Temă 2

-varianta A-

Ca dascăli ne punem întrebarea cum să desfăşurăm demersul nostru didactic pentru a

ajunge la sufletul copilului,la pătrunderea adevărurilor de credinţă,la cunoaşterea lui
Dumnezeu prin Hristos” Lumina lumii”,la transpunerea în practică a acestor adevăruri prin
relaţionare faţă de semeni.
În activitatea didactică trebuie să avem în atenţie nu numai pregătirea de
specialitate ,ci şi perfecţionarea pregătirii metodice,pentru a realiza o proiectare optimă a
activităţii instructiv–educative, care vizează idealul disciplinei Religie,formarea personalităţii
religios-morale a elevului, creştinul în devenire.
Îmbinăm metodele tradiţionale cu cele specifice disciplinei(cântarea religioasă,
rugăciunea, lectura, interpretarea textului biblic, lectura explicativă, exerciţiul moral,
îndrumarea teoretică şi practică),însă acordăm o atenţie deosebită metodelor activ-
participative, centrate pe elev..
Fiecare metodă pe care o aplicăm în anumite secvenţe de lecţie poate fi considerată
activă în măsura în care pune în mişcare operaţiile gândirii şi sufletul, dacă motivează elevul
pentru studiu şi îmbogăţeşte astfel bagajul său de cunoştinţe. Metoda în sine este eficientă
dacă este adaptată obiectivelor, conţinuturilor,achiziţiilor în timp ale elevilor,particularităţilor
individuale şi de vârstă specifice ale acestora..
Se doreşte astăzi în şcoală, punerea în practică a unor strategii activ-participative,care
au un caracter dinamic, prin care procesul de predare şi învăţare se realizează prin cooperare,
interdependenţă şi independenţă. Se urmăreşte astfel dezvoltarea spiritului activ şi critic al
elevilor.
Proiectarea procesului de învăţământ în funcţie de aptitudinile elevilor,de ritmul lor de
lucru,axarea învăţării pe aşteptările şi interesul lor pentru activitate,legarea şcolii de practica
vieţii creştine presupune în primul rând o activizare a proceselor mentale care se obiectivează
în competenţe, comportamente şi conduite.
Voi prezenta câteva metode interactive, aplicate cu succes la orele de religie şi în
cadrul unor activităţi în,, ora de după ora de religie, fie în vizitele şi excursiile la mănăstirile
din ţară, în cadrul cercului de religie sau la pregătirea serbărilor şcolare realizate cu elevii în
preajma marilor sărbători creştine
Cubul –metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe
perspective, pune accentul pe concentrarea atenţiei, pe formare de competenţe, atitudini şi
deprinderi, stimulează atenţia şi gândirea, oferind posibilitatea elevilor să-şi dezvolte
competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare.
Etape:
Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează.
Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie.
Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva
cerinţei de pe una dintre feţele cubului. Am aplicat această metodă la lecţia Sfânta Taină a
Împărtăşaniei cls. a VII-a în etapa:Comunicării noilor cunoştinţe, pentru a dezvolta la elevi
competenţele specific:1.2., Compararea unor modalităţi diverse de manifestare a vieţii
religioase sau a unor aspecte de învăţătură religioasă și 3.1 Argumentarea importanţei
respectului pentru diversitate şi a comunicării între personae/ grupuri, necesare unei
abordări complexe şi integratoare față de Sfintele Taine ale bisericii.
În această secvenţă de lecţie vom lucra pe grupe şi vom aplica metoda cubului
astfel: se împarte clasa în şase grupe de elevi (4/5 elevi în fiecare grupă).
Sarcini de lucru în aplicarea metodei cubului:

1
Interacţiunea pe feţele cubului Sarcina de lucru pe care o propun
Descrie! Cum arată?
Compară! Cu cine/ce seamănă şi de cine/ce diferă?
Asociază! La ce te face să te gândeşti?
Aplică! Cum poate fi folosit?
Analizează! Din ce este făcut? Ce conţine? Ce presupune?
Argumentează pro sau contra. Este bun sau rău? Dorit sau nedorit? De ce?
Fiecare grupă va avea de realizat o sarcină de lucru.
Grupa I – Descrie – Sfânta Taină a Împărtăşaniei (a Spovedaniei).
Grupa II – Compară – cu celelalte slujbe la care ai participat (Sfânta Liturghie,
Spovedania, Maslul, Botez, Hirotonie, Nuntă).
Grupa III – Asociază – componentele „Trupul şi Sângele Domului” cu pâinea şi vinul
(Hristos la Cina cea de taină) – Momentul instituirii Sfintei Taine: „Luaţi, mâncaţi…”
Grupa IV – Aplică – cunoştinţele referitoare la împărtăşania cu Trupul şi Sângele
Domnului în viaţa ta. Începând cu clasa a II-a şi a III-a au participat în Postul Mare împreună
cu părinţii sau cu profesorul de religie la Spovedanie şi s-au pregătit sufleteşte pentru
momentul Împărtăşaniei.
Grupa V – Analizează – importanţa Împărtăşaniei şi ce presupune ea :
 unirea cu Hristos şi viaţa de veci;
 pregătirea sufletească pentru acest moment;
 spovedania făcută cu părere de rău şi cu dorinţa de îndreptare;
 împlinirea canonului.
Grupa VI – Argumentează pro sau contra – afirmaţia: „La fiecare Sfântă Liturghie
pâinea şi vinul aduse în dar de credincioşi se preface prin puterea Duhului Sfânt în Trupul şi
Sângele Mântuitorului spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci” sau „Cina cea de Taină se
reactualizează la Sfintele Paşti?”.
Forma finală a scrierii este împărtăşită întregului grup.
Lucrarea finală poate fi desfăşurată pe tablă.
A doua metodă, Jocul de rol(dramatizarea) poate fi folosit în lecţiile de transmitere şi
însuşire a noilor cunoştinţe, de evaluare, de recapitulare a cunoştinţelor, comunicarea şi
fixarea cunoştinţelor, aprecierea, asocierea sau la interpretarea unor scenete cu caracter
religios(serbările desfăşurate în aşteptarea Naşterii Domnului sau a Învierii Domnului).
Aplicat la orele de curs, conduce la realizarea următoarelor obiective:
- învăţarea modurilor de gândire, trăire şi acţiune specifice unui anumit statut
- dezvoltarea empatiei şi a capacităţii de înţelegere a opiniilor şi a aspiraţiilor
- stimularea atitudinii de a surprinde, înţelege şi evalua orientările valorice ale
partenerilor
- formarea experienţei şi competenţei de a rezolva situaţiile problematice dificile.
Pentru a fi eficient, scenariul trebuie să fie spontan şi să nu dureze mai mult de 5-10 minute,
după care urmează intervenţiile şi comentariile.
Metoda oferă posibilitatea de a te pune în pielea personajului. In timpul jocului ne
adresăm personajelor şi la sfârşit întrebăm cum s-au simţit şi ce au învăţat din această
experienţă.
Am aplicat metoda la lecţia „Pilda fiului risipitor”(clasa a VI-a), încercând să ating
competențele specifice: 1.3. Analizarea unui mesaj moral-religios, comunicat în forme
variate.
2.1. Identificarea de repere şi modele dezirabile din punct de vedere religios, în plan
personal şi social, prin participarea la discuții despre valori moral-religioase: ce sunt, care
sunt, ce rol au în viața omului, prin exerciții de caracterizare, printr-o valoare centrală, a

2
diferitelor persoane (de exemplu, persoana proprie, colegi, prieteni, personalități din diferite
domenii de activitate, sfinți).
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. În perspectiva
unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a
evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare,
recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul,
portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe: - corelarea directă a
rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea
rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev, - recunoaşterea, la
nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-
formale sau informale; - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.
Evaluarea la cele doua secvențe de lecții am realizat-o cu ajutorul itemilor obiectivi,
dintre aceștia întrebuințându-i pe cei cu alegere duală și subiectivi, din rândul cărora am ales
pe cei de tip eseu.
Itemii obiectivi testează un număr mare de elemente de continut întrun interval de timp
relativ scurt, asigurând un grad de obiectivitate ridicat în măsurarea rezultatelor scolare.
Itemii obiectivi cu alegere duală pun elevul în situația de a selecta răspunsul corect din
doar două variante posibile: adevărat/fals, da/nu, corect/incorect, acord/dezacord. Itemii de tip
da/nu si adevărat/fals sunt cel mai frecvent folositi. Utilizarea lor poate fi adecvată atunci
când profesorul doreste să evalueze: - cunoasterea de către elev a unor informatii punctuale,
date factuale, termeni, definitii, legi, principii, formule; - diferentierea pe care o poate realiza
elevul între enunturile factuale si cele de opinie; - capacitatea elevului de a identifica relatii de
tip cauză-efect, succesiunea logică sau cronologică a unor evenimente.
Test de evaluare
1.Sfintele Taine sunt lucrări sfințitoare ale bisericii, prin care se împărtățește harul lui
Dumnezeu? A/F 1,5p
2. În Biserica Ortodoxă se săvârșesc 7 Sfinte Taine? A/F 1,5p
3.Cea mai importantă Taină a Bisericii este Sfânta Împărtățanie? A/F 1,5p
4.Sfânta Împărtășanie se mai numește și Sfânta Euharistie? A/F 1,5p
5. Taina Sfintei Împărtășanii realizează unirea tainică și directă cu Dumnezeu? A/F 1,5p
6.Prin Sfânta Euharistie ne împărtășim cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului? A/F 1,5p
1p din oficiu
Itemii subiectivi sunt relativ usor de construit, principala problemă constituind-o
modul de elaborare a schemei de notare a acestora, cu atât mai mult cu cât această categorie
de itemi vizează demonstrarea de către elevi, în răspuns, a originalitătii si creativitătii lor. Ei
sunt în mod special recomandati pentru realizarea evaluării la stiintele socio-umane, cum este
religia, date fiind particularitătile acestora, precum si natura competentelor generale si
specifice pe care îsi propun să le formeze la elevi. Cu toate că acesti itemi par relativ usor de
construit, exigentele formulării corecte a cerintei si a baremului de corectare si notare sunt
foarte stricte; ele trebuie să prevină acea subiectivitate a profesorului care conduce la
evaluarea neprofesională, arbitrară, si la punerea elevului în situatia de a fi nedreptătit.
Itemul de tip eseu pune elevul în situatia de a construi un răspuns liber în conformitate
cu un set dat de cerinte; cu cât cerintele sunt mai precis formulate si mai explicit ilustrate în
schema de notare, cu atât creste fidelitatea evaluării si notării (gradul de obiectivitate în raport
cu mai multi evaluatori si/sau cu mai multe evaluări succesive).
Printre obiectivele de evaluare cărora li se poate asocia ca instrument adecvat eseul se
numără: - abilitatea elevului de a actualiza, organiza/reorganiza si structura în mod original
informatii, idei; - abilitatea de a utiliza în mod adecvat limbajul si de a proba un stil personal;
- abilitatea de a interpreta informatii si de a exprima un punct de vedere personal. Eseul

3
permite deci evaluarea abordării globale a unei sarcini de lucru în care cunostintele, gradul de
întelegere si capacitatea de aplicare a cunostintelor, inclusiv măsura si modul în care
învătarea/cunoasterea au fost personalizate (contribuind astfel la formarea reală a
personalitătii elevului), se întrepătrund si se manifestă în mod integrat.

Test de evaluare
Alcătuiți un eseu, cu tema: ”Ascultarea, cea mai sigură cale spre mântuire ” , plecând
de la textul ”Pildei Riului Risipitor”, care să nu depășească mai mult de o pagină și jumătate
de caiet, punând accent pe necesitatea folosirii ascultării în procesul de mântuire al omului și
care sunt roadele practicării acestei virtuți creștine.
Se vor acorda: 1p din oficiu, 3p pentru cunoașterea pildei, 3p pentru folosirea corectă a
termenilor religioși și 3p pentru originalitate și compoziție literară.
Orice strategie didactică este eficientă numai în măsura în care transmiţând
cantitatea de informaţii reuşeşte să-i antreneze pe elevi în asimilarea ei activă şi creatoare,
Conlucrarea dintre profesor şi elev conferă strategiei o dimensiune psihosocială,datorită
multiplelor relaţii interpersonale.