Enascut Paula,I F

RĂDĂCINĂ DE LEMN DULCE (RADIX LIQUIRITIAE) – PLANTĂ

În țările nordice sunt foarte populare „bomboanele din lemn dulce”. Lemnul dulce le conferă o
aromă deosebită. O plantă perenă cu rădăcini lungi, originară din Mediterana. Rădăcinile ei au
fost adunate în fiecare toamnă și uscate pentru necesarul de iarnă. Excelent pentru perioada
răcelilor, pentru tuse. Atenție, la fel ca în alte cazuri și lemnul dulce trebuie să fie consumat în
cantități rezonabile.

Lemnul dulce este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei
rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru
aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.

Lemnul dulce este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipemat-compuse, flori
mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură,
îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone
necultivate. Înflorește în iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane,
rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de
înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.

Componente principale

 glicirizina
 acid glabric
 rezine
 lipide
 amidon
 asparagină
 zaharuri
 albumină
 vitamina B
 săruri minerale

Proprietati:

Fluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, are acțiune diuretică, antispasmodică,

antiinflamatoare și antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ și purgativ funcție de doza administrată.

Indicatii:

În artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronșită, constipație, calculoză renală și
biliară.
Contraindicatii:

Nu se utilizează de către bolnavii hipertensivi.

Utilizare: Macerat 2 % din care se iau 200ml. pe zi ; infuzie, o linguriță în 200 ml. apă clocotită,
se beau 3 ceaiuri pe zi.
IMAGINI: