Teoria atomistă a lui Democrit

După Democrit, realitatea are două aspecte: existența și Ființa. Existența se compune
dintr-o infinitate de substanțe infime, indivizibile, impenetrabile, nenăscute și nepieritoare,
eterne, lipsite de calități sensibile, pe care el le numește atomi.
Atomul din concepţia lui Democrit nu neagă Entitatea sau Fiinţa, ci reprezintă ultima
particulă la care se poate reduce natura manifestă. Atomii sunt cristalizări ale Ființei (sau,
altfel spus, fenomene ale spiritului). Atomii se află în permanentă mișcare şi în virtutea
acestei mişcări se unesc unii cu alții și se despart în permanență. Nu sunt identici între ei, ci
au forme diferite şi densităţi diferite, iar obiectele se deosebesc unele de altele ca urmare a
combinaţiei dintre atomi cu calităţi diferite. Astfel, corpurile solide se constituie prin atracţia
puternică dintre un tip de atomi predispuşi a forma legături între ei prin „cârlige”, iar
materialele lichide sunt alcătuite din atomi sferici care alunecă unii peste ceilalţi. Atomii cei
mai grei au constituit pământul, iar cei mai ușori au constituit cerul, aerul și focul. Sufletul
uman este și el compus din atomi, foarte puţin denşi, cu calităţi asemănătoare focului. Atomii
nu au proprietăţi fizice efective, cum ar fi culoare sau miros, ci prin combinaţia lor se creează
o serie de iluzii pe care noi le atribuim lucrurilor, însă acestea nu sunt decât convenţii
subiective, adevărul nefiind accesibil direct percepţiei noastre. Se regăsesc aşadar în
atomismul lui Democrit ideile lui Parmenide, potrivit căruia simţurile nu pot percepe
vreodată esenţa lucrurilor, ci doar prin raţiune se poate ajunge la aceasta.

Ce rol are numarul lui Pitagora în filosofie

Dupa parerea pitagoricienilor, numerele, proprietatile si combinatiile de numere sunt

cauzele a tot ceea ce exista si a tot ceea ce devine, a tot ceea ce a fost si s-a preschimbat, de la
origini si pana astazi. Pentru pitagoricieni, chiar si lumea insasi, in unitatea ei, este constituita
de catre numar si nu exista alt numar in afara celui care constituie lumea. Cerul sau lumea,
dupa cum spuneau pitagoricienii, reprezinta o armonie, adica un numar. Numarul este chiar
fiinta. El este fiinta in toate categoriile fiintei; el este elementul material, elementul formal; el
reprezinta cauza... Numerele par a fi deopotriva transcendente si imanente. 
In viziunea lui Pitagora, totul este numar, ordine, masura si armonie. Odata cu el putem
sa intrezarim, distincta si de sine statatoare, adevarata notiune de filosofie. Odata cu el
filosofia se prezinta ca o conceptie generala despre lume, o explicatie stiintifica si sistematica
a naturii, omului si divinitatii.