Dragi mi-s verile, ce dragi

de Aurora Luchian

Vine vara pe cărare,

Pe umeri cu șal din soare,

Și păr lung, din ploi răzlețe,

Strai din grâne, falduri crețe,

Flori mărunte, ca pieptar,

Căutând adânc, umbrar.

Prin mesteacăni se afundă,

Căci căldura o abundă.

E lipsită de putere,

Umbra îi dă mângaiere,

Și găsind un ciot uscat,

Delicat, s-a așezat.

Cu botul de zmeurică,

Dolofanul Ursulică,

Plescăind că mult îi place,

O îmbie: – Vino-ncoace,

Uite, ție îți dau fragi,

Dragi mi-s verile, ce dragi!

Un broscoi umflat în pântec,

Incropi voios, un cantec,

Și formandu-se cântase…

Pe vară o fermecase,

Mi-a rămas, și va ramane,

Să coacă fructe și grâne.