TEHNICA PERICARDIOCENTEZEI ȘI

INDICAȚIILE EI
Pericardiocenteza se este o tehnica care se face atant în scop explorator (constatarea
prezenţei lichidului în cavitatea pericardică, recoltarea lichidului pentru examinare în vederea
stabilirii naturii sale) cat și în scop terapeutic (evacuarea lichidului acumulat; introducerea
substanţelor medicamentoase după evacuarea lichidului).
Lichidul pericardic normal este limpede sau usor colorat. In timpul examinarii patologice,
lichidul pericardic normal nu contine sange, celule canceroase sau bacterii. La cei mai multi
pacienti se gaseste o cantitate mica de fluid (10-50 ml). Volumul lichidului pericardic de peste 50
ml sugereaza efuziune pericardica. Prezenta microorganismelor (precum Stafilococul Auriu) in
lichidul pericardic indica pericardita bacteriana. Sange in fluidul pericardic se intalneste la
pacientii cu cancer, ruptura cardiaca, care poate aparea in cazul infarctului miocardic sau ca
urmare a unei hemoragii produse de leziuni traumatice sau accident.
Locul puncției
 spaţiul V intercostal stâng la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei exploratoare;

 spaţiul VI-VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea medioclaviculară
stângă, în cazul în care cantitatea de lichid este mare (după un control radiologic);

 la extremitatea apendicelui xifoid, bolnavul fiind în poziţie semişezând, în cazul puncţiei

evacuatoare (calea epigastrică).

Executia punctiei
Se face de catre medic ajutat de doi asistenti medicali.Asistentul I pregateste radiografia
pacientului iar asistentul II administreaza o fiola de atropina cu jumatate de ora inainte de
executia punctiei.Dupa administrarea fiolei medicul si cei doi asistenti medicali isi spala
mainile si le dezinfecteaza.Asistentul I asaza materialul de protectie pe pat iar asistentul II
dezbraca toracele pacientului.In cele ce urmeaza medicul alege locul punctiei iar asistentii
medicali asaza pacientul in pozitia recomandata.Dupa stabilirea pozitiei, asistentul I
pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si serveste seringa cu anestezic medicului ce
executa anestezia, timp in care asistentul II mentine pacientul in pozitia
corespunzatoare.Medicul primeste primeste manusile chirurgicale, campul chirurgical,
seringa cu acul de punctie si asaza campul sub locul punctiei.Inainte de executie punctiei
asistentul I dezinfecteaza locul punctiei.In timpul executiei punctiei asistentul II mentine
pacientul imobilizandu-i bratele.Medicul aspira lichidul, asistentul I preia seringa cu lichid
pe care il introduce in eprubete iar asistentul II supravecheaza faciesul, respiratia, pulsul si
aparitia dispneei.Dupa retragerea acului de punctie asistentul I si II dezinfecteaza locul
punctiei, aplica pansament steril, uscat la locul punctiei ce necesita fixat cu benzi de
leucoplast si asază pacientul în decubit dorsal cu toracele ușor ridicat.
Riscul
Pericardiocenteza este o procedura invaziva deci se asociaza cu riscuri. Complicatiile sunt
posibile, insa au devenit mai rare datorita ghidajului imagistic care a imbunatatit semnificativ
vechea tehnica „oarba”. Riscuri posibile asociate cu pericardiocenteza sunt:
- Puncționarea miocardului (mușchiul inimii)
- Puncționarea unei artere coronare (care aduce sange catre muschiul cardiac)
- Infarct miocardic
- Aritmii induse de introducerea acului
- Pneumopericard
- Pericardita (infecția membranelor pericardului)
- Puncționarea accidentala a stomacului, plămânilor sau ficatului
Indicatii
Se recomanda drenarea cavitații pericardice în tamponada cardiacă, efuziune mare cu
semne ecografice de tamponadă, efuziune mare, fără tamponadă, dar care persista peste 3 luni,
pericardita tuberculoasa sau bacteriana suspectă.

Bibliografie