Școala Post liceală ”Henri Coandă” Gherla

LUPSOR EVA OFTAMOLOGIE

AN II

Cataracta

Definitie: se caracterizeaza prin opacifierea progresiva a cristalinului.

Circumstante de aparitie: personae varstnice, traumatisme, boli metabolice (diabet zaharat,

avitaminoeze), boli infectioase

Semnele si simptome : acuitate vizuala scazută cu instalare lenta sau rapida, localizarea
cataractei uni sau bilaterala.

Tipuri de cataracta
In functie de cauza aparitiei, cataracta poate fi:
 congenitala – din nastere;
 senila – legata de varsta;
 complicata – cand apare din cauza altor boli (ex. diabet, glaucom);
 traumatica – cand apare in urma unui traumatism;
 toxica – cand apare din cauza expunerii la anumite substante sau medii toxice.
In functie de tipul opacitatii, cataracta poate fi: corticala, nucleara, corticonucleara, subcapsulara
posterioara.
Cataracta in majoritatea cazurilor este stationara, nu necesita tratament chirurgical, atata
timp cat nu creeaza un impediment. In cazurile de cataracta totala bilaterala, unul din ochi va fi
operat pana la varsta de un an, pentru a nu impiedica dezvoltarea vederii, iar cel de al doilea ochi
se va opera in jurul varstei de 2 ani. In cazul cataractelor monoculare, operatia va fi facuta in
jurul varstei de 2 ani. Este contraindicata interventia chirurgicala inainte de varsta de 6 luni – risc
de atrofie a globului ocular, in urma traumatismului operator.

Tratament: extragerea chirurgicala a cristalinului de preferat in faza matura a bolii si inlocuirea

acestuia cu unul artificial.

Interventii ale asistentei medicale:

- indruma pacientul spre servicii de specialitate
- in perioada preoperatorie asigura semiobscuritatea in incapere, ajuta pacientul sa
cunoasca topografia sectiei, face exercitii de mers in camera si la exterior, recolteaza
produse pentru examinarea de laborator
- in perioada postoperatorie se face permanent, sa stea in decubit dorsal sau lateral pe
partea sanatoasa timp de 24 ore, scxhimba pansamentul la nevoie, administreaza
calamante In caz de dureri, supravegheaza tranzitul intestinal, administreaza medicatia
prescrisa.
Școala Post liceală ”Henri Coandă” Gherla
LUPSOR EVA OFTAMOLOGIE
AN II

Glaucomul

Glaucomul este o afecțiune caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare și scăderea

acuității vizuale, cu afectarea nervului optic .
Netratat, glaucomul duce la cecitate (orbire).
Cauzele glaucomului
Glaucomul apare, de obicei, ca urmare a acumulării de umoare apoasă în camera anterioară a
ochiului
O serie de factori duc la creșterea riscului de glaucom: antecedentele familiale (glaucom în
familie), îmbătrânirea, diabetul și bolile vasculare, miopia severă, hipertensiune arterială,
traumatisme oculare, infecții ale ochiului, inflamații.
In stadiul prodromal al glaucomului, simptomatologia este caracterizata de:
 Tulburari vizuale tranzitorii cu durata de cateva minute (vedere in cercuri colorate, de
curcubeu in jurul surselor de lumina), incetosari periodice ale vederii, dureri oculare si
perioculare, mai ales dimineata.
 Alterarea adaptarii la lumina slaba
 Prodroamele pot fi declansate de insomnie, obosela, depresie, utilizarea generala sau
locala de atropine
Atacul de glaucom – semne si simptome:
 Durere locala accentuata cu caracter de hemicranie
 Greata, varsaturi
 Scaderea accentuata a vederii
 Hipertensiune intraoculara
 Ochi rosu, cu edem al pleoapelor, midriaza si opalescenta corneei.
Fara tratament, dupa cateva zile atacul de glaucom se potoleste. Simptomele dispar in mare
parte, dar acuitatea vizuala se pierde.

Tratament:
 Chirurgical – de urgenta in atacul acut de glaucom – iridectomia bazala periferica.
 Medicamentos – are scopul de a combate criza de glacuom, se administreaza Novocaina.
Glaucomul primar cu unghi deschis reprezinta o boala cronica bilaterala care apare cel mai
frecvent dupa varsta de 40 de ani la ambele sexe. Se manifesta printr-o hipertensiune intraoculara
ce determina, atrofia nervului optic precum si alterarea campului vizual si a acuitatii vizuale.

Simptomatologie subiectiva: senzatie de tensiune craniana, cefalee cu caracter de hemicranie,

pierderea adaptarii rapide la lumina slaba.

Triada siptomatica obiectiva este reprezentata de:

 Hipertensiune intraoculara
 Modificari ale nervului optic
 Modificari ale campului vizual
Tratament: se urmareste scaderea tensiunii intraoculare. Se administreaza local de betablocante
si agonisti adrenergici. Pe cale orala se administreaza Acetazolamida care reduce secretia de
umoare apoasa la nivelul corpului ciliar, avand ca rezultat scaderea presiunii intraoculare.
Tratamentul chirurgical se indica atunci cand medicatia generala si locala nu reuseste sa
normalizeze presiunea intraoculara.

Interventii ale asistentei medicale:

- In glaucomul acut: asigura internarea in spital, plasarea bolnavului intr-o camerafoarte
putin luminata, adminsitreaza medicatia tranchilizanta si analgezica la indicatia
medicului, asigura alimentatia hiposodata si cu aport hidric redus
- In glaucomul cronic: educa pacientiul sa urmeze correct tratamentul local si general
prescris, recomanda alimentatia desodata, cu reducerea lichidelor, fara condiment, alcool,
cafea, recomanda regim de viata ordonat, pregateste preoperator si ingrijeste postoperator
cand tensiunea ocular scade.