QUINTILIAN

Asadar, deoarece oratorul e om corect1 si deorece el nu poate fi conceput fara virtute, desi
virtutea cuprinde in sine unele impulsuri naturale, ea trebuie totusi desavarsita prin invatatura.
De aceea oratorul trebuie sa-si formeze, inainte de toate, caracterul moral prin studii si sa-si
insuseasca cunoasterea aprofundata a ceea ce e onest si just, fara de care nimeni nu poate fi nici
om corect, nici experimentat in arta vorbirii. Trec la problema urmatoare: in arta vorbirii nu
poate fi destul de abil cel care nu si-a cunoscut temeinic puterea talentului si nu si-a format
caracterul moral prin preceptele unei metode rationale. De fapt, nu in zadar L. Crassus, in De
oratore, cartea a III-a afirma ca toate problemele relative la echitate, dreptate, adevar, bine si
contrariile lor cad in atributiile oratorului, si ca filosofii, cand recurg la elocinta pentru a le apara,
se folosesc de armele retoricii, nu de armele lor. Dar tot el recunoaste ca de acum incolo aceste
idei trebuie luate din filosofie, fiindca le socotesc apartinand domeniului filosofiei, fiindca
motivul pentru care Cicero in mai multe tratate si epistole spune ca iscusinta de a vorbi izvoraste
din adancurile intelepciunii, si ca, de aceea, un timp anumit aceiasi oameni au propovaduit si
morala, si oratoria.

Dar indemnurile pe care le dau aici nu tintesc sa faca din orator filosof, pentru ca nu este
alt mod de viata mai indepartat de treburile cetatenesti si de orice indeletnicire de avocat decat
filosofia. Caci ce filosof frecventeaza judecatile, sau castiga renume in adunarile poporului? Si
apoi, care filosof a luat parte chiar la conducerea statului, desi aceasta o recomanda majoritatea
dintre ei? Dar eu as vrea ca oratorul pe care il formez sa fie un roman intelept care sa se
dovedeasca un adevarat barbat politic, dar nu in disputele din salile de cursuri, ci in incercarile
vietii publice si in practica ei…

Deoarece orice chestiune generala e mai importanta decat o chestiune speciala, si fiindca
partea se cuprinde in intreg, in timp ce intregul nu poate intra in parte, nimeni nu se poate indoi
ca problemele generale apartin in foarte mare masura acestor studii despre care vorbim. Ba mai
mult, deoarece sunt multe chestiuni care trebuie definite scurt si in termeni proprii – de aceea si
situatia cauzei respective se numeste definitionala – nu va fi oare necesar ca oratorul sa fie
instruit in aceasta arta de oamenii care i s-au consacrat indeosebi? Cum? Orice chestiune de drept
nu se cuprinde oare in stabilirea sensului exact al cuvintelor sau in discutarea notiunii de dreptate
sau in conjunctura asupra intentiei ceea ce duce in parte la dialectica, in parte la morala? Asadar,
prin natura sa, adevaratul discurs e intretesut cu aceste chestiuni filosofice. Caci vorbaria care nu

1
Marcus Fabius Quintilianus sau Quintilian (n. 35 - d. 100) a fost un retor și pedagog roman, fiind, alături
de Cicero, unul dintre renumiții oratori și scriitori latini.
 QUINTILIAN

cunoaste principiile acestei doctrine in mod necesar rataceste, intocmai cum rataceste cineva care
nu are calauze sau are calauze false.

Fizica, pe langa faptul ca ofera pentru deprinderile oratorice un camp cu atat mai bogat cu
cat trebuie sa se vorbeasca cu mai mult entuziasm despre lucrurile divine decat despre cele
umane cuprinde pe de alta parte in sine si filosofia morala, de care, dupa cum am dovedit, nu se
poate lipsi nici un discurs. Intr-adevar, daca lumea e guvernata de providenta, si statul va trebui
condus de barbati corecti. Si daca sufletele noastre au origine divina, trebuie sa tindem spre
virtute, nu sa fim sclavii placerilor acestui corp muritor. Oare oratorul nu va avea sa trateze in
multe ocazii despre aceste chestiuni? Oare nu va avea sa vorbeasca despre auguri, despre
oracole, in sfarsit despre toate problemele religioase – chestiuni asupra carora s-au dus adeseori
discutii foarte mari in senat – daca intr-adevar vrea, sa fie un om politic, asa cum il concep eu? In
sfarsit, cum s-ar putea imagina elocinta unui om care ignora ce este mai important?

Chiar daca acestea nu ar fi evidente pentru ratiunea noastra, ar trebui totusi sa-i credem
pe predecesori. De exemplu Pericle. Desi nu a ajuns pana la noi nici un discurs de-al sau,
elocinta lui avea o forta de necrezut. Asa spun si istoricii si autorii de comediei antici – care sunt
scriitorii foarte sinceri. Or, se stie ca Pericle a audiat pe fizicianul Anaxadoras. De asemenea,
Demostene, fruntasul oratoriei grecesti, a fost elev al lui Platon. Cat despre M. Tullius, el insusi
marturiseste de multe ori ca nu datoreaza atat scolilor retoricesti, cat gradinilor Academiei; si
intr-adevar, in fiinta sa nu s-ar fi revarsat atata bogatie oratorica, daca talentul sau ar fi ingradit
de limitele forului si nu ar fi avut ca margini natura insasi…