1.

Procesul de învăţămant – sistem și funcționalitate

a) Procesul de învăţământ – concept; structură; funcţii; dimensiuni generale (funcţională, structurală, operaţională);
caracteristici generale (interacţiunea profesor - elev, interdependenţa informativ -formativ, mecanisme de reglare –
autoreglare, abordarea sistemică).
b) Analiza procesului de învăţământ la nivelul interacţiunii dintre predare - învăţare - evaluare.
c) Normativitate în procesul de învăţământ – concept, fundamente teoretice. Sistemul principiilor didactice: principiul
participării conştiente şi active a elevilor în procesul de învăţământ; principiul caracterului intuitiv al învăţământului (principiul
intuiţiei/al legăturii dintre senzorial şi logic); principiul corelării teoriei cu practica; principiul învăţământului sistematic şi
continuu; principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor; principiul accesibilităţii şi individualizării
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor; principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de învăţământ; aplicaţii în
învățământul primar.

a) Procesul de învăţământ – concept; structură; funcţii; dimensiuni generale (funcţională, structurală, operaţională);
caracteristici generale (interacţiunea profesor - elev, interdependenţa informativ -formativ, mecanisme de reglare –
autoreglare, abordarea sistemică).

Sistemul de învăţământ este o componentă a sistemului educativ, acesta fiind componentă a societăţii caracterizate
printr-un anumit nivel de dezvoltare social-economică şi culturală şi printr-un anumit sistem de valori acceptate şi promovate.
Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri, niveluri şi
forme de organizare a activităţii de instruire şi educare. Sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de
învăţământ, de stat şi particulare.
Sistemul de învăţământ are trei componente:
O Fluxurile de intrare: resursele umane, resursele materiale, finalităţile educaţionale, conţinutul învăţământului
O Procesul de învăţământ: predare, învăţare-evaluare
O Fluxurile de ieşire: rezultatele procesului de învăţământ, respectiv, absolvenţii formaţi pentru diferite
subsisteme ale sistemului social (cultură generală şi de specialitate; atitudini, trăsături de personalitate etc.)

Procesul de învăţământ este ocomponentă a sistemului de învăţământ care se referă la realizarea educaţiei, la toate
aspectele ce derivă din activitatea de predare-învăţare-evaluare. Procesul de învăţământ se desfăşoară în diferite instituţii
şcolare (grădiniţe, şcoli, licee, facultăţi).
Procesul de învăţământ este o activitate instructiv-educativă complexă, desfăşurată în mod conştient,organizat şi
sistematic în cadrul unităţilor de învăţământ,în vederea atingerii finalităţilor şcolare.
Caracteristicile procesului de învăţământ:
 Caracter sistemic - procesul de învăţământ este alcătuit dintr-un ansamblu de subsisteme interdependente
care îi asigură funcţionalitatea şi eficienţa;
 Caracter complex – are o multitudine de componente si subcomponente între care se stabilesc relaţii
(finalităţi, conţinuturi,metode, mijloace,forme de organizare, evaluare);
 Caracter dinamic –este un sistem complex care evoluează şi se restructurează continuu;
 Caracter bilateral – actorii procesului sunt: educatorii şi educabilii;
 Caracter interacţionist – în proces se manifestă diferite tipuri de interacţiuni: elev-profesor, elev - elev, elev-
grup de elevi, profesor-familie, profesor-profesor etc.
  Caracter axiologic –la baza procesului stau diferite valori şi un set bine definit de finalităţi (ideal, scopuri,
obiective)
 Caracter planificat, sistematic şi organizat –activitatea se desfăşoară pe baza unor documente oficiale
(planuri, programe, alte ordine şi metodologii);
 Caracter normativ – procesul de învăţământ are la bază principii,norme, reguli,recomandări (vezi legislaţia
şcolară)
 Caracter informativ - în cadrul procesului educabilii dobândesc cunoştinţe,îşi lărgesc orizontul de cunoaştere;
 Caracter formativ - în cadrul procesului educabilii se dezvoltă pe plan psihic ( dezvoltarea
gândirii,memoriei,imaginaţiei,voinţei, formarea unor reprezentări, formarea unor priceperi şi deprinderi,
trăsături de caracter etc.)
 La nivelul procesului de învăţământ acţionează diferite mecanisme de reglare şi autoreglare. (Evaluarea oferă
feed-back elevilor cu privire la raportul rezultate obţinute/ efort depus, la problemele identificate şi modalităţile
de rezolvare; Evaluarea oferă feed-back profesorului cu privire la calitatea demersului didactic; aprecierea
elevilor / părinţilor oferă profesorului / şcolii cu privire la calitatea actului de predare-evaluare etc.)

Funcţiile procesului de învăţământ:

Sistemul de învăţământ îndeplineşte următoarele funcţii, funcţii ce sunt realizate în cadrul activităţilor realizate în
sistem, respectiv, în cadrul procesului de învăţământ, prin activităţile de predare- învăţare-evaluare:

 Funcţia de formare/ dezvoltare a personalităţii elevului, prin socializare şi culturalizare;

o Funcţia de valorificare a resurselor mediului natural şi social (copiii cu particularităţile lor: trăsături de
personalitate, potenţial de învăţare, particularităţi ale proceselor cognitive, socioafective, psihomotrice,
purtători de valori ale comunităţilor din care provin etc.)
o Funcţie economică - pregătirea „forţei de muncă”
o Funcţie socială- promovarea valorilor moral civice ale comunităţii în rândul copiilor şi formarea unei
conduite moral-civice, aşteptate de societate;
o Funcţie culturală- promovarea valorilor culturale naţionale şi universale în rândul noii generaţii şi
dezvoltarea aptitudinilor noii generaţii spre a fi capabilă de a crea alte valori culturale
o Funcţie comunitară- dezvoltareaunor competenţe sociale necesare integrării optime a tânărului în
comunitate (familie, grup socioprofesional, comunitate locală etc.)
 Procesul de învăţământ poate fi analizat din mai multe perspective. Astfel, literatura de specialitate descrie diferite
tipuri de abordări, diferite modalităţi de analiză.
a. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ ca subsistem al socităţii
Relaţia dintre societate, sistem de învăţământ şi proces de învăţământ poate fi deduse din schema lui P.H. Coombs.

Sau:
Societate
Subsitem educativ
Familie Organizaţii Sistem deînvăţământ Mass-media Grupuri non- sau
informale
Fluxuri de intrare Proces deînvăţământ Fluxuri de ieşire
Predare-învăţare-evaluare
Feed-back

Procesul de învăţământ este o componentă a sistemului de învăţământ, parte a sistemului educativ, care, la
rândul său este un subsistem al societăţii. Nivelul de dezvoltare a societăţii influenţează sistemul de învăţământ.
Elementele mediului social se reflectă direct in cadrul procesului: finalităţile educaţionale exprimă cerinţele,
exigenţele şi comenzile societăţii, conţinuturile învăţării sunt selectate din cadrul cunoaşterii umane,din cultura şi munca
societăţii, tehnologiile de informare şi comunicare sunt resurse în cadrul procesului, societatea asigură resursele financiare
ale sistemului,iar actorii acţiunii educaţionale sunt membrii ai societăţii.
Receptând influenţele mediului social- economic şi cultural, procesul de învăţământ acţionează şi oferă societăţii
răspunsurile sale şi rezultatele acţiunii educaţionale.
Ca sistem, procesul de învăţământ are trei componente:
- Fluxurile de intrare: cadre didactice, elevi, personalul administrativ, părinţii, toate resursele materiale ale
şcolii, conţinuturile învăţământului, finalităţile educaţionale
- Fluxurile de ieşire: rezultatele procesului de învăţământ (absolvenţii formaţi ai diferitelor niveluri de
învăţământ, absolvenţă formaţi pentru diferite sisteme ale societăţii)
- Procesul de învăţământ- predare- învăţare- evaluare.
- Între cele trei componente există un permanent feed-back ce permite adaptarea continuă a procesului de
învăţământ la cerinţele şi aşteptările societăţii, adaptarea demersului pedagogic în funcţie de resursele puse
la dispoziţie de societate.
 b. Abordarea procesului de învăţământ ca sistem: perspectiva funcţională, perspectiva structurală, perspectiva
operaţională
Analizând sistemul din cele trei perspective, rezultă un model tridimensional de analiză a procesului de
învăţământ:
- Din perspectivă funcţională, în analiza procesului de învăţământ, ne interesează următoarele aspecte: care
sunt finalităţile educaţionale, de ce predau profesori, de ce învaţă elevii (rezultatele activităţii de predare-
învăţare)
- Din perspectivă structurală, analiza procesului de învăţământ are în vedere:
1. Cine participă la proces? (elevi, profesori, părinţi)
2. Cu ce resurse lucrăm? ( baza materială a şcolii, mijloace de învăţământ)
3. În ce condiţii lucrăm? (timp şcolar, legislaţie şcolară, documente şcolare)
4. Există constrângeri în activitate? ( finanţarea procesului, planuri,programe şcolare,
manuale, auxiliare)
5. Ce şi cât se învaţă? (tipuri de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, volumul acestor achiziţii)
- Perspectiva operaţională analizează procesul de învăţământ văzut ca un complex de componente:
i. Ca tip de activităţi: predare- învăţare- evaluare
ii. Ca elemente specifice ale demersului didactic: finalităţi educaţionale, conţinuturi ale învăţării,
mijloace de învăţământ, metode şi procedee, forme de organizare, forme şi metode de evaluare,
relaţii educaţionale.

c) Normativitate în procesul de învăţământ – concept, fundamente teoretice. Sistemul principiilor didactice: principiul
participării conştiente şi active a elevilor în procesul de învăţământ; principiul caracterului intuitiv al învăţământului (principiul
intuiţiei/al legăturii dintre senzorial şi logic); principiul corelării teoriei cu practica; principiul învăţământului sistematic şi
continuu; principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor; principiul accesibilităţii şi individualizării
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor; principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de învăţământ; aplicaţii în
învățământul primar.

Normativitatea unui domeniu cuprinde ansamblul principiilor, normelor şi regulilor ce asigură modul de
structurarea şi de acţiune optimă în cadrul acelui domeniu.
Normativitatea educaţională orientează cursul activităţii comune a educatorului şi educatului în sensul realizării
obiectivelor educaţionale urmărite.

Normativitatea educaţională se prezintă sub o dublă formă, una explicită şi alta implicită.
La nivelul normativităţii explicite, norma educaţională este regăsibilă la cel puţin două subniveluri. Acestea sunt:
A) instituţional - normativitatea reflectată de legislaţia educaţională aflată în vigoare la un moment dat, aspect ce ţine
mai cu seamă de factorul politic şi mai puţin de cel educaţional propriu-zis;
B) funcţional sau didactic - normativitatea care reglementează desfăşurarea efectivă a activităţii educaţionale
concrete, aspect influenţat şi care influenţează la rândul său procesualitatea actului didactic (adap. Cucoş, C., 1999,
p.54). În aceată categorie pot intra: principiile didactice, normele de utilizarea a metodelor şi mijloacelor de
învăţământ, normele de aplicare a produselor curriculare etc.

Principiile didactice sunt idei de bază pe care se întemeiază procesul de învăţământ, sunt repere sau linii de
orientare a modului de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice.
„legi pentru bunul mers al şcolii…. sentinţe scurte şi bine chibzuite” (Comenius)

Principiile didactice acceptate de comunitatea specialiştilor în ştiinţele educaţiei sunt:

 principiul participării conştiente şi active a elevului în procesul de învăţământ
Eficienţa procesului pedagogic depinde de atitudinea conştientă şi activă a elevului. Aspecte de avut în vedere:
o Participarea conştientă la actul învăţării necesită o înţelegere clară şi profundă a ceea ce trebuie învăţat; să
înţelegi ce înveţi, să înţelegi cum trebuie să înveţi
o Activizarea exprimă faptul că însuşirea cunoştinţelor trebuie să se facă prin efort propriu; în învăţare trebuie
implicate toate procesele psihice (memorie, gândirea, imaginaţia, senzaţiile, percepţiile etc.); elevul trebuie
motivat pentru învăţare; la baza învăţării să stea, îndeosebi, motivaţia internă.

 principiul intuiţiei
Dat fiind caracterul concret intuitiv al gândirii elevului de vârstă şcolară mică, principiul exprimă cerinţa de a se asigura o
bază perceptivă, concret-senzorială învăţării, sprijinită, însă, pe activitatea elevului, pe trăirile acestuia, legate de manipularea
diferitelor obiecte, materiale, jucării, instrumente sau aparaturi.
Reprezentările, noţiunile şi deprinderile trebuie să aibă la bază perceperea nemijlocită sau mijlocită a obiectelor; Învăţarea
va fi mai eficientă dacă vor fi implicate în cunoaştere cât mai multe organe de simţ.
Elementele intuitive trebuie îmbinate cu cuvântul educatorului astfel:
 cuvântul profesorului conduce observarea elevului şi îl ajută să reţină esenţialul;
 cuvântul profesorului oferă informaţia, iar activitatea de observare vine să confirme conţinutul explicaţiei;
 observaţia se desfăşoară anterior, cuvântul profesorului vine să sprijine elevii în structurarea informaţiilor
dobândite anterior, în formularea unor generalităţi.

 principiul legării teoriei cu practica

Principiul impune cerinţa ca lecţiile să ofere ocazii de valorificare a cunoştinţelor teoretice în practică . Se impune un echilibru
între lecţiile teoretice şi activităţile practice, între activităţile de tip expozitiv şi cele ce susţin învăţarea prin acţiune. (exerciţii
diversificate, rezolvări de probleme, experimente, lucrări practice etc.)

 principiul învăţământului sistematic şi continuu

Principiul impune cerinţa ca toate cunoştinţele, priceperile şi deprinderile să fie învăţate într-o anumită ordine logică, după un
sistem care să asigure o înaintare progresivă în conţinuturi. Fiecare element învăţat trebuie integrat în sistemul vechi de achiziţii.
Elevul trebuie să desfăşoare o activitate sistematică de învăţare, permanentă; să nu înveţe „ în salturi”. Cadrul didactic trebuie să
faciliteze corelaţii intra-, inter- sau transdisciplinare în învăţare, să alterneze învăţarea de tip inductiv cu cea de tip deductiv, să
activeze, prin diferite sarcini de lucru, toate operaţiile gândirii. Elevii trebuie să desfăşoare activitate sistematică, ordonată pentru
însuşirea cunoştinţelor, pentru exersarea deprinderilor.

 principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor

Principiul impune cerinţa fixării profunde şi de durată a cunoştinţelor şi deprinderilor de bază, astfel încât elevii să fie
întotdeauna capabili să le reproducă şi să le utilizeze în activitatea şcolară, precum şi în activitatea practică, în viaţă.
 Recomandări:
o Limitarea conţinuturilor pentru a permite reţinerea informaţiilor
o Verificări imediate/întărirea răspunsurilor/ corectarea răspunsurilor
o Timp necesar pentru stabilizarea cunoştinţelor
o Cultivarea motivaţiei
o Repetarea sistematică a celor învăţate

 principiul accesibilităţii şi individualizării învăţământului

Principiul impune cerinţa ca organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura
posibilităţilor reale ale elevilor, ţinându-se seama de particularităţile de vârstă, sex, nivelul pregătirii anterioare, de deosebirile
individuale, de potenţialul intelectual şi fizic al fiecărui elev în parte. Acest principiu necesită o selectare atentă a conţinuturilor învăţării/
volum, grad de dificultate). Este necesar a se respecta anumite reguli: trecerea treptată de la cunoscut la necunoscut, de la apropiat la
depărtat, de la uşor la complicat, dificil, de la simplu la complex, de la concret la abstract, de la particular la general.
Este necesară tratarea diferenţiată a elevilor pentru a favoriza dezvoltarea aptitudinilor şi capacităţilor fiecărui elev., pentru a
sprijini elevii cu dificultăţi în învăţare sau care întâmpină probleme de altă natură (oboseală,boală, situaţie economică precară etc.)

 principiul conexiunii inverse

Principiul exprimă cerinţa reîntoarcerii la anumite demersuri în situaţia în care există probleme în învăţare şi cadrul didactic
observă că elevii nu au obţinut rezultatele scontate. Principiul impune necesitatea îmbunătăţirii din mers a rezultatelor şi proceselor în
funcţie de informaţia primită de la elevi.

b) Analiza procesului de învăţământ la nivelul interacţiunii dintre predare - învăţare - evaluare.