Clasa: a VIII-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Învățătura despre Sfânta Treime în Crez
Tipul lecţiei: transmitere şi însuşire de cunoştinţe
Durata lecţiei: 50 min.
Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să extragă pasajele din Crez în care se vorbeşte de însușirile de „nenăscut" / „născut" / „purces"
ale Persoanelor Sfintei Treimi;

O2: să facă analogii între Sfânta Treime - Dumnezeu Unul şi realităţile cunoscute (2-3 analogii);

O3: să citeze din Sfânta Scriptură cel puţin două pasaje în care se vorbeşte despre Sfânta Treime.

Obiective formativ-educative:

să înţeleagă cât de tainică este Dumnezeirea pentru noi şi cum s-a făcut cunoscută prin Întruparea
Fiului lui Dumnezeu şi prin Pogorârea Duhului Sfânt;
să conştientizeze necesitatea şi frumuseţea devenirii noastre întru asemănarea Sfintei Treimi.
Strategia didactică:

-mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Sfânta Scriptură, icoane cu Sfânta Treime, cărţi scrise de
sfinţi, cuvinte încrucişate.
-metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, expunerea, argumentarea, problematizarea,
exerciţiul, lectura biblică, lectura din cărţi ale sfinţilor, observaţia.
-formele de organizare a clasei: frontală, individuală, lectura individuală.
Bibliografia:

Credinţa ortodoxă, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, Iaşi, 1996;

Dicţionar religios, Pr. Ion M. Stoian, Editura Garamond, 1995;

Liturghia: Cerul pe Pământ, Sfântul Ioan din Kronştadt, Editura Deisis, Sibiu, 1996;

Dogmatica, Sfântul Ioan Damaschin, ediţia a treia, Editura Scripta, Bucureşti, 1993;

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Mistune al B.O.R., Bucureşti, 1995;

Acatistier, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, Bucureşti, 1994;

Metodica Predării Religiei, prof. Monica Opriş, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000.
Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- Salutul;

- Rugăciunea;

- Prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

Se anunţă şi se notează pe tablă noul titlu: „Învățătura despre Sfânta Treime în Crez". „Astăzi vom
aprofunda cunoştinţele despre Sfânta Treime, mărturisite şi în Crez: vom vorbi despre marea taină a
Sfintei Treimi, despre locuri din Sfânta Scriptură în care se vorbeşte despre Dumnezeul nostru
Treimic, despre comparaţii (analogii) pe care le putem face într-o oarecare măsură între Sfânta
Treime şi realitatea înconjurătoare."

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Se reaminteşte Crezul în întregime, fie printr-un elev care îl rosteşte, fie prin rostirea lui de către
profesor sau de toată clasa împreună.

- „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul ... şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu ... şi întru Duhul Sfânt, Domnul de Viaţă Dătătorul ..." (Crez). Din Crezul ortodox învăţăm
că Dumnezeu este Unul ca fiinţă, ca fire dumnezeiască, şi întreit în Persoane: una e Persoana Tatălui,
alta e cea a Fiului şi alta cea a Duhului Sfânt; dar dumnezeirea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh una
este, ca şi slava, ca şi măreţia.

- Persoanele Sfintei Treimi sunt altfel decât noi. E o mare taină aici. E cea mai mare taină, din care ne-
a descoperit Dumnezeu numai cât ne este absolut necesar pentru mântuire. Noi nu ne închinăm la
trei dumnezei, ci Unuia singur. În acelaşi timp, nu putem spune că Dumnezeul nostru e o singură
Persoană: sunt trei. Dacă am lua trei oameni diferiţi, am spune că ei sunt una prin firea omenească, şi
trei persoane diferite. Dar fiecare om dintre cei trei aleşi de noi la întâmplare are voinţa sa, gândurile
sale, activitatea sa etc. Ei diferă foarte mult unul de altul. În Sfânta Treime este o singură voinţă, o
singură lucrare, o singură putere, pentru că e o singură dumnezeire. Nu este ceva pe care să îl vrea
Tatăl şi să nu îl vrea Fiul sau Sfântul Duh.

Persoanele Sfintei Treimi sunt într-o unire desăvârşită (perfectă), pe când noi, oamenii, din păcate,
nu suntem aşa. Una dintre rugăciunile lui Hristos dinainte de a fi răstignit a fost: „Ca toţi să fie una,
după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie Una, ca lumea să creadă
că Tu M-ai trimis." (Ioan XVII, 21)

- Dacă ne facem membri ai Bisericii prin Botez, ne facem una şi între noi, cu legătura Duhului Sfânt
primit în noi. Fiind membri activi ai Bisericii, participând la slujbele ei cu toată dăruirea, ajutându-ne
unii pe alţii, făcându-ne datoria fiecare, ne unim între noi cu unirea Duhului Sfânt, asemănându-ne
Sfintei Treimi. Aceasta este, de altfel, ţinta vieţii noastre, şi aşa este Raiul: o unire desăvârşită între
oameni, îngeri şi Dumnezeu, fără amestecare. Nouă, deci, numai Sfânta Treime ne poate da această
putere de a desface separarea dintre oameni, egoismul, „interesul propriu".

- „... şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai
înainte de toţi vecii ...; ...şi întru Duhul Sfânt ... Care din Tatăl purcede ...". Există trei însuşiri prin care
Persoanele Sfintei Treimi Se deosebesc: Tatăl este nenăscut; Fiul este născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt
purcede din Tatăl. Aceste însuşiri sunt iarăşi o taină pentru noi: faptul că Tatăl este nenăscut ne arată
că El nu primeşte existenţa de la nimeni. El este dintotdeauna, dinainte de e exista timpul, fără de
început şi fără de sfârşit. Fiul este Unul-Născut din Tatăl. Şi cum Tatăl este dintotdeauna Tată,
înseamnă că din veşnicie are pe Fiul, că nu a existat vreun moment în care Fiul să nu existe. E, deci, o
naştere pe care mintea omenească nu o poate pricepe. E o naştere fără de început şi fără de sfârşit.
Ca să înţelegem mai bine aceasta, să ne gândim la foc şi la lumina lui: focul există deodată cu lumina,
şi nu este mai întâi focul şi pe urmă lumina, ci amândouă deodată, şi niciodată nu se despart: aşa este
şi pentru Tatăl şi Fiul.

Iar Sfântul Duh purcede din Tatăl. Despre purcedere nu ştim nimic, decât că e diferită de naşterea
Fiului. Tatăl are tot ce are Fiul şi Duhul, în afară de naştere şi purcedere; Fiul are tot ce are Tatăl şi
Duhul, în afară de nenaştere şi purcedere, iar Duhul Sfânt are tot ce are Tatăl şi Fiul, în afară de
nenaştere şi de naştere.

- Este cu neputinţă să se găsească în lume o imagine foarte clară care să arate în mod exact cum
vieţuieşte sau cum este Sfânta Treime. Dar să nu ne mirăm de acest lucru. Dacă atât de multe lucruri
din jurul nostru ne rămân neînţelese, cum să avem puterea să-L înţelegem pe Creatorul a toate? Însă
Dumnezeu vrea ca noi să-L cunoaştem. De aceea, în lumea aceasta ne oferă picături din cunoaşterea
Lui, pe când în împărăţia cerurilor ne deschide eternitatea, când veşnic ne vom desfăta de
frumuseţea Sa.

După cum apa are trei stări, solidă, lichidă şi gazoasă, fiind tot apă; după cum sufletul are voinţă,
gândire (raţiune) şi sentiment; şi după cum soarele are discul solar, raza şi căldura, tot astfel putem
face comparație de departe cu Persoanele Sfintei Treimi, care au aceeaşi Dumnezeire, aceeaşi fire
dumnezeiască.

- Sunt mai multe locuri în care se vorbeşte în mod clar în Sfânta Scriptură despre Sfânta Treime, toată
Scriptura fiind o carte despre Dumnezeu - Treime. Dintre aceste locuri, vom vedea câteva: „Cel ce M-
a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl", „Eu şi Tatăl una suntem" (rostite de Hristos); la Botezul Domnului
în Iordan; „Căci Dumnezeu (Tatăl) aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său (Iisus) Cel Unul Născut L-a dat,
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan III, 16).

Sfânta Scriptură, ca şi Crezul, ne învaţă să ne gândim la Dumnezeu ca la Ziditorul şi Atotţiitorul -

Dumnezeu Tatăl; ca la Dumnezeu făcut Om, pentru mântuirea noastră - Dumnezeu Fiul; şi să-L
simţim pătrunzând în sufletele noastre, prin Duhul Sfânt pogorât în noi. Putem spune Crezul într-o
formă prescurtată astfel: „Cred în Dumnezeu Tatăl, Care m-a făcut; în Dumnezeu Fiul Care mă
mântuieşte şi în Dumnezeu Duhul Sfânt Care trăieşte în mine." Vom vedea şi în alte lecții că nimic din
tot ceea ce a făcut şi face şi va face Dumnezeu pentru noi nu este opera numai a uneia dintre
Persoanele Sfintei Treimi: Tatăl nu creează singur, Fiul nu mântuieşte singur, Duhul nu locuieşte
singur în noi.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Din Acatistul Preasfintei Treimi:

„Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl
în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul
Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele a unui Dumnezeu,
însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul
ce vine în lume, cântând: Aliluia!"

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- a) Sfântul Ioan din Kronştadt ne învaţă:

„Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor" - se rosteşte la orice slujbă.
E o laudă adresată Sfintei Treimi, Care a făcut, ţine în viaţă şi ocroteşte toate. Se repetă foarte des,
pentru că tot ce se repetă des la slujbe ne arată ceea ce ne este absolut necesar în viaţă şi de care noi
uităm.

- b) Din Pateric:

Pilda omului credincios

Era un om foarte credincios care a venit la avva Pimen, cerând să audă de la el vreun sfat. Şi a zis
bătrânul Pimen către om:

- Grăieşte fraţilor vreun cuvânt! căci erau mai mulţi călugări adunaţi la avva. Iar omul se ruga zicând:

- Iartă-mă, avvo, eu ca să învăţ am venit, nu ca să dau sfat. Şi silit fiind de bătrân, a zis:
- Eu sunt om din lume (mirean) şi vând verdeţuri şi nu ştiu să vorbesc din Scriptură. Dar o pildă voi
zice: „Un om a zis prietenului său: fiindcă am poftă să văd pe împăratul, vino cu mine! A zis lui
prietenul: vin cu tine până la jumătatea căii. Şi a zis altui prieten: vino tu de mă du la împăratul! I-a zis
lui: te duc până la palatul împăratului. Zis-a şi celui de-al treilea: vino cu mine la împăratul! Iar el a zis:
eu vin şi te duc la palat şi stau şi grăiesc şi te bag la împăratul."

Şi l-a întrebat avva pe el:

- Care este puterea pildei? Şi răspunzând, le-a zis lor omul:

- Cel dintâi prieten este nevoinţa, care povăţuieşte până la drum; cel de-al doilea este curăţenia, care
ajunge până la cer, iar al treilea este milostenia, care duce până la Împăratul Dumnezeu cu
îndrăzneală.

Şi aşa fraţii, folosindu-se, s-au dus.

Avva = părinte (aşa se adresează călugării între ei); Patericul = cartea despre diferiţi Avva.

Mirean = care nu este preot sau călugăr; laic.

Nevoinţă = lupta omului credincios cu relele din suflet, pentru a scăpa de ele.

Curăţenie = viaţă dusă fără de păcat.

Întrebare: Cum ajungem la Dumnezeu, potrivit pildei din Pateric?

- c) Concluzia lecţiei: Sfânta Treime e izvorul vieţii şi al fericirii noastre, şi rămâne pentru noi o taină.

VIII. Evaluarea

- Extrageţi din Crez părţile din care aflăm că Fiul este născut din Tatăl şi că Duhul Sfânt purcede din
Tatăl. Notaţi-le în caietele de Religie.

IX. Activitatea suplimentară

- Memoraţi rugăciunea Sfântului Ioanichie:

„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime
Sfântă, slavă Ţie."

X. Încheierea

Rugăciunea, salutul.