul informaţional al sistemelor vii: sunt capabile să recepţioneze, prelucreze şi să
acumuleze informaţii primite de la mediu şi să le transmită altor sisteme. În decursul evoluţiei
lor acumulează cantitatea optimă de informaţie, pentru asigurarea existenţei sistemului
●
3. Integritatea sistemelor vii - constă din aceea că sistemul integrator posedă însuşiri noi,
proprii, care nu se regăsesc în părţile lui componente
●
4. Echilibrul dinamic - consecinţă a însuşirii fundamentale a sistemelor deschise de a întreţine
în permanenţă un schimb de substanţă şi energie cu sistemele înconjurătoare
●
5. Sistemele vii au program, prin care se înţelege una din stările posibile pe care sistemul dat
este capabil să le realizeze, în anumite limite date de organizarea sa; un sistem viu poate avea
atâtea programe câte stări posibile are
●
6. Caracterul de autoreglare permite recepţionarea informaţiilor din mediu, prelucrarea lor şi
reacţia la stimuli în aşa fel încât sa-i asigure autoconservarea
●
7. Caracterul heterogen al sistemelor vii arată că ele sunt alcătuite din elemente diferite; toate
sistemele vii se dezvoltă şi evoluează, ceea ce conduce la creşterea heterogenităţii interne
●
Fidelitatea informaţiei recepţionate sau transmise se realizează prin fenomenul numit
redundanţă.
●
Tendinţa generală a sistemelor biologice este de a realiza redundanţa optimă pentru a se
asigura fidelitatea necesară cu minimum de pierderi.

11
 2.6 Ecosistemul
●
Un ecosistem este format din biotop şi biocenoză; structura
ecosistemului este reprezentată atât prin structura biotopului cât şi prin
aceea a biocenozei.

●
Structura biotopului cuprinde totalitatea factorilor abiotici şi relaţiile
dintre ei; factori geografici - poziţia geografică, expoziţia, relieful
înconjurător etc.; factori mecanici, factori fizici şi chimici.

●
Structura biocenozei cuprinde componenţa speciilor, proporţiile dintre
populaţiile diferitelor specii, distribuţia lor în spaţiu, dinamica lor şi
relaţiile dintre specii.

●
Structura ecosistemului cuprinde relaţiile dintre factorii abiotici şi
populaţiile biocenozei.

●
Mai multe ecosisteme formează un biom, iar totalitatea biomurilor
alcătuieşte ecosfera

12
 2.7 Biocenoza
●
Prin biocenoză se înţelege un sistem supraindividual,
reprezentând un nivel de organizare al materiei vii, alcătuit din
populaţii legate teritorial şi interdependente funcţional.
●
Interdependenţa populaţiilor din biocenoză este rezultatul
evoluţiei lor în comun şi deci al adaptării lor reciproce;
interdependenţa funcţională este cauza, dar şi efectul
acumulării, transformării şi transferului de materie, energie şi
informaţie din sistemul biocenotic
●
Biocenoza reprezintă primul nivel la care apare productivitatea
biologică. Productivitatea biologică a sistemelor superioare
biocenozei: biom, biosferă, este rezultatul productivităţii
biocenozelor din care sunt alcătuite.

13
 2.8 Rețea trofica
●

14
 2.9 Cicluri biogeochimice
●
Circuitul substanţelor prin corpul organismelor care alcătuiesc biosfera se
datorează acţiunii conjugate a trei categorii de factori importanţi: abiotici,
biotici şi antropici.
●
Aceste trei categorii de factori, care astăzi coexistă şi acţionează simultan şi
care sunt în permanentăinteracţiune, au apărut pe Pământ în mod succesiv.
●
De aceea, putem vorbi de o perioadă abiogenăa existenţei Pământului,
înainte de apariţia vieţii, perioadă în care circuitul materiei era un circuit
geochimic, determinat numai de factori abiotici.
●
A urmat a doua etapă -biogenă-în care s-au format circuitele
biogeochimice, şi a treia etapă, cea antropogenă, care începe odată cu
apariţia omului, care va aduce importante schimbări în desfăşurarea
circulaţiei şi evoluţiei materiei pe Pământ.
●
Circuitul materiei nu trebuie înţeles numai ca o simplă deplasare, în cerc, a
substanţelor, cu revenire de fiecare dată la punctul iniţial, ci ca un proces ce
se produce într-o spirală foarte strânsă de transformare şi evoluţie a materiei.

15
 2.10 Ecosisteme majore acvatice
●
Ecosistemul acvatic este un ecosistem al cărui biotop
este strâns legat de mediul acvatic. Aceste ecosisteme
pot fi de diferite mărimi, de la mări până la iazuri mici.
●
Ecosistemele acvatice sunt clasificate în:

●
ecosisteme acvatice cu apă dulce (lacuri, iazuri);
●
ecosisteme acvatice cu apă sărată (mări).

●
Biocenoza acestor ecosisteme este una acvatică.

16
 2.11 Ecosisteme majore terestre
●
Ecosistem terestru este un ecosistem, a cărui biotop este strâns legat de mediul
terestru.
●
Exemple de ecosisteme terestre sunt:

●
pădurile;
●
deșerturile;
●
stepele;
●
savanele;
●
câmpiile.

●
Biocenoza acestor ecosisteme este una tipic terestră.

●
În aceste ecosisteme se dezvoltă și trăiesc numeroase specii vii de plante si
animale.

17
 2.12 Stratul de ozon și efectul de
seră
●
Efect de seră este un termen folosit pentru a
evidenția contribuția unor anumite gaze emise natural
sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin
modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile
solare reflectate de suprafața terestră.
●
Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în
1824.
●
În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost
responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru
a permite dezvoltarea plantelor așa cum le
cunoaștem noi azi.

18
 2.12 Stratul de ozon și efectul de
seră
●
Stratul de ozon este zona stratosferei terestre care este alcătuită în mare parte din
ozon.
●
Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă și absoarbe 97%-
99% din radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă.
●
Stratul de ozon se întinde de la circa 15 km la aproximativ 40 km altitudine.
●
Ozonul face parte din gazele care compun atmosfera: el ia naștere din oxigen, prin
reacții fotochimice provocate de radiațiile solare.
●
Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare.
Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV) emise de
Soare.
●
Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieții de pe planetă.
Stratul de ozon este situat în stratosferă, însă cel mai concentrat fiind la 20–25 km.
●
Practic, este vorba de aer ozonat și nu de ozon pur, având un număr mai mare de
molecule de ozon în compoziție decât aerul obișnuit (care conține mai ales azot și
oxigen).

19
2.13 Efecte nocive ale substantelor
poluante asupra ozonului din
atmosfera
●
În ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au
început să depăşească după amploare pe cei naturali,
căpătând un caracter global.
●
Emisiile în atmosferă a nocivelor dăunătoare nu numai că
distrug natura vie, afectează în mod negativ sănătatea umană,
dar de asemenea, sunt potenţiali de a modifica însăşi
proprietăţile atmosferei, ce poate duce la consecinţe
ecologice şi climatice nefaste.
●
Ca rezultat al impactului asupra mediului cu efect negativ
sunt precipitaţiileacide,cît şi smogul, care acţionează intens nu
numai asupra organismului uman şi a biosferei, dar şi asupra
hidrosferei, stratului vegetativ, mediului geologic, clădirilor şi
alte obiecte tehnogene.

20
 2.13 Efecte nocive ale substantelor
poluante asupra ozonului din
●
atmosfera
5.Măsuri de protecție a calității aerului
●
Criterii de performanță:
●
Identificarea metodelor şi mijloacelor de purificare a aerului
●
Supravegherea metodelor de reținere a suspensiilor solide din gazele de
ardere
●
Supravegherea procedeelor de reducere a oxizilor de azot din gazele de
ardere
●
Supravegherea metodelor pentru desulfurarea gazelor de ardere
●
Urmărirea aplicării legislației în vigoare privind protecția atmosferei.
●
Obiective:
●
‐ să identifice metodele și mijloacele de purificare a aerului
●
‐ să explice principiul metodelor folosite
●
‐ să cunoască conținutul legislației

21