CAPITOLUL VI

Şiruri şi serii de funcţii reale

1. Şiruri de funcţii. Convergenţa simplă şi convergenţa uniformă

2. Criterii de convergenţă uniformă
3. Serii de funcţii. Convergenţa simplă şi convergenţa uniformă
4. Criterii de convergenţă uniformă
5. Proprietăţi ale seriilor de funcţii uniform convergente
6. Operaţii cu serii de funcţii
7. Serii de puteri
8. Serii Taylor

1. Şiruri de funcţii. Convergenţa simplă şi convergenţa uniformă

Fie mulţimea de funcţii reale F   f f : X   
Definiţie. Aplicaţia F :  F se numeşte şir de funcţii şi vom nota
( f n )n1  ( f n ( x))n1 , f n  F , f n : X   .
Definiţie. Un punct a  X spunem că este un punct de convergenţă pentru şirul
de funcţii ( f n )n1 , dacă şirul numeric ( f n (a))n1 este convergent.
Mulţimea A  X a punctelor de convergenţă a şirului de funcţii ( f n )n1 se numeşte
mulţimea de convergenţă a şirului ( f n )n1 .
Funcţia f : A  X  , unde f ( x)  lim f n ( x) , x  A  X se numeşte funcţia
n 

limită a şirului de funcţii ( f n )n1 pe mulţimea A  X .

Vom spune că şirul ( f n )n1 converge pe mulţimea A  X către funcţia f.
nx
Exemplu. Fie şirul de funcţii ( f n )n1 , unde f n ( x)  , x .
1 n
Pentru x  0 avem f n (0)  0 , de unde obţinem lim f n (0)  0 . Deci x  0 este un
n 

punct de convergenţă a şirului de funcţii ( f n )n1 .

nx
Pentru x  0 obţinem f n ( x)  şi prin urmare lim f n ( x)  x . În consecinţă,
1 n n 

mulţimea de convergenţă este mulţimea de definiţie a şirului de funcţii, iar funcţia limită
este f ( x)  x , x  . Putem spune că şirul ( f n )n1 converge către funcţia limită f ( n   ).
Remarcăm că în acest exemplu termenii f n ( x) , x  sunt funcţii continue cât şi
funcţia limită f ( x) , x  . Deci, proprietatea de continuitate a termenilor şirului de funcţii
( f n )n1 s-a transmis şi funcţiei limită f ( x)  x  lim f n ( x) , x  .
n 
nx
Exemplu. Fie şirul de funcţii ( f n )n1 , f n ( x)  , x [0,1] . Pentru x  0 , obţinem
1  nx
şirul numeric f n (0)  0 şi avem lim f n (0)  0 .
n 

1
 nx
Pentru x  0 , x  (0,1] fixat, obţinem lim f n ( x)  lim  1 , x  (0,1] . De aici
n  n  1  nx

1, x  (0,1]
rezultă că funcţia limită a şirului ( f n )n1 este funcţia f :[0,1]  , f ( x)   .
0, x0
În acest exemplu termenii f n ( x) , x [0,1] ai şirului ( f n ( x))n1 sunt funcţii continue pe
[0,1], în timp ce funcţia limită f ( x) , x [0,1] , este discontinuă în punctul x  0 . Deci,
proprietatea de continuitate a termenilor şirului de funcţii ( f n ( x))n1 nu s-a transmis şi funcţiei
limită f pe [0,1].
Din cele două exemple prezentate am văzut că proprietatea de continuitate a
termenilor şirului de funcţii nu se transmite întotdeauna funcţiei limită.
Prezintă o deosebită importanţă cunoaşterea condiţiilor în care funcţia limită păstrează
proprietatea de continuitate a termenilor şirului de funcţii s-au alte proprietăţi ale termenilor
şirului ca de exemplu derivabilitatea.
Din acest motiv pentru şirurile de funcţii vom introduce două concepte de convergenţă
şi anume: convergenţa simplă sau punctuală şi convergenţa uniformă
Definiţie. Spunem că şirul de funcţii ( f n ( x))n1 , x  X , converge simplu (sau
punctual) către funcţia f : X  şi vom scrie f n  s
 f , x  X , dacă pentru orice x  X ,
fixat şi   0 există un număr natural N ( , x) , astfel încât pentru n  N ( , x) să avem
f n ( x)  f ( x)   .
Observăm că din definiţie rezultă că numărul natural N depinde atât de numărul
arbitrar   0 cât şi de x  X . Remarcăm de asemenea că dacă funcţia f : X  reprezintă
funcţia limită a şirului de funcţii ( f n ( x))n1 , x  X , atunci conform definiţiei, şirul ( f n )n1
converge simplu către f pe mulţimea X, adică f n  s
 f , x X .
nx
Şirul ( f n )n1 , f n ( x)  , x [0,1] , converge simplu (punctual) către funcţia limită
1  nx
1, x  (0,1]
f ( x)   , deci f n  s
 f , x  X , x [0,1] . Să determinăm expresia numărului
0, x0
N ( , x) . Pentru x  0 , avem f n (0)  f (0)  0 , deci f n (0)  f (0)   , n  .
nx 1
Pentru x  0 , x  (0,1] şi   0 avem f n ( x)  f ( x)  1    . De aici
1  nx 1  nx
11   1  1 
rezultă n    1 deci N ( , x)     1   1,   1 , unde   reprezintă simbolul partea
x   x   
întreagă. În consecinţă, numărul natural N ( , x) are expresia
 , dacă x  0,   0

N ( , x)    1  1  
  x    1   1, dacă x  (0,1],   1
  
Definiţie. Spunem că şirul de funcţii ( f n )n1 , x  X converge uniform către
funcţia f : X  şi vom scrie f n 
u
 f , x  X , dacă pentru orice   0 există un număr
natural N ( ) astfel încât pentru orice n  N ( ) şi orice x  X să avem f n ( x)  f ( x)   .
Din această definiţie se vede că numărul natural N ( ) depinde numai de   0 , fiind
acelaşi pentru toţi x  X , spre deosebire de convergenţa simplă (sau punctuală) unde numărul
natural N ( , x) depinde şi de punctul x  X .

2
 Dacă un şir de funcţii converge simplu către f pe mulţimea X, deci f n  s
 f , x X
şi mulţimea de numere naturale N ( , x) , x  X admite o margine superioară finită în raport
cu x  X , deci există sup N ( , x)  N ( ) , atunci şirul de funcţii converge uniform către f pe
xX

mulţimea X, adică f n 
 f , x X .
u

Putem astfel spune că existenţa marginii superioare finită N ( )  sup N ( , x) asigură

xX
convergenţa uniformă a unui şir de funcţii simplu convergent pe o mulţime X.
Convergenţa uniformă a unui şir de funcţii către f pe mulţimea X, implică
şi convergenţa simplă (sau punctuală) a şirului către funcţia f pe mulţimea X.
Afirmaţia reciprocă în general nu este adevărată.
În continuare vom da ilustraţia geometrică a convergenţei uniforme a unui şir de
funcţii.
Astfel, dacă f n  u
 f , x  X , aceasta înseamnă f n ( x)  f ( x)   , n  N ( ) ,
x  X .
Explicitând obţinem   f n ( x)  f ( x)   , n  N ( ) , x  X , adică
f ( x)    f n ( x)  f ( x)   , n  N(  ) , x  X .
Considerăm funcţiile
y1  f ( x)   ,
y2  f ( x)   , x  X .
Atunci în baza
inegalităţilor precedente
rezultă că graficele funcţiilor
f n ( x) , x  X , n  N ( )
sunt cuprinse în fâşia de
lăţime 2 dintre graficele
funcţiilor y1 şi y2 .

2. Criterii de convergenţă uniformă

Criteriul I (Cauchy). Şirul de funcţii ( f n )n1 , f n : X  este uniform convergent pe
mulţimea X către o funcţie f : X  , dacă şi numai dacă pentru orice   0 există N ( )
număr natural astfel încât oricare ar fi n  N ( ) şi oricare ar fi p  şi oricare ar fi x  X ,
să avem
f n  p ( x )  f n ( x)   .
Criteriul II (Weierstrass). Fie şirul de funcţii ( f n ( x))n1 , f n : X  şi funcţia limită
f : X  , x  X . Dacă (an )n1 este un şir de numere pozitive ( an  0 ) cu proprietăţile:
1. f n ( x)  f ( x )  an , n  şi x  X ;
2. an  0 ,
atunci f n 
u
 f pe X.

3
 nx
Exemplu. Fie şirul de funcţii ( f n )n1 , f n ( x)  , x [0,1] . Să se arate că şirul
xn
converge uniform către funcţia f ( x)  x pe [0,1].
Soluţie. Avem f ( x)  lim f n ( x)  x , x [0,1] . În consecinţă, obţinem
n 

x2 x2 1 1
f n ( x)  f ( x)    , x [0,1] , n  . Deoarece an   0 şi an  0 avem
xn n n n
îndeplinite condiţiile criteriului de convergenţă uniformă, deci f n  u
 f pe [0,1].
Exemplu. Fie şirul de funcţii ( f n )n1 unde
cos x cos 2 x cos3x cos nx
f n ( x)   2
 2  ...  , x  . Utilizând criteriul lui Cauchy de
1 2 3 n2
convergenţă uniformă, să se arate convergenţa uniformă a şirului pe .
Soluţie. Avem
cos(n  1) x cos(n  p) x
f n  p ( x)  f n ( x)   ...  
(n  1) (n  p)
2 2

1 1 1
   ...  , x  , n  , p  .
(n  1) 2
(n  2) 2
(n  p) 2
1 1 1 1
Deoarece 2    putem scrie inegalităţile
n n(n  1) n  1 n
1 1 1
  ,
(n  1) n n  1
2

1 1 1
  ,
(n  2) n  1 n  2
2

......,
1 1 1
 
(n  p) n  p  1 n  p
2

În consecinţă, avem
1 1 1
f n  p ( x)  f n ( x)    , x  , n  , p  . De aici rezultă
n n p n
1 1
f n p ( x)  f n ( x)    , n     1, x  , p  , deci şirul ( f n )n1 converge uniform pe
n  
către o anumită funcţie f :  .
Propoziţie. (Continuitatea şi convergenţa uniformă). Fie şirul ( f n )n1 , f n : X 
uniform convergent către funcţia limită f : X  pe mulţimea X  . Dacă toţi termenii
f n , n  1 sunt funcţii continue într-un punct x0  X , atunci şi funcţia limită f este continuă în
punctul x0  X .
Consecinţă. Dacă f n  u
 f pe X şi toate funcţiile f n : X  sunt continue pe X,
atunci în baza propoziţiei, funcţia limită este continuă pe X.
Condiţia de convergenţă uniformă a unui şir reprezintă condiţia suficientă pentru ca
funcţia limită să fie continuă.
O altă consecinţă importantă a propoziţiei este relaţia de permutabilitate a limitelor

4
   
lim lim f n ( x)  lim lim f n ( x) , x0 , x  X , n  .
x  x0 n  n  x  x0 
Propoziţie. (Integrabilitatea şi convergenţa uniformă). Fie ( f n )n1 , f n :[a, b] 
un şir de funcţii uniform convergent către funcţia limită f :[a, b]  pe [a, b] . Dacă
funcţiile f n :[a, b]  sunt continue pe [a, b] , atunci avem
b b
lim  f n ( x)dx   f ( x)dx . (1)
n 
a a
Observaţie. Relaţia (1) se poate scrie şi sub forma
b b b
lim  f n ( x)dx   f ( x)dx   lim f n ( x)dx
n  n 
a a a

ceea ce arată că integrala comută cu limita în cazul convergenţei uniforme, fapt pentru care
propoziţia se mai numeşte teorema de integrare termen cu termen a şirurilor de funcţii.
Propoziţie. (Derivabilitatea şi convergenţa uniformă). Fie şirul de funcţii ( f n )n1 ,
f n :[a, b]  îndeplinind următoarele condiţii:
1. funcţiile f n :[a, b]  au derivate continue pe [a, b] , deci f n  C1 [a, b] , n  ;
2. f n 
u
 g pe [a, b] ;
3. există x0 [a, b] astfel ca şirul numeric f n ( x0 )  an să fie convergent (  lim an  a ).
n 
Atunci:
I. şirul ( f n )n1 este uniform convergent pe [a, b] către o funcţie f :[a, b] 
( f n  u
 f pe [a, b] );
II. funcţia f :[a, b]  este derivabilă pe [a, b] şi f ( x)  g ( x) .
Propoziţiile anterioare ne arată că convergenţa uniformă permite transferarea
proprietăţilor de continuitate, integrabilitate şi derivabilitate a termenilor şirului la funcţia
limită, fapt ce nu are loc întotdeauna în cazul convergenţei simple (sau punctuale).
sin nx
Exemplu. Fie şirul de funcţii ( f n )n1 unde f n ( x)  , x  . Să se arate că
n2
f n 
u
 0 pe .
Soluţie. Pentru orice x  fixat avem lim f n ( x)  0 Deci funcţia limită a şirului de
n 

funcţii este f ( x)  0 , x  şi astfel f n 

 0 pe s
. Observăm că f n ( x) , x  este
cos nx
indefinit derivabil pe , adică, f n  C    . Avem f n  , x şi putem scrie
n
cos nx 1
f n( x)  0   , n  şi x  . În baza criteriului lui Weierstrass, şirul de funcţii
n n
f n 
u
 0 pe .
sin nx
Exemplul 4.15. Fie şirul de funcţii ( f n )n1 , f n ( x)  , x Să se arate că
n
f n 
u
 0 pe , dar f n nu converge uniform către zero pe .

5
 Soluţie. Pentru orice x  fixat lim f n ( x)  0 , deci funcţia limită este f ( x)  0 ,
n 

1 sin nx
x  . Avem f n ( x)  0  
, n  , x  şi în baza criteriului lui Weierstrass,
n n
f n 
u
 0 pe . Pe de altă parte f n  C    şi f n( x)  cos nx , x  .
      
Pentru x obţinem şirul  f n  2   , unde lim
numeric f n   
2    n1 n 
2
0, n  2m  1,    
 lim cos n  m . Deci şirul numeric  f n    este divergent ceea ce
n  2 1, n  2m,   2  n1
înseamnă că şirul  f n n1 nu poate să conveargă uniform pe .

3. Serii de funcţii. Convergenţa simplă şi convergenţa uniformă

Fie şirul de funcţii ( f n ( x))n1 , f n : X   . Acestui şir îi asociem şirul de funcţii
( Sn ( x))n1 , Sn ( x)  f1 ( x )  ...  f n (x ) , x  X .
Definiţie. Ansamblul de şiruri ( f n ( x))n1 ,( Sn ( x))n1 se numeşte serie de funcţii şi se
va nota


f
n 1
n ( x)  f1 ( x)  ...  f n ( x)  ..., x  X , (1)

iar şirul ( Sn ( x))n1 se numeşte şirul sumelor parţiale a seriei de funcţii (1).

Definiţie. Spunem că seria de funcţii f
n 1
n ( x) , f n : X  , x  X , converge

simplu către funcţia S : X  pe mulţimea X, dacă şirul sumelor parţiale ( Sn ( x))n1

converge simplu către S pe X, deci Sn ( x) 
s
 S ( x) , x  X . Funcţia S : X  se numeşte
suma seriei şi vom scrie


f
n 1
n ( x)  S ( x), x  X .

Explicitând această definiţie înseamnă că pentru orice x  X fixat şi oricare ar fi

  0 , există un număr natural N ( , x) , astfel încât pentru n  N ( , x) să avem
Sn ( x)  S ( x)   , adică
f1 ( x)  ...  f n ( x)  S ( x)   .

Vom spune că o serie de funcţii f
n 1
n ( x) , x  X este absolut convergentă în punctul
 
a  X , dacă seria numerică  f n (a) este absolut convergentă, adică seria
n 1
| f
n=1
n(a)| este

convergentă.
Remarcăm că o serie absolut convergentă într-un punct este convergentă în acel punct.

Definiţie. Seria de funcţii f
n 1
n ( x) , f n : X  , spunem că converge uniform

către funcţia S:X  pe mulţimea X, dacă şirul sumelor parţiale ( Sn ( x))n1 ,

Sn ( x)  f1 ( x )  ...  f n (x ) , x  X converge uniform către S pe X, deci Sn ( x) 
u
 S ( x) ,
x X .

6
 Funcţia S : X  se numeşte suma seriei şi vom scrie


f
n 1
n ( x)  S ( x) , x  X .

Aceasta înseamnă că   0 , există un număr natural N ( ) astfel încât pentru

n  N ( ) şi oricare ar fi x  X avem Sn ( x)  S ( x)   , adică
f1 ( x)  ...  f n ( x)  S ( x)   .

4. Criterii de convergenţă uniformă

Pentru seriile de funcţii ca şi pentru şirurile de funcţii avem două criterii importante de
convergenţă uniformă şi anume:
1. Criteriul lui Cauchy;
2. Criteriul lui Weierstrass.

Criteriul I (Cauchy). Condiţia necesară şi suficientă ca seria de funcţii f
n 1
n ( x) ,

x  X să fie uniform convergentă pe X este ca   0 să existe un număr natural N ( ) astfel

încât pentru n  N ( ) şi oricare ar fi p  şi orice x  X să avem
f n1 ( x)  ...  f n p ( x)   .

Criteriul II (Weierstrass). Fie seria de funcţii f
n 1
n ( x) , x  X . Dacă există o serie

de numere pozitive a
n 1
n , ( an  0 ) cu proprietăţile:

1. x  X şi n  avem f n ( x)  an ;

2. seria numerică a
n 1
n , este convergentă;

atunci seria de funcţii f n 1
n ( x) este uniform convergentă pe X.

Observaţie. Din criteriul lui Weierstrass rezultă că este uniform convergentă pe X şi

 
seria de funcţii  n 1
f n ( x) , ceea ce înseamnă că seria f
n 1
n ( x) , x  X este absolut uniform

convergentă pe mulţimea X.

Criteriul lui Abel-Dirichlet. Fie seria de funcţii f
n 1
n ( x) g n ( x) , x  X ,

f n , gn : X  şi (Gn ( x))n1 , Gn ( x)  g1 ( x )  ...  gn (x ) , x  X , şirul sumelor parţiale al


seriei g
n 1
n ( x) , x  X . Dacă sunt îndeplinite condiţiile:

1. x  X şi n  avem f n ( x)  f n1 ( x)  0 ;
2. f n ( x) 
 0 pe X; u

3. M  0 astfel încât n  şi x  X , Gn ( x)  M ,

atunci seria f
n 1
n ( x) g n ( x) este uniform convergentă pe X.

7
 Exemplu. Fie (an )n1 un şir de numere pozitive monoton descrescător şi convergent
 
către 0 ( an  an1 , an  0 , an  0 ). Să arătăm că seriile de funcţii an cos nx ,
n 1
a
n 1
n sin nx ,

x [ ,  ] sunt uniform convergente pe orice interval închis [ ,  ] care nu conţine puncte de
forma 2πk, k  .
Într-adevăr, au loc formulele
nx n 1
sin cos x
1
cos x  cos 2 x  ...  cos nx  2 2  , x  2 k , k  ,
x x
sin sin
2 2
nx n 1
sin sin x
1
sin x  sin 2 x  ...  sin nx  2 2  , x  2 k , k 
x x
sin sin
2 2
1
Funcţia h( x)  , x [ ,  ] este o funcţie continuă şi mărginită pe orice interval
x
sin
2
închis [ ,  ] care nu conţine puncte de forma 2πk, k  . În consecinţă, seriile de funcţii
 

 cos nx ,
n 1
 sin nx , x [ ,  ] au sumele parţiale mărginite, adică
n 1

cos x  cos 2 x  ...  cos nx  M , x [ ,  ]

şi
sin x  sin 2 x  ...  sin nx  M , x [ ,  ] .
Notând f n ( x)  an , x [ ,  ] , gn ( x)  cos nx , hn ( x)  sin nx , x [ ,  ] , conform
criteriului lui Abel-Dirichlet seriile de funcţii date sunt uniform convergente pe [ ,  ] (care
nu conţine puncte de forma 2πk, k  ).
În particular cele două serii de funcţii sunt uniform convergente pe [π/3, 2π/3]. De

cos nx  sin nx
asemenea, sunt uniform convergente pe [π/3, 2π/3] seriile   ,   ,   0
n 1 n n 1 n
 
cos nx sin nx
Observaţie. Dacă considerăm seriile de funcţii   ,   , x  şi   1 ,
n 1 n n 1 n
atunci în baza criteriului lui Weierstrass de convergenţă uniformă, aceste serii sunt uniform

cos nx 1 1
convergente pe . Într-adevăr, avem
n

n
, n  , x  şi seria numerică n 1 n

,

  1 este convergentă.

cos nx
În schimb criteriul lui Weierstrass este inaplicabil în cazul seriilor  ,
n 1 n

sin nx cos nx 1 sin nx 1

n 1 n
, x  deoarece, deşi avem
n
 ,
n n
 ,
n

1
x  , n  seria armonică  este divergentă.
n 1 n
Pe baza criteriului lui Abel-Dirichlet aceste serii sunt uniform convergente pe orice
interval închis [ ,  ] care nu conţine puncte de forma 2πk, k  .

8
 5. Proprietăţi ale seriilor de funcţii uniform convergente

Propoziţie. (Continuitatea şi convergenţa uniformă). Fie seria de funcţii f
n 1
n ( x) ,

x  X uniform convergentă pe mulţimea X către funcţia S : X  . Dacă toţi termenii f n

sunt funcţii continue într-un punct x0  X , atunci şi funcţia sumă S este continuă în punctul
x0  X .
Consecinţă. Dacă toţi termenii f n sunt continui pe X atunci şi funcţia sumă S este
continuă pe X.
Propoziţie. (Integrabilitatea şi convergenţa uniformă). Fie seria de funcţii


f
n 1
n ( x) , f n :[a, b]  , uniform convergentă pe [a, b] către funcţia sumă S :[a, b]  .

Dacă toţi termenii f n sunt funcţii continue pe [a, b] , atunci avem

 b
  
b b

  f n ( x ) dx   S ( x ) dx     f n ( x)  dx .
n 1 a a a  n 1 
Acest rezultat se numeşte teorema de integrare termen cu termen a seriilor
de funcţii.
Observaţie. Propoziţia rămâne valabilă şi în cazul când funcţiile f n sunt integrabile
pe [a, b] şi evident seria de funcţii este uniform convergentă pe [a, b] , având ca sumă funcţia
S :[a, b]  . Funcţia S este integrabilă şi ea pe [a, b] .

Propoziţie. (Derivabilitatea şi convergenţa uniformă). Fie seria de funcţii f
n 1
n ( x) ,

f n :[a, b]  îndeplinind următoarele condiţii:

1. Funcţiile f n :[a, b]  au derivate continue pe [a, b] , deci f1  C1 [a, b] n  ;

2. Seria f 
n 1
n converge uniform către funcţia g pe [a, b] , adică Sn 
u
 g pe [a, b] ,

Sn ( x)  f1 ( x)  ...  f n ( x) , Sn ( x)  f1( x )  ...  f n (x ) ,  f ( x)  g ( x) ;
n 1
n


3. Există x0 [a, b] astfel încât seria numerică f
n 1
n ( x0 ) este convergentă, adică

S0 ( x0 )  a   f n ( x0 ) , Sn ( x0 )  f1 ( x0 )  ...  f n (x0 ) .
n 1
Atunci:

I. seria fn 1
n ( x) este uniform convergentă pe [a, b] către o funcţie f :[a, b] 

( Sn  u
 f pe [a, b] );
II. funcţia f :[a, b]  este derivabilă pe [a, b] şi avem f   g , adică
d  

n
dx n 1
f ( x )  
n 1
f n( x) , x [a, b] .

9
 6. Operaţii cu serii de funcţii

Fie A1 , A2  mulţimile de convergenţă respectiv ale seriilor de funcţii f
n 1
n ,

f n : A1  , g
n 1
n , gn : A2  .

Vom nota f : A1  , g : A2  , sumele celor două serii, adică f
n 1
n  f , x  A1 ,


g
n 1
n  g , x  A2 .

Dacă A  A1 A2   , atunci seria sumă  f
n 1
n  g n  , x  A este convergentă pe A şi

are suma f  g .

Seria  f
n 1
n , x  A,   este convergentă pe A1 şi are suma  f .

Seria produs h , h
n 1
n n : A , hn ( x)  f1 ( x) gn ( x)  ...  f n ( x) g1 ( x) este convergentă

pe A  A1 A2 dacă cele două serii sunt convergente pe A şi cel puţin una din ele este absolut
convergentă, atunci seria produs este absolut convergentă şi suma seriei produs este egală cu
produsul sumelor celor două serii.

7. Serii de puteri
Aceste serii reprezintă un caz particular de serii de funcţii, şi anume când termenul
general este o funcţie polinomială f n ( x)  an ( x  x0 )n , an , x, x0  .
Seriile de puteri prezintă o deosebită importanţă în studiul funcţiilor şi aproximării
acestora, deoarece o anumită clasă de funcţii indefinit derivabile poate fi reprezentată prin
serii de puteri.

Definiţie. Numim serie de puteri o serie de forma  a (x  x ) ,
n 0
n 0
n
an , x, x0  ,

cu convenţia ( x  x0 )0  1 .
Numerele reale an se numesc coeficienţii seriei de puteri.
Efectuând substituţia x  x0  y , seria de puteri devine


a y
n 0
n
n
, y . (1)

În continuare vom studia seriile de puteri de forma (1).


Rezultatele obţinute se transpun imediat şi seriilor de forma generală  a (x  x )
n 0
n 0
n

prin substituţia y  x  x0 .

Vom considera astfel seria de puteri a x
n 0
n
n
, an , x  , care se va numi serie de

puteri reală, deoarece an , x  .

10
 
În ce priveşte mulţimea de convergenţă A a seriei de puteri a xn 0
n
n
, ea nu este vidă,

deoarece pentru x  0 seria este convergentă şi suma ei este a0 , deci A  0,...   .


Teoremă (lema lui Niels Abel). Dacă seria a x
n 0
n
n
este convergentă pentru

x  x0  0 , atunci ea este absolut convergentă pentru orice x  pentru care x  x0 .

Observaţie. Din lema lui Abel rezultă că mulţimea de convergenţă A  0, x0  0,... a

seriei a x n
n
conţine întreg intervalul   x0 , x0  .
n 0

Consecinţă. Dacă x  x1 este punct de divergenţă al seriei de puteri, atunci orice

x pentru care x  x1 este punct de divergenţă al seriei.


Teorema I (N. Abel (1802-1829)). Pentru orice serie de puteri a x
n 0
n
n
, există un

număr 0  R   numit rază de convergenţă a seriei astfel încât:

1. x  pentru care x  R seria de puteri este absolut convergentă, ceea ce

înseamnă că seria a x
n 0
n
n
este convergentă;

2. x  pentru care x  R seria a x
n 0
n
n
este divergentă;

3. x  pentru care x  r  R , seria de puteri este uniform convergentă.

Intervalul ( R, R) ( x  R ) se numeşte intervalul de convergenţă al seriei de puteri
În legătură cu teorema lui Abel observăm că aceasta nu dă răspuns dacă seria de puteri

este convergentă sau divergentă în punctele x  R şi x   R .

Comportarea seriei de puteri în punctele R şi -R se analizează separat.
Astfel, dacă seria de puteri este absolut convergentă în punctul x  R , atunci seria va
fi absolut convergentă şi în punctul x   R .
 
Observaţie. Din teorema lui Abel rezultă că seriile a x
n 0
n
n
şi  a (x  x )
n 0
n 0
n
au

aceeaşi rază de convergenţă R, dar intervalele de convergenţă sunt diferite şi anume x  R şi

x  x0  R , adică ( R, R) şi ( x0  R, x0  R) .

Formule de calcul pentru raza de convergenţă

Teorema lui Abel asigură existenţa razei de convergenţă, dar nu dă o metodă de calcul
pentru aceasta.

11
 
Teoremă (A. Cauchy - J. Hadamard (1865-1963)). Fie seria de puteri a x
n 0
n
n
, x .

Notăm  = lim n an dacă limita superioară există. Atunci raza de convergenţă este
n 

1
  , dacă 0    

R   0, dacă   
 , dacă   0



an 1
Propoziţie. Fie seria de puteri a x
n 0
n
n
, x  . Notăm  lim
n  an
(finit sau infinit)

dacă această limită există. Atunci raza de convergenţă este

1
 , dacă 0   

R   0, dacă  
 , dacă  0


Exemplu. Să se determine raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă a seriilor

de puteri   sin n  x
n 1
n
.

Soluţie. Avem serie an  sin n , n  1, 2,... Observăm că avem

 = lim n an  lim n sin n  1 deoarece sin n  (1,1) şi sin n  0 , deci sin n  (0,1) de unde
n  n 

rezultă că lim n sin n  1 . Deci R  1 şi mulţimea de convergenţă este A  (1,1) .

n 
Exemplu. Să se determine raza de convergenţă şi mulţimea de convergenţă a seriilor


(sin n) x
n n
de puteri .
n 1

Soluţie. Avem an  (sin n)n . Deci  = lim n an  lim sin n . Deoarece sin n  (0,1) ,
n  n 

n  , şirul ( sin n )n1 este mărginit, rezultă că toate subşirurile sunt mărginite superior de 1
şi în consecinţă, există lim sin n   , 0    1 .
n 

1
În concluzie, raza de convergenţă R  există şi R  1 , deoarece 0    1

1
(0  1  R  1 ).
R

Proprietăţi ale seriilor de puteri


Propoziţie. Fie R  0 raza de convergenţă a seriei de puteri a x
n 0
n
n
şi

f : ( R, R)  suma seriei, deci f ( x)   an x n , x  ( R, R) . Atunci suma f a seriei de
n 0
puteri este o funcţie continuă pe intervalul de convergenţă ( R, R) .

12
 
Teorema II (N.Abel). Fie R  0 finit raza de convergenţă a seriei de puteri a x
n 0
n
n
.

Dacă seria a R
n 0
n
n
este convergentă, atunci funcţia sumă f : ( R, R)  a seriei de puteri

este uniform convergentă pentru x [r , R] , 0  r  R şi funcţia f este continuă în punctul R,


adică lim f ( x)  f ( R)   an R n .
xR
x R n 0

Observaţie. Un rezultat analog se poate dovedi şi pentru x   R .

Importanţa practică a teoremei II a lui Abel constă în aceea că permite determinarea sumei
seriei de puteri în punctul R (sau  R ), cunoscând suma seriei de puteri în interiorul
intervalului de convergenţă ( R, R) .

Propoziţie. Fie R  0 raza de convergenţă a seriei de puteri a x
n 0
n
n
. Atunci seria


 na x
n 1
n
n 1
, obţinută prin derivarea termen cu termen a seriei date, are aceeaşi rază de

convergenţă R ca şi seria dată.


Propoziţie. Fie R  0 raza de convergenţă a seriei de puteri a x
n 0
n
n
şi

f : ( R, R)  suma seriei, deci f ( x)   an x n , x  R . Atunci, funcţia f este indefinit
n 0

derivabilă pe ( R, R) , adică f  C ( R, R) şi derivata de ordinul n, f ( n )( x) este egală cu
suma seriei derivatelor de ordin n.

Propoziţie. Fie R  0 raza de convergenţă a seriei de puteri a x
n 0
n
n
şi

f : ( R, R)  suma seriei, adică f ( x)   an x n , x  R . Atunci seria de puteri se poate
n 0

integra termen cu termen în intervalul [0, x] în care x  R , raza de convergenţă a seriei de

puteri obţinută este aceeaşi ca a seriei date şi avem
 
x n 1
x x

0 f (t )dt   an  t dt   an
n
, x R.
n 0 0 n 0 n 1

Operaţii cu serii de puteri

 
Fie seriile de puteri  a x , b x
n 0
n
n

n 0
n
n
având respectiv razele de convergenţă R1  0 ,

R2  0 .
Notăm r  min( R1 , R2 ) .
Atunci pentru x  r cele două serii de puteri pot fi adunate, scăzute şi înmulţite şi
obţinem noi serii de puteri cu raza de convergenţă R  r .

13
 
Dacă f şi g reprezintă funcţiile sumă a celor două serii de puteri, adică f ( x)   an x n ,
n 0

x  R1 , g ( x)   bn x n , x  R2 atunci pentru x  r , r  min( R1 , R2 ) putem scrie egalităţile
n 0
  

an x n  bn x n  (an  bn ) x n  f ( x)  g ( x), x  r ,

n 0 n 0 n 0

 an x n   f ( x), x  R1,   0,
n 0
  

an xn  bn xn    a0bn  a1bn1  ...  anb0  xn  f ( x) g ( x), x  r .

n 0 n 0 n 0

Avem f  g :  r , r   , f  g :  r , r   .

Împărţirea seriilor de puteri


Seria de puteri c x
n 0
n
n
definită prin egalitatea
   

a x  b x  c x  (c b
n 0
n
n

n 0
n
n

n 0
n
n

n 0
n 0  cn 1b1  ...  c0bn ) x n ,


   a x n
n

se numeşte câtul seriilor de puteri  a x , b x n

n
n
n
şi vom scrie c x n
n
 n 0

.
n 0 n 0 n 0
b x
n 0
n
n


Coeficienţii cn ai seriei cât c x
n 0
n
n
se determină succesiv din relaţia

an  c0bn  c1bn1  ...  cnb0 .

Astfel, avem ecuaţiile: a0  c0b0 ( b0  0 ), a1  c0b1  c1b0 , a2  c2b0  c1b1  c0b2 , de
unde obţinem pe c0 , c1 , c2 ,...

Exemplul 4.36.
k k (k  1) 2 k (k  1)(k  2)...(k  n  1) n
1 x  x  ...  x  ...  (1  x) ,
k

1! 2! n!
unde k  şi x  1 . Seria considerată se numeşte serie binomială şi este valabilă pentru
k şi x  1 .

8. Serii Taylor
Fie funcţia f : (a, b)  şi x0  (a, b) . Admitem că funcţia f este indefinit derivabilă
în vecinătatea V  ( x0   , x0   )  (a, b) a punctului x0  (a, b) (adică admite derivate de
orice ordin în V), deci f  C  (V ) . Deoarece există f ( n ) ( x0 ) , n  putem asocia funcţiei f
 (n)
f ( x0 )
seria de puteri 
n 0 n!
( x  x0 )n , x V  (a, b) , unde f (0)( x0 ) f ( x0 ) şi vom nota
 (n)
f ( x0 )
f n 0 n!
( x  x0 )n .

14
  (n)
( x0 ) f
Seria de puteri
n 0 n!
 ( x  x0 )n , x V , se numeşte seria Taylor asociată

funcţiei f şi centrată în punctul x0 V  (a, b) .

Suma parţială Sn ( x) , x V de ordinul n a seriei Taylor este
f ( x0 ) f ( x0 )
(n)
f ( x0 )
Sn ( x)  f ( x0 )  ( x  x0 )  ( x  x0 ) 2  ...  ( x  x0 ) n , x V .
1! 2! n!

Pe de altă parte deoarece funcţia f  C (V ) putem aplica formula lui Taylor şi avem
f ( x0 ) f ( x0 )
(n)
f ( x0 )
f ( x)  f ( x0 )  ( x  x0 )  ( x  x0 ) 2  ...  ( x  x0 ) n  Rn ( x) ,
1! 2! n!
( n 1)
f (c )
unde Rn ( x)  ( x  x0 )n 1 , c  ( x0 , x) sau c  ( x, x0 ) reprezintă restul sub forma lui
(n  1)!
Lagrange în formula lui Taylor.
Putem scrie
f ( x)  Sn ( x)  Rn ( x), x V .
Ultima relaţie ne permite să enunţăm:
Propoziţie Condiţia necesară şi suficientă pentru ca seria Taylor asociată funcţiei f
centrată în x0 V  (a, b) să conveargă către funcţia f pe V este ca şirul ( Rn ( x))n1 , al
resturilor din formula lui Taylor, să fie convergent la zero, adică
lim Rn ( x)  0, x V  (a, b) .
n

lim Rn ( x)  0  lim Sn ( x)  f ( x) , x V  (a, b) adică

n  n 

f ( x0 ) f ( x0 )
f ( x)  f ( x0 )  ( x  x0 )  ( x  x0 ) 2  ... 
1! 2!
(n)  (n)
(1)
f ( x0 ) f ( x0 )
 ( x  x0 )  ...  
n
( x  x0 ) , x V  (a, b).
n

n! n 0 n!
Egalitatea (1) se numeşte dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f în vecinătatea
punctului x0 V  (a, b) (în jurul punctului x0  (a, b) ).
În cazul când x0  0 se obţine aşa numita dezvoltare în serie Mac-Laurin a funcţiei
f în vecinătatea originii, deci

f (0)
(n) (n)
f (0) n f (0) n
f ( x)   x  f (0)  x  ...  x  ..., x  ( ,  )  (a, b).
n 0 n! 1! n!
O funcţie f : (a, b)  , indefinit derivabilă în vecinătatea punctului x0  (a, b) , care
admite reprezentarea
f ( x0 ) f ( x0 )
(n)
f ( x0 )
f ( x)  f ( x0 )  ( x  x0 )  ( x  x0 )2  ...  ( x  x0 ) n  ..., x V  (a, b) (sub
1! 2! n!
forma seriei Taylor centrată în x0 ), se numeşte analitică în punctul x0  (a, b) .
Dacă f este analitică în orice punct x0  (a, b) , spunem că f este analitică în (a, b) .
Din cele arătate mai sus rezultă că o funcţie este analitică într-un punct dacă este
indefinit derivabilă în vecinătatea punctului respectiv şi şirul resturilor din formula lui Taylor
( n 1)
f (c )
Rn ( x)  ( x  x0 )n 1 converge către zero. Deci, condiţia de indefinit derivabilitate nu
(n  1)!
asigură analiticitatea funcţiei într-un punct, pentru că suma seriei Taylor poate fi o funcţie
diferită de funcţia f : (a, b) 

15
 Propoziţie. Fie funcţia f : (a, b)  şi x0  (a, b) . Admitem că f este indefinit
derivabilă în vecinătatea V  ( x0   , x0   )  (a, b) a punctului x0 şi există M  0 astfel
încât f ( n )( x)  M , x V , n  0 . Atunci funcţia f este analitică în punctul x0  (a, b) ,
deci f poate fi reprezentată sub forma unei serii Taylor centrată în x0 , adică avem
f ( x0 )
(n)
f ( x0 )
f ( x)  f ( x0 )  ( x  x0 )  ...  ( x  x0 ) n  ..., x V  ( x0   , x0   )  (a, b).
1! n!

Dezvoltarea în serie Taylor a unor funcţii uzuale

1. Fie funcţia f ( x)  e x , x  ( ,  ) ,   0 . Avem f ( n )( x) e x . Deci
f  C   ( ,  )  , adică este indefinit derivabilă pe interval deschis ( ,  ) . Pe de altă parte
avem f
(n)
( x)  e x  e x  ( ,  ) , n  . În consecinţă, funcţia f ( x)  e x , x  ( ,  )
este analitică în orice punct x0  ( ,  ) . Deoarece f ( n ) ( x0 )  e x0 putem scrie
e x0 e x0 e x0
e x  e x0  ( x  x0 )  ( x  x0 )2  ...  ( x  x0 ) n  ..., x  ( ,  ), x0  ( ,  )
1! 2! n!

Întrucât   0 este arbitrar avem

x0 x  x0 x0 ( x  x0 )
n
e e e
x x0
 ...  e  ..., x  .
1! n!
În particular pentru x0  0 obţinem dezvoltarea în serie Mac-Laurin
x x2 xn
ex  1 
  ...   ..., x  .
1! 2! n!
2. Considerăm funcţia f ( x)  sin x , x  . Această funcţie este indefinit derivabilă pe
 
, deci f  C  ( ) şi avem f ( n ) ( x) (sin x)( n )  sin  x  n  x  şi în consecinţă,
 2
 
obţinem f ( n ) ( x)  sin  x  n   1 n  . Deci, condiţia suficientă de dezvoltare în serie
 2
Taylor a funcţiei sinus este îndeplinită şi astfel putem scrie
cos x0 sin x0 cos x0
sin x  sin x0  ( x  x0 )  ( x  x0 ) 2  ( x  x0 )3 
1! 2! 3!
 
sin  x0  n 

sin x0
( x  x0 ) 4  ...   2
( x  x0 ) n  ..., x  ,
4! n!
În particular, pentru 0 x  0 obţinem dezvoltarea în serie Mac-Laurin
2 n 1  2 n 1
x x3 x5
 ...  (1)
x x
sin x 
   ...  (1) , x .
n n

1! 3! 5! (2n  1)! n 0 (2n  1)!

Observăm că puterile variabilei x  sunt impare ceea ce arată că funcţia sinus este o
funcţie impară, adică sin( x)   sin x , x  .
Remarcăm de asemenea că variabila x în aceste dezvoltări în serie se consideră
exprimată în radiani şi nu în grade. Astfel, pentru x  1 (radiani), 1rad  57 17 obţinem
1 1 1 1
sin1  1     ...  (1)  ... ,
n

3! 5! 7! (2n  1)!

16
care este o serie alternantă convergentă. Avem astfel posibilitatea să evaluăm pe sin1 cu
precizia dorită.
Observăm că f ( x)  cos x , x  este de clasă C  pe , deci f  C  ( ) şi avem
 
( x) cos  x  n  .
(n)
f
 2
 
Obţinem astfelf ( n ) ( x)  cos  x  n   1, x  , n  . Putem scrie dezvoltarea
 2
în serie Taylor centrată în punctul x0
sin x0 cos x0 sin x0
cos x  cos x0  ( x  x0 )  ( x  x0 ) 2  ( x  x0 )3 
1! 2! 3!
 
cos  x0  n 
...   2
( x  x0 ) n  ..., x  .
n!
Pentru x0  0 obţinem dezvoltarea în serie Mac-Laurin
2 4 6 2n  2n
 ...  (1)
x x x n x n x
cos x  1 
   ...  (1) , x .
2! 4! 6! (2n)! n 0 (2n)!
3. În rezolvarea diferitelor probleme matematice şi tehnice prezintă importanţă
funcţiile hiperbolice. Astfel, funcţiile ch,sh, th :  definite prin
e x  e x e x  e x sh x e x  e x
ch x  , sh x  , th x   se numesc respectiv cosinus hiperbolic,
2 2 ch x e x  e x
sinus hiperbolic şi tangentă hiperbolică. Aceste denumiri se justifică prin aceea că punctele
M ( x, y)  , unde x  ch t , y  sh t , t  satisfac ecuaţia hiperbolei echilaterale
x  y  1.
2 2

Funcţiile ch x,sh x , x  satisfac identitatea ch 2 x  sh 2 x  1 , x  . Această relaţie

reprezintă identitatea trigonometriei hiperbolice.

Ţinând seamă de dezvoltările în serie Mac-Laurin

x x 2 x3 xn
e x  1     ...   ..., x  ,
1! 2! 3! n!
2 3
x x x xn
e x  1     ...  (1) n  ..., x  ,
1! 2! 3! n!
şi de definiţiile funcţiilor sh şi ch obţinem dezvoltările în serie Mac-Laurin

17
 
2 4
x2n x2n
 ...  
x x
ch x  1    ...  , x ,
2! 4! (2n)! n  0 (2n)!

x x3 x5 x 2 n 1 
x 2 n 1
sh x     ...   ...   , x .
1! 3! 5! (2n  1)! n  0 (2n  1)!
În legătură cu derivatele funcţiilor ch, sh şi th, din formulele de definiţie rezultă
1
(ch x)  sh x, (sh x)  ch x, (th x)  2 , x  .
ch x

18