Enășcuț Paula, SP, gr,1

Examen psihologie politică

SUBIECTUL 1.

Cogniția reprezintă ansamblul construcțiilor care determină maniera în care evenimentele

politice, organizațiile sau indivizii sunt judecați. Din punct de vedere social, cogniția se referă
la interpretarea, analiza și memorarea diverselor situații sociale în care este plasat individul,
principalele direcții de cercetare în sfera cogniției sociale sunt reprezentate de: erorile de
atribuire, percepție socială și prejudecăți și discriminări.

Cogniţia sau cunoaşterea socială este conceptul cel mai cuprinzător, dacă nereferim la
relaţia epistemică dintre om şi societate, şi nu are nici un sens să-lopunem celui de
reprezentări sociale sau chiar, mai grav, să-l minimalizăm înraport cu acesta, aşa cum
procedează unii autori. Fiindcă oricât am dilata înţelesul„reprezentării”, păstrând în limite
decente proprietatea termenului, apare clar căaceasta este o componentă a procesului complex
de cunoaştere socială.

Ca şi în cazul „psihologiei sociale”, expresia „cogniţie socială” desemnează atâtreferentul

ontic ca atare – gândirea socială a oamenilor – cât şi subdomeniulştiinţific care-l vizează –
studiul gândirii sociale

Tiputi de eroare, erori cognitive

1. Disonanta cognitiva-are efectul imediat de a provoca sentimente de disconfort si

neliniste. Acest tip de distanta cognitiva se numeste iprocrizie
2. Recunoasterea erorilor cognitive-tipuri-gandirea prin prisma evolutiilor,atunci cand
desi in mod rational ai dovada unor rezultate proprii pozitive te simti totusi
nesatisfacut, conform senzatiei pe care o ai. Desi persoaa recunoaste ca a avut o
progresie totusi are senzatia ca nu a reusit ,iar aceasta senzatie devide dominanta.
3. Efectul Dunning-Kruger-este o eroare de apreciere in care persoane incopetente
apreciaza eronat competenta lor ca fiind mult mai mare decat in realitate. Ca exemplu
o putem da pe premierul Viorica Dancila , atunci cand este intrebata anumite lucruri,
isi da cu parerea desi nu este destul informata pentru a face acest lucru.
4. Efectul Forer-este un fenomen psihologic,prin care oamenii acorda avaluari de inalta
precizie descrierilor peronalitatii lor, presupuse a fi adoptate in mod specific pentru ei

SUBIECTUL 2.

Relaţia dintre personalitate şi temperament a devenit „nodul gordian” al oricărui excurs

psihologic, indiferent că analiza este centrată ȋn sfera psihologiei generale, a celei sociale, sau
a aplicaţiilor behaviouriste ȋn ştiinţele politice.
 Privit generic, temperamentul reflectă acele fenomene caracteristice ale naturii emoţionale
ale unui individ incluzând sensibilitatea faţă de o stimulare emoţională, forţa şi viteza de
răspuns, calitatea dispoziţiei şi dependenţa de construcţia emoţională.

O definire generală a temperamentului se referă la temperament ca „dimensiunea

energetico-dinamică a personalităţii.”Mai mult decât atât putem defini temperamentul prin
faptul că „pe de o parte, ne furnizează informaţii cu privire la cât de rapidă sau lentă, mobilă
sau rigidă, uniformă sau neuniformă, accelerată sau domoală este conduita unui individ –
nivelul dinamic –, iar pe de altă parte, ne indică modul de acumulare şi descărcare a energiei
unui individ – nivelul energetic – de unde atributele energic, exploziv, rezistent, expansiv şi
contrarele lor (deficit de energie, consum lent al energiei, risipă de energie).

Ȋn ceea ce priveşte temperamentul putem sublinia faptul că acesta este dependent de

activitatea sistemului nervos şi activitatea sistemului endocrin.

Sub aspect emoţional din ȋmbinarea umorilor rezultă ca emoţii dominante: pentru
sangvinic- curajul şi optimismul; pentru coleric-labilitatea psiho-emoţională; pentru
melancolic caracterul despotic şi iritabilitatea; pentru flegmatic asociem stările de calm,
platitudinea emoţională şi idealismul.

Identificarea profilului de personalitate a liderului politic devine un instrument valid şi util

atât psihologului cât şi analistului interesat de implicaţiile individului în cadrul sistemului
politic.

O radiografiere cât mai corectă şi adecvată a profiluluii de personalitate facilitează diverse

strategii analitice ale cercetătorilor din domeniu, precum predictibilitatea instituţională,
predictibilitatea cadrului juridic, predictibilitatea relaţiilor politice la nivelul politicii externe
precum şi anticiparea consecinţelor sociale şi economice ale politicilor sectoriale ghidate sau
asumate de către acesta.

Putem compara doi lideri politici din spatiul romanesc din perioade diferite:

Nicolaie Ceausescu din perioada comunismului- avea un temperament coleric,fiind astfel o

persoană puternică și dură, sigur pe sine.

Klaus Iohanis-are un comportament relativ echilibrat din punct de vedere al

temperamentulul.neavand inclinatii spre extreme. Cea mai apropiata inclinatie este
temperamentul melancolic caracterizat prin seriozitate,ganditor profund capabil de sacrificii

Subiectul 3

Psihologia politică apelează la metode şi tehnici de cercetare variate, de la experimente şi

anchete de teren, la studii de caz şi analize calitative. Psihologia a oferit însă cercetătorilor
instrumentele necesare pentru o cunoaştere mai aprofundată a fiinţelor umane ca actori
politici, evidenţiind faptul că indivizii sunt motivaţi să acţioneze în concordanţă cu trăsăturile
de personalitate, valori şi credinţe. Cercetările tradiţionale ale comportamentului politic nu au
reuşit să explice decizii şi acţiuni politice dintre cele mai importante. Psihologia politică a
apărut ca urmare a eforturilor de a explica cele mai diverse comportamente politice, acţiuni
politice sau decizii politice care în unele situaţii dau rezultate, iar în altele eşuează.

Obiectivul principal al psihologiei politice îl constituie identificarea unor legităţi ale

comportamentului politic care să permită explicarea şi predicţia unor evenimente, folosind
metode ştiinţifice, care presupun o succesiunea de etape, de la observarea sistematică a unor
comportamente şi evenimente, identificarea factorilor (variabilelor) care influenţează
comportamentele şi evenimentele observate, la formularea de explicaţii posibile (ipoteze),
efectuarea de noi observaţii, pentru a stabili în ce măsură ipotezele exprimate sunt validate,
definitivarea explicaţiilor şi retestarea acestora.

Psihologii politici trebuie să identifice trăsăturile de personalitate importante în politică.

Dintre trăsăturile de personalitate importante în influenţarea comportamentului politic,
amintim complexitatea procesului cognitiv, modul în care o persoană gestionează o situaţie
conflictuală

Apropierea dintre cele două ştiinţe este reciproc benefică. Pe de o parte, experţii în
psihologie politică apelează la teoriile psihologice pentru a înţelege comportamentul politic,
iar pe de altă parte psihologii se folosesc de rezultatele aplicării teoriilor psihologice în
politică pentru a-şi reconsidera teoriile.

Psihologia politică este ştiinţa care explică cum, de ce gândesc şi cum acţionează oamenii
în domeniul politicocesului cognitiv, modul în care o persoană gestionează o situaţie
conflictuală.

4.. Ilustrați importanța neuroștiințelor pentru discursul psihologist din științele politice.

Mintea umană și funcționarea creierului fac obiectul unei categorii aparte de științe,
numite generic neuroștiințe. Dintre acestea, cele mai importante sunt neurobiologia,
psihobiologia, neuropsihologia, psihofizilogia și alte științe relativ noi. Practic, obiectivul
principal care este urmărit prin neuroștiințe este de a înțelege exhaustiv cum funcționează
creierul, mintea, procesele cognitive, subconștientul, etc. Odată rezolvate aceste mistere,
oamenii de știință consideră că va deveni mult mai ușor să înțelegem și să rezolvăm și
afecțiunile la nivel neuronal și cerebral. De aceea este un domeniu extrem de incitant din
punct de vedere științific și care pune mari provocări cercetătorilor prin dificultatea pe care o
presupune crearea unor dispozitive și tehnologii potrivite.

Cercetarea de la nivelul neuroştiinţelor porneşte de la explicarea proceselor existente la

nivel molecular, mutaţii de la nivel celular, electricitatea creierului, elemente de biochimie a
creierului precum şi producerea diverselor stări psihice ȋn funcţie de contextul social ȋn care
se află individul. Aparatul teoretic şi instrumentarul specific neuroştiinţelor reprezintă o
resursă importantă pentru cercetarea comportamentului social.
 Puterea politică şi discreţionarismul utilizării puterii sunt câteva din modelele de compulsie
şi de compensare a personalităţii de tip narcisistic pe care o posedă respectivul actor politic.

Exista trei situaţii de manifestare a comportamentului social ȋn spaţiul public care se poate
regasi si in comportamentul personelor din spatiul spatiului politic: frica,increderea,
completarea golurilor.

Astfel,abordarea venită din ştiinţele naturii este utilă şi indispensabilă analiştilor ce

ȋncearcă să construiască profiluri psihologice ale liderilor politici sau a celor care ȋncearcă să
decripteze la nivel empiric cotagiunea emoţională produsă de un grup asupra individului.