1.

Definiţia, obiectul şi metoda dreptului contravenţional

Definiţia – dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblu de norme juridice strict

determinate de legislaţia contravenţională, care oglindeşte instituţiile juridice de bază, cum ar fi

contravenţia, contravenţionalitatea, sancţiunea contravenţională, răspunderea contravenţională şi

procedura contravenţională, şi care are drept scop protecţia juridică a unor valori sociale

determinate, soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activității de combatere a

contravenţional ităţii.

Obiectul – obiectu l dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc intre

subiecţii dreptului contravenţional din momentul în care legea contravenţională de prevenire obţine

forţă juridică, parcurgînd etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării sancţiunilor

contravenţionale şi pînă la executarea pedepsei contra- venţionale.

1 Deci, obiect al dreptului contravenţional sînt relaţiile sociale cotâitio- nate de apariţia raporturilor

juridice între diferiţi subiecţi ai dnptului contravenţional privind desfăşurarea activităţii de prevenire

a abaterilor contravenţionale, constatarea faptelor contravenţionale şi curmarea lor aplicarea

măsurilor de constrîngere statală şi executarea deciziilor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale.

Metoda – Principalele trăsături ale metodei de reglementare juridică sint elucidate atunci cind

răspundem la următoarele întrebări:

1) care este statutul jundic al părţilor raporturilor juridice;

2) carc fapte juridice au legătură cu apariţia, modificarea sau stingerea raporturilor jundice;

3) cum are loc determinarea drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor raporturilor jundice; şi

4) cum sint protejate aceste dreprun.

In opinia savantului autohton Scrgiu Furdui, aceasta metoda e una a u t o r i t a r ă p o t r i v i t căreia o

parte a acestor relaţii este statul, care ocupă o poziţie specială, de autoritate, de putere, de comandă,

iar cealaltă parte ,persoana, (subiectul răspundem contravenţionale), care este obligată să respecte
 prevederile legilor contravenţionale sau să suporte acţiunea măsunlor de constringere statală in cazul

nerespcctări (încălcării) acestor prevederi

Aceasta metoda se manifestă prin două forme de bază: convingerea și constringerea

Constrîngerea, ca metodă de reglementare, poate fi divizată in patru grupe de măsuri care. în

general, corespund sarcinilor de bază ale organelor de drept în combaterea contravenţionalităţii

(prevenirea contravenţiilor curmând; (reprimarea) faptelor contravenţionale; stabilirea vinovăţiei

persoanelor care au comis fapte contravenţionale şi aplicarea faţă de acestea a sancţiunilor

contravenţionale):