Formele organizării instruirii dicactice

Tipuri si variante de lectii

• Cuvântul lecţie îşi are originea în termenul
grecesc lectio care înseamnă aciti cu glas tare,
audia, a lectura, a medita.
• Lecţia rămâne modalitatea principală de
organizare a activităţii didactice, prin
intermediul căreia se realizează în acelaşi timp
informare şi formare, instruire şi educare
  Proiectul de activitate cuprinde o articulare ideatică,
scriptică a mai multor elemente componente, ce sunt
repartizate, de regulă, în două părţi:
- Partea introductivă – informaţii din care se deduc
coordonatele activităţii: obiectul de învăţământ,
subiectul / tema activităţii, data, ora, clasa, propunător,
obiectivul fundamental, categoria de lecţie;
- Partea ce vizează desfăşurarea propriu – zisă a
activităţii – obiectivele operaţionale, conţinuturi, situaţii /
activităţi de învăţare, strategii didactice, evaluare.
• Din punctul de vedere al conţinutului, lecţia
este un sistem de idei articulate logic şi didactic,
în conformitate cu cerinţele psihopedagogice
referitoare la predarea – asimilarea
cunoştinţelor, la aplicarea lor, la verificarea,
evaluarea şi notarea rezultatelor, ea reprezintă
o unitate logică, didactică şi psihologică.
• Din perspectiva sistemică lecţia reprezintă un
program didactic unitar, un sistem de
cunoştinţe, abilităţi intelectuale sau practice,
obiective operaţionale, resurse materiale şi
metodologice menite să activizeze elevii.
Avantaje si dezavantaje ale lectiei