Metode moderne de invatamant-cubul

  Şi-a luat numele de la mijlocul didactic (un cub) prin care vehiculează sarcinile către elevi. Ea
reprezintă o modalitate de predare-învățare ce valorifică resursele elevilor de participare conștientă la
descoperirea cunoștințelor și a relațiilor dintre acestea. Este una dintre metodele cel mai clar
consacrate dezvoltării gândirii critice. Structurarea învățării pe baza rezolvării celor șase sarcini
(corespunzătoare celor șase fețe ale cubului) provoacă elevii în principiu pe întregul traseu al
nivelurilor cognitive propuse de Bloom, în cadrul taxonomiei sale. Metoda este utilizată atunci când
dorim să aflăm cât mai multe informații despre un fenomen, o teorie ş.a., privindu-le pe acestea din
diverse puncte de vedere .

Cum se aplica aceasta metoda?

Profesorul pregătește un cub din carton pe ale cărui șase fețe înscrie șase sarcini: descrie, compară,
asociază, analizează, aplică, argumentează. Dacă își proiectează lecția pe baza acestei tehnici, are
posibilitatea de a o utiliza fie frontal (prezintă o fată a cubului, citește sarcina și dezbat; cu întreaga
clasă), fie individual (întorcând o față a cubului și propunându-le elevilor sarcina ca o activitate
independentă) sau poate grupa elevii în perechi sau echipe de 4-5 fiecare primind spre rezolvare una
dintre cele șase sarcini. Din raportarea pe care o face fiecare echipă, se construiește, de fapt, un sens
comun al învățării. 

Abordarea conținutului de studiat se poate face, pe de o parte, într-o ordine de complexitate a

sarcinilor ce reia traseul firesc al producerii cunoașterii științifice astfel:
1.    descrie - elevii îndeplinesc această sarcină cercetând cum arată, ce caracteristici are obiectul de
studiat;
2.     compară - determină elevii să sesizeze asemănări și deosebiri (cu ce/cine se aseamănă şi de
cine/ce diferă?);
3.     asociază - elevii răspund la această provocare căutând analogii, corelații cu alte experiențe sau
fenomene; întrebarea de sprijin ar putea fi : „La ce ne gândim când vorbim despre... ? ” ;
4.     analizează - face trimitere la menționarea și „disecarea” elementelor componente  : „Din ce e
făcut?”, „Ce conține?”, „Ce etape cuprinde desfășurarea sa?” ;
5.     aplică - „Cum poate fi folosit(ă)?”, „Ce putem face cu... ? ”, „Ce utilizare are ? ''
6.     argumentează (pro sau contra) - „E bine să folosim...?”, „E bun sau rău ? '' „Periculos sau nu?”,
„De ce?”.
  Metoda se dovedește, ca și celelalte, virtuți formative focalizate tot în direcțiile :

 activizare a elevului și conștientizare

 inițiere în argumentare rațională
 capacitate de a colabora, a dialoga constructiv
 a-și asuma sarcini în grup
 formare atât în plan intelectual, cât și social 

Copiii răspund la întrebări și rezolvă sarcinile care sunt accesibil formulate și orientează gândirea
spre răspunsul corect. În anumite tipuri de activități se rezolvă sarcinile în ordinea etapelor de la 1 la 6,
în altele ordinea fiind aleatorie prin rostogolirea cubului.

După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii la percep și-i fac responsabili
în rezolvarea sarcinilor viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați
își vor cultiva dorința de ase implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înțelege prin exercițiu să
nu-și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-și toleranța reciproc.

Pentru a trăi bucuria rezultatelor instruirii este important momentul dintr-o lecție în care metoda
devine vedetă pentru copii